Art. 79 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de judecată Alte persoane care pot lua parte la judecată Părţile

Art. 79

Procedura de judecată

(1) Cel introdus în proces va fi citat, odată cu citaţia comunicându-i-se, în copie, şi încheierea prevăzută la art. 78 alin. (3), cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum şi înscrisurile anexate acestora. Prin citaţie i se va comunica şi termenul până la care va putea să arate excepţiile, dovezile şi celelalte mijloace de apărare de care înţelege să se folosească; termenul nu va putea fi mai lung decât termenul de judecată acordat în cauză.

(2) El va lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii în proces. Instanţa, la cererea celui introdus în proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de acesta.

Comentarii despre Art. 79 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de judecată Alte persoane care pot lua parte la judecată Părţile

gerghealina 8.12.2013

După ce instanţa a dispus introducerea în proces a terţului, judecarea cauzei se va amâna în vederea citării celui introdus în proces, precum şi a comunicării către acesta a încheierii prin care s-a dispus măsura în discuţie, a cererii de chemare în judecată, a întâmpinării şi a înscrisurilor anexate, în fotocopii. Evident că în situaţia în care cel introdus în proces a fost în sala de şedinţă la momentul luării măsurii şi are cunoştinţă de dosar, nesolicitând amânarea cauzei, aceasta nu se va dispune.

Articolul 79 alin. (1) teza a ll-a NCPC, potrivit căruia prin citaţie i se va comunica şi

Citește mai mult

termenul până la care va putea să arate excepţiile, dovezile şi celelalte mijloace de apărare

de care înţelege să se folosească, termen care nu va putea fi mai lung decât termenul de judecată acordat în cauză, fac, prin urmare, referire la două termene - primul termen acordat terţului introdus în proces pentru a formula note similare întâmpinării, prin care să indice excepţiile, dovezile şi celelalte mijloace de apărare de care înţelege să se folosească şi cel de-al doilea termen stabilit pentru judecarea cauzei. Ambele termene se fixează de către instanţă, primul termen stabilindu-se înaintea celui de-al doilea termen, existând însă şi posibilitatea ca ambele termene să fie situate în aceeaşi zi. Primul termen nu este un termen de judecată, ci un termen până la care trebuie depuse notele scrise de către terţ, sub sancţiunea decăderii.

în cazul acestei forme de intervenţie forţată, legea nu prevede obligativitatea etapei admisibilităţii în principiu, motiv pentru care nu se va proceda la discutarea acestui aspect.

în lipsa unei prevederi exprese a legii, ca regulă, apreciem că terţul introdus din oficiu în proces va dobândi calitatea de terţ intervenient, fiind parte în litigiu din momentul dispunerii acestei măsuri prin încheierea de şedinţă. Dacă se pune în discuţie de către instanţă necesitatea introducerii în proces a unui terţ, iar reclamantul îşi modificâ cererea iniţialâ sub aspectul cadrului procesual pasiv, incluzându-l şi pe acesta, nu se mai pune problema incidenţei acestei instituţii, astfel încât instanţa nu va mai pronunţa încheierea de introducere a terţului în proces, ci va lua act de modificarea cererii de chemare în judecatâ, în temeiul art. 204 alin. (1) NCPC.

Prin excepţie, în ipoteza transmiterii calităţii procesuale active sau pasive, potrivit art. 39 alin. (2) NCPC, terţul va prelua poziţia autorului sâu, dobândind calitatea de reclamant sau pârât. în acest caz, apreciem că terţul, devenit reclamant sau pârât, va putea fi obligat sau i se vor putea stabili drepturi în favoarea sa prin hotărârea judecătorească.

De asemenea, prin derogare, titularul dreptului vizat de acţiunea promovată de procuror, în condiţiile art. 92 alin. (1) NCPC, introdus din oficiu în temeiul art. 93 NCPC, va prelua poziţia procesuală de reclamant.

Astfel cum am arătat anterior în cadrul comentariului vizând natura juridică a cererii de chemare în judecată a altor persoane sau de arătare a titularului dreptului, considerăm că niciunei persoane nu i se pot acorda drepturi printr-o hotărâre judecătorească, în lipsa formulării unei cereri în acest sens de către aceasta sau chiar împotriva voinţei sale, în situaţia în care nu preia poziţia procesuală a uneia dintre părţile litigante, prin transmiterea calităţii procesuale.

Din acest motiv, apreciem că dacă terţul este introdus în proces din oficiu, în măsura în care acesta, la rândul său, nu formulează o cerere de intervenţie în interes propriu în contradictoriu cu părţile iniţiale, prin hotărârea pronunţată în cauză nu se pot stabili drepturi în favoarea sa, cu excepţia situaţiilor menţionate anterior.

în ceea ce priveşte obligarea sa prin hotărâre judecătorească, apreciem că aceasta se poate realiza în mâsura în care reclamantul a consimţit introducerea în proces a terţului, operând ca atare o modificare a acţiunii sub aspectul cadrului procesual pasiv.

în ipoteza în care terţul nu formulează cerere de intervenţie principală sau reclamantul nu îşi modifică cererea, singurul efect produs de hotărârea judecătorească în privinţa terţului intervenient este acela că soluţia pronunţată cu privire la drepturile şi obligaţiile statuate între părţile iniţiale îi va fi opozabilă.

Exemplificând, într-o acţiune în declararea nulităţii absolute a unui act juridic promovată de o persoană într-un cadru procesual incomplet-în lipsa uneia dintre părţile actului juridic, aceasta fiind ulterior introdusă în proces din iniţiativa instanţei, la solicitarea pârâtului -în măsura în care reclamantul nu formulează cerere modificatoare, hotărârea pronunţată de admitere a acţiunii îi va fi opozabilă terţului intervenient, dar acesta nu va putea fi obligat la cheltuieli de judecată, în timp ce pârâtul iniţial va fi obligat numai la partea sa din aceste cheltuieli, obligaţia suportării cheltuielilor de judecată în acest caz fiind divizibilă.

în ceea ce priveşte însă litigiul de partaj, dată fiind dubla calitate de reclamant-pârât a fiecărei părţi din litigiu, apreciem că intervenientul poate fi obligat sau i se pot stabili drepturi'in favoarea sa prin hotărârea judecătorească.

Apreciem că instanţa nu va fi obligată, precum în cazul celorlalte cereri de intervenţie, să se pronunţe asupra introducerii în proces a terţului prin dispozitivul hotărârii finale, întrucât în cauză nu s-a formulat o cerere, terţul fiind introdus din dispoziţia instanţei prin încheiere.

Terţul introdus în litigiu, dobândind calitatea de parte, se va bucura de independenţă procesuală, putând efectua actele procesuale puse de lege la dispoziţia părţilor.

Spre exemplu, terţul intervenient are dreptul de a solicita amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării sau amânarea pronunţării pentru formularea şi depunerea de concluzii scrise, dreptul de a propune probe şi de a le administra, dreptul de a formula cereri în cadrul procesului vizând recuzarea, strămutarea, suspendarea judecării cauzei, dreptul de invoca excepţii procesuale, dreptul de a exercita acte procesuale de dispoziţie, dreptul de a fi citat etc.

în ceea ce priveşte actele de procedură susceptibile a fi formulate de terţul intervenient, apreciem că acesta nu poate promova cerere reconvenţională, întrucât introducerea sa în proces vizează, de principiu, numai obligativitatea suportării efectelor hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză între părţile iniţiale. în măsura în care introducerea sa în proces este rezultatul modificării acţiunii iniţiale, la propunerea instanţei, terţul devenit pârât ar putea formula cerere reconvenţională.

Terţul intervenient poate formula însă cerere de intervenţie principală în contradictoriu cu părţile iniţiale, dacă are pretenţii proprii de valorificat împotriva părţilor iniţiale.

De asemenea, apreciem că, de regulă, terţul intervenient forţat nu ar putea formula o cerere de chemare în garanţie, întrucât nu ar putea fi obligat la plata unor despăgubiri în litigiul în care a fost introdus, fiind chemat exclusiv pentru opozabilitate, sau nu i s-ar putea respinge o pretenţie, împrejurare ce ar putea da naştere obligaţiei de dezdăunare, întrucât nu a formulat nicio cerere în acest sens. în măsura în care introducerea sa în proces este rezultatul modificării acţiunii iniţiale, la propunerea instanţei, terţul devenit pârât ar putea formula cerere de chemare în garanţie.

Preluarea procedurii în starea în care se află în momentul introducerii terţului în proces are semnificaţia faptului că terţul nu poate solicita repunerea în discuţie şi în contradictoriu cu el a unor aspecte litigioase tranşate anterior (excepţii, precum şi alte incidente procedurale), nu poate invoca nulităţi ale unor acte de procedură acoperite între timp. Spre deosebire de celelalte forme de intervenţie, terţul introdus în proces va putea solicita readministrarea probatoriului şi în prezenţa sa (reaudierea unui martor, refacerea unei expertize, readministrarea probei cu interogatoriu etc.). Totodată, intervenientul are dreptul să solicite încuviinţarea unor probe noi.

Apreciem că terţului intervenient i se poate administra proba cu interogatoriu, având calitatea de parte în litigiu, neputând fi însă audiat ca martor, calitate ce presupune condiţia de persoană străină de proces.

Răspunde