Art. 416 Noul Cod Penal Părăsirea postului sau comenzii Infracţiuni săvârşite de militari
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Infracţiuni săvârşite de militari
Infracţiuni săvârşite de militari
Art. 416
Părăsirea postului sau comenzii
(1) Părăsirea de către militară postului, a serviciului sau a oricărui alt loc în care acesta trebuia să se afle se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la un an.
(2) Părăsirea comenzii sau a serviciului de permanenţă de către orice militar se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) săvârşite pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar dacă au fost săvârşite în timp de război, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Noul Cod Penal actualizat prin:Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, Monitorul Oficial 757/2012;
| ← Art. 415 Noul Cod Penal Încălcarea consemnului Infracţiuni... | Art. 417 Noul Cod Penal Insubordonarea Infracţiuni săvârşite... → |
|---|
în noua reglementare, fapta de părăsire a postului sau comenzii este incriminată într-o formă simplă şi două forme agravate.
Forma simplă incriminează părăsirea de către un militar a postului, a serviciului sau a oricărui alt loc în care acesta trebuia să se afle.
Prima formă agravată (alin. (2) al art. 416 NCP] priveşte părăsirea comenzii sau a serviciului de permanenţă de către orice alt
Citește mai mult
militar, iar în situaţia în care faptele de la alin. (1) şi (2) sunt comise în timp de război, pe durata stării de asediu sau astării de urgenţă, infracţiunea se prezintă în forma agravată prevăzută la alin. (3) al textului de incriminare.
Spre deosebire de vechea reglementare, unde părăsirea comenzii sau a altui post de către militar era sancţionată la fel, noua reglementare a prevăzut şi sancţionat distinct la forma tip de la alin. (1) părăsirea de către un militar a postului, a serviciului sau a oricărui alt loc în care trebuia să se afle, iar la forma agravată conţinută de alin. (2) al art. 416, părăsirea comenzii sau a serviciului de permanenţă de către un militar. Prin urmare, situaţia în care un militar care se află la comandă sau în serviciu de permanenţă a fost apreciată de către legiuitor ca prezentând un pericol evident mai mare pentru buna funcţionare, îndeplinirea misiunilor de către unitate, prin prisma responsabilităţilor, atribuţiilor de serviciu, decât cea în care militarul părăseşte postul, serviciul sau alt loc în care trebuia să se afle, sancţionând mai aspru părăsirea comenzii sau a serviciului de permanenţă.
Subiect activ al formei simple a infracţiunii nu poate fi decât un militar care este planificat într-un post, serviciu sau care a primit consemnul, dispoziţia de a se afla într-un anumit loc. La forma agravată a infracţiunii, subiect activ poate fi numai militarul care se află la comandă sau în serviciul de permanenţă, astfel că, obligaţia fiind personală, participaţia penală nu poate fi decât în forma instigării şi a complicităţii.
Comanda reprezintă actul de conducere, coordonare, organizare a militarilor din subordine, în vederea menţinerii capacităţii de acţiune a unităţii. Serviciul de permanenţă este organizat potrivit regulamentelor militare, cu scopul de a asigura continuitatea la conducere, menţinerea capacităţii de luptă, de acţiune a unităţii, indiferent de situaţie. De regulă, în afara programului de activitate, după orele de program, în zilele libere, la fiecare unitate militară este organizat un serviciu care presupune existenţa, desemnarea în baza unei planificări anterioare riguroase, aprobată de comandantul unităţii, a unor cadre militare, în anumite posturi, în anumite funcţii, cu sarcini determinate clar.
în conţinutul art. 416 alin. (3) teza I, a fost prevăzută varianta agravată a infracţiunii, respectiv dacă faptele de Ia alin. (1) şi (2) au fost comise pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, iar în teza a II-a din acelaşi text de lege s-a prevăzut forma cea mai gravă, când faptele au fost comise în timp de război.
Potrivit dispoziţiilor art. 431 NCP, punerea în mişcare a acţiunii penale în cazul infracţiunii de părăsire a postului sau comenzii se face numai la sesizarea comandantului, această sesizare reprezentând o condiţie de procedibilitate.
Legea penală mai favorabilă. Pentru forma simplă a infracţiunii, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 1 an în ambele reglementări, însă prin prisma condiţiilor de incriminare, este mai favorabilă legea veche.
Pentru forma agravată de la alin. (2) al art. 416 NCP, prin prisma condiţiilor de incriminare şi a limitelor speciale de pedeapsă, având în vedere că părăsirea comenzii în vechea reglementare era sancţionată cu închisoare de la 3 luni la 1 an, în timp ce legea nouă prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, rezultă că legea mai favorabilă este Codul penal din 1969.
Pentru forma agravată de la alineatul final al art. 416 NCP, prin prisma condiţiilor de incriminare, mai favorabilă era legea veche, iar prin prisma regimului de sancţionare, mai favorabilă este legea nouă.