Decizia civilă nr. 12/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 12/RC/2011
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G. L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea C. J. DE P. S. împotriva deciziei civile nr. 1. din 11 mai 2010 a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. (...) al Curții de A. C., privind și pe intimații G. O. și A. N. - D. J. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 decembrie 2010, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosarul cauzei din partea intimatei G. O., întâmpinare, prin care solicită respingere contestației în anulare.
De asemenea, se mai constată că la data de 6 ianuarie 2011, tot prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus și din partea intimatului S. J. S. al A. N. întâmpinare prin care se solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 319 alin. 2 C.pr.civ., invocă excepția tardivității contestației.
Constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar, asupra excepției invocate.
C U R T E A
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1./(...), pronunțată în dosar nr. (...), Curtea de A. C. a respins, cu majoritate de voturi, ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 18 din 11 ianuarie 2010 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), care a fost menținută.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut că reclamanta este îndreptățită conform art. 40 alin. 2 lit. h Codul muncii, să obțină de la fostul angajator „toate documentele care atestă calitatea de salariat"; a sa.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 12 din L. nr. 16/1996 a A. N., persoanei juridice angajatoare îi revine obligația de a păstra documentele create sau deținute, în categoria cărora întră statele de plată la care se referă acțiunea reclamantului.
Această obligație îi revenea fostului angajator al reclamantului, respectiv SC A. SA, însă ca urmare a încetării existenței sale ca persoană juridică în anul 2003 (f. 176 dosar fond), obligația păstrării documentelor create cu valoare practică s-a transmis în temeiul art. 18 din L. nr.16/1996 pârâtei C. J. de P. S.
Deși norma juridică menționată anterior a fost modificată prin instituirea obligației de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina Direcției Județene S. a A. N., Curtea a constatat că nu a operat în concret transmisiunea acestei obligații deoarece este condiționată de „. în cadrul…direcțiilor județene ale A. N. a unor structuri specializate cu asigurarea, în condițiile legii, a resurselor umane și logistica - financiară necesară";.
Or, în speță, s-a dovedit că pârâtul S. J. S. al A. N. (actuala denumire) nu dispune de resursele umane și logistica - financiară necesare pentru păstrarea documentelor (f.55-118 dosar fond), aspect de altfel necontestat de către recurentă.
Prin urmare, obligația S.ui J. S. al A. N. de a prelua documentele deținute de C. J. de P. S. este supusă condiției suspensive menționate de a cărei îndeplinire depinde transmiterea efectivă a obligației și executarea sa, astfel încât în prezent, C. J. de P. S. are obligația eliberării actelor solicitate de reclamant în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligația de păstrare a documentelor cu valoare practică.
În raport de aceste considerente, este irelevantă inexistența unor raporturi juridice între reclamant și recurentă astfel încât apărarea privind excepția lipsei calității procesuale nu este întemeiată.
Curtea a mai reținut totodată că recurenta este în eroare asupra obiectului acțiunii prin care nu se urmărește plata unor drepturi salariale, conform motivelor de recurs ci eliberarea unei adeverințe referitoare la drepturile salariale.
De asemenea, invocarea introducerii premature a acțiunii motivată pe lipsa competenței materiale a recurentei de a valorifica un act inexistent se bazează pe o confuzie cu privire la obiectul cererii care nu vizează recalcularea pensiei.
În fine, apărarea conform căreia SC S. J. este deținătoarea arhivei fostului angajator, ilustrează principiul care enunță interdicția că nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a obține recunoașterea unui drept. Astfel, deoarece în anul 2003 avea obligația preluării arhivei fostului angajator, pârâta nu poate opune ca un motiv exonerator de răspundere neîndeplinirea acestei obligații legale.
La data de (...), pârâta-recurentă C. J. de P. S. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1./(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...).
În motivarea contestației în anulare pârâta a arătat, în esență, că hotărârea a fost pronunțată de Tribunalul Sălaj cu încălcarea competenței materiale absolute a primei instanțe de a soluționa acțiunea formulată de către reclamant în jurisdicția de muncă și asigurări sociale și principiul neultraactivității în timp a normei juridice.
Consideră că acțiunea principală, având ca obiect obligația de a face, respectiv obligația de a prelua arhiva, intră în sfera de competență a instanțelor civile de drept comun, respectiv a judecătoriilor, potrivit dispozițiilor art.1 din Codul de procedură civilă.
Deși cauza acțiunii o constituie obținerea unei adeverințe care să prevadă toate drepturile salariale de care reclamantul a beneficiat lasocietatea desființată, în scopul stabilirii drepturilor de pensie, capătul de cerere având acest obiect nu poate avea decât un caracter accesoriu, dezlegarea acestuia depinzând de existența dreptului ce face obiectul judecății capătului de cerere principal, care nu este cu certitudine de competența litigiilor de asigurări sociale.
Această cerere, chiar dacă s-ar aprecia ca fiind de jurisdicția asigurărilor sociale, deși nu se încadrează în categoria litigiilor prevăzute de art.155 din L. nr.19/2000, întrucât temeiul acesteia îl constituie de fapt prevederile art.18 și 21 din L. nr.16/1996, astfel cum au fost modificate prin L. nr.358/2002 și nu dispozițiile Legii pensiilor, aceasta nu ar fi admisibilă, fiind prematur introdusă, întrucât recurenta-pârâtă nu deține arhiva societății la care intimata a avut calitatea de salariat.
Precizează contestatoarea că în prezent, așa cum a observat instanța de recurs, arhiva de la SC A. este deținută de SC S. J. și nu de CJP S.
În drept contestatoarea a invocat dispozițiile art. 318 cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 decembrie 2010,reclamanta G. O. a solicitat respingerea contestației în anulare și obligareacontestatoarei să-i plătească cheltuielile de judecată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 ianuarie 2011, S. J. S. al A. N. a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Analizând prioritar conform art. 137 raportat la art. 319 alin. 2 c.pr.civ excepția tardivității contestației în anulare invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 319 alin. 2 teza a doua C.proc.civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, „contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă";.
Reglementând un termen procedural special pentru promovarea unei contestații în anulare având ca obiect o hotărâre irevocabilă și nesusceptibilă de executare silită, legiuitorul marchează momentul inițial al termenului minim de 15 zile ca fiind data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre.
Prin urmare, poate fi exercitată o astfel de contestație în anulare înăuntrul unui termen minim de 15 zile, care începe să curgă de la data certă la care contestatorul probează că a cunoscut hotărârea atacată.
Totodată, este reglementat un al doilea termen procedural, un termen maxim, intenția legiuitorului fiind aceea de a limita în timp posibilitatea anulării unei hotărâri judecătorești irevocabile, învestită prin urmare cu puterea lucrului judecat. Acest termen maxim este de 1 an, calculat de la data la care hotărârea atacată a rămas irevocabilă.
Utilizând metoda gramaticală de interpretare a normei evocate, Curtea reține că indiferent de momentul la care a cunoscut efectiv hotărârea contestată, calea extraordinară de atac a contestației în anulare poate fi exercitată împotriva unei astfel de hotărâri numai în intervalul de 1 an de la data rămânerii ei irevocabile.
Nu poate fi omis însă termenul minim de 15 zile, un termen special, reglementat în mod expres de legiuitor, astfel că dacă înainte de a se fi împlinit 1 an de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii atacate contestatorul a luat cunoștință de această hotărâre, din acest moment curge termenul de 15 zile, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea extraordinară de atac a contestației, prinincidența art. 103 alin. 1 Cod proc. civ.; în această ipoteză, contestatorul nu se va putea prevala cu succes de termenul maxim de 1 an, neîmplinit.
Rezultă că partea ar putea beneficia de întregul termen de 1 an numai în ipoteza în care nu se poate face dovada certă a împrejurării că ea a cunoscut înainte hotărârea atacată ori în ipoteza în care data la care a cunoscut hotărârea atacată coincide cu momentul final, acela al împlinirii termenului de 1 an.
În cauză, contestatoarea C. J. de P. S. a luat cunoștință de decizia civilă nr. 1./(...) a Curții de A. C. în data de 22 iunie 2010, dată la care i-a fost comunicată această hotărâre judecătorească, conform dovezii de primire de la fila 32 dosar nr. (...).
Având în vedere că prezenta contestație în anulare a fost înregistrată la data de 05 august 2010, Curtea constată că aceasta a fost formulată după împlinirea termenului de 15 zile reglementat imperativ de lege.
Conform dispozițiilor art. 103 alin. 1 C. proc. civ., neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage sancțiunea decăderii, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Cum o astfel de împrejurare nu a fost invocată și dovedită în cauză, operează sancțiunea decăderii, astfel că prezenta contestație în anulare formulată de contestatoarea C. J. de P. S. urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatoarea C. J. de P. S. împotriva deciziei civile nr. 1139 din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. G. L. T. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.GLT/dact.MM
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2516/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3158/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
