Decizia civilă nr. 1090/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 1090/R/2011

Ședința publică din data de 23 martie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: G. L. T.

JUDECĂTORI: I.-R. M.

S.-C. B.

G.: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de C. J. de P. M. împotriva sentinței civile nr. 1714 din 22 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. S. I., având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.

Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1714 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de contestatorul M. S. I. în contradictoriu cu intimata C. J. DE P. M..

Pârâta a fost obligată să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatorului cu luarea în considerare și a veniturilor realizate în acord global conform adeverinței nr. 162 din data de (...), emisă de C. SA S. M., începând cu data de (...).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că art. 10 din L. nr. 3/1977 a fost modificat prin L. nr. 4., în sensul că, pe lângă salariul de bază, la calcularea pensiilor se au în vedere și sporurile cu caracter permanent.

Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, pentru sporurile permanente primite în cadrul acordului global angajatorul avea obligația virării la bugetul asigurărilor sociale de stat a unei contribuții de 15%, calculată asupra câștigului brut realizat de salariat, dispoziție care a fost menținută în L. nr. 4., care a majorat doar cuantumul contribuțiilor.

Conform art. 23 al. 1 din L. nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuțiilor individuale de asigurări sociale o constituie venitul brut realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de lege sau contractul individual de muncă și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.

Conform adeverinței nr. 162 din data de (...) emisă de C. SA S. M., contestatorul și-a desfășurat activitatea în perioada 1974-1998, în acord global, conform L. nr. 57/1974, realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care, în conformitate cu Decretul nr. 389/1972, s-au achitat cotele de

15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS).

În considerarea celor de mai sus, având în vedere faptul că veniturile realizate de contestator în acord global au avut caracter permanent și pentru sumele respective s-a plătit CAS, acestea au fost luate în considerare la stabilirea punctajului de pensie.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J. de P. M., solicitând modificarea sentinței pronunțate, în sensul respingerii contestației.

În motivare se arată că sunt incidente în cauză prevederile art. 304 pct.8

și 304 pct.9 cod procedură civilă.

În ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct.8 cod procedură civilă, recurenta invocă faptul că L. nr. 3/1977 nu condiționa stabilirea pensiei de plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale și nici nu reglementa vreo legătură între elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și contribuția de asigurări sociale datorată de angajator.

Invocă în acest sens art. 149 din vechiul cod al muncii - L. nr. 10/1972, care prevede că "neplata contribuției de asigurări sociale de către unitate, nu lipsește persoanele asigurate de drepturile ce li se cuvin..". Spre deosebire de sistemul public de pensii actual, care are ca principiu de bază principiul contributivității (asigurații și angajatorii datorează deopotrivă contribuția de asigurări sociale, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor plătite), caracteristica principala a vechiului sistem public de asigurări sociale era aceea că se realiza, de regulă, fără contribuția directă a asiguraților. Prin urmare, până la data de 1 aprilie 2001 când a intrat în vigoare L. nr.19/2000, angajații nu datorau contribuție individuală de asigurări sociale. Instanța de fond își motivează hotărârea prin dispozițiile L. nr.19/2000, ceea ce înseamnă aplicarea retroactivă a acesteia. Diferențele care există între veniturile luate în considerare la stabilirea punctajelor în cadrul procesului de recalculare a pensiilor în baza O.U.G. nr.4/2005, veniturile reglementate de art.164 din L. nr.19/2000 pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii și veniturile reglementate de art.78 din L. nr.19/2000 nu pot fi considerate discriminări sau privilegii, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor în raport cu legislația în vigoare la data realizării veniturilor respective.

Mai arată recurenta că baza de calcul a contribuției pentru pensia suplimentară (art.164 din L. nr.3/1977) este identică cu baza de calcul a pensiei reglementată de art.10 din L. nr.3 /1977, astfel cum a fost modificată prin L. nr. 4.. De asemenea, elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și în baza de calcul a contribuției pentru pensia suplimentară se regăsesc și la art. 164 alin. 1,2,3 din L. nr. 19/2000, cu privire la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a L. nr.

19/2000. Prin urmare, este evident ca veniturile care se utilizează în cadrul procesului de recalculare a pensiei trebuie să fie identice cu cele care au stat la baza calculării contribuției pentru pensia suplimentară plătită de angajați în perioada de activitate.

Instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ și nici în adeverința eliberată de angajator nu se menționează acest aspect. Conform L. nr. 57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (L. nr.1/1986). Veniturile realizate în acord global nu reprezentau sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de art. 12 alin.1 lit. a) din L. nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitateamuncii, în timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.

Raportat la incidenta prevederilor art. 304 pct.9 cod procedură civilă, recurenta consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art.164 alin. 1 - 3 din L. nr. 19/2000.

Consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor mențiunii din anexa la OUG nr.4/2005 unde se prevede în mod expres că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire în acord.

Prin aplicarea L. nr.19/2000 pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare, consideră că a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României și prevederile art.1 din

Codul civil.

Consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 4 alin. 2 din OUG nr.4/2005 , în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare.

Recurenta a mai invocat și considerentele Deciziei Înaltei Curți de C. și

Justiție nr. 3. (...).

Reclamantul intimat, prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitatrespingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:

Drepturile inițiale de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă ale reclamantului au fost stabilite începând cu data de (...), prin decizia nr. 2..

La data de (...) reclamantul s-a adresat pârâtei C. J. de P. M. solicitând recalcularea pensiei cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare cu caracter permanent realizate prin muncă în acord global.

Deși a fost depusă și adeverința 162/(...) emisă de C. SA, din care reiese că în perioada 1974 - 1999 reclamantul a realizând venituri suplimentare cu caracter permanent pentru care s-au achitat cotele la bugetul asigurărilor sociale de stat, pârâta a emis adresa nr. 132614/(...), prin care a comunicat că nu va proceda la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a acestor venituri - fila 9 dosar fond.

În atare situație, reclamantului nu îi sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.

4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, act normativ care în art. 1 stabilește că obiectul recalculării îl reprezintă „pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001";.

Prin urmare, dispozițiile legale invocate de recurentă exced cadrului procesual, astfel încât criticile formulate în recurs privind greșita aplicare a dispozițiilor OUG 4/2005 sunt nefondate.

Curtea reține că veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele la contribuția de asigurări sociale. Introducerea acestor sporuri în baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în dispozițiile art. 23 din L. nr. 19/2000.

În conformitate cu art. 164 din L. nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.

În baza art. 2 lit. e din L. nr. 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.

Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.

În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din L. nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 - 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.

În aplicarea acestui text legal art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor L. nr.

19/2000 prevede că punctul 19 de la secțiunea I "D. generale (capitolul I din lege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorulcuprins: "19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă

(condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată înschimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; l) alte sume acordate potrivit legii."

Din mențiunile arătate în adeverința reiese că sumele brute au avut caracter de venit în înțelesul L. nr. 49/1982.

De asemenea, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.

În concluzie, Curtea apreciază că principiul contributivității, afirmat în art. 2 din L. nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 23 alin. 1 și în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.

Curtea observă că D. nr. 40/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție invocată de pârâta-recurentă are caracter obligatoriu în sensul art. 329 alin. 3

C.pr.civ., numai asupra problemei de drept dezlegate, respectiv modalitatea de stabilirea stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiilor, conform OUG nr. 4/2005, pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupespeciale în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, ceea ce diferă însă în mod esențial de problema de drept din prezenta speță.

Prin urmare, preluarea selectivă și în mod izolat unui argument dintr-un recurs în interesul legii nu îi conferă caracter obligatoriu în soluționarea unei acțiuni având altă cauză juridică și alt obiect, deoarece obligativitatea dezlegării în drept este conferită ansamblului argumentelor din raționamentul judiciar și doar în măsura în care se reflectă în soluția pronunțată de instanța supremă.

Într-adevăr, prin D. nr. 3. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în interesul legii cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din L. nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, însă Curtea reține că această decizie nu este obligatorie pentru instanțe conform art. 329 alin. 4 din Codul muncii, întrucât prin soluția adoptată s-a respins recursul în interesul legii, nefiind interpretate normele de drept aplicabile.

Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că tribunalul a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă nu sunt întemeiate.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1714 din 22 octombrie 2010 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 23 martie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

G. L. T. I.-R. M. S.-C. B.

Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)

Jud.fond:H. DM; C. M.

G. G. C.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1090/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale