Art. 417 Noul Cod Penal Insubordonarea Infracţiuni săvârşite de militari

CAPITOLUL I
Infracţiuni săvârşite de militari

Art. 417

Insubordonarea

(1) Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) În timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, pedeapsa pentru fapta prevăzută în alin. (1) este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 417 Noul Cod Penal Insubordonarea Infracţiuni săvârşite de militari




Delia Tisman 30.07.2016
Infracțiunea de insubordonare, prevăzută la art. 417 NCP, are corespondent, cu unele modificări, în incriminarea cu aceeaşi denumire marginală prevăzută în art. 334 CP 1969.

Noul Cod penal a preluat doar parte din conţinutul incriminării prevăzute la art. 334 CP 1969, mai concret, dintre cele trei variante normative prevăzute în textul anterior, în noua reglementare au fost preluate doar două, respectiv forma simplă a infracţiunii şi forma agravată care se referă la comiterea faptei în timp de război.

Din examinarea comparativă a textelor din vechiul şi noul Cod penal care incriminează fapta de
Citește mai mult insubordonare, se constată că forma simplă a infracţiunii are un conţinut identicin cele două reglementări, constând în refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu. Refuzul de a executa ordinul poate fi manifestat activ, atunci când militarul declară verbal sau în scris că nu execută ordinul, sau poate rezulta implicit din atitudinea militarului, atunci când acesta rămâne în stare de pasivitate sau realizează alte acţiuni care împiedică executarea ordinului.

Noţiunea de ordin semnifică o dispoziţie obligatorie, scrisă sau verbală, dată de o autoritate militară pentru a fi executată întocmai (Anexa 1 RG3 - Regulamentul disciplinei militare, aprobat prin Ordinul ministrului apărării nr. M.64/201311). Pentru a produce efecte, ordinul trebuie să aibă conţinut legal, să aibă forma prevăzută de lege şi să emane de la autoritatea competentă a dispune (comandant, superior ierarhic etc.)

Subiect activ al infracţiunii nu poate fi decât un militar care se află în raport de subordonare faţă de autoritatea militară care a emis ordinul.

în noua reglementare nu a mai fost preluată varianta agravată care se referea la comiterea faptei de către un ofiţer, maistru militar sau subofiţer, de un militar angajat, de doi sau mai mulţi militari împreună ori în faţa trupei adunate sau dacă fapta are urmări grave.

Forma agravată referitoare la comiterea faptei de insubordonare în timp de război a fost menţinută şi extinsă la alte două situaţii, respectiv comiterea faptei pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă.

Punerea în mişcare a acţiunii penale în cazul infracţiunii de insubordonare este condiţionată de existenţa sesizării comandantului (art. 431 NCP).

Legea penală mai favorabilă. Prin prisma regimului sancţionator, pentru forma simplă a infracţiunii, având în vedere ca în noua lege penală a fost prevăzută alternativ şi sancţiunea amenzii, iar limita minimă a pedepsei închisorii a fost coborâtă de la 6 la 3 luni, noul Cod penal apare ca fiind legea mai favorabilă, cu excepţia situaţiei în care pedeapsa concretă va fi orientată către maximul special, când legea veche va fi cea favorabilă. Pentru forma agravată au fost menţinute limitele speciale ale pedepsei închisorii (de la 2 la 7 ani), însă, prin condiţiile de incriminare, legea veche este mai favorabilă.
Răspunde
defara 4.02.2014
Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 334: „Insubordonarea. (1) Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. (2) Dacă fapta săvârşită de un ofiţer, de un maistru militar sau subofiţer, de un militar angajat, de doi sau mai mulţi militari împreună ori în faţa trupei adunate sau dacă fapta are urmări grave, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. (3) în timp de război, pedeapsa pentru fapta prevăzută în alin. (1) este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta prevăzută în alin. (2) de la 3 la 12 ani”.
Răspunde