Art. 45 Noul Cod Penal Pedepsele complementare, pedepsele accesorii şi măsurile de siguranţă în caz de pluralitate de infracţiuni Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
| Comentarii |
|
Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
Art. 45
Pedepsele complementare, pedepsele accesorii şi măsurile de siguranţă în caz de pluralitate de infracţiuni
(1) Dacă pentru una dintre infracţiunile săvârşite s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.
(2) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală.
(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut:
a) în caz de concurs de infracţiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea;
b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.
(4) În cazul condamnărilor succesive pentru infracţiuni concurente, partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată.
(5) Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică dispoziţiile alin. (1)-(3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
(6) Măsurile de siguranţă de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, luate în cazul infracţiunilor săvârşite, se cumulează.
(7) Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranţă cu durata cea mai mare. Măsurile de siguranţă luate conform art. 112 se cumulează.
| ← Art. 44 Noul Cod Penal Pluralitatea intermediară Unitatea şi... | Art. 46 Noul Cod Penal Autorul şi coautorii Autorul şi... → |
|---|
Textele corespondente din Codul penal din 1969 erau art. 35 (în cazul
Citește mai mult
concursului de infracţiuni), art. 39 alin. (1) (care, în cazul recidivei posteondamnatorii, efectua trimiterea corespunzătoare înapoi la art. 35) şi art. 401 alin. (3) (legat de situaţia persoanei juridice). în reglementarea actuală, observăm menţionarea expresă (atât în denumirea marginală, cât şi în cuprinsul textului de lege) a situaţiei pedepselor accesorii în caz de pluralitate de infracţiuni. Noul Cod penal cuprinde, astfel, atât soluţii noi în materia avută aici în vedere, menţinând, totodată, şi unele rezolvări constante.Pedeapsa accesorie şi pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice sunt prevăzute în Titlul III al părţii generale a noului Cod penal (art. 54, art. 55 şi întreg Capitolul III din acest titlu, art. 65-70).
în art. 45 alin. (1) NCP se reproduc prevederile articolului corespondent din Codul penal din 1969 (art. 35 alin. (1)1, operând înlocuirea expresiei „infracţiuni concurente" cu aceea de „infracţiunile săvârşite", fiind astfel avută în vedere situaţia tuturor formelor pluralităţii de infracţiuni, precum şi înlocuirea referirii doar la pedeapsa închisorii (ca pedeapsă principală alături de care se aplică pedepsele complementare), extinzându-se astfel sfera de cuprindere a normei la toate pedepsele principale (inclusiv detenţiunea pe viaţă, respectiv amenda, ţinând cont de prevederile actuale în materia acestora!).
în art. 45 alin. (2) NCP se reproduc prevederile articolului corespondent din Codul penal din 1969 (art. 35 alin. (2)), operând înlocuirea referirii doar la pedeapsa închisorii cu aceea care vizează orice pedeapsă principală, fiind incident sistemul cumulului între pedepsele complementare de natură diferită (de exemplu, interzicerea exercitării unor drepturi şi degradarea militară) sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit (spre exemplu, interzicerea exercitării dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a părăsi teritoriul României).
Potrivit art. 45 alin. (3) NCP, legea consacră ipoteza în care s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut (de exemplu, pentru o infracţiune s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a alege pentru o perioadă de 3 ani, iar pentru o alta s-a aplicat aceeaşi pedeapsă, dar pentru o durată de 5 ani), distingând cazuri diferite, după formele pluralităţii de infracţiuni incidente. Astfel, în caz de concurs de infracţiuni sau de pluralitate intermediară (lit. a)), se aplică cea mai grea dintre aceste pedepse complementare, deci devine operant sistemul absorbţiei. Prevederea legală îşi găseşte corespondent parţial în art. 35 alin. (3) CP 1969, numai în privinţa infracţiunilor concurente. în cazul recidivei (lit. b)], legea înscrie o soluţie fără precedent explicit, anume aceea potrivit căreia „partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune".
Tot o soluţie nouă înscrie legea şi în alineatul următor, dispunând că, în cazul concursului de infracţiuni care nu au fost judecate deodată, existând mai multe condamnări succesive pentru infracţiunile concurente, „partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată" (termenul de contopire din text este utilizat nu în sensul de denumire generic echivalentă a sistemului cumulului juridic, ci ca trimitere la denumirea marginală a ipotezei reglementate la art. 40 NCP). Dispoziţia consacră şi în raport de pedepsele complementare regula firească a computării, incidenţă în ipoteza expres menţionată.
Articolul 45 alin. (5) NCP consacră o altă dispoziţie nouă, procedându-se în privinţa pedepselor accesorii în mod corespunzător situaţiilor reglementate, în primele trei alineate ale articolului, în privinţa pedepselor complementare. Este de observat că referirea generică la pedeapsa principală, efectuată în cuprinsul acestei norme, trebuie coroborată cu prevederea din art. 54 şi art. 65 NCP, fiind restrânsă sfera ei de aplicare în lumina acestora, potrivit cărora pedeapsa accesorie (spre deosebire de soluţia noului cod privind pedepsele complementare) nu funcţionează decât pe lângă o pedeapsă cu închisoarea sau detenţiunea pe viaţă, fiind exclusă incidenţa ei în cazul amenzii. Totodată, ne întrebăm dacă, prin exprimarea legiuitorului din alin. (5) al art. 45 NCP referitoare explicit la executarea pedepsei accesorii, astfel rezultate, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, s-a urmărit conştient realizarea unei discrepanţe în raport de prevederea din art. 65 alin. (4) sau dacă nu cumva această din urmă dispoziţie urmează a-şi găsi totuşi aplicarea şi în cazuri precum cele indicate de art. 45 alin. (5), în pofida formulării acestuia (marcându-se, astfel, o nefericită necorelare legislativă a textelor în cauză).
Măsurile de siguranţă reprezintă sancţiuni de drept penal a căror reglementare este cuprinsă în Titlul IV din partea generală a noului Cod penal (art. 107-1121).
în ultimele două alineate ale art. 45 NCP, legiuitorul reia soluţiile atinse şi în art. 35 alin. (4) şi (5) CP 1969, referitoare la situaţia măsurilor de siguranţă aplicate celui care a comis o pluralitate de infracţiuni. Se distinge ipoteza din alin. (6), măsurile de siguranţă de natură diferită (de exemplu, internarea medicală şi confiscarea specială) sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit (spre exemplu, confiscarea unui bun, respectiv confiscarea unui alt bun), cumulându-se, aceasta fiind autonomizată de ipoteza descrisă în alin. (7). Potrivit acestuia din urmă, sunt reglementate două ipoteze: în prima, referitoare la mai multe măsuri de siguranţă de natură şi conţinut identic, dar dispuse pe durate distincte, se optează pentru sistemul absorbţiei, aplicându-se în considerarea întregii pluralităţi de infracţiuni măsura cu durata cea mai mare dintre cele individual stabilite; în a doua ipoteză, specifică situaţiei în care pentru mai multe infracţiuni din structura respectivei pluralităţi s-a dispus câte o măsură de siguranţă constând în confiscarea specială, se adoptă sistemul cumulului aritmetic, în considerarea bunurilor diferite a căror confiscare s-a stabilit în fiecare caz în parte (ca excepţie de la această ipoteză finală, putem aprecia că, dacă este vorba despre acelaşi bun, cu identitate materială strictă, a cărui confiscare s-a dispus separat în considerarea mai multor infracţiuni, nu va mai fi totuşi posibilă operarea unui cumul, bunul putând fi confiscat doar o singură dată).
în privinţa pedepselor complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, alin. (3) lit. b) prevede sistemul cumulului aritmetic în cazul recidivei postcondamnatorii. Astfel, legiuitorul este consecvent în privinţa sistemului de sancţionare, regimul fiind acelaşi cu cel prevăzut pentru pedeapsa principală. Bineînţeles, prin alăturarea pedepselor
Citește mai mult
complementare nu poate fi depăşit maximul general de 5 ani al pedepsei complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) NCP [de ex., atunci când inculpatul săvârşeşte în stare de recidivă postcondamnatorie, în termenul de liberare condiţionată, o nouă infracţiune pentru care instanţa aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) NCP pentru o durată de 2 ani. Dacă pentru T1 a fost de asemenea aplicată aceeaşi pedeapsă complementară, instanţa va dispune revocarea liberării condiţionate, pedeapsa cu închisoarea stabilită pentru T2 urmează să se alăture cu restul rămas neexecutat din T1, iar pedepsele complementare stabilite prin cele două hotărâri de condamnare urmează să se alăture, inculpatul urmând să execute o pedeapsă complementară de 4 ani].Alineatul (4) pleacă de la premisa că între data rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare prin care s-a aplicat inculpatului una sau mai multe pedepse complementare şi data la care acelaşi inculpat a fost condamnat pentru o altă faptă concurentă, acesta a executat în parte pedeapsa complementară [de ex., atunci când instanţa aplică pedeapsa amenzii sau a închisorii cu suspendarea sub supraveghere, executarea pedepsei complementare începe să curgă de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, conform art. 68 alin. (1) lit. a) şi b) NCP]. Prin hotărârea ulterioară de condamnare pentru o faptă concurentă, instanţa va contopi pedeapsa complementară conform regulilor de la alin. (1)-(3) şi din durata rezultantă a pedepsei complementare va deduce durata executată.
Alineatul (5) introduce în mod expres regulile privind contopirea pedepselor accesorii. Din formularea articolului, putem deduce că legiuitorul infirmă practica judiciară existentă sub legea veche, dispunând expres că pedeapsa accesorie se stabileşte pe lângă fiecare pedeapsă principală, iar pedepsele accesorii astfel stabilite urmează să fie contopite conform aceloraşi reguli ca în privinţa pedepselor complementare, inculpatului urmând să îi fie aplicată o pedeapsă accesorie rezultantă.
Citește mai mult
Măsurile de siguranţă de natură diferită sau de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, luate în cazul infracţiunilor concurente, se cumulează. (5) Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, dar pe durate diferite, se aplică o singură dată măsura de siguranţă cu durata cea mai lungă. în cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, luate potrivit art. 118, acestea se cumulează”.