Art. 420 Noul Cod Penal Lovirea superiorului ori a inferiorului Infracţiuni săvârşite de militari
| Comentarii |
|
Infracţiuni săvârşite de militari
Art. 420
Lovirea superiorului ori a inferiorului
(1) Lovirea superiorului de către inferior sau a şefului de către subordonat, atunci când superiorul sau şeful se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în legătură cu aceste atribuţii, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi lovirea săvârşită de către superior sau şef împotriva inferiorului sau a subordonatului, atunci când inferiorul sau subordonatul se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în legătură cu aceste atribuţii.
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
| ← Art. 419 Noul Cod Penal Abuzul de autoritate Infracţiuni... | Art. 421 Noul Cod Penal Capitularea Infracţiuni săvârşite de... → |
|---|
Ca urmare a reunirii în conţinutul său a celor două infracţiuni distincte din Codul penal din 1969, noua infracţiune a fost redenumită, astfel că
Citește mai mult
denumirea „lovirea superiorului ori a inferiorului" exprimă integral conţinutul textului de incriminare.Infracţiunea examinată cuprinde în conţinutul său normativ fapta de lovire a superiorului (alin. (1)], fapta de lovire a inferiorului (alin. (2)] şi o formă agravată ce este comună celor două fapte distincte (alin. (3)).
La fel ca în reglementarea anterioară, atât subiectul activ, cât şi subiectul pasiv al infracţiunii au o calitate specială, aceea de militar cu grad superior sau cu funcţie superioară, în cazul faptei de la alin. (1), şi, respectiv, cu grad inferior sau cu funcţie inferioară, în cazul faptei de la alin. (2).
Fapta de lovire prin care se realizează elementul material al laturii obiective este identică cu cea din normele corespondente din reglementarea anterioară, astfel că dezvoltările teoretice în această privinţă se menţin şi în aplicarea incriminării din noul Cod penal.
Deosebirea semnificativă faţă de normele de incriminare corespondente din legea veche constă în includerea în latura obiectivă a infracţiunii a unei condiţii
noi, care cere ca fapta de lovire să fie comisă atunci când subiectul pasiv se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în legătură cu aceste atribuţii. Cu alte cuvinte, dacă în reglementarea anterioară infracţiunea exista în toate situaţiile de lovire a superiorului de către inferior şi, invers, de lovire a inferiorului de către superior, în noua reglementare infracţiunea există doar atunci când fapta de lovire are legătură cu atribuţiile de serviciu ale militarului lovit.
Militarul cu grad superior sau cu funcţie superioară şi, respectiv, militarul cu grad inferior sau cu funcţie inferioară se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu atunci când îndeplinesc activităţi ce ţin de aceste atribuţii. în timpul cât militarul se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu, lovirea sa va constitui infracţiunea de lovire a superiorului ori a inferiorului, chiar dacă fapta violentă nu are legătură cu activitatea îndeplinită de militar în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Latura obiectivă a infracţiunii analizate se poate realiza şi atunci când lovirea este comisă pentru acte pe care militarul persoană vătămată le-a îndeplinit în legătură cu atribuţiile sale de serviciu. în acest caz, militarul persoană vătămată nu se mai află în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, ci se află în afara acestui exerciţiu, dar lovirea apare ca o reacţie la un act pe care l-a îndeplinit anterior în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
O altă deosebire priveşte forma agravată a infracţiunii analizate. Astfel, fapta de lovire a inferiorului, care în Codul penal din 1969 era incriminată într-o singură formă, are în noua reglementare şi o formă agravată. Faptele de lovire a superiorului sau a inferiorului dobândesc caracter mai grav atunci când sunt comise în timp de război, împrejurare ce era prevăzută şi în legea veche ca circumstanţă agravată a faptei de lovire a superiorului, şi, în plus, în noua reglementare au mai fost adăugate alte două situaţii, respectiv pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă.
O ultimă deosebire constă în eliminarea cazului special de necesitate prevăzut de Codul penal anterior în privinţa infracţiunii de lovire a inferiorului, conform căruia infracţiunea nu exista atunci când fapta de lovire era comisă în timp de război dacă fusese determinată de o necesitate militară.
Legea penala mai favorabilă. Prin prisma condiţiilor de incriminare, legea veche este mai favorabilă, întrucât nu prevedea acea condiţie ca subiectul pasiv să se afle în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori lovirea să fie comisă pentru acte îndeplinite în legătură cu aceste atribuţii, iar în cazul lovirii inferiorului nu era prevăzută ca formă agravată comiterea faptei în timp de război. în plus, în noua lege au dobândit caracter grav şi faptele comise pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă.
Sub aspectul regimului sancţionator, privită din perspectiva prevederii în noul Cod penal a amenzii penale ca sancţiune alternativă, se reţine că legea nouă este mai favorabilă, însă, din perspectiva limitelor speciale ale pedepsei închisorii, mai favorabil este Codul penal din 1969.
► art. 335: „Lovirea superiorului. (1) Lovirea superiorului de către inferior sau a şefului de către subordonat se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an. (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită în timp de război, maximul pedepsei se sporeşte cu 2 ani”;
► art. 336: „Lovirea inferiorului. (1) Lovirea inferiorului sau subordonatului de către un superior sau şef se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în timp de război, dacă fapta a fost determinată de o necesitate militară”.