Art. 931 Noul Cod de Procedură Civilă Cererea acceptată de pârât Divorţul prin acordul soţilor Divorţul remediu
Comentarii |
|
Divorţul remediu
SECŢIUNEA 1
Divorţul prin acordul soţilor
Art. 931
Cererea acceptată de pârât
(1) Când cererea de divorţ este întemeiată pe culpa soţului pârât, iar acesta recunoaşte faptele care au dus la destrămarea vieţii conjugale, instanţa, dacă reclamantul este de acord, va pronunţa divorţul fără a cerceta temeinicia motivelor de divorţ şi fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.
(2) Dispoziţiile art. 930 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.
(3) Dacă reclamantul nu este de acord cu pronunţarea divorţului în condiţiile alin. (1), cererea va fi soluţionată potrivit art. 933.
← Art. 930 Noul Cod de Procedură Civilă Soluţionarea cererii... | Art. 932 Noul Cod de Procedură Civilă Condiţii Divorţul din... → |
---|
Reglementarea reia dispoziţiile art. 613 CPC 1865 (care fusese introdus prin Legea nr. 71/2011) şi instituie, practic, o procedura simplificata de divorţ, statuând că, atunci când cererea de divorţ este întemeiată pe culpa soţului pârât, iar acesta recunoaşte
Citește mai mult
faptele care au dus la destrămarea vieţii conjugale, instanţa, dacă reclamantul este de acord, va pronunţa divorţul fără a cerceta temeinicia motivelor de divorţ şi fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.Pentru incidenţa aceste proceduri simplificate este necesară îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiţii:
a) cererea de chemare în judecată să se întemeieze pe culpa pârâtului;
b) pârâtul să recunoască faptele care au dus la destrămarea vieţii conjugale şi care i se impută prin acţiunea de divorţ, recunoaştere care poate interveni pe tot parcursul judecării cererii de divorţ, până la momentul închiderii dezbaterilor;
c) reclamantul să fie de acord cu divorţul fără administrarea de probe (sau fără continuarea administrării de probe, dacă la momentul la care intervine recunoaşterea instanţa a administrat o parte din probele propuse) şi fără indicarea culpei pârâtului în destrămarea căsătoriei în cuprinsul hotărârii de divorţ. Aceasta presupune ca soţul să îşi exprime consimţământul personal, liber, în faţa instanţei de judecată, acceptul neputând fi dedus din tăcerea acestuia sau din lipsa sa de opoziţie.
în situaţia în care aceste condiţii sunt îndeplinite, instanţa va pronunţa o hotărâre de desfacere a căsătoriei, care este definitivă în ceea ce priveşte divorţul, fiind incidente dispoziţiile art. 930 alin. (2)-(4) NCPC.
Consimţământul soţului pârât la desfacerea căsătoriei prin acord comun poate fi exprimat oricând în cursul procesului de divorţ, în faţa primei instanţe sau chiar direct în calea de atac a apelului (atunci când în primă instanţă se respinge acţiunea reclamantului care nu propune probe şi în lipsa pârâtului al cărui acord la desfacerea căsătoriei nu există), pânâ la momentul închiderii dezbaterilor şi trebuie urmat obligatoriu şi de acordul soţului reclamant; altfel, acceptarea motivelor de divorţ de către soţul pârât nu va produce efectele prevăzute de art. 931, ci va determina soluţionarea cauzei în condiţiile art. 933 NCPC relative la divorţul din culpâ.
în doctrină s-a precizat că, atunci când cererea se formulează de un soţ împotriva celuilalt soţ, care acceptă desfacerea căsătoriei prin acord comun, motivele de divorţ -deşi sunt indicate în cuprinsul cererii de divorţ - rămân la stadiul unor simple afirmaţii, temeinicia lor nefiind cercetată de instanţa de judecată.
în concluzie, ori de câte ori soţul pârât este de acord cu cererea soţului reclamant privind desfacerea căsătoriei, indiferent de temeiul invocat de acesta, instanţa va putea desface căsătoria prin acordul soţilor, în baza art. 930 NCPC coroborat cu art. 373 lit. a) Noul Cod Civil, chiar dacă este vorba de un divorţ consensual perfect sau imperfect.