Decizia civilă nr. 10/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 10/RC/2011
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea C. J. DE P. S. împotriva deciziei civile nr. 1. din 10 mai 2010 a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. (...) al Curții de A. C., privind și pe intimații D. G. și A. N.
- D. J. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 decembrie
2010, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosarul cauzei din partea intimatului D. G., întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare.
De asemenea, se mai constată că la data de 6 ianuarie 2011, tot prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus și din partea intimatului S. J. S. al A. N. întâmpinare prin care se solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 319 alin. 2 C.pr.civ., invocă excepția tardivității.
Constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării asupra excepției invocate.
C U R T E A
Prin Decizia civilă nr. 1. din 10 mai 2010 a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. (...), a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva Sentinței civile nr. 17 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), care a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamantul este îndreptățită conform art.40 alin.2 lit. h Codul muncii, să obțină de la fostul angajator „toate documentele care atestă calitatea de salariat";a sa.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.12 din L. nr.16/1996 a A. N., persoanei juridice angajatoare îi revine obligația de a păstra documentele create sau deținute, în categoria cărora întră statele de plată la care se referă acțiunea reclamantului.
Această obligație îi revenea fostului angajator al reclamantei, respectiv S. A.
S.A, însă ca urmare a încetării existenței sale ca persoană juridică în anul 2003
(f.175 fond), obligația păstrării documentelor create cu valoare practică s-a transmis în temeiul art.18 din L. nr.16/1996 C. J. de P. S.
Deși norma juridică menționată anterior a fost modificată prin instituirea obligației de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina Direcției J. S. a A. N., Curtea constată că nu a operat în concret transmisiunea acestei obligații deoarece este condiționată de „. în cadrul… direcțiilor județene ale A. N. a unor structuri specializate cu asigurarea, în condițiile legii, a resurselor umane și logistica - financiară necesară";.
Or, în speță, s-a dovedit că pârâtul S. J. S. al A. N. (actuala denumire) nu dispune de resursele umane și logistica - financiară necesare pentru păstrarea documentelor (f.48-111 fond), aspect de altfel necontestat de către recurentă.
Prin urmare, obligația S.ui J. S. al A. N. de a prelua documentele deținute de C. J. de P. S. este supusă condiției suspensive menționate de a cărei îndeplinire depinde transmiterea efectivă a obligației și executarea sa, astfel încât în prezent, C. J. de P. S. are obligația eliberării actelor solicitate de reclamant în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligația de păstrare a documentelor cu valoare practică.
În raport de aceste considerente, este irelevantă inexistența unor raporturi juridice între reclamantă și recurentă astfel încât apărarea privind excepția lipsei calității procesuale nu este întemeiată.
Curtea a observat totodată că recurenta este în eroare asupra obiectului acțiunii prin care nu se urmărește plata unor drepturi salariale, conform motivelor de recurs ci eliberarea unei adeverințe referitoare la drepturile salariale.
De asemenea, invocarea introducerii premature a acțiunii motivată pe lipsa competenței materiale a recurentei de a valorifica un act inexistent se bazează pe o confuzie cu privire la obiectul cererii care nu vizează recalcularea pensiei.
În fine, apărarea conform căreia S. Santex Jibou este deținătoarea arhivei fostului angajator ilustrează principiul care enunță interdicția că nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a obține recunoașterea unui drept.
Astfel, deoarece în anul 2003 avea obligația preluării arhivei fostului angajator, pârâta nu poate opune ca un motiv exonerator de răspundere neîndeplinirea acestei obligații legale.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ., a respins ca nefondat recursul pârâtei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâta C. J. DE P. S. solicitând anularea în totalitate a sentinței atacate.
În dezvoltarea motivelor pârâta a arătat, în esență, că hotărârea a fost pronunțată de Tribunalul Sălaj cu încălcarea competenței materiale absolute a primei instanțe de a soluționa acțiunea formulată de către reclamant în jurisdicția de muncă și asigurări sociale și principiul neultraactivității în timp a normei juridice.
Consideră, astfel, că acțiunea principală, având ca obiect obligația de a face, respectiv obligația de a prelua arhiva, intră în sfera de competență a instanțelor civile de drept comun, respectiv a judecătoriilor, potrivit dispozițiilor art.1 din Codul de procedură civilă.
Deși cauza acțiunii o constituie obținerea unei adeverințe care să prevadă toate drepturile salariale de care reclamantul a beneficiat la societatea desființată, în scopul stabilirii drepturilor de pensie, capătul de cerere având acest obiect nu poate avea decât un caracter accesoriu, dezlegarea acestuia depinzând de existența dreptului ce face obiectul judecății capătului de cerere principal, care nu este cu certitudine de competența litigiilor de asigurări sociale.
Această cerere, chiar dacă s-ar aprecia ca fiind de jurisdicția asigurărilor sociale, deși nu se încadrează în categoria litigiilor prevăzute de art.155 din L.nr.19/2000, întrucât temeiul acesteia îl constituie de fapt prevederile art.18 și 21 din L. nr.16/1996, astfel cum au fost modificate prin L. nr.358/2002 și nu dispozițiile Legii pensiilor, aceasta nu ar fi admisibilă, fiind prematur introdusă, întrucât recurenta-pârâtă nu deține arhiva societății la care intimata a avut calitatea de salariat
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 decembrie 2010, reclamantul D.
G. a solicitat respingerea contestației în anulare și să fie obligată contestatoareasă-i plătească cheltuielile de judecată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 ianuarie 2011, S. J. S. al A. N. a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Analizând prioritar conform art. 137 raportat la art. 319 alin. 2 c.pr.civexcepția tardivității contestației în anulare invocată din oficiu, Curtea reține cădecizia contestată a fost comunicată C. J. de P. S. în data de (...) (fila 36 dosar), iar contestația a fost înregistrat în data de (...).
Potrivit art. 319 alin. 2 C.proc.civ. termenul de formulare a contestației în anulare împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Pentru aceste considerente, constatând că prezenta contestație în anulare a fost declarată cu depășirea termenului legal imperativ menționat, ultima zi de depunere a contestației în anulare fiind data de 21 iunie 2010, prin aplicarea prevederilor art. 101 alin. 1 și 5 C.proc.civ., se va respinge ca tardivă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de C. J. DE P. S. împotriva Deciziei civile nr. 1. din 10 mai 2010 a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 12 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I.-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 220/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1400/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
