Art. 269 Noul Cod Penal Favorizarea făptuitorului Infracţiuni privind frontiera de stat

CAPITOLUL II
Infracţiuni privind frontiera de stat

Art. 269

Favorizarea făptuitorului

(1) Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor.

(3) Favorizarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 269 Noul Cod Penal Favorizarea făptuitorului Infracţiuni privind frontiera de stat




Dano Iuliu 15.03.2017
As vrea sa stiu si eu dece cu Aroma pentru narghilea este cofundata cu un drog sau ceva de genul, asta dece este interzisă si este pusă pe lista neagră sau cu o numiti voi.
Sunt curios pentru ca eu le-am zis la niste prieteni sa imi cumpere Aromă pentru narghilea si au fost arestati ca si cum ar fii droguri si le aveau in mână si nu au stiu ca este interezisă Aroma in Tailanda si dece au fost nevoiti sa platească o amendă foarte mare.
sunt curios ce înseamnă toate aste.
Răspunde
V 2.02.2017
As avea o mica nelamurire: acest articol se refera strict la infractiuni legate de frontiera de stat sau la orice fel de infractiuni? De asemenea, puteti sa imi dati un exemplu de infractiune la care se refera?
Multumesc anticipat
Răspunde
Ricarda Adam 27.07.2016
Cu unele modificări de ordin terminologic şi de conţinut, favorizarea făptuitorului, prevăzută în art. 269 NCP, are corespondent în incriminarea cu denumirea marginală „Favorizarea infractorului" din art. 264 CP 1969.

Ca şi în vechiul Cod penal, favorizarea făptuitorului este infracţiunea subsecventă care, în esenţă, se rezumă la ajutorul dat unei persoane ce a participat (ca autor, instigator sau complice) la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, fără o înţelegere dinainte stabilită.

O primă deosebire constă în aceea că noţiunile de „infracţiune" şi „infractor" din textul de
Citește mai mult incriminare anterior au fost înlocuite cu cele de „faptă prevăzută de legea penală" şi „făptuitor", ceea ce a condus inclusiv la modificarea denumirii marginale a textului de incriminare din noua lege. Ca urmare a acestei modificări, cel care favorizează îşi va angaja răspunderea penală şi atunci când ajutorul este dat unei persoane care a comis o faptă prevăzută de legea penală, dar care, în situaţia concretă, nu întruneşte toate trăsăturile esenţiale ale infracţiunii (de exemplu, este incidenţă o cauză de neimputabilitate, cum ar fi iresponsabilitatea sau minoritatea făptuitorului).

în noua reglementare s-a renunţat la prevederea expresă a lipsei existenţei unei înţelegeri dintre favorizator şi făptuitorul favorizat, stabilită înaintea sau în timpul comiterii faptei prevăzute de legea penală. O atare prevedere ar fi fost de prisos, în condiţiile în care, potrivit definiţiei date formei de participaţie penală a complicităţii (art. 48 alin. (2) NCP], existenţa unei înţelegeri prealabile constituie act de complicitate, şi nu o infracţiune de sine stătătoare.

în locul termenului „a zădărnici" a fost preferat cel de „a împiedica", conţinutul juridic al infracţiunii nefiind afectat prin această înlocuire, deoarece cei doi termeni au acelaşi înţeles, fiind sinonimi.

Din conţinutul normativ al infracţiunii a fost scoasă favorizarea reală, ca modalitate de comitere a favorizării infractorului, ajutorul dat pentru a asigura făptuitorului folosul sau produsul infracţiunii fiind prevăzut în conţinutul infracţiunii de tăinuire (art. 270 NCP).

O deosebire semnificativă se referă la destinaţia actului de favorizare, care este reprezentată de împiedicarea sau îngreunarea „cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate", care are o arie de cuprindere mai largă comparativ cu cea din reglementarea anterioară, întrucât împiedicarea sau îngreunarea tragerii la răspundere penală semnifică sprijinul de orice fel dat făptuitorului pentru ca acesta să nu răspundă penal.

Şi în privinţa regimului sancţionator au intervenit modificări, în sensul că amenda este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii, în cazul acesteia din urmă minimul special a fost ridicat de la 3 luni la 1 an, în timp ce maximul special a fost coborât de la 7 la 5 ani.

în alin. (2) al art. 269 NCP, expresia „pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor" a înlocuit-o pe cea de „pedeapsa prevăzută de lege pentru autor" din reglementarea anterioară, însă modificarea greu detectabilă intervenită are aceeaşi semnificaţie ca şi anterior, referindu-se la limita maximă prevăzută de lege pentru infracţiunea imputată făptuitorului favorizat.

Cauza de nepedepsire a suportat o modificare, în sensul că expresia „soţ sau rude apropiate" a fost înlocuită cu cea de „membru de familie", realizându-se astfel o extindere a sferei persoanelor ce pot beneficia de cauza de impunitate.

Legea penală mai favorabilă. Reglementarea din noul Cod penal este mai favorabilă datorită regimului sancţionator, care prevede alternativ o pedeapsă mai blândă (amenda) şi un maxim special al închisorii mai mic comparativ cu legea veche.
Răspunde
defara 4.02.2014
Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 264: „Favorizarea infractorului. (1) Ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani. (2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. (3) Favorizarea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte”.
Răspunde