Art. 78 Noul Cod de Procedură Civilă Condiţii. Termen Alte persoane care pot lua parte la judecată Părţile
| Comentarii |
|
Părţile
SECŢIUNEA a 3-a
Alte persoane care pot lua parte la judecată
Art. 78
Condiţii. Termen
(1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.
(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.
(3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe.
(4) Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor.
(5) Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condiţiile alin. (2) este supusă numai apelului.
| ← Art. 77 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de judecată... | Art. 79 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de judecată... → |
|---|
Astfel, instanţa are dreptul de a introduce în proces din oficiu terţe persoane în următoarele două ipoteze:
a) în procedura contencioasă, numai în cazurile expres prevăzute de lege. Astfel, spre exemplu, art. 39 alin. (2) teza I NCPC conferă în mod expres dreptul instanţei de a introduce din oficiu în proces pe succesorul cu titlu
Citește mai mult
particular al părţii iniţiale, în situaţia în care în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii sau pentru cauză de moarte cu titlu particular. De asemenea, potrivit art. 93 NCPC, în cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1) NCPC (atunci când procurorul poate porni procesul civil), titularul dreptului va fi introdus în proces;b) în procedura necontencioasă, în toate cazurile.
în afară de cele două ipoteze, în care instanţa va proceda la introducerea din oficiu a unor terţe persoane în litigiu, după punerea acestui aspect în discuţia contradictorie a părţilor iniţiale, însă independent de poziţia procesuala exprimată de acestea, de opoziţie sau de accept, art. 78 alin. (2) NCPC reglementează situaţia generică în materie con-tencioasă şi anume aceea a posibilităţii instanţei de a pune în discuţie necesitatea introducerii în cauză a altor persoane.
Ca atare, în materie contencioasă, dacă legea nu prevede în mod expres dreptul instanţei de a introduce din oficiu terţi în proces, părţile iniţiale au dreptul sâ hotărască dacă se vor judeca sau nu în contradictoriu şi cu persoana arătată de instanţă.
Dacă părţile iniţiale sunt de acord cu introducerea în cauză a terţului, aceasta se va produce ca urmare a consimţământului lor, instanţa luând act în consecinţă.
Dacă părţile iniţiale nu sunt de acord cu introducerea în cauză a persoanei indicate de instanţă, terţul nu va deveni parte în proces, însă, în măsura în care o atare introducere era necesară, instanţa va respinge acţiunea, fără a se pronunţa asupra temeiniciei sale. Considerăm că în acest caz, în mod concret, instanţa va proceda la respingerea acţiunii ca inadmisibilă, tocmai pentru considerentul că aceasta trebuia soluţionată într-un cadru procesual distinct. Soluţia de respingere ca inadmisibilă se impune în situaţia în care părţile iniţiale au calitate procesuală activă sau pasivă, însă este necesară completarea cadrului procesual cu o a treia parte (spre exemplu, se solicită declararea nulităţii absolute a unui act juridic civil de către un terţ în contradictoriu numai cu unele dintre părţile acestuia).
Din modul de redactare a art. 78 alin. (2) teza a Il-a NCPC, apreciem că introducerea terţului în cauză poate avea loc şi în situaţia în care numai una dintre părţi solicită acest lucru, nefiind necesar acordul tuturor părţilor iniţiale. De asemenea, solicitarea poate proveni nu numai de la reclamant, dar şi de la pârât, ceea ce înseamnă că introducerea unui terţ în cauză, la iniţiativa instanţei, nu operează, în toate cazurile, în temeiul modificării acţiunii iniţiale sub aspectul cadrului procesual pasiv, din moment ce pentru pârât nu există o atare opţiune. Prin urmare, pârâtul nu are dreptul să modifice acţiunea principală, însă, în temeiul art. 78 alin. (2) NCPC, poate solicita introducerea în cauză a unui terţ, la propunerea instanţei, iar introducerea terţului în proces va opera.
Articolul 78 alin. (3) NCPC, potrivit căruia introducerea în cauză din oficiu a unor persoane se dispune prin încheiere, pânâ la terminarea procesului înaintea primei instanţe, va avea în vedere nu numai situaţiile prevăzute de art. 78 alin. (1) NCPC (în materie contencioasă, în cazurile expres prevăzute de lege, iar în materie necontencioasă, în toate cazurile), ci şi situaţia ce se desprinde din art. 78 alin. (2) NCPC (în materie contencioasă, când nu există o prevedere expresă pentru a conferi dreptul instanţei de a introduce din oficiu o altă persoană în proces), când una dintre părţi solicită introducerea în cauză a unui terţ, la propunerea instanţei. De altfel, o atare interpretare rezultă şi din poziţionarea textelor şi din împrejurarea că art. 78 alin. (3) NCPC nu introduce vreo distincţie în acest sens.
Momentul terminării cercetării procesului este determinat de art. 244 alin. (1) NCPC, potrivit căruia când judecătorul se socoteşte lămurit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată şi fixează termen în şedinţă publică. în practica judiciară anterioară noului cod, un atare moment era fixat prin declaraţia judecătorului în sensul constatării cauzei în stare de judecată, nemaiexistând cereri de formulat, probe de administrat şi excepţii de invocat.
Introducerea unei persoane din oficiu în proces poate fi făcută numai în faţa primei instanţe, întrucât schimbarea cadrului procesual în apel sau în recurs ar contraveni art. 478 alin. (1) NCPC, potrivit căruia în apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, şi art. 494 NCPC care face trimitere la judecata în apel, raţiunea rezidând în regula neîncălcării gradelor de jurisdicţie prevăzute de lege.
Dacă, după închiderea dezbaterilor şi reţinerea cauzei în pronunţare, cu ocazia deliberării, instanţa constată că este necesar a fi introdusa o terţa persoana în proces, va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor iniţiale, iar nu şi a terţului, întrucât acesta nu a devenit încă parte în litigiu, iar introducerea sa în proces nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor. în minuta de repunere a cauzei pe rol, apreciem că ar fi util ca instanţa să consemneze motivul acestei măsuri, pentru a da părţilor posibilitatea să cunoască de la început raţiunea repunerii şi să-şi pregătească susţinerile (spre exemplu, minuta ar putea fi redactată astfel: „Repune cauza pe rol, în vederea discutării necesităţii introducerii în cauză a numitului AB, parte contractantă").
în ipoteza în care, în materie contencioasă, părţile nu au solicitat introducerea din oficiu a unui terţ în proces, în cazurile în care legea nu prevede în mod expres dreptul instanţei de a proceda astfel, hotărârea prin care instanţa respinge cererea principală pentru lipsa calităţii procesuale active sau pasive ori ca inadmisibilă este supusă numai apelului, decizia pronunţată în apel nefiind susceptibilă de recurs, potrivit art. 78 alin. (5) NCPC. Este de menţionat faptul că, în această ipoteză, calea de atac este întotdeauna apelul, indiferent de faptul că hotărârea ce s-ar fi pronunţat asupra fondului cererii principale sau asupra oricăror altor excepţii în privinţa cererii principale, mai puţin a celor care vizează caracterul incomplet sau greşit al cadrului procesual, nu ar fi fost susceptibilă de exerciţiul vreunei căi de atac sau ar fi putut fi atacată cu recurs.