Art. 80 Noul Cod de Procedură Civilă Formele reprezentării Reprezentarea părţilor în judecată Părţile
| Comentarii |
|
Părţile
SECŢIUNEA a 4-a
Reprezentarea părţilor în judecată
Art. 80
Formele reprezentării
(1) Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convenţională sau judiciară.
(2) Persoanele fizice lipsite de capacitate de exerciţiu vor sta în judecată prin reprezentant legal.
(3) Părţile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care legea impune prezenţa lor personală în faţa instanţei.
(4) Când legea prevede sau când circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3), arătând în încheiere limitele şi durata reprezentării.
(5) Când dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr-o hotărâre judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie. Dispoziţiile art. 83 alin. (3) şi art. 84 alin. (2) sunt aplicabile.
| ← Art. 79 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de judecată... | Art. 81 Noul Cod de Procedură Civilă Limitele reprezentării.... → |
|---|
Legea conferă părţii posibilitatea de a-şi exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.
Instituţia reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplineşte acte de procedură în numele şi pe seama unei părţi din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct faţă de parte.
Regula în materia reprezentării este aceea că partea are libertatea de
Citește mai mult
a opta dacă îşi va exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.Dreptul de a fi reprezentat nu este însă unul absolut, legea putând impune în mod expres o serie de limitări. Astfel, în cadrul procedurii divorţului, potrivit art. 920 alin. (1) NCPC, în faţa instanţelor de fond, părţile se vor înfăţişa în persoană, afară numai dacă unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie judecătorească, are reşedinţa în străinătate sau se află într-o altă asemenea situaţie, care îl împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfăţişa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator. De asemenea, în conformitate cu art. 353 NCPC, reprezentantul legal al unei persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cel care asistă persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate fi chemat personal la interogatoriu numai în legătură cu actele încheiate şi faptele săvârşite în această calitate, de unde rezultă că pentru restul actelor şi faptelor părţii numai aceasta poate răspunde la interogatoriu. De altfel, în vederea administrării acestei probe, partea este citată cu menţiunea „personal la interogatoriu".
2. Clasificarea reprezentării părţilor în judecată. Reprezentarea părţilor în procesul civil poate fi legală, convenţională sau judiciară. Cele trei tipuri de reprezentare sunt avute în vedere în alin. (2), (3) şi respectiv alin. (4) ale art. 80 NCPC.
2.1. Reprezentarea legala. Articolul 80 alin. (2) NCPC reglementează ipoteza reprezentării legale care intervine în cazul în care partea este o persoană fizică lipsită de capacitate de exerciţiu. Pentru persoanele fizice lipsite de capacitate de folosinţă (decedate), problema reprezentării nu se pune, acestea neputând fi părţi în proces, prin raportare la art. 56 alin. (1) NCPC.
Reprezentanţii legali ai persoanelor fizice pot fi părinţii (fiind suficient un singur părinte pentru o reprezentare valabilă a părţii minore) şi tutorele.
Deşi art. 80 alin. (2) NCPC face referire exclusiv la persoanele fizice, reprezentarea legală intervine şi în cazul persoanelor juridice.
Astfel, potrivit art. 209 NCC, persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor111. Ca atare, reprezentanţii legali ai persoanelor juridice sunt administratorii acestora.
în ipoteza lipsei organelor de administrare, art. 210 alin. (1) NCC prevede că până la data constituirii organelor de administrare, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor care privesc persoana juridică se fac de către fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate în acest scop.
De asemenea, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, preşedintele asociaţiei de proprietari reprezintă asociaţia de proprietari în relaţiile cu terţii, inclusiv în acţiunile iniţiate de asociaţie împotriva unui proprietar care nu şi-a îndeplinit obligaţiile faţă de asociaţie sau în procesele iniţiate de un proprietar care contestă o hotărâre a adunării generale a proprietarilor. Acesta reprezintă un alt caz de reprezentare legală, nefiind necesar ca preşedintele asociaţiei de proprietari să prezinte un mandat din partea adunării generale, fiind ca atare suficient să facă dovada faptului că este preşedintele asociaţiei, prin depunerea la dosar în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul a actului din care rezultă calitatea sa de preşedinte.
în măsura în care, din diferite motive, preşedintele nu îşi poate îndeplini obligaţia legală de a reprezenta asociaţia în justiţie, acesta are posibilitatea să acorde mandat unei alte persoane, care poate fi inclusiv administratorul asociaţiei, însă reprezentarea va fi una convenţională, iar nu legală, fiind necesară întrunirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru o atare reprezentare.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, unităţile administrativ-teritoriale sunt comunele, oraşele, municipiile şi judeţele.
în conformitate cu art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar (în cazul reprezentării comunei, oraşului sau municipiului) sau de preşedintele consiliului judeţean (în cazul reprezentării judeţului), aceasta fiind un caz de reprezentare legală. Potrivit alin. (21) al aceluiaşi articol, introdus prin Legea nr. 74/2012, pentru apărarea intereselor unităţilor administrativ-teritoriale, primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, stă în judecată ca reprezentant legal şi nu în nume personal.
Primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al pri-
111 Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, au calitatea de organe de administrare, în sensul alin. (1), persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice. Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale de administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de constituire sau statut.
mărului, respectiv al consiliului judeţean111, sau un avocat care să reprezinte în justiţie interesele unităţii administrativ-teritoriale, precum şi ale autorităţilor administraţiei publice locale respective [art. 21 alin. (3) din lege], caz în care ne vom afla în prezenţa unei reprezentări convenţionale.
în cazul entităţii fără personalitate juridică, prin raportare la art. 110 NCPC, reprezentantul acesteia este persoana căreia, potrivit înţelegerii dintre membri, i s-a încredinţat conducerea sau administrarea, iar, în lipsa unei asemenea persoane, oricare dintre membrii entităţii respective.
2.2. Reprezentarea convenţională. Potrivit art. 80 alin. (3) NCPC, părţile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care legea impune prezenţa lor personală în faţa instanţei.
Reprezentarea convenţională presupune încheierea între partea reprezentată şi reprezentant a unui contract de mandat (în ipoteza reprezentantului-mandatar neavocat), a unui contract de muncă sau raport de serviciu (în ipoteza reprezentantului-consi-lier juridic) sau a unui contract de asistenţă juridică (în ipoteza reprezentantului-avocat), fiecare dintre acestea prevăzând în esenţă dreptul şi, totodată, obligaţia de reprezentare a părţii.
2.3. Reprezentarea judiciară. Potrivit art. 80 alin. (4) NCPC, când legea prevede sau când circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3), arătând în încheiere limitele şi durata reprezentării.
în conformitate cu art. 58 alin. (3) NCPC, numirea curatorilor speciali se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.
Spre deosebire de curatorii din materia dreptului civil, curatorii speciali prevăzuţi de art. 58 NCPC sunt numiţi de instanţa care judecă procesul (iar nu de instanţa de tutelă) şi sunt avocaţi anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească (iar nu pot fi orice persoană fizică având capacitate deplină de exerciţiu şi în măsură să îndeplinească această sarcină). în vederea numirii curatorului special, în măsura în care baroul corespunzător nu a transmis în prealabil instanţei judecătoreşti lista cu avocaţii desemnaţi a îndeplini însărcinarea de curator special, instanţa va emite o adresă către acesta pentru a desemna până la următorul termen de judecată un avocat în sensul indicat.
Ca atare, reprezentarea judiciară are în vedere situaţia în care reprezentantul părţii este numit de către instanţă, aceasta intervenind în două ipoteze:
a) când legea prevede în mod expres obligaţia instanţei de a numi un curator special pentru reprezentarea părţii, subsumându-se acestei ipoteze cazurile enumerate de art. 58 alin. (1) şi (2) NCPC;
b) când circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul părţii la un proces echitabil.
m în conformitate cu art. 21 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, unitatea administrativ-teritorială are dreptul să beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecată stabilite în baza hotărârii instanţei de judecată, inclusiv în situaţia în care reprezentarea în justiţie este asigurată de un consilier juridic din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean.
Apreciem că această ipoteză are în vedere situaţia în care partea, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, deşi capabilă, nu poate, personal, să-şi apere interesele în condiţii corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu îşi poate numi un reprezentant convenţional.
De asemenea, o altă situaţie ar putea fi aceea în care partea a dispărut fără a exista informaţii despre ea şi nu a lăsat un mandatar. în aceste cazuri, chiar şi în ipoteza în care partea are numit un curator de către instanţa de tutelă, instanţa care judecă procesul îi poate desemna un curator special, în condiţiile art. 58 NCPC.
în încheierea de numire a curatorului special, instanţa care judecă procesul va arăta limitele (spre exemplu, dacă acesta poate sau nu să facă acte de dispoziţie în numele părţii) şi durata reprezentării.
în măsura în care este autorizat de instanţa care l-a numit, administratorul-sechestru desemnat în materia sechestrului judiciar va putea sta în judecată în numele părţilor liti-gante cu privire la bunul pus sub sechestru, prin raportare la dispoziţiile art. 975 alin. (2) teza a ll-a NCPC, acesta fiind un alt caz de reprezentare judiciară.
3. Asistarea reprezentantului de către avocat sau consilier juridic. Ca regulă, când reprezentarea este legala sau judiciara, asistarea reprezentantului de către avocat sau de consilier juridic nu este obligatorie.
Prin excepţie, potrivit art. 83 alin. (3) NCPC, la care face trimitere art. 80 alin. (5) NCPC, la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2) (când partea sau mandatarul acesteia, soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept).
Ca atare, în cazul reprezentării legale sau judiciare a persoanelor fizice, dacă mandatarul este soţ sau rudă cu partea până la gradul al doilea inclusiv şi este licenţiat în drept, asistarea acestuia de către avocat nu este cerută nici în etapa procesuală a recursului. în această situaţie, mandatarul (soţ sau rudă cu partea până la gradul al doilea inclusiv şi licenţiat în drept) poate reprezenta partea în faţa oricărei instanţe, indiferent de etapa procesuală.
în ceea ce priveşte reprezentarea legală sau judiciară a persoanelor juridice, întrucât nu se poate pune problema rudeniei mandatarului cu persoana juridică, în etapa procesuală a recursului există obligaţia legală a asistării mandatarului de către avocat sau de consilier juridic, prin raportare la art. 80 alin. (5) NCPC, care face trimitere la art. 84 alin. (2) NCPC. în conformitate cu acest din urmă articol, la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii. în acest context, este de menţionat prevederea art. XI din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, potrivit căreia, în aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) NCPC, în cazul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, în recurs, cererile şi concluziile pot fi formulate şi susţinute de către preşedintele instanţei sau de către conducătorul parchetului, de către consilierul juridic ori de către judecătorul sau procurorul desemnat, în acest scop, de preşedintele instanţei ori de conducătorul parchetului.