Decizia civilă nr. 16/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 16/R/2011
Ședința n 10 Ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. C. B. GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 1994 din 3 iunie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul - intimat P. V., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, făcut la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 decembrie 2010, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul-intimat P. V. a depus la dosar întâmpinare și acte anexă, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, precum și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs, pârâta-recurentă C.
J. de P. C. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1994 dom (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), astfel cum a fost îndreptată prin încheierea civilă nr.131/CC/(...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. V. împotriva pârâtei C. J. DE P. C. și, în consecință, a fost anulată decizia de pensionare nr. 260511/(...) emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea reclamantului cu luarea în calcul la calculul punctajului mediu anual si a cuantumului pensiei a veniturilor suplimentare realizate în acord global menționate în Adeverința nr. 1221/(...) emisă de S. S. P. S. S. M. începând cu data de (...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din adeverința nr.1221/(...) eliberată de S. S. P. S. S. M., rezultă că reclamantul a beneficiatîn perioada (...)-(...) de un spor mediu pentru realizarea sarcinilor de plan conform D. 9. pentru care unitatea a plătit C.A.S. si pensia suplimentară si nu sunt cuprinse în datele privind activitatea reclamantului care însoțesc decizia de pensionare, deși art. 78 alin.4 din L. 1. prevede că punctajul anual al asiguratului se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s- au plătit contribuții de asigurări sociale.
Deoarece pârâta nu a respectat respectivele prevederi legale, cererea reclamantului este fondată, și a fost respinsă si în consecință decizia de pensionare nr. 260511/(...) a fost anulată, iar pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul la punctajul anual si a cuantumului pensiei, a veniturilor suplimentare cuprinse în Adeverința nr. 1221/(...) începând cu data de (...) deoarece respectiva adeverință a fost depusă la pârâtă la data de (...), iar legea prevede că acordarea drepturilor de pensie se face cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta casa J. de P. C. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a susținut că plata contribuției individuale pentru veniturile realizate s-a efectuat doar după data de (...), neputându-se aplica principiul contributivității anterior acestui moment.
Prin D. nr.736/2006 a C.i Constituționale s-a statuat că instanțelor de judecată le revine atribuția verificării împrejurării dacă anumite venituri au făcut parte din baza de calcul a pensiei, ceea ce prima instanță nu a făcut, omițând să observe că venitul respectiv nu a fost inclus în baza de calcul a pensiei.
Se contestă noțiunea de spor mediu pentru realizarea sarcinilor de plan în raport de dispozițiile D. nr.9. și se indică exemplificativ (poziția 27 din adeverință) că sporul este de 577.316 lei, iar salariul de bază în funcție de care se calculează sporul este de 219.874 lei.
În fine, se invocă dezlegarea dată acestei probleme de drept prin D. nr.30/2009 a Î. C. de C. și Justiție în sensul că remunerarea în acord nu are efecte asupra stabilirii drepturilor de pensie.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va respingerecursul pentru următoarele considerente:
Prin L. nr.250/2007 a fost modificată L. nr.1., stabilindu-se că baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie venitul brut realizat lunar. Această dispoziție reflectă principiul contributivității care nu poate fi aplicat doar asupra veniturilor realizate după intrarea în vigoare a L. nr.250/2007, deoarece face corp comun cu L. nr.1. care, de asemenea reglementează situații născute înainte de intrarea sa în vigoare, nefiind limitată la veniturile realizate după (...).
Prin urmare, Curtea observă că este lipsit de relevanță motivul de recurs referitor la caracterul nepermanent al venitului în acord și la excluderea sa din baza de calcul a pensiei, din moment ce prevalează principiul contributivității, concretizat în dispozițiile art.23 alin.3 și art.78 alin.4 din L. nr.1..
Astfel, veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele CAS cât și contribuția la fondul pentru pensia suplimentară. Introducerea acestorsporuri în baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în dispozițiile art. 23 din L. nr. 1. și aceste sporuri sunt prevăzute de art. 78 din aceeași lege.
Deși potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 sumele reprezentând acordul nu se iau în calculul drepturilor de pensie întrucât ele nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, invocându-se imposibilitatea verificării respectivelor venituri (venituri pe care le probează cu înscrisurile arătate în adeverința depusă la dosar), rolul instanței este nu doar de a constata și cenzura directa aplicare a O.U.G. nr. 4/2005 ci și de a interpreta actul normativ, inclusiv prin prisma L. nr. 1. (pentru că procedura de recalculare vizează tocmai înlăturarea discriminărilor), opinia fiind aceea că în pofida acestei reglementări exprese, sumele se impune a fi luate în calcul.
Raționamentul juridic ce stă la baza acestei opinii este fundamentat pe considerente de echitate și motive care țin de preeminența principiilor în baza cărora un text de lege a fost edictat în raport de excepțiile ce au la bază tratamente discriminatorii.
Conform art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 4/2000 modificată, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea L. nr. 1..
Din mențiunile arătate în adeverința depusă la dosar rezultă că reclamantul a realizat venituri din acord, compensații și premii care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și pensie pensia suplimentară. Pe toată această perioadă s-au achitat lunar cotele de CAS inclusiv contribuția la pensia suplimentară conform cu legislația în vigoare iar sporurile trecute în coloana acord au avut caracter de venit în înțelesul L. nr. 49/1982.
Potrivit art. 1 din D. nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuția de
15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
În conformitate cu art. 164 din L. nr. 1., la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
În baza art. 2 lit. e din L. nr. 1. drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din L. nr. 1. prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale, ceea ce lipsește de relevanță includerea anumitor în baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Curtea reține că apărările pârâtei referitoare la denumirea eronată a sporului sunt pur formale, din moment ce rezultă cu evidență că veniturileatestate de adeverința nr. 1. (fila 4 fond) au fost realizate în acord, indicându-se ca temei legal de acordare D. nr. 9. privind retribuirea în acord global a personalului muncitor din activitatea de construcții-montaj, prin preluarea lucrărilor în antrepriză, care nu limitează proporția dintre venitul în acord și salariul tarifar de încadrare, contrar criticii bazate pe exemplul de care se prevalează pârâta.
În fine, prin D. nr. 30 din 2009, nepublicată în Monitorul Oficial, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în interesul legii cu privire la interpretarea dispozițiilor legale ce reglementează posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Or, conform art.3307 alin. 4 C.pr.civ., „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în
Monitorul Oficial al României, Partea I.";
Cum însă prin decizia menționată nu a fost admis recursul în interesul legii și nu s-a îndeplinit nici cerința legală a publicării în Monitorul Oficial, din care decurge caracterul obligatoriu al dezlegării date problemei de drept, Curtea opinează că D. nr. 30/2009 a instanței supreme, nu poate fi reținută ca temei juridic în defavoarea reclamantului.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că T. a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât recursul pârâtei nu este întemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 1994 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. L. D. S. C. B.
GREFIER A. B.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)Jud.fond.E. B./P. U
| ← Decizia civilă nr. 798/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2835/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
