Art. 82 Noul Cod de Procedură Civilă Lipsa dovezii calităţii de reprezentant Reprezentarea părţilor în judecată Părţile

1. Dovada calităţii de reprezentant. în ipoteza în care instanţa constată, din oficiu sau la sesizarea uneia dintre părţi, că la dosar nu se regăseşte dovada calităţii de reprezentant a persoanei care a formulat o cerere în numele părţii, instanţa va acorda un termen scurt pentru a permite prezentarea acestei dovezi.

în primul rând, lipsa dovezii calităţii de reprezentant este un aspect care poate fi invocat atât de către părţi, cât şi de către instanţă din oficiu. Apreciem că instanţa nu este obligată să invoce la termenul la care a sesizat aspectul discutat excepţia procesuală a lipsei

Citește mai mult

dovezii calităţii de reprezentant, pentru că, în măsura în care până la termenul acordat se va face această probă, va trebui să-şi respingă propria excepţie invocată. Astfel, este preferabil ca instanţa să pună numai în vedere părţii să facă această dovadă până la termenul de judecată următor, iar, dacă la termenul acordat, lipsa nu este acoperită, să invoce excepţia, să o admită şi în consecinţă să anuleze cererea.

în al doilea rând, dovada calităţii de reprezentant se face prin următoarele înscrisuri: acte de stare civilă în copie legalizată (în ipoteza reprezentanţilor părinţi), actul de desemnare a tutorelui în copie legalizată (în ipoteza reprezentantului tutore), procura în original sau în copie legalizată (în ipoteza reprezentării convenţionale prin mandatar neavocat), împuternicirea avocaţială în original (în ipoteza reprezentării prin avocat), delegaţia/împuternicirea de reprezentare juridică în original (în ipoteza reprezentării prin consilier juridic), un extras din registrul public în care este menţionată calitatea de administrator (în ipoteza reprezentării legale a persoanei juridice de drept privat; spre exemplu, un extras eliberat de Oficiul Registrului Comerţului), un extras din care să rezulte dreptul organului de conducere sau al reprezentantului desemnat de entitatea fără personalitate juridică.

în al treilea rând, spre deosebire de reglementarea anterioară, care în cuprinsul art. 161 alin. (1) CPC 1865 prevedea posibilitatea instanţei de a acorda un termen pentru complinirea lipsurilor, în prezent, noul Cod de procedură civilă instituie o obligaţie în acest sens în sarcina instanţei.

Astfel, în cazul reprezentării convenţionale, dacă atât partea - persoana fizică, cât şi pretinsul său reprezentant - neavocat sunt prezenţi în sala de şedinţă şi este sesizată lipsa de la dosar a dovezii calităţii de reprezentant, instanţa va întreba partea dacă înţelege să fie reprezentată în justiţie de către pretinsul mandatar, iar, în caz afirmativ, partea va da o declaraţie verbala în acest sens în faţa instanţei, specificând totodată limitele şi durata reprezentării, aspecte ce se vor consemna în încheierea de şedinţă, potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (2) NCPC. în acest caz, instanţa nu va mai proceda la amânarea cauzei, întrucât lipsa sesizată a fost acoperită.

Dacă partea - persoana fizică, cât şi pretinsul său reprezentant - avocat sunt prezenţi în sala de şedinţă şi este sesizată lipsa de la dosar a dovezii calităţii de reprezentant, instanţa poate pune în vedere avocatului să depună la dosar împuternicirea avocaţiala, în măsura în care aceasta se găseşte în posesia sa, în caz contrar instanţa fiind obligată să amâne judecarea cauzei şi să acorde un termen pentru efectuarea acestei dovezi, partea neputând face declaraţia verbală de împuternicire prevăzută de art. 85 alin. (2) NCPC, întrucât aceste dispoziţii vizează numai reprezentarea prin mandatar neavocat.

Dacă în şedinţă este prezent numai pretinsul reprezentant, iar dovada calităţii sale nu poate fi depusă chiar la acel termen, instanţa va amâna cauza şi va acorda un termen, punându-i în vedere reprezentantului să facă dovada calităţii sale, sub sancţiunea anulării cererii, citând totodată partea cu menţiunea respectivă.

în ipoteza în care nici partea şi nici pretinsul său reprezentant nu sunt prezenţi în sala de judecată la termenul la care a fost sesizată lipsa dovezii respective, instanţa va amâna cauza şi va cita partea cu menţiunea de a face dovada calităţii de reprezentant, sub sancţiunea anulării cererii. Apreciem că o atare citare se va efectua chiar dacă partea are termen în cunoştinţă, această instituţie vizând numai data procesului şi locul desfăşurării sale, iar nu şi eventualele dispoziţii luate pe parcursul său, ce trebuie comunicate părţii. De asemenea, pentru a opera sancţiunea nulităţii cererii, considerăm că citaţia trebuie adresată părţii, chiar dacă la dosar există şi adresa sediului sau domiciliului reprezentantului, întrucât cererea aparţine părţii, iar sancţiunea anulării acesteia va produce efecte faţă de parte, iar nu faţă de reprezentant. Ca soluţie practică însă, ar fi de preferat să fie citaţi atât partea, cât şi pretinsul său reprezentant, pentru a asigura premisele unei informări cât mai complete.

în măsura în care partea, prin cererea de chemare în judecată semnată de către reprezentant, şi-a ales domiciliul procesual la adresa sediului sau domiciliului acestuia, atunci considerăm că partea ar trebui citată atât la domiciliul său real, cât şi la cel ales.

2. Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant. Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este o excepţie de procedură (vizează o neregularitate procedurală), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care însă debutează cu un efect dilatoriu (cauza amânându-se pentru efectuarea dovezii calităţii de reprezentant).

Potrivit art. 82 alin. (2) NCPC, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant în faţa primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.

în legătură cu acest text legal se impun următoarele precizări:

a) excepţia poate fi invocată în faţa primei instanţe oricând până la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, chiar şi în ipoteza în care pârâtul nu a formulat întâmpinare ori a depus întâmpinare cu încălcarea termenului procedural de 25 de zile de la data comunicării cererii de chemare în judecată, prevăzut de art. 201 alin. (1) NCPC sau nu a invocat această excepţie procesuală prin întâmpinarea formulată în termen. Astfel, în aceste ultime cazuri menţionate, pârâtul nu este decăzut din dreptul de a invoca excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reclamantului, întrucât o atare excepţie este de ordine publică şi în privinţa sa nu operează sancţiunea decăderii, prin raportare la art. 208 alin. (2) NCPC;

b) instanţa este în drept să invoce din oficiu lipsa dovezii calităţii de reprezentant pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în primă instanţă, până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei. Dacă descoperă această lipsă la momentul deliberării, instanţa va repune cauza pe rol şi va cita partea cu menţiunea corespunzătoare, punând în discuţie acest aspect la termenul acordat;

c) partea nu poate invoca pentru prima datâîn calea de atac a apelului sau a recursului, ca motiv al căii de atac exercitate, lipsa dovezii calităţii de reprezentant a părţii adverse, în ipoteza în care nu a invocat-o în etapa anterioară judecăţii căii de atac respective, fiind o nulitate care s-a acoperit în timp. Apreciem că nici instanţa de control judiciar nu poate invoca această lipsă ca motiv de ordine publică, dacă nu a fost invocată în faţa primei instanţe;

d) în ipoteza în care numai reclamantul a declarat cale de atac împotriva hotărârii prin care cererea sa a fost admisă în parte, pârâtul nu mai este în drept să invoce lipsa dovezii calităţii de reprezentant a persoanei care a formulat cererea în numele reclamantului, chiar dacă a invocat-o în faţa primei instanţe şi s-a respins, căci aceasta ar reprezenta un motiv de anulare sau casare în tot a hotărârii primei instanţe, în condiţiile în care pârâtul nu a declarat cale de atac, iar partea neatacată din hotărâre a dobândit autoritate de lucru judecat.

Apreciem că lipsa dovezii calităţii de reprezentant invocată în faţa primei instanţe poate fi complinită numai până la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei în faţa acestei instanţe, când mandatul acordat va produce efect retroactiv. în ipoteza în care prima instanţă a anulat în mod legal cererea pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, cu respectarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) NCPC, depunerea dovezii în calea de atac va conduce la admiterea apelului şi la anularea hotărârii primei instanţe, întrucât calea de atac are ca obiect verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii primei instanţe, iar aceasta a fost corect pronunţată. Calea de atac ar putea fi admisă numai în situaţia în care dovada a fost făcută în faţa primei instanţe, însă aceasta a anulat cererea în mod greşit, cu neobservarea dovezii sau cu interpretarea sa eronată.

Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant se pune în discuţia contradictorie a părţilor, iar apoi instanţa se pronunţă asupra sa prin încheiere, în măsura în care o respinge sau, după caz, o admite, dar rămâne în continuare sesizată cu soluţionarea cauzei, sau prin sentinţă ori decizie, după caz, dacă o admite şi se dezînvesteşte de judecarea pricinii.

Astfel, în ipoteza în care, spre exemplu, există doi reclamanţi, iar avocatul a depus împuternicire numai pentru unul dintre aceştia, cererea de chemare în judecată fiind semnată de către avocat, instanţa, în absenţa dovezii calităţii de reprezentant şi pentru celălalt reclamant, poate admite excepţia corespunzătoare pentru un reclamant prin încheiere, continuând procesul cu celălalt reclamant şi anulând la final, prin hotărâre, cererea formulată de primul reclamant pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, fără a proceda la disjungerea cauzei şi la pronunţarea unei hotărâri chiar la momentul admiterii excepţiei.

Lipsa dovezii calităţii de reprezentant nu se confundă cu lipsa calităţii procesuale active. Astfel, în primul caz, cererea este formulată de reprezentant, în numele părţii, însă la dosar nu se găseşte dovada puterii de reprezentare, în timp ce în al doilea caz, din cuprinsul cererii rezultă că aceasta este formulată de reprezentant, în numele său personal, iar nu în numele părţii îndreptăţite, neavând relevanţă aspectul dacă la dosar se găseşte sau nu dovada puterii de reprezentare.