Decizia civilă nr. 1350/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1350/R/2011
Ședința publică din data de 12 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: L. D.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva Sentinței civile nr. 1937 din 19 noiembrie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul intimat G. A., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Având în vedere că recurenta a solicitat judecata cauzei în lipsă, Curtea o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub dosar nr. (...) pe rolul T. M., contestatorul Goldbach A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. J. de P. M., obligarea acesteia la recalcularea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate, menționate în adeverința nr.
95/(...), emisă de S. A. S., cu acordarea noilor drepturi începând cu data de
(...).
În motivarea în fapt a acțiunii, contestatorul a arătat că a solicitat intimatei recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat, pentru care, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 389/1972, s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat, venituri care nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei, nefiind trecute în carnetul de muncă.
Intimata a răspuns negativ solicitării contestatorului, susținând că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, aceste venituri nu sunt luate în considerare la recalcularea pensiei întrucât nu există temei legal.
Apreciază că aceste venituri se impun a fi valorificate având în vedere dispozițiile art. 2 alin. 1 din O. nr. 4. și art. 2 lit. e și art. 169 din L. nr.
19/2000.
C. J. de P. M. a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 1937 din 19 noiembrie 2010, a fost admisăacțiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că unul dintre principiile de bază, care guvernează organizarea și funcționarea sistemului public, este cel al contributivității, în conformitate cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, așa cum statuează art. 2 lit. e) din L. nr. 19/2000.
Potrivit art. 78 alin. 4 din același act normativ, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
De asemenea, art. 10 din L. nr. 3/1977 a fost modificat prin L. nr. 4., în sensul că, pe lângă salariul de bază, la calcularea pensiilor se au în vedere și sporurile cu caracter permanent.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, pentru sporurile permanente primite în cadrul acordului global angajatorul avea obligația virării la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariat - dispoziție care a fost menținută în L. 4. care a majorat doar cuantumul contribuțiilor.
Conform art. 23 al. 1 din L. 19/2000 baza lunară de calcul a contribuțiilor individuale de asigurări sociale o constituie salariile realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de lege sau CIM și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
Conform adeverinței nr. 95 din data de (...) emisă de S. C. A. S., contestatoarea și-a desfășurat activitatea pe perioada: 1969 - 1998 în acord global conform Legii 57/1974 realizând câștiguri, cu caracter permanent, pentru care în conformitate cu Decretul 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS), fila 7 din dosar.
În considerarea celor de mai sus, având în vedere faptul că veniturile realizate de contestatoare în acord global au avut caracter permanent și pentru sumele respective s-a plătit CAS, acestea au fost luate în considerare la stabilirea punctajului de pensie.
Așa fiind, în baza art. 1 din Decretul 389/1972, art. 23 alin. 1 din L. nr.
19/2000 acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând modificareasentinței sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.8 C.pr.civ., în sensul că L. nr.3/1977, în baza căreia s-a pensionat reclamanta, nu condițio nează stabilirea pensiei de plata de către angajator a
contribuției de asig urări sociale și nici nu reglementează vreo legătură întreelementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și contribuția de asigurări sociale datorată de angajator, sens în care sunt citate dispozițiile art. 149 din L. nr. 10/1972, vechiul cod al muncii: „neplata contribuției de asigurări sociale de către uniate nu lipsește persoanele asigurate de drepturile ce li se cuvin";.
Diferențele care există între veniturile luate în considerare la stabilirea punctajului în cadrul procesului de recalculare a pensiilor în baza O. nr.4., veniturile reglementate de art.164 din L. nr.19/2000 pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii și veniturile reglementate de art.78 din L. nr.19/2000, nu pot fi considerate discriminări sau privilegii, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor în raport cu legislația în vigoare la data realizării veniturilor respective (D. C.
Constituționale nr.1126 din (...), publicată în Monitorul Oficial nr.778 din (...)).
Elementele salariale asupra cărora se calcula contribuția pentru pensia suplimentară datorată de salariați, conform art. 164 din L. nr. 3/1977, sunt identice cu cele care intrau în baza de calcul a pensiei, reglementate de art. 10 din același act normativ și cu cele prevăzute la art. 164 alin. 1, 2 și 3 din L. nr.
19/2000, cu privire la punctajele anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, fiind evident că veniturile care se utilizează în cadrul procesului de recalculare a pensiei trebuie să fie identice cu cele care au stat la baza calculării contribuției pentru pensia suplimentară plătită de angajați în perioada de activitate.
Un alt aspect este acela că instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ. Mai mult decât atât, conform Legii nr.57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (L. nr.1/1986). Veniturile în acord global nu reprezentau sporuri cu caracter permanent ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, în timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară. Conform Decretului nr. 92/1976, în carnetul de muncă era înregistrat salariul tarifar și sporurile cu caracter permanent, care au făceau parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, nefiind înregistrat nici sporul de acord nici diminuările la salariu. Tot în funcție de aceste elemente era calculată și contribuția pentru pensia suplimentară. Prin urmare, baza de calcul a contribuției pentru pensia suplimentară și baza de calcul a pensiei erau diferite de baza de calcul a contribuției de asigurări sociale datorată de angajator.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304 pct.9
C.pr.civ., arătându-se că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 164 alin. 1, 2 și 3 din L. nr. 19/2000, acest articol fiind cuprins în capitolul dispoziții tranzitorii, sens în care sunt invocate și prevederile art. 4 alin. 3 din L. nr. 2/1983, unde veniturile în acord global sunt definite ca „. variabilă a retribuției"; și „venituri suplimentare";, iar nu sporuri cu caracter permanent.
Totodată se invocă încălcarea mențiunii din anexa la O. nr.4., unde se prevede în mod expres că „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului
mediu anual, întruc ât nu au făcut parte din baza de c alcul a pensiilor conform
legislației anterioare datei 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord …";. Instanța și-a motivat hotărârea prin prisma prevederilor art.23 din L. nr.19/2000, cu toate că aceste dispoziții au intrat în vigoare la data de (...), iar perioada în care reclamantul a realizat venituri în acord global este anterioară acestei date, astfel încât prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 19/2000 pentru perioada anterioară intrării ei în vigoare se încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția R..
Cu privire la aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 2 lit. e, art. 23 alin. 1 și art 78 din L. nr. 19/2000, a art. 164 alin. 1-3 din L. nr. 19/2000, respectiv a pct. VI-mențiune din anexa la O. nr. 4., sunt invocate considerentele deciziei Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 30 din 16 noiembrie
2009.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Nu poate fi reținută incidența art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., având în vedere că deși este adevărată susținerea că L. nr.3/1977, sub incidența căreia au fost realizate veniturile cuprinse în adeverință, nu condiționează stabilirea pensiei de plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale, nu trebuie omis faptul că este imperativă aplicarea principiilor Legii nr. 19/2000în mod egal și nediscriminatoriu în cazul pensionarilor ale căror drepturi la pensie s-au deschis anterior și ulterior datei de (...).
În plus, chiar dacă nu era prevăzută o atare condiționare în textul Legii nr. 3/1977, se observă că deși potrivit prevederilor art. art. 4 și 44 din L. nr.
27/1966 fondurile necesare plății pensiilor, a ajutorului social și a celorlalte drepturi cuvenite pensionarilor și membrilor lor de familie se realizează din contribuțiile întreprinderilor, instituțiilor, altor organizații și ale persoanelor fizice care angajează, precum și din sumele alocate în acest scop din bugetul de stat, fără nici o reținere din salariu, iar potrivit prevederilor art. 3 din L. nr.
3/1977, „fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat";, aceste prevederi nu sunt în contradicție cu prevederile art. 1 din Decretul nr. 389/1972, ce statuează că „. socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat";.
Interpretarea coroborată a acestor texte de lege conduce la concluzia că din câștigul brut realizat de personalul salarizat, unitățile angajatoare rețineau contribuția de asigurări sociale de stat, pe care o vărsau la bugetul asigurărilor sociale de stat, acestea fiind de fapt „. pe care le plătesc unitățile socialiste";, despre care face vorbire art. 3 din L. nr. 3/1977. Deci, nu se poate afirma că, potrivit legislației în vigoare în perioada vizată de adeverința eliberată reclamantului, acesta nu ar fi contribuit din întreg venitul brut realizat la fondul asigurărilor sociale de stat. A. 1 din Decretul nr. 389/1972 a fost modificat pentru prima dată prin L. nr. 4., fără însă a se schimba principiul calculului contribuției de asigurări sociale asupra întregului câștig brut realizat.
Raportat la motivul de recurs privind inexistența unei discriminări prin luarea în considerare a unor venituri diferite în cazul pensionarilor care au realizat câștiguri salariale în perioada anterioară datei de (...) și cei care au realizat asemenea câștiguri după această dată, Curtea reține că sunt obligatorii pentru instanțe, în baza art. 31 din L. nr. 47/1992, doar acele decizii prin care Curtea Constituțională a R. admite o excepție de neconstituționalitate a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță, în rest, instanțele având deplină competență de a statua asupra situațiilor de fapt și de drept supuse judecății și de a interpreta legea. Or, este evident că nu se justifică prin nici un criteriu substanțial și suficient diferențierea făcută între pensionarii cărora li s-a deschis dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei cărora li s-a deschis acest drept ulterior acestei date, sau între cei care au realizat câștiguri salariale anterior, respectiv ulterior acestei date, prin luarea în considerare, în cazul primilor, doar a unei părți din venituri, iar în cazul celor din urmă, a tuturor veniturilor realizate.
Curtea apreciază nerelevante motivele de recurs prin care se face trimitere la dispozițiile din legislația anterioară Legii nr. 19/2000 privitoare la pensia suplimentară, întrucât așa cum o spune și denumirea acesteia, nu reprezenta decât un supliment, un adaos la pensia de stat, bazat pe principiul mutualității între persoanele asigurate, astfel încât nu se poate justifica aplicarea principiilor de stabilire a pensiei suplimentare la calcularea punctajului pentru pensia de asigurări sociale de stat în cazul pensionarilor ale căror drepturi s-au deschis anterior datei de (...). Sigura aplicabilitate dată acestor prevederi în stabilirea pensiei de stat sub incidența Legii nr. 19/2000este cea privind creșterea punctajului potrivit art. 165 din lege, aferentă contribuției suplimentare plătite.
Cât privește celelalte motive de recurs, Curtea reține că luarea în considerare a acestor venituri la calcularea punctajului de pensie al reclamantei se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale „b) egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; (…) e) contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite";.
Faptul că art. 164 alin. 2 din L. nr. 19/2000 stipulează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă";, iar la alin. 3 se statuează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare"; și că art. 10 din L. nr. 3/1977, invocat în cererea de recurs, statuează că „retribuția tarifară, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate";, nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că „. socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat";. Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de „. brut"; se include și sporul pentru muncă în acord, chiar dacă acesta nu a avut caracter permanent.
Incidente sunt și dispozițiile art. 78 alin. 4 din L. nr. 19/2000, potrivit cărora „punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale";. Chiar dacă, în mod evident, așa cum arată și recurenta, textul se referă la veniturile realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Aceleași considerente sunt valabile și în ce privește invocata încălcare a prevederilor O. nr. 4..
Referitor la ultimul aspect invocat în recurs, se reține că prin D. nr. 30 din (...) s-a respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și sesizarea Colegiului de conducere al C. de A. C. cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. „a"; din L. nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, această decizie nefiind publicată în Monitorul Oficial al R., or de momentul publicării leagă art. 330 ind. 7 C.proc.civ. (art. 329 C.proc.civ. anterior Legii nr. 202/2010) caracterul obligatoriu al deciziilor prin care se admit atari recursuri în interesul legii.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază recursul nefondat și urmează a-l respinge ca atare, față de prevederile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct.8 și 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. J. de P. M. împotriva sentinței civile nr. 1937 din 19 noiembrie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 12 aprilie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. I. T. L. D.
N. N.
G.,
Red.I.T./S.M
2 ex./(...)
Jud.fond. D.M.H./M.C.
| ← Decizia civilă nr. 2993/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3495/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
