Decizia civilă nr. 1199/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 1199/R/2011
Ședința publică din data de 30 martie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : S. - C. B.
Judecători : I. - R. M.
G.-L. T. G. : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1759/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta M. M. C. N., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în temeiul prev. art. 242 alin.2 C.pr.civ.
Prin „concluziile scrise"; formulate și înregistrate prin serviciul de registratură al instanței, la data de 30 martie 2011, reclamanta intimată M. M. C. N. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate ca temeinică și legală a sentinței atacate, pronunțată de Tribunalul Maramureș, fără cheltuieli de judecată.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și în baza actelor existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...) pe rolul T. M. reclamanta M. M. C. N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu C. J. de P. M., obligarea acesteia la recalcularea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate menționate în Adeverința nr.
80/(...) emisă de S. C. A. SA.
C. J. de P. M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca nefondată, invocând prevederile art. 4 al. 2 din O. nr. 4. și ale mențiunii de la pct. VI din anexa la OUG nr. 4..
Prin sentința civilă nr. 1759/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. M. C. N., în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. M. și în consecință:
A fost obligată pârâta la recalcularea pensiei reclamantei pentru munca depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate realizate în acord global și menționate în adeverința nr. 80/(...) emisă de S. C. A. SA cu acordarea noilor drepturi începând cu data de (...).
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta s-a pensionat pentru limită de vârstă în anul 2003, în temeiul L. nr. 19/2000.
Instanța a mai reținut că prin dispozițiile art. 2 din L. nr. 19/2000, legiuitorul a consacrat principiul contributivității la stabilirea drepturilor de asigurări sociale, inclusiv a pensiilor pentru limită de vârstă.
D.le art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat și prevederile L. nr. 27/1966 stabileau obligația angajatorului de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de
15% asupra câștigului brut realizat de salariat, iar retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajatului în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise lunar în carnetul de muncă.
Apoi, potrivit art. 164 din L. nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, pe lângă salariile prevăzute la al. 1 avându-se în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de (...) au făcut parte din baza de calcul sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
Conform adeverinței nr. 80/(...) emisă de S. C. A. SA, reclamanta și-a desfășurat activitatea în perioada: (...)- (...) și (...)-(...) în acord global conform L. nr. 57/1974, realizând câștiguri, cu caracter permanent, pentru care în conformitate cu Decretul nr. 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat .
În considerarea celor de mai sus, ținând cont de faptul că reclamanta a solicitat la data de (...) recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat și având în vedere faptul că veniturile realizate de aceasta în acord global au avut caracter permanent și că pentru sumele respective s-a plătit CAS, în baza art. 1 din Decretul nr. 389/1972, art. 23 al. 1 din L. nr.
19/2000, instanța a admis acțiunea potrivit dispozitivului, acordarea noilor drepturi făcându-se cu începere de la data de (...), respectiv din prima lună ulterioară depunerii cererii de recalculare a pensiei, corespunzător prevederilor art. 169 al. 3 din L. nr. 19/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J. de P. M., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
În motivare se arată că sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.8 și 304 pct.9 cod procedură civilă.
În ce privește motivul de recurs întemeiat pe disp. art.304 pct.8 cod procedură civilă, recurenta invocă faptul că L. nr. 3/1977 nu condiționa stabilirea pensiei de plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale și nici nu reglementa vreo legătură între elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și contribuția de asigurări sociale datorată de angajator.
Invocă în acest sens art.149 din vechiul cod al muncii - L. nr.10/1972, care prevede că "neplata contribuției de asigurări sociale de către unitate, nu lipsește persoanele asigurate de drepturile ce li se cuvin..". Spre deosebire de sistemul public de pensii actual, care are ca principiu de bază principiul contributivității (asigurații și angajatorii datorează deopotrivă contribuția de asigurări sociale, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiulcontribuțiilor plătite), caracteristica principala a vechiului sistem public de asigurări sociale era aceea că se realiza, de regulă, fără contribuția directă a asiguraților. Prin urmare, până la data de 1 aprilie 2001 când a intrat în vigoare L. nr.19/2000, angajații nu datorau contribuție individuală de asigurări sociale. Instanța de fond își motivează hotărârea prin dispozițiile L. nr.19/2000, ceea ce înseamnă aplicarea retroactivă a acesteia. Diferențele care există între veniturile luate în considerare la stabilirea punctajelor în cadrul procesului de recalculare a pensiilor în baza O. nr.4., veniturile reglementate de art.164 din L. nr.19/2000 pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii și veniturile reglementate de art.78 din L. nr.19/2000 nu pot fi considerate discriminări sau privilegii, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor în raport cu legislația în vigoare la data realizării veniturilor respective.
Mai arată recurenta că baza de calcul a contribuției pentru pensia suplimentară (art.164 din L. nr.3/1977) este identică cu baza de calcul a pensiei reglementată de art.10 din L. nr.3/1977, astfel cum a fost modificată prin L. nr.49/1992. De asemenea, elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și în baza de calcul a contribuției pentru pensia suplimentară se regăsesc și la art. 164 alin. 1,2,3 din L. nr.19/2000, cu privire la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a L. nr.19/2000. Prin urmare, este evident ca veniturile care se utilizează în cadrul procesului de recalculare a pensiei trebuie să fie identice cu cele care au stat la baza calculării contribuției pentru pensia suplimentară plătită de angajați în perioada de activitate.
Instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ și nici în adeverința eliberată de angajator nu se menționează acest aspect. Conform L. nr.57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (L. nr.1/1986). Veniturile realizate în acord global nu reprezentau sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de art. 12 alin.1 lit.a) din L. nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Raportat la incidența prevederilor art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, recurenta consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art.164 alin.1), (2) și (3) din L. nr.19/2000. Conform alin. 1 al art.164, la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în funcție de modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, iar conform alin.2 și alin.3 al aceluiași articol, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor mențiunii din anexa la O. nr.4. unde se prevede în mod expres că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire în acord.
Prin aplicarea L. nr.19/2000 pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare, consideră că a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art.15 alin.2 din Constituția României și prevederile art.1 din Codul civil.
Consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.4 alin.(2) din O. nr.4. , în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare.
Recurenta a mai invocat și considerentele Deciziei Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 30 din (...).
Reclamanta intimată, prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitatrespingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Analizând recursul formulat de C. J. de P. M., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține că acesta este nefundat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum a arătat și reclamanta în cererea introductivă, precum și pârâta prin întâmpinare, drepturile de pensie anticipată parțială ale reclamantei au fost stabilite în baza prevederilor L. nr. 19/2000, în anul
2003, iar în anul 2006, prin decizia nr. 211633/(...), aceasta a fost trecută la pensie pentru limită de vârstă.
Curtea constată astfel că reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 4. privind recalcularea pensiilor din sistemul public, act normativ care în art.1 stabilește că obiectul recalculării îl reprezintă „pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001";.
Prin urmare, dispozițiile legale invocate de recurentă exced cadrului procesual, astfel încât criticile formulate în recurs în acest sens sunt nefondate.
Curtea apreciază că în mod corect a dispus instanța de fond luarea în considerare la calculul pensiei reclamantei a veniturilor obținute de aceasta suplimentar la retribuția tarifară de încadrare, întrucât veniturile respective au avut caracter permanent în perioada menționată în adeverință, fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele C., cât și contribuția la fondul pentru pensia suplimentară.
În conformitate cu art. 164 alin. 1 din L. nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
În baza art. 2 lit. e din L. nr. 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, iar veniturile la care s-a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei ca prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare, deoarece ne-am afla în situațiaîn care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din L. nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În aplicarea acestui text legal art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor L. nr.
19/2000 prevede că pct. 19 de la secțiunea I "D. generale (capitolul I din lege)" a cap. A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorul cuprins:
„Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani,achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; … l) alte sume acordate potrivit legii";.
Din mențiunile înscrise în adeverința nr. 80/(...), emisă de S. CDP A.
S. (f. 5 dosar fond) rezultă că reclamanta a realizat venituri din acord care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale și a pensiei suplimentare și pentru care s-au achitat lunar cotele de C., inclusiv contribuția la pensia suplimentară conform cu legislația în vigoare conform legislației în vigoare.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, potrivit art. 1 din Decretul nr.
389/1972 angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
În concluzie, Curtea apreciază că principiul contributivității, afirmat în art. 2 din L. nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 23 alin. 1 și în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Curtea mai reține că prin D. nr. 3. (nepublicată în Monitorul Oficial)
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în interesul legii cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din L. nr. 57/1974, astfel că, în raport de prevederile art. 329 alin. 3 cod proc. civ. (în redactarea anterioară datei de (...)) nu se poate reține caracterul obligatoriu al considerentelor acestei decizii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că T. a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1
C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P.
M..
În recurs nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1759 din 29 octombrie 2010 a T. M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
G.
S.-D. G.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: V.C./B.G.
| ← Decizia civilă nr. 1878/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3566/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
