Decizia civilă nr. 3224/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3224/R/2011
Ședința publică din data de 27 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul K. Z. împotriva sentinței civile nr. 246 din 18 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată C.
J. DE P. C., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 20 septembrie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.246 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă acțiunea formulată de K. Z., împotriva pârâtei C. J. DE P. C., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu stabilită în condițiile L. 223/2007. Prin decizia contestată, emisă de către pârâtă în baza dispozițiilor L., această pensie a fost recalculată stabilindu-i-se o pensie de asigurări sociale.
Conform prevederilor art. 1 din P. nr.1 la C. E. a D. O., orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Partea a -II-a a acestui articol înscrie trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, a titularului asupra acestui bun și anume: privarea să fie prevăzută de lege, adică de norme interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
Reducerea pensiei reclamantului pentru viitor și lipsirea acesteia de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente, reprezintă indiscutabil o ingerință ce a avut ca efect privarea reclamantului de bunul său, adică de pensia de serviciu stabilită în baza Lg.223/2007.
Privarea reclamantului de pensia de serviciu este stabilită prin L. privind stabilire a unor măsuri în domeniul pensiilor și H.G. nr.737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensiei de serviciu prevăzute la art. 1 literele „c-h"; din L., acte normative accesibile precise și previzibile în sensul jurisprudenței CEDO.
L. 1. a fost adoptată în vederea respectării angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a țării, ca o măsură cu caracter excepțional prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare în anul 2010, apreciindu-se că diminuarea dezechilibrelor existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile creează premisele relansării economice, măsura fiind necesară și pentru menținerea acordurilor cu organismele financiare internaționale.
În aceeași expunere de motive la L. s-a arătat că apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale, a condus la crearea unui decalaj uriaș între cea mai mare și cea mai mică pensie plătită de stat, iar existența unor acte normative care reglementează organizarea șu funcționarea diferitelor sisteme de pensii de tip public în prezent, îngreunează în mod evident funcționarea sistemului de pensii.
Așadar, transformarea pensiei reclamantului stabilită pe baza legislației anterioară în pensie în înțelesul Lg.19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale au fost determinate de menținerea deficitului bugetar și relansarea economică, de asigurare a sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice, de eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice, precum și de eliminarea legilor speciale de pensionare care prevăd criterii diferite mai avantajoase în favoarea anumitor categorii profesionale.
Stabilitatea economică a țării este noțiune care se circumscrie celei de cauză de utilitate publică prevăzute de art. 1 din P. nr.1 la C.
Având în vedere că privarea de pensia de serviciu este prevăzută prin L., o lege clară, accesibilă, precisă și previzibilă și că transformarea pensiei stabilite în baza legislației anterioare este determinată de menținerea stabilității economice a țării, noțiune care se circumscrie cauzei de utilitate publică, instanța a apreciat că cererea reclamantei cu privire la încălcarea prevederilor art. 1 din P. nr.1 la C. este neîntemeiată și a fost respinsă.
P.le de serviciu care s-au bucurat de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii sunt compuse din două elemente și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care adunat cu pensia contributivă reflectă cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat.
Acest supliment din partea statului a urmărit instituirea unui regim special compensatoriu pentru categoria socio-profesională din care a făcut parte reclamanta și nu are temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie ca element constitutiv al acestuia.
Având în vedere aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune în funcție de politica socială și fondurile disponibile asupra acordărilor, asupra cuantumului și asupra condițiilor de acordare.
Deoarece, acordarea pensiilor speciale cu cele două elemente este condiționată de resursele financiare de care dispune statul, de faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă, de caracterul succesiv al prestațiilor, dreptul câștigat reprezintă doarprestațiile realizate până la intrarea în vigoare a L., asupra cărora legiuitorul a intervenit cu respectarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C..
În Decizia nr.458/(...) Curtea Constituțională a statuat că „ o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituie sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare";.
Având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale și decizia C.i Constituționale cu privire la retroactivitatea legii, instanța apreciază că cererea reclamantei cu privire la anularea deciziei de pensionare, cu motivarea încălcării dreptului câștigat și a principiului neretroactivității legii este nefondată și urmează să fie respinsă.
Conform prevederilor art. 14 din CEDO, există discriminare atunci când persoane aflate în situații identice sau comparabile se bucură de un tratament preferențial unele față de altele, alin.1 și principiul discriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor care sunt egali în drepturi.
Pentru a se reține încălcarea acestui principiu trebuie întrunite cumulativ următoarele elemente: persoanele plasate în situații analoge sau comparabile în materie beneficiază de un tratament preferențial și această distincție să nu -și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Reclamantul nu se află într-o situație identică sau comparabilă cu cea a unui magistrat pentru a i se aplica un tratament egal cu a acestuia, deoarece magistrații se bucură de un anumit statut conferit de L. 3. statut pe care personalul aeronautic civil nu îl are, astfel încât aprecierea reclamantului cu privire la existența unei asemenea discriminări este nefondată și urmează să fie respinsă.
Pensia stabilită la data acordării a fost calculată conform prevederilor Lg.1. pentru partea contributivă și conform legii speciale pentru partea necontributivă reprezentând suplimentul acordat de stat, ambele aspecte fiind cunoscute de către reclamant la data comunicării deciziei de pensionare.
Pensia recalculată prin decizia contestată este conformă cu prevederile art.180 alin. 7 din Lg.1. al cărui cuantum este rezultat din înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea punctului de pensie, astfel încât aprecierea reclamantei că decizia contestată nu respectă principiul stabilit în acest articol este nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul K. Z., solicitând admiterea acestuia și modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum aceasta a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că pe lângă faptul că pensia s-a de serviciu a fost în mod greșit anulată, calcularea pensiei în temeiul L. 1. s-a făcut în mod eronat.
Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că în mod greșit i s-a stabilit un stagiu de cotizare de 30 de ani, în condițiile în care trebuia să beneficieze de un stagiu redus de cotizare.
De asemenea, la calculul pensiei nu s-au avut în vedere veniturile efectiv realizate, ci venitul minim pe economie, pârâta refuzând să ia în calcul adeverințele depuse în acest sens.
Analizând recursul formulat, Curtea deliberând constată că acesta estefondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a stabilit un cadru greșit al judecății, deși în conformitate cu prevederile art. 129 alin. 4 aveau obligația de a solicita și a pune în dezbatereapărților toate susținerile în fapt și motivele de drept necesare pentru conturarea corectă a obiectului pricinii.
Astfel, din analiza cererii de chemare în judecată cu care a fost sesizată instanța de fond se deduce că, deși formulată unitar, acesta cuprinde practic doua petite, cu cauze juridice diferite.
Pe de o parte, reclamantul critică eliminarea în sine a pensiei sale speciale, prin raportare la încălcarea unor drepturi fundamentale protejate de C. E. a D. O. Pe de altă parte însă, criticile vizează și modul de recalculare a pensiei sale, prin raportare la principiile L. 1., respectiv prin luarea în calcul a unui stagiu de cotizare greșit și a ignorării cuantumului veniturilor efectiv realizate.
Cele două aspecte ale cauzei, deși aflate în interdependență, trebuie analizate în mod distinct. Raportul de petit principal - subsidiar este în acest caz unul subtil. Astfel, dacă este adevărat că o analiză ce ar conduce la ideea că eliminarea pensiei de serviciu a reclamantului încalcă dreptul de proprietate al acestuia ar conduce la inutilitatea analizării cererii prin prisma respectării normelor înscrise în L. 19/2001, la fel de adevărat este însă faptul această constatare a încălcării acestui drept nu se poate face decât prin raportare la un cuantum corect stabilit al pensiei ce s-ar cuveni reclamantului în temeiul legii amintite.
Mai concis spus, unul din elementele de care se ține seama la verificarea respectării exigențelor articolului 1 din P. 1 al C. E. a D. O. este cuantumul real al diminuării pensiei reclamantului, pentru a se putea verifica în ce măsură este adusă atingere substanței dreptului. Or, fără o corectă stabilire a pensiei ce se cuvine reclamantului în temeiul legii interne a cărei aplicare se solicită a fi înlăturată, analiza încălcării dreptului de proprietate ar porni de la o premisă falsă și ar conduce în mod inevitabil la o concluzie greșită.
Ca atare, cu majoritate de opinii, curtea apreciază că trebuie stabilit inițial ca si premisă pentru analiza în baza CEDO cuantumul corect al pensiei stabilite in baza legii 1., motiv pentru care vor fi analizate cu prioritate aceste critici ale deciziei atacate.
Curtea reține că, prin decizia 1. emisă de C. J. de P. C. la data de 01 septembrie 2010 s-a stabilit un cuantum al pensiei reclamantului de 1289 lei, avându-se în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani. A. deciziei atacate relevă faptul că pârâta a avut în vedere cuantumul anterior al pensiei stabilite anterior în sistemul de asigurări sociale, însă această parte din pensia de serviciu a fost calculată de casele județene de pensii doar pe baza datelor din carnetele de muncă aflate în posesia sa, cu preluarea unor elemente pe care sistemul informatic nu le putea stabili în mod individualizat, raportat la statutul special al pensionarilor, fără luarea în considerare a tuturor veniturilor realizate în cursul vieții active de către aceștia și a celorlalte aspecte specifice modului de calcul al pensiei potrivit L. nr. 1., respectiv vârsta standard corectă, stagiul complet de cotizare aplicabil, perioadele lucrate în grupe de muncă sau în condiții speciale/deosebite de muncă.
În speță, decizia contestată a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit. g, prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor
legilor cu caracter special, cuvenite s au aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..
Dreptul la pensie al reclamantului s-a născut însă anterior intrării în vigoare a L. 1., respectiv la data de (...), fiind așadar aplicabile dispozițiile HG
1550/ 2004, privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculăriipensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile L. nr. 1.
Potrivit art. 2 din HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Față de cele de mai sus, raportat la prevederile art. 17 din L. 3/1977, Curtea reține că stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere de pârâta intimată la calculul cuantumului recurentului în sistemul L. 1. este de 25 de ani,
și nu de 30 de ani, criticile reclamantului recurent fiind întemeiate sub acest aspect.
În ceea ce privește veniturile realizate de reclamantul recurent , Curtea reține că pârâta a efectuat calculul pensiei acestuia prin raportare la venitul minim pe economie, și nu la veniturile efectiv realizate de acesta.
Or, adeverința emisă sub nr. IPC 484/(...) de M. A. N. - UM 02405 P. atestă realizarea unor venituri în perioada (...)-(...) vădit superioare acestor sume, impunându-se așadar luarea lor în calcul la stabilirea cuantumului pensiei ce se cuvine recurentului.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s- au realizat aceste venituri.
În conformitate cu art. 164 din L. nr. 1., la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile sau veniturile suplimentare neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
În baza art. 2 lit. e din L. nr. 1. drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din L. nr. 1. prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În aplicare acestui text legal art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august
2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor L. nr. 1. prevede căpunctul 19 de la secțiunea I "D. generale (capitolul I din lege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorul cuprins: "19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit,indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte dinsalariul de bază; b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă deprocent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul defidelitate și altele asemănătoare; c) sumele plătite pentru timpul nelucrat
(concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului,întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților); d) sumele acordate cu ocazia ieșirii la pensie; e) premiile anuale și cele din cursul anului sub diferiteforme, altele decât cele reprezentând participarea salariaților la profit; f) sumele plătite conform legii sau contractelor colective de muncă (al 13-lea salariu, prime de vacanță, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naționale sau religioase, etc.); g) alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă (bonusuri, compensații, indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat, ajutoare, precum și alte sume, reprezentând venituri curente sau aferente perioadelor anterioare, inclusiv cele achitate în lunile în care asigurații beneficiază de prestații de asigurări sociale fără a avea zile lucrate sau nu au fost prezenți la serviciu etc.); h) sumele rezultate prin «. cu ora», gărzi, indemnizații clinice; i) sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație, în comitetul de direcție și în comisia de cenzori; j) sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii; k) indemnizații de ședință acordate membrilor comisiilor constituite la nivelul autorităților șiinstituțiilor publice, potrivit legii; l) alte sume acordate potrivit legii."
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, constatând că criticile recurentului sunt întemeiate în ceea ce privește modul de calcul al pensiei sale în sistemul L. 1., Curtea, în opinie majoritară,în temeiul art.
304 pct.9 rap. la art. 312 C., va modifica în parte sentința civilă nr. 246 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) și în consecință va obliga pe pârâta C. J. de P. C. la recularea pensiei pentru limită de vârstă stabilită în baza L. nr. 1. în favoarea reclamantului, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, a veniturilor evidențiate în adeverința emisă sub nr. IPC 484/(...) de M. A. N. - UM 02405 P. precum și a salariului mediu pe economie pentru perioada (...) - (...), respectiv (...) - (...), începând cu data de (...), precum și la plata diferențelor de pensie rezultate.
În ceea ce privește cel de al doilea petit, privind critica deciziei de recalculare atacată prin prisma încălcării dreptului fundamental de proprietate garantat de art. 1 P. 1 al C. E. a D. O., în temeiul art. 11 rap. la art. 20 din C., Curtea, în opinie majoritară, reține că instanța de fond a făcut o analiză generală și deci, formală a criticilor recurentului, fapt ce echivalează cu nepronunțarea asupra fondului litigiului.
Astfel, după cum a arătat Curtea E. a D. O. de mai multe ori în jurisprudența sa, C. nu protejează drepturi teoretice și iluzorii, ci conferă o protecție efectivă drepturilor individuale ale fiecărui cetățean.
Ca atare, analiza instanței de fond trebuie să se raporteze la situația particulară a reclamantului, să verifice dacă, în cazul său și raportat la circumstanțele invocate de acesta, se poate conchide că aplicarea legii interne, prin efectele pe care le-a produs asupra sa, i-a vătămat în vre-un mod un drept fundamental recunoscut de C.
A. făcută de instanța de fond a constat într-o analiză in abstracto a legii, ce s-a suprapus practic controlului făcut de Curtea Constituțională, or, așa cum amarătat, rolul judecătorului cauzei este unul diferit, de a examina cauza dedusă judecății în mod concret, strict prin raportare la situația reclamantului.
În consecință, față de cele de mai sus și în temeiul art. 304 pct.9 raportat la art.312 alin. 3, Curtea va casa în parte sentința în ce privește modul de soluționare al petitului referitor la anularea pensiei de serviciu prin decizia nr. 1. din (...) de C. J. de P. C. și trimite cauza spre rejudecare sub acest aspect aceleiași instanțe. La rejudecarea cauzei, tribunalul va avea în vedere considerentele acestei decizii, urmând a se raporta și la cuantumul pensiei ce se cuvine reclamantului în temeiul L. 1. stabilit conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul K. Z. împotriva sentinței civile nr.
246 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte și în consecință:
Obligă pe pârâta C. J. de P. C. la recularea pensiei pentru limită de vârstă stabilită în baza L. nr. 1. în favoarea reclamantului, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, a veniturilor evidențiate în adeverința emisă sub nr. IPC 484/(...) de M. A. N. - UM 02405 P. precum și a salariului mediu pe economie pentru perioada (...) - (...), respectiv (...) - (...), începând cu data de (...).
Obligă pârâta la plata diferențelor de pensie rezultate.
Casează în parte sentința în ce privește modul de soluționare al petitului referitor la anularea pensiei de serviciu prin decizia nr. 1. din (...) de C. J. de P. C.
și trimite cauza spre rejudecare sub acest aspect aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. C. M. I. T.
N. N.
GREFIER
Red.D.C.G./Sz.M.
2 ex./ Jud.fond.P. U.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. sub nr. 7588/117/(...) reclamantul
K. Z. a contestat decizia nr. 1./(...) emisă de C. J. DE P. C., arătând în primulrând, că în mod greșit a fost lipsit de pensia de serviciu stabilită în temeiul L. nr.
223/2007, care nu era o pensie privilegiată, ci o pensie pentru munca prestată, pentru limită de vârstă, astfel încât i s-a acordat în temeiul L. nr. 1., o pensie de
5 ori mai mică, cu numeroase erori chiar în privința recalculării acesteia potrivit
L. nr. 1..
Prin motivele de recurs invocate, recurentul-reclamant reiterează practic aceste critici ale deciziei de pensie contestate.
Analizând recursul formulat de reclamantul K. Z., în temeiul disp.art.3041
și art.304 pct.9 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, consider că acesta este fondat, impunându-se admiterea în tot a acțiunii formulate de către acesta.
Astfel, consider că, în prezentul litigiu, reclamantul K. Z. a învestit în principal instanța de judecată cu verificarea legalității și temeiniciei atingerii aduse dreptului său la pensie prin L. nr. 1., în urma căreia a fost practic lipsit de pensia de serviciu și doar în subsidiar, în situația în care s-ar ajunge la concluzia că în mod legal a fost privat de această pensie, solicită ca pensia recalculată în temeiul L. nr. 1. să fie în mod corect stabilită potrivit stagiului de cotizare realizat, a tuturor veniturilor obținute și dovedite cu adeverințe și a stagiului complet de cotizare ce i se cuvenea pentru perioada lucrată în categoria personalului navigant profesionist.
În acest context, apreciez că în mod greșit prima instanță, reținând că, potrivit jurisprudenței C.E.D.O., reclamantul nu avea un „bun";, că acesta nu era îndreptățit la menținerea pensiei de serviciu stabilite în anul 2008, nu a trecut la soluționarea cererii subsidiare, având ca obiect stabilirea corectă a pensiei sale potrivit dispozițiilor L. nr. 1., conform neregularităților invocate de către acesta prin acțiune.
Astfel, prima instanță a lăsat de fapt necercetată în fond această cerere subsidiară, deosebit de importantă pentru reclamant, care invoca faptul că la vârsta de 82 de ani, având o vechime în muncă de peste 51 de ani, cu un stagiu de peste 20 de ani ca pilot în aviația militară și civilă, i-a fost diminuată drastic pensia, la o cincime din cea anterior stabilită și plătită lunar, neavând în prezent, după plata chiriei pentru locuința închiriată, mijloacele de subzistență necesare, astfel încât este chiar sprijinit cu hrană de către vecinii săi.
Având în vedere faptul că, prin decizia nr. 1./(...), contestată în cauză, emisă în temeiul L. nr. 1., reclamantul a fost privat de fapt de pensia de serviciu stabilită în temeiul L. nr. 223/2007, acordându-se acestuia „pensia din sistemul public";, preluată pur și simplu din vechile decizii privind pensia de serviciu, calculată în mod neglijent, nereal și discriminatoriu față de ceilalți pensionari ce au fost înscriși la pensie în temeiul L. nr. 1., precum și faptul că legiuitorul denumește această măsură ca o „. a pensiei de serviciu";, opinez însă că nu se impunea disjungerea cererilor formulate în cauză, prioritară fiind pronunțarea instanței în privința îndreptățirii reclamantului la plata în continuare a pensiei de serviciu stabilite în considerarea calității sale de personal navigant, urmând ca, în situația în care se concluzionează că cererea nu este întemeiată, recurentul având dreptul doar la pensia recalculată în temeiul L. nr. 1., să fie analizate motivele privind greșita stabilire a acestui drept de securitate socială, potrivit principiilor legii generale.
Apreciez în acest sens, întrucât reclamantul s-a adresat instanței pentru
proteguirea unui dr ept de securitate so cială, pe considerentul că pensia sa de
serviciu era un dre pt câștigat, un „bu n";, în sensul jurisp rudenței C.E.D.O., pe
care acesta avea s peranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr. 1./(...), emise în temeiul L. nr. 223/2007, acesta întorcându-
se în țară, din S.ele Unite ale Americii, tocmai în considerarea acestor drepturi,
pe care a aflat că statutul pe care l -a avut, de pilot, cu o vechime de peste 20 de
ani în aviația militară și civilă, i le conferă, prin lege, pentru munca depusă .
Tocmai lipsa absol ută de previzibilitat e a unei legi de „. a sistemuluipensiilor de serviciu, niciunul dintre actele normative ce au fost izvor de drepturi
de securitate social ă neprevăzând că diferențele dintre p ensia de serviciu ș i
pensia din sistemul public se vor plăti sub condiția și atât tâmp cât vor exista fondurile bugetare, a determinat lipsa unui interes al acestor pensionari în
stabilirea corectă, reală a părții din pensie ce se plătește din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Practic, această parte din pensia de serviciu a fost calculată de casele județene de pensii doar pe baza datelor din carnetele de muncă aflate în posesia sa, cu preluarea unor elemente pe care sistemul informatic nu le putea stabili în mod individualizat, raportat la statutul special al pensionarilor, fără luarea în considerare a tuturor veniturilor realizate în cursul vieții active de către aceștia și a celorlalte aspecte specifice modului de calcul al pensiei potrivit L. nr. 1., respectiv vârsta standard corectă, stagiul complet de cotizare aplicabil, perioadele lucrate în grupe de muncă sau în condiții speciale/deosebite de muncă. Pentru asemenea erori, pensionarii ce realmente au fost pensionați în temeiul L. nr. 1. au formulat contestații succesive încă de la data intrării în vigoare a acestei legi,
(...) și până în prezent, pe care le-au supus jurisdicției asigurărilor sociale.
Prin urmare, potrivit acestei argumentații, consider că „pensia recalculată"; corect în temeiul L. nr. 1. poate interesa pe recurent numai în măsura în care instanța de judecată ajunge la concluzia că acestuia nu i se mai cuvenea plata pensiei de serviciu, soluția în primul capăt de cerere având un caracter determinant față de cel de-al doilea, impunându-se astfel soluționarea lui cu prioritate.
Aprec iind pen tru ace s te mo tive asupr a c ap ătulu i pr inc ip al d e cerere, consider
c ă, pen tru recuren t, pens ia de serv ic iu s tab il ită în te me iul ar t. 43, 44, 50 din L. nr.
223/2007 pr iv ind s tatu tul person alulu i aeron au tic c iv il n av ig an t d in av iaț ia c iv il ă
d in R., er a un drep t c âș tig at, un drep t de secur itate soc ial ă pe care legea l-a
acord at aces tu ia, av ând în vedere „cond iț iile spec iale de mu n c ă ex is ten te în med iu laerian, în c are aces ta ș i-a desf ășur at ac tiv itate a, ce sun t spec if ic ate l a ar t. 31 ș i 4 2
din lege, respectiv : supr asol ic itare a ps ih ic ă ș i nervo as ă, s tres ul , zgo mo tul in tens și
de lung ă dur ată, pe r icolul, noc iv ităț ile, r ad iaț iile ș i r ad iaț iile cos mice, subs tanțel e
ch imice tox ice, accele r aț iile ș i v ibr aț iile .
L. acorda acest drept tuturor celor care îndeplineau condițiile privind 20 de ani de activitate ca personal aeronautic civil profesionist, însă trebuie să
remarcăm că recurentul, prin întreaga sa activitate, a excelat în domeniul său,
fiind cu atât mai îndreptățit la un astfel de drept care să -i asigure realmente o
securitate socială, fiind , între anii 1948 - 1958, și pilot mi litar în cadrul M.ui
Forțelor Armate, cu grad de căpitan în aviație, pilot instructor, iar ulterior , în perioada 1971-1982, pilot în cadrul avia ției civile, cu peste 7 000 de ore de zbor și
48750 de decolări și aterizări, activitate de mare responsabilitate și uzură fizică și
psihică, care îl îndreptățeau la o bătrânețe sigură , fără lipsuri materiale .
Doar în perioada 1 ianuarie 1978-31 decembrie 1982, astfel cum rezultă din fișa de pensie depusă la dosar, reclamantul a totalizat un număr de 2391 ore de zbor, pentru care a primit în plus, față de salariile cuvenite, indemnizații anuale de zbor cuprinse între 6620 lei și 13930 lei.
Potrivit adeverinței nr. 5462/(...) a Întreprinderii de A. M., reclamantul avea la data eliberării acesteia un stagiu de 20 de ani, 4 luni și 6 zile lucrat în grupa I- a de muncă, ca personal navigant.
Acesta s-a în tors în ț ar ă d in S.ele Un ite ale A mer ic i i, unde plec ase dup ă
pens ion are cu înc redere în stab il itate a ș i prev iz ib il itate a leg isl ativ ă, ce
c ar ac ter ize az ă un s tat de mocr atic ș i soc ial, f iind conv ins c ă p en tru vech ime a s a în
mu nc ă de pes te 51 de an i ș i ce a în av iaț ie de pes te 20 de an i, i se g ar an te az ă ,
încep ând cu an ul 2008, c ând de ja ave a o v ârs tă în ain tată, 7 9 de an i, o pens ie d e
serv ic iu lun ar ă as tf el cum ace as tă er a prev ăzu tă pr in lege a spec ial ă, av ând
sper anț a leg itimă c ă v a benef ic ia ș i în con tinu are de aces t drep t.
Consider că, în cazul pensiilor de serviciu „. potrivit L. nr. 1., nu se poate reține că acești pensionari „cumulau"; două tipuri de pensii, respectiv pensia din sistemul public și cea plătită din bugetul de stat, ci majoritatea, astfel cum rezultă din legislația aplicabilă, „optau"; fie pentru pensia de serviciu, fie pentru pensia de asigurări sociale de stat.
În cazul personalului aeronautic, cu atât mai mult, art. 46 alin. 2 din L. nr.
223/2007 prevedea că, doar în cazul în care cuantumul pensiei de serviciu calculat conform acestei legi era mai mic decât cel al pensiei din sistemul public, se acorda cuantumul cel mai avantajos.
Practic, cele două componente ale pensiei de serviciu priveau doar sursa din care erau plătite, iar sub acest aspect, legiuitorul s-a obligat, prin legi speciale,
s ă pl ăte asc ă d in b uge tul de s tat cat egoriilor de pensio nari cărora le sunt
aplicabile, o diferenț ă de pe nsie ce reprez intă de fapt o inde mn iz aț ie ce are pe de o
parte, caracter compensatoriu pentru respo nsabilitățile speciale,
incompatibilitățile, privațiunile cu care aceștia s -au confruntat în cursul vieții active ș i, pe de al tă p ar te, de „. f ăcu tă în scopu l f idel iz ăr ii ș i menț iner ii person alului
c are pres te az ă munc a în anu mite sec to ar e de ac tiv itate, în an u mite cond iț ii.
Mulți dintre acești pensionari au lucrat astfel cu o convingere fermă că, la
data pensionării, vor beneficia de pensie de serviciu, renunț ând poate, în acest
context, la oferte de muncă ce erau mai avantajoase din punct de vedere al
salarizării, al beneficiilor suplimentare ce puteau fi obținu te, a condițiilor de
muncă, sperând ca la ieșirea la pensie să se bucure însă de drepturi de pensie
stabile, mai apropiate în ceea ce privește cuantumul lor de veniturile avute în
cursul vieții active.
Î n acest context, potrivit jurisprudenței C.E.D.O., pensiile speciale pot fi
privite și ca u n „. de interese care decur g din ansamblul rap orturilor cu con ținut
economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească";. În privința personalului navigant profesionist, mai trebuie subliniat faptulcă în considerarea statutului special al acestei categorii de personal, acestuia îi fusese recunoscut un drep t de pens ie de serv ic iu înc ă d in an ul 1959 , prin art. 24 din Decretul nr. 292/1959, lege sub imperiul căruia recurentul și-a desfășurat activitatea, iar toate legile de asigurări sociale de stat ulterioare îl tratează în mod distinct, stabilind vârste de pensionare obligatorii și stagii complete de cotizare cu mult reduse față de ceilalți salariați, precum și încadrarea în grupa I-a de muncă cu caracter permanent, respectiv condiții speciale de muncă, vechime suplimentară în muncă în raport cu numărul orelor de zbor, de tipul de aeronavă și funcția îndeplinită (Decretul nr. 416/1953, L. nr. 27/1966, Decretul nr.
215/1977, L. nr. 3/1977, L. nr. 1.).
În speță, decizia contestată a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit. g, prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite s au aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..
Chiar prin textul art . 3 din L. nr. 1., legi uitorul precizează c ă aceste pensii
speciale sunt prevăz ute de lege și sunt „ cuvenite"; deci sunt drepturi câștigate și
pensionarii aveau speranța legitimă de a le fi plătite și în viitor.
Cu toate acestea, prin noua lege, drepturile de pensie specială sunt doar în mod formal recalculate, de fapt sunt înlocuite cu pensiile pe care pensionarii le-ar
fi obținut potrivit le gii generale a pensi ilor din sistemul p ublic , fără luarea înconsiderare a statutului special al acestora, în speță, a recurentului, și mai mult, punerea grabnică în plată a drepturilor astfel „. într-un termen de doar 30 de zile de la data hotărârii privind aprobarea metodologiei de recalculare, a determinat și
stabilirea unor pensii greșit calculate potrivit L. nr. 1., astfel cum legiuitorul a
constatat după un an de zile, chiar prin preambulul O. nr. 5..
S-a constatat, astfel, prin acest din urmă act normativ, că: „se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea
principiului contributivității și egalității, scopul fiind ac ela de a se stabili în mod
just și echitabil dre pturile de pensie pe care persoanele viz ate de prezenta O. de
urgență sunt îndre ptățite să le primea scă, astfel încât să aibă posibilitatea să
identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate doc umentele
doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale";. Faptul că „.a"; dispusă prin L. nr. 1. constituie o măsu r ă r ad ic al ă ș i
def in itiv ă de el imin are a pens iilor spe c iale, af ectând as tf el în mod esenț ial
subs tanț a ace stora, o constituie faptul că, dup ă do ar c âtev a lun i, pr in tr -o nou ă
lege privind sistemul unitar de pensii publice, nr. 263/2010, publc iată în M.Of nr.
852/(...) ș i in tr ată în v igo are l a d ata de 1 ianu ar ie 2011, pr in ar t. 196, se abrog ă
nu numai L. nr. 1., imp l ic it ș i L. nr. 1., d e rec alcul are a pens iilor în te me iul aces te i
legi, ci toate legile, respectiv prevederilor legale de stabilire a unor pensii speciale,respectiv: L. nr. 1., L. nr. 1., art. 68, art. 681 alin. 2 și art. 682 - 684 din L. nr.
567/2004, art. 74 - 77, art. 80, art. 81 și art. 96 din L. nr. 7/2006, art. 43 - 52
și art. 54 din L. nr. 223/2007, art. 49 alin. 4 și art. 51 alin. 2 din L. nr. 94/1992.
Potrivit art. 171 din L. nr. 263/2010, l a data intrării acest eia în vigoare, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv
categoriile de pensii prevăzute la art. 1 di n L. nr. 1. privind st abilirea unor măsuri
în domeniul pensiilor devin pensii în înțelesul acestei legi .
Pentru toate aceste argumente, consider c ă, pr in L. nr. 1., r ecuren tul a f ost
lipsit de fapt de pensia sa de serviciu.
De altfel, prin considerentele D. nr. 8., pronunțată în urma sesizării de
neconstituționalitate a L. nr. 1. votată de 86 de judecători în funcție a Î . C. de C.
și Justiție, Curtea Constituțională reține „eliminarea"; pensiilor de serviciu apreciind, pe de o parte, la punctul I. că: „. speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune
suficient de puterni că spre a duce în fi nal la diminuarea p restațiilor sociale ale
statului sub forma pensiei. Ori, în cazul de față, o atare rațiune este, așa cum
rezultă E. de motive a legii criticat e, atât grava situație de criză economică și
financiară cu care s e confruntă S. (buge tul de stat și cel al a sigurărilor sociale d e stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii prin înlăturarea
inechităților din acest sistem ";, iar pe de altă parte, la punctul III, arată că:
„Distinct față de acestea, Curtea constată că prevederile art. 53 din C., referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu sunt aplicabile în cauza de față, deoarece dispozițiile legii criticate nu restrâng dreptul la pensie, ca drept fundamental prevăzut de art. 47 alin. 2 din C., ci prevăd recalcularea pensiei de serviciu, prin algoritmul utilizat de L. nr. 1., cuantumul rezultat fiind mult mai mic, ceea ce conduce astfel la eliminarea pensiei de serviciu, sub aspectul cuantumului acesteia";.
De altfel, și Președintele Senatului , exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C.i Constituționale, că
L. nr. 1. ";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând
cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din P. nr. 1 la C.
pentru apărarea drepturilor omului și a libertă ților fundamentale";.
Art. 53 alin. 1 din C. prevede că exercițiul unor drepturi sau al unorlibertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Potrivit alin. 2 al aceluiași arti col, restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cusituația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Conform art. 1 din P. adiț ional la C. pentru apărarea drepturilor omului și
libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul larespectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la unnivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.
Art. 20 alin. 1 din Constituția R omâniei prevede că dispozițiileconstituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Potrivit art. 8 din De clarația Universală a D. O., orice persoană are dreptulla satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.
An al iz ând pr in pr is ma tu turor aces tor d ispoz iț ii mod al itate a în care a fostafectat dreptul recurentului la pensie de serviciu, consider, în prmul rând, c ă s -a
adus atingere acestui drept printr-o lege, pr in L. nr. 1., însă ac e as ta nu îndepl ineș te
cond iț iile de prev iz ib il itate c are s ă leg itime ze ace as tă măsur ă .
Astfel, potrivit art. 20 din L. nr. 2., privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de
importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare și analiză
științifică, pentru cunoaște rea temeinică a realităților economico -sociale care
urmează să fie regle mentate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum ș i
a reglementărilor similare din legislația străină.
Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare
stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica
legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne
și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele
internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C.i E. a D. O.
Lipsa de previzibilitate a măs ur ii ce a af ectat în mod subs tanț ial drep tul
recurentului la pensie de serviciu rezultă cu deosebită claritat e din prevederile art.
12 ale O. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a
L. nr. 1., în aceeași perioadă d e criză economică, după adoptarea Legilor nr.
329/2009 și nr. 330/2009.
Acest articol prevede că: „În anul 2010, măsurile prevăzute de L. cadru nr.
330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra
cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor de serviciu
aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate latrecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.
După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în
funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...) , fără a f i afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";
Cond iț ia prev iz ib il ităț ii es te esenț ial ă pe n tru or ice ac t nor mativ, cu atât mai
mu l t pen tru leg isl aț ia d in do men iul secu r ităț ii soc iale, în c ad rul c ăre ia pen sia este
pr inc ip alul ș i, de cel e mai mu l te or i, s ing urul mijloc de subz is tenț ă al perso anelor
c ăror a l i se apl ic ă ș i c are trebu ie s ă -ș i po ată or ien ta în tre ag a condu ită în r apor t de
drep tur ile b ăneș ti lu n are pe c are o lege le -a stabilit ca venituri de înlocuire ale
s al ar iilor pe c are le o bț ine au în timp ul v ieț ii ac tive.
Din acest din punct de vedere se pune și problema modului în care atât O. nr. 1/2010, cât și L. nr. 1. au respectat dispozițiile art. 9, 20, 23, 24,30,31 și 33 din L. nr. 2., ce prevăd necesitatea evaluării impactului actului normativ asupra domeniilor social, economic, asupra bugetului general consolidat sau asupra legislației în vigoare, obținerea avizului autorităților interesate și respectarea cerințelor ca soluțiile legislative avute în vedere să prezinte suplețe pentru a realiza îmbinarea caracterului de stabilitate a reglementării, cu cerințele de perspectivă ale dezvoltării sociale.
De altfel, și legile ce au prevăzut pensii speciale au parcurs desigur întreaga procedură legislativă prevăzută de L. nr. 2., luând în considerare astfel, potrivit art. 31 din acest act normativ, impactul socio-economic al reglementării, precum și impactul financiar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, cât și pe termen lung (5 ani), inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri.
Consider că od ată adop tate aces te leg i, precu m ș i pl ata pens iilor spec iale în
b az a aces tor a timp de mai mulț i an i, a d at pens ion ar ilor ce au benef ic iat d e
d ispoz iț iile lor o sper anț ă leg itimă în sens ul c ă drep tur ile le vor f i pl ătite ș i pe v iitor.
În Cauza Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din P. adițional la C. este aplicabil.
S. a justificat atingerea adusă dreptului la pensie prin L. nr.1., având în vedere, pe de o parte, scopul înlăturării inechităților sistemului de pensii, iar, pe
de altă parte, imperativul reducerii cheltuielilor buget are în condițiile crizei economice.
Astfel, prin E. de motive a G., s-a arătat că această măsură s-a impus a fi adoptată având în vedere, pe de o parte, evoluția crizei economice în anul 2009, precum și extinderea acesteia în anul 2010, în vederea respectării angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, iar, pe de altă parte, având în vedere faptul că apariția unor sisteme speciale de pensii publice, care au introdus o serie de privilegii șitratamente favorabile unor categorii profesionale, a condus la crearea unui decalaj uriaș între cea mai mare și cea mai mică pensie plătită de stat.
Prin aceeași Expunere de motive, s-a mai arătat: „Adoptarea prezentei legi este așadar motivată de o serie de factori macroeconomici și sociali, asigurându- se, astfel, cadrul de reformă în următoarele direcții:
..... Eliminarea legilor speciale de pensionare, care prevăd criterii diferite, mai avantajoase, în favoarea anumitor categorii profesionale ….";
Prin Decizia nr. 8. s-a reținut că: „Guvernul a trimis C.i Constituționale prin adresa nr. 8259/(...) punctul său de vedere cu privire la impactul bugetar al adoptării legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, așa cum a fost stabilit de ministerul de resort. În tabelul anexat, se arată că economia totală pentru bugetul de stat rezultată din eliminarea pensiilor de serviciu ale personalului diplomatic și consular, personalului aeronautic civil navigant și nenavigant, funcționarilor publici parlamentari, senatorilor, deputaților, magistraților, a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a personalului C.i de C. este de 170198380 R.
Î n ceea ce privește pr imul mo tiv invoc at d e c ătre S. , ch iar d ac ă pr in aces ta s -ar ur măr i un in tere s gener al , cons ider c ă nu se po ate aju nge pr in tr -o astfel de
măs ur ă r ad ic al ă, c are nu pu te a f i d ef el prevăzu tă, an tic ip ată, l a af ectarea
subs tanțe i drep tulu i l a pens ie de serv ic iu al unu i p ar ticul ar , cu atât mai mult cu
cât însuși legiuitorul, prin L. nr. 1., a prevăzut, la art. 3, că pensiile vizate de acest
ac t nor mativ er au „c uven ite";.
Potrivit Dicționarului explicativ la limbii române, „a se cuveni"; înseamnă
„a-i reveni cuiva ceva, a avea drept la ceva, a merita, a fi conform cu cerințe le
morale, a se cădea ";, iar „cuvenit"; înseamnă „care se cuvine, meritat,
corespunzător, potrivit ";.
Conform Dicționarului general al limbii române și Dicționarului limbii române contemporane, „a se cuveni"; înseamnă „a-i reveni cuiva ceva de drept, a ficonform cu cerințele morale, a se cădea ";.
În acest sens, în Cazul Broniowski contra Poloniei, Curtea E. a D. O. a stabilit următoarele: „Cu toate acestea, exercitarea puterii discreționare de către stat, chiar și în cadrul celei mai complexe reforme statale nu poate aduce după sine consecințe incompatibile cu normele fixate de C..
Prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr.
1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele membre ale Uniunii E.,
cât și în legislați a altor state, există și alte categorii profesionale care beneficiază
de sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a muncii
prestate, ….";.
S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O
recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat
a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercursiuni asupra caracterului de stat de drept";.
S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";
De asemenea, apre ciez că nu se po ate reț ine c ă în ț ar ă ar f i in terven it
sch imb ăr i majore în cee a ce pr iveș te s tatu tul person alulu i ce benef ic ia de pens iile
speciale, care s ă tr ansf or me ac es te drep tur i, în do ar c âț iv a an i de l a cons acr are a
lor leg isl ativ ă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.
Practic, se constată că raț ion ame n tele avu te în vedere l a d ata s tab il ir ii pensiilor speciale prin lege, ce au fost an al iz ate de c ătre Cur te a Cons titu ț io n al ă d e -a lungul anilor, ace asta apreciind că drepturile stabilite prin actele normativespeciale nu reprezintă privilegii, ci doar co mpens aț ii p arț iale ale inconven ien telor
ce rezul tă d in r igo are a s tatu telor speciale (decizia nr. 20/(...)), se menț in
nesch imb ate ș i în pre zen t.
De altfel, pol itic a S. man if estată înc ă d in anul 2005 în dome niul stabilirii și
recalculării pensiilor din sistemul public avea ca principiu: „l a cond iț ii eg ale de
pensionare pensii egale, indif erent de an ul ieș ir ii l a pens ie ";.
Ori acest principiu nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor, întrucât
pornește chiar de la condițiile de pensionare care, astfel cum a constatat
legiuitorul ce a cons acrat pensiile specia le, sunt diferite în si tuaț ia beneficiariloracestor drepturi, pornind de la statutele speciale ale acestora.
Pr in ur mare, cons ide r c ă aces te mo tive n u po t of eri o jus tif ic are rezon ab il ă ,
ob iec tiv ă a atinger ii s ubs tanț iale adus ă dr ep tulu i recuren tulu i .
În ceea ce privește motivele ce privesc criza economică profundă din țară,invocate de către S., trebuie subliniat faptul că, în cadrul jurisprudenței sale constante (Cauzele Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din P. adițional la C., o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între
exigențele interesului general al comu nității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Ori, astfel cum rezultă din considerentele D. nr. 8. pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate a priori, la sesizarea Î. C. de C. și Justiție, s-au reținut următoarele: „Curtea observă că la S. a IV-a din E. de motive, intitulată
„Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt,pentru anul curent, cât și pe termen lung (pe 5 ani)";, nu se face nicio precizare cu privire la modificările veniturilor bugetare, deși în E. de motive se arată că neadoptarea acestor măsuri ar duce la pierderea acordurilor cu instituțiilefinanciare internaționale";.
Cu siguranță instituțiile financiare internaționale nu pot impune statelor măsuri prin care să fie încălcate drepturi ale omului garantate prin legislația națională și internațională.
De asemenea, în condițiile în care se previziona ca la un moment dat să se reformeze sistemul de pensii, S. trebuia să își manifeste cu ani în urmă grija față de cheltuielile bugetare, în primul rând, prin luarea unor măsuri de calculare corectă, încă de la data acordării pensiilor speciale, a părții ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, conform veniturilor reale obținute în cursul activității fiecărui beneficiar și a tuturor celorlalte elemente de calcul prevăzut de L. nr. 1., modificată și completată, ce erau specifice fiecărei persoane în parte, situație în care desigur, s-ar fi diminuat în mod corespunzător și partea din pensie ce are ca sursă bugetul de stat.
Din acest punct de vedere, în lipsa unei previzibilități a modificării politicii în domeniul pensiilor speciale, S. era singurul interesat ca acest cuantum să fie cât mai corect stabilit, lipsa de diligență în acest sens, timp de ani de zile, fiindu-i desigur imputabilă.
Consider că în cauză nu se poate reț ine c ă măsur a lu ată ar f i cons tat în tr -o
reducere proporț ion al ă a drep tur ilor de p ens ie ale recuren tulu i ș i do ar pe per io ad a
crizei economice, c i aces ta a f ost pus în s itu aț ia de a supor ta o s arc in a exces iv ă ș i
d isproporț ion ată, f iin d af ectate atât de g r av mijlo acele s ale de subz is tenț ă, înc ât,
după pl ata ch ir ie i co nven ite pen tru locu in ț a înch ir iată, aces tu ia nu -i mai ajungeau
su mele de b an i r ăma se d in pens ia „rec alc ul ată"; n ic i pen tru hr an a z iln ic ă.
Se poate spune astfel că lipsirea de pensia de serviciu a avut consecințe grave, greu de suportat, pentru o persoană care , la vârsta de 82 de ani nu-și mai
poate asigura alte venituri din muncă, care ar fi trebuit să beneficieze de un
anumit statut socia l, de o siguranță ec onomică după 51 d e ani de vechime în
muncă și care, după zeci de ani de activi tate de răspundere, în funcții militare și
civile, are toată îndreptățirea de a se bucura în liniște de dreptul ce -l avea
câștigat și care, oricum i-a fost acordat foarte târziu.
În prezentul litigiu, tocmai principiul solidarității sociale, al echității, ce a fost invocat ca rațiune a măsurii „recalculării"; pensiei, apare ca fiind în mod flagrant încălcat, întrucât recurentul are peste 51 de ani de vechime în muncă realizată doar în R., a plecat din țară în anul 1983, după pensionare, și cu toate că, potrivit legislației constante din țara noastră privind personalul navigant profesionist începând cu anul 1953, acesta trebuia să beneficieze de pensie din sistemul public încă de la vârsta de 50 de ani, acesta a fost lipsit de acest drept timp de zeci de ani, beneficiind de pensie de serviciu începând cu anul 2008, respectiv la vârsta de 79 de ani.
Iată însă că după zeci de ani de contribuție la bugetul asigurărilor sociale de stat, pensia de serviciu a recurentului este calificată ca fiind inechitabilă, fiindu-i stabilită o pensie la limita de subzistență, invocându-se că acesta ar beneficia de drepturi de asigurări sociale disproporționate.
De altfel, în acest sens, recurentul, fără a avea studii juridice, pentru a enunța principii de drept și a face trimiteri la jurisprudența națională și internațională, totuși cu înțelegere față de situația S., a menționat într-una dintre
ședințele publice din recurs că ar fi acceptat o anumită reducere a pensiei, însă nu un astfel de procent de diminuare a drepturilor ce i se cuvin, care, având în vedere vârsta înaintată și starea de sănătate, abia dacă îi permit în prezent să supraviețuiască.
Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului reclamantului, cu modificarea în tot a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii formulate, a anulării deciziei contestate și a repunerii în plată a pensiei de serviciu stabilite în temeiul L. nr. 223/2007, care era un drept câștigat și cuvenit pensionarului și de care acesta a fost lipsit cu încălcarea drepturilor garantate național și internațional.
C. M.
Judecător
Red.C.M./dact.M.S.
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 4783/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1817/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
