Decizia civilă nr. 301/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 301/R/2011
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G. L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. D. împotriva sentinței civile nr. 1149 din 8 aprilie 2010 pronunțată de în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată A. J. PENTRU O. F. DE M. C., având ca obiect alte cereri.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1149 din 8 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamanta M. D. împotriva pârâtei A. J. PENTRU O. F. DE M. C. cu având ca obiect anularea dispoziției nr. 16/2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a atacat dispoziția nr. 16/(...) emisă de pârâtă prin care i s-a respins dreptul la indemnizația de șomaj.
Potrivit art. 34 alin.1 lit. a pentru a beneficia de indemnizație de șomaj trebuie ca persoana să aibă un stagiu de cotizare de minim 12 luni în ultimele
24 luni premergătoare depunerii cererii.
La stabilirea perioadei de 24 de luni nu se ia în calcul perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepția perioadei de incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depășește 30 de zile. De asemenea, nu se ia în calcul perioada în care reclamanta a beneficiat de indemnizație de șomaj.
În perioadele (...) - (...) și (...) - (...) reclamanta a lucrat la SC A. S. R. e beneficiat de concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani în perioada (...)-(...). R. a beneficiat de șomaj în perioada (...)-(...). În perioada (...)- (...) a lucrat la SC E. SRL, iar în perioada (...)-(...) a fost în concediu pentru îngrijirea copilului până la 2 ani. Și-a reluat activitatea cu data de (...) și i s-a desfăcut contractul individual de muncă la data de (...).
Cererea de acordarea a indemnizației de șomaj a fost înregistrată la data de (...).
Cererea nefiind înregistrată în termen de 30 de zile de la data desfacerii contractului individual de muncă, drepturile se stabilesc având în vedere data depunerii cererii, respectiv (...).
Se ia în calcul o perioadă de doi ani, exceptând perioadele în care reclamanta a fost în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de pană la 2 ani.
Astfel, scăzând 1 an, perioada în care reclamanta a fost în șomaj și perioada (...)-(...) când reclamanta nu a desfășurat activitate, a rezultat că nu este îndeplinită condiția realizării stagiului minim de cotizare prevăzut de lege pentru a beneficia de indemnizația de șomaj.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. D. solicitândmodificarea sentinței și anularea Dispoziției nr. 16/(...) privind respingerea dreptului la indemnizația de șomaj.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală prin prisma prevederilor art.304 pct.9, 304 indice 1 C.proc.civ.
In mod greșit a reținut instanța ca nu ar fi îndeplinită condiția privind îndeplinirea de către reclamanta a stagiului de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, prevăzută de art.34 alin. 1 din Legea 76/2002.
Potrivit art. 75 din Codul muncii decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului. In cazul reclamantei au fost întocmite doua decizii de concediere.
Astfel, prin prima decizie cu nr. 5/(...), înregistrată la ITM C. la data de
(...) s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantei, în temeiul art. 65 lit. a din Codul Muncii, începând cu data de 31 august 2009. Ulterior a fost întocmită o a doua decizie, cu nr. 7/2009, înregistrată la ITM C. în data de 10 septembrie 2009, prin care a fost anulată decizia nr. 5. și s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantei începând cu data de 11 august 2009.
Prin urmare, în speță, termenul la care trebuie să ne raportăm pentru calcularea celor 30 de zile prevăzute de art. 38 alin I din Legea 76/2002 este în cazul cel mai nefavorabil reclamantei, 31 august 2009, data întocmirii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 5., în condițiile în care s-ar accepta ca decizia de anulare nr. 7 a fost întocmită tot la data de 31 august
2009, dată la care a și fost comunicată reclamantei. Or, raportat la data de (...) reclamanta a formulat cererea în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, fiind îndeplinite condițiile pentru ca aceasta să beneficieze de ajutor de șomaj.
Instanța a respins acțiunea formulate de reclamanta apreciind ca, raportat la momentul depunerii cererii prin care se solicita indemnizația de
șomaj, respectiv (...), acesta a depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 38 din Legea 76/2002 iar calculul celor 24 de luni trebuie raportat la data de
(...), data depunerii cererii la A., în aceste condiții nefiind îndeplinită condiția realizării stagiului minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare cererii.
Or, raportat la prevederile art. 75 din Codul Muncii și la situația de fapt ce reiese din cartea de munca a reclamantei, rezultă că aceasta îndeplinește condiția prevăzută de art. 34 alin 1 lit. a din Legea 76/2002. Astfel, cele 24 de luni care intra în baza de calcul a reclamantei cuprind următoarele intervale calendaristice: (...)-(...), respectiv 6 luni, perioada in care reclamanta a desfășurat raporturi de muncă în calitate de angajat la SC E. SRL C. - N., (...)- (...), respectiv 12 luni când acesta beneficiază de indemnizația de șomaj, (...)- (...) și (...)-(...), respectiv 6 luni, perioada în care a fost angajată. Un simplu calcul matematic relevă faptul ca înlăturând perioadele în care raporturile de muncă ale reclamantei au fost suspendate acesta a realizat stagiul de cotizare de minim 12 luni prevăzut de art. 34 alin 1 din Legea 76/2002.
Pe de alta parte, printre documentele obligatorii care trebuie anexate cererii de acordare a indemnizației de șomaj se numără, în cazul beneficiarilorcare au desfășurat raporturi de muncă și cartea de muncă în original. Astfel, raportat la faptul ca reclamanta a fost programata la ITM pentru ridicarea acestui document abia la data de (...), iar ulterior la data de (...), așa cum reiese din mențiunile de pe deciziile de desfacere a contractului de muncă, acesta se afla în imposibilitate obiectivă de a respecta termenul de 30 de zile prevăzut de art. 38 din Legea 76/2002, dacă se acceptă varianta că acesta începe să curgă la data încetării raporturilor de muncă, respectiv 11 august 2009.
Prin art. 38 alin. 3 din Legea 76/2002 se instituie practic o sancțiune a pasivității petentului, iar rațiunea legiuitorului a fost de a penaliza petenții, în condițiile în care acestora le este imputabilă nedepunerea la timp a actelor. Având în vedere situația particulară a reclamantei, căreia i-au fost întocmite două decizii de concediere, cu date diferite în ceea ce privește încetarea raporturilor de muncă și care a putut să-și recupereze cartea de muncă pentru a putea adresa intimatei cererea de acordare a indemnizației de șomaj, apreciază că reclamantei nu i se poate reține vreo culpa în nedepunerea la timp a documentelor la A. C., astfel că ar apărea ca inechitabil ca aceasta să fie sancționată, prin pierderea unui drept prevăzut de lege.
Prin întâmpinarea de la dosar (f.9-10) intimata A. J. pentru O. F. de M. C. asolicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, întemeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentruconsiderentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Conform prevederilor art. 34 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de muncă, prima condiție care trebuie îndeplinită de către șomeri, pentru a putea beneficia de indemnizația de șomaj, este aceea de a avea un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii.
La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzută la alin. 1 lit. a, nu se iau în calcul potrivit art. 34 ind. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002: perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepția perioadei de incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depășește 30 de zile.
Potrivit art. 35 alin. 1 din același act normativ, pentru persoanele care au avut raporturile de muncă sau de serviciu suspendate, cu excepția suspendării pentru incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depășește 30 de zile, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de asigurare realizată înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activității.
Curtea apreciază că, pentru a se verifica respectarea condițiilor de admisibilitate a cererii prin care reclamanta a solicitat acordarea indemnizației de șomaj, în primul rând trebuie stabilită care este perioada de 24 luni, iar apoi dacă în această perioadă există un stagiu de cotizare de minim 12 luni.
Așadar, punctul de plecare în stabilirea perioadei de 24 de luni, îl constituie data înregistrării cererii de acordare a indemnizației de șomaj la pârâta A. C., care în speță este (...), textul legal neindicând nici o excepție în acest sens, neavând relevanță sub acest aspect data la care au încetat raporturile de muncă sau data la care a fost emisă decizia de concediere.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, Curtea reține că, anterior datei înregistrării cererii de acordare a indemnizației de șomaj, raporturile de muncă ale reclamantei au fost suspendate pe o perioadă de 1 an 9 luni 28 zile în intervalul (...) - (...) și pe o perioadă de 1 an 10 luni 21 zile în intervalul (...) - (...).
În consecință, perioada de 24 luni prevăzută de art. 34 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002 nu este cuprinsă între (...) - (...) cum ar fi fost normal dacă nu ar fi existat suspendări a raporturilor de muncă, ci acesteia i se adaugă perioadele de suspendare a raporturilor de muncă, astfel că acesta va fi cuprinsă între (...) - (...).
Pentru a putea beneficia de drepturile acordate șomerilor, așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta trebuia să realizeze un stagiu de cotizare, adică de o perioada in care s-a plătit contribuția de asigurări pentru șomaj, de minim 12 luni.
Însă, în perioada (...) - (...), reclamanta a fost angajată timp de: 4 luni 7zile în intervalul (...) - (...), 2 zile în intervalul (...) - (...), 6 luni 2 zile în intervalul
(...) - (...) și 1 zi în data de (...), în total stagiul de cotizare realizat fiind de doar
10 luni 12 zile.
În privința perioadei cuprinsă între (...) - (...), în care reclamanta a beneficiat anterior de indemnizație de șomaj, aceasta nu constituie stagiu de cotizare și nici nu duce la prelungirea perioadei de 24 luni în care trebuie realizat acest stagiu.
Așa cum în mod just s-a reținut și de către prima instanță, în cauză reclamanta nu este îndreptățită la acordarea drepturilor de șomaj, nefiind îndeplinită condiția realizării stagiului minim de 12 luni anterior depunerii cererii la pârâtă, sens în care soluția primei instanțe, de respingere a contestație îndreptată împotriva deciziei emise de pârâtă, se constată a fi cea legală.
Pârâta nu a emis decizia de atacată prin care a respins cererea de acordare a indemnizației de șomaj ca urmare a nerespectării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 38 din Legea nr. 76/2002, așa cum în mod greșit se invocă de către recurenta, ci doar ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 34 din lege privitoare la stagiul de cotizare.
Problema respectării termenului 30 de zile prevăzut de art. 38 din Legea nr. 76/2002 și invocat de recurentă avea relevanță doar în situația în care s-ar fi realizat stagiul de cotizare de minim 12 luni, caz în care s-ar fi determinat în mod diferit momentul de la care se acordă indemnizația de șomaj, astfel: de la data încetării raporturilor de muncă dacă cererea este formulată în termen de
30 zile de la această dată sau începând cu data înregistrării cererii, dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 30 de zile.
Chiar ținând cont de situația particulară a reclamantei, căreia printr-o primă decizie nr. 5/(...) i s-a desfăcut contractului de muncă în data de 31 august 2009, iar ulterior a fost întocmită o a doua decizie nr. 7/2009, prin care a fost anulată decizia inițială și s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantei începând cu data de 11 august 2009, pentru a putea beneficia de acordarea drepturilor de șomaj nu era necesar să înregistreze cererea în termen de 30 de zile de la data încetării contractului de muncă, ci să realizeze un stagiu de minim 12 luni anterior înregistrării cererii. Este de menționat faptul că cea de a doua decizie care confirmă încetarea raporturilor de muncă la data (...), nu a fost contestată, fiind înscrisă și în carnetul de muncă, astfel că perioada cuprinsă între (...) și (...) nu poate fi luată în calcul la stabilirea stagiului de cotizare, fiind o perioada în care nu s-a contribuit la fondul asigurărilor de șomaj.
Susținerea reclamantei, potrivit căreia nu a putut intra în posesia carnetului de muncă și că acesta ar fi fost motivul respingerii cereri sale, este nefondată, deoarece reclamanta avea posibilitatea de expedia prin poștă cererea către pârâtă.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. D. împotriva sentinței civile nr. 1149 din 8 aprilie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G. L. T. S.-C. B. I.-R. M.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: B. E; U. P.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 2855/2010, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3934/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
