Art. 81 Noul Cod de Procedură Civilă Limitele reprezentării. Continuarea judecării procesului Reprezentarea părţilor în judecată Părţile
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Părţile
SECŢIUNEA a 4-a
Reprezentarea părţilor în judecată
Părţile
SECŢIUNEA a 4-a
Reprezentarea părţilor în judecată
Art. 81
Limitele reprezentării. Continuarea judecării procesului
(1) Renunţarea la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, achiesarea la hotărârea pronunţată, încheierea unei tranzacţii, precum şi orice alte acte procedurale de dispoziţie nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii administrative competente.
(2) Actele procedurale de dispoziţie prevăzute la alin. (1), făcute în orice proces de reprezentanţii minorilor, ai persoanelor puse sub interdicţie şi ai dispăruţilor, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane.
| ← Art. 80 Noul Cod de Procedură Civilă Formele reprezentării... | Art. 82 Noul Cod de Procedură Civilă Lipsa dovezii calităţii... → |
|---|
Prin sintagma „orice alte acte procedurale de dispoziţie" menţionată în textul art. 81 alin. (1) NCPC, codul a avut în vedere includerea atât a achiesării la pretenţiile reclamantului, cât şi renunţarea la susţinerea unei excepţii procesuale sau a oricărei alte forme de manifestare a
Citește mai mult
acţiunii civile (sintagma în discuţie nu include însă renunţarea la dreptul de administrare a unui mijloc de probă, pentru care nu este necesară prezentarea unei mandat special sau obţinerea încuviinţărilor legale).în cazul reprezentării convenţionale, aceste acte procedurale de dispoziţie nu pot fi făcute de reprezentantul părţii decât în temeiul unei procuri speciale, cu excepţia reprezentării părţii prin avocat, când este suficientă menţiunea expresă în contractul de asistenţă juridică, ce va fi preluată şi în împuternicirea avocaţială, în sensul că avocatul are dreptul să efectueze acte procedurale de dispoziţie în numele părţii.
Astfel, potrivit art. 126 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, republicat, pentru activităţile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistenţă juridică, acesta reprezintă un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub semnătură privată sau în formă autentică, acte de conservare, administrare ori dispoziţie în numele şi pe seama clientului.
în ipoteza reprezentării prin mandatar neavocat, procura specială trebuie să cuprindă dreptul reprezentantului de a efectua un anumit act de dispoziţie în numele părţii în cadrul unui dosar individualizat (spre exemplu, reprezentantul A are dreptul a renunţa la judecarea dosarului nr. X/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Y, în numele reclamantului).
Procura specială nu coincide cu procura dată pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau pentru reprezentarea în judecată şi, cu atât mai puţin, cu procura generală.
în ceea ce priveşte reprezentarea legală a persoanelor fizice, părinţii sau tutorii nu au nevoie de un mandat special pentru exercitarea actelor procedurale de dispoziţie, întrucât părţile care sunt reprezentate nu îl pot da, neavând capacitate de exerciţiu deplină, ci, în acest caz, legea prevede obligativitatea încuviinţării prealabile a instanţei de tutelă sau a autorităţii administrative competente.
în privinţa reprezentării legale a persoanelor juridice, apreciem că pentru exercitarea actelor procedurale de dispoziţie este necesar ca administratorul să facă dovada puterii sale în acest sens decurgând dintr-un mandat special acordat de organele de conducere ale persoanei juridice sau din cuprinsul actelor constitutive.
în ceea ce priveşte reprezentarea judiciara, pentru exerciţiul actelor de dispoziţie este necesar ca încheierea de numire a curatorului special să prevadă în mod expres acest drept, prin raportare la art. 80 alin. (4) NCPC.
în ipoteza în care reprezentantul nu prezintă dovada dreptului său de a efectua actul de dispoziţie în numele părţii, instanţa va acorda un termen scurt pentru complinirea acestui aspect. Dacă la termenul de judecată acordat, reprezentantul nu prezintă dovada solicitată, cererea de a se lua act de efectuarea unui act de dispoziţie va fi anulată de către instanţă ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant pentru exercitarea actelor respective în numele părţii, prin raportare la art. 82 alin. (1) NCPC.
în plus, în ipoteza minorilor, a persoanelor puse sub interdicţie şi a dispăruţilor, chiar dacă dovada dreptului reprezentantului de a efectua acte procedurale de dispoziţie a fost făcută, instanţa este în drept să respingă cererea de a se lua act de efectuarea actului respectiv şi să continue judecata cauzei atunci când consideră că actul respectiv nu este în interesul persoanelor reprezentate, aprecierea urmând a fi făcută în concret, de la caz la caz.
Se impune să precizăm că instanţa trebuie să aibă în vedere nu numai ca reprezentantul să facă dovada dreptului său de a efectua acte de dispoziţie în numele părţii, dar şi ca partea însăşi să aibă acest drept. Spre exemplu, instanţa nu poate lua act de tranzacţia înfăţişată de reprezentanţii părţilor dintr-un litigiu având ca obiect partaj succesoral dacă obiectul concesiilor reciproce vizează un bun dintr-o succesiune nedeschisă încă, întrucât nici părţile nu pot dispune în privinţa drepturilor lor cu încălcarea unor norme imperative de ordine publică.