Art. 930 Noul Cod de Procedură Civilă Soluţionarea cererii Divorţul prin acordul soţilor Divorţul remediu
| Comentarii |
|
Divorţul remediu
SECŢIUNEA 1
Divorţul prin acordul soţilor
Art. 930
Soluţionarea cererii
(1) La termenul de judecată, instanţa va verifica dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va pronunţa divorţul, fără a face menţiune despre culpa soţilor. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa va lua act de învoiala soţilor cu privire la cererile accesorii, în condiţiile legii.
(2) Dacă soţii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanţa va administra probele prevăzute de lege pentru soluţionarea acestora şi, la cererea părţilor, va pronunţa o hotărâre cu privire la divorţ, potrivit alin. (1), soluţionând totodată şi cererile privind exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor şi numele soţilor după divorţ.
(3) Dacă va fi cazul, cu privire la celelalte cereri accesorii instanţa va continua judecata, pronunţând o hotărâre supusă căilor de atac prevăzute de lege.
(4) Hotărârea pronunţată în condiţiile alin. (1) este definitivă, iar hotărârea pronunţată potrivit alin. (2) este definitivă numai în ceea ce priveşte divorţul, dacă legea nu prevede altfel.
| ← Art. 929 Noul Cod de Procedură Civilă Depunerea cererii... | Art. 931 Noul Cod de Procedură Civilă Cererea acceptată de... → |
|---|
Prin aceeaşi hotărâre vor fi soluţionate şi cererile accesorii asupra cărora soţii s-au învoit, fapt care presupune, de principiu, prezentarea unei tranzacţii instanţei; însă nu excludem ca cei doi soţi să formuleze şi oral, în faţa instanţei, modalitatea de
Citește mai mult
rezolvarea a cererilor accesorii, instanţa luând direct act de voinţa lor expres manifestată.Când nu există o învoire a părţilor în privinţa cererilor accesorii, instanţa va trebuie să le soluţioneze după procedura de drept comun. Cu toate acestea, dintre cererile accesorii divorţului, cea privitoare la numele pe care îl va purta fiecare soţ după desfacerea căsătoriei, cea privitoare la exercitarea autoritâţii părinteşti şi cea privitoare la obligaţia de întreţinere în favoarea minorilor trebuie rezolvate chiar şi din oficiu de către instanţă, chiar dacă părţile nu au solicitat expres în cererea cu care au învestit instanţa şi pronunţarea asupra unor astfel de cereri.
Cererile privitoare la plata de despăgubiri pentru prejudiciile materiale sau morale suferite în urma divorţului şi cele referitoare la prestaţia compensatorie nu sunt compatibile cu divorţul prin acord comun, atât timp cât aceste cereri au ca premisă vinovăţia exclusivă a unuia dintre soţi. Or, în cazul divorţului prin acordul soţilor, instanţa de judecată nu stabileşte vinovăţia vreunuia dintre soţi, nefiind permis să se facă vreo menţiune despre culpa soţilor, potrivit primului alineat al art. 930 NCPC.
2. Lipsa acordului soţilor asupra cererilor accesorii. Atunci când soţii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanţa va continua judecata, administrând probele prevăzute de lege pentru soluţionarea acestor cereri. Apreciem că, într-o astfel de situaţie, judecata va avea loc potrivit dispoziţiilor aplicabile la judecata în primă instanţă.
Aceasta, întrucât dispoziţiile de excepţie privitoare la judecata în camera de consiliu sunt incidente întregii proceduri de divorţ numai atunci când soţii sunt de acord cu toate cererile formulate, deci inclusiv cu cele accesorii divorţului, când instanţa doar ia act de învoiala soţilor. Dimpotrivă, atunci când soţii nu se învoiesc cu privire la cererile accesorii, astfel că se impune continuarea judecăţii sub acest aspect, cu administrarea de probe, apreciem că devin incidente regulile generale în materia desfăşurării judecăţii în primă instanţă.
3. Caracterul hotărârii. Ultimul alineat al art. 930 distinge între caracterul celor două categorii de hotărâri pe care le poate pronunţa instanţa în cazul divorţului prin acord.
Astfel, atunci când există învoire asupra tuturor cererilor, instanţa pronunţă o hotărâre care are direct caracter definitiv, nemaifiind susceptibilă de apel. însă, atunci când instanţa trebuie să soluţioneze, pe bază de probe, cererile accesorii divorţului, va pronunţa o hotărâre care are caracter definitiv numai în ceea ce priveşte divorţul (dacă legea nu prevede altfel), iar în privinţa cererilor accesorii, hotărârea rămâne supusă căilor de atac specifice, aşa cum rezultă şi din coroborarea cu art. 930 alin. (3) NCPC.