Decizia civilă nr. 1720/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1720/R/2011
Ședința publică din data de 17 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 6257 din 6 decembrie 2010 a Tribunalului S. pronunțate în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată S. ANA, având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 14 aprilie 2011.
Având în vedere că atât pârâta în cadrul recursului, cât și reclamanta prin întâmpinare, au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6257 din (...) a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. ANA în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. S. și în consecință a fost obligată pârâta să recalculeze pensia reclamantei având în vedere extrasul nr.(...) eliberat de D. de M. și P. S. S.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1317/(...) a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr. (...), pârâta D. de M. și P. S. S. a fost obligată să-i elibereze reclamantei documente care să ateste vechimea în muncă, inclusiv sporurile aferente.
Executând hotărârea instanței D.M.P.S. S. i-a eliberat reclamantei adeverința nr. 1593 din (...) care cuprindea în anexe drepturile salariale primite la S. F. DE B. Z.
Pârâta a refuzat să valorifice această adeverință la calculul pensiei reclamantei motivând că aceasta nu corespunde atât sub aspectul formei cât și al fondului.
Adeverința refuzată a fi luată în considerare este un act care emană de la
D. de M. și P. S. S. ca urmare a obligației stabilite prin dispozitivul sentințeicivile nr. 1317/(...) a Tribunalului S., ca urmare a desființării fostului angajator.
Această adeverință este un act oficial DMPS S., răspunde pentru legalitatea și temeinicia ei și până la înscrierea în fals își păstrează valabilitatea, produce efecte juridice.
Din mențiunile arătate în adeverința depusă la dosar rezultă unitatea la care a fost angajată reclamanta, perioada în care a fost angajată, denumirea și cuantumul sporurilor primite, retribuția tarifară. Această adeverință are număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează DMPF S.
Acest act trebuia luat în calcul la stabilirea drepturilor de pensie a reclamantei pentru că în caz contrar ar fi lipsită de dreptul ei la asigurări sociale, drept care potrivit art. 1 din L. nr. 19/2000, este garantat de stat.
De asemenea ar fi încălcat și principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite (art. 2 lit. e din L. nr. 19/2000).
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta C. J. de P. S. solicitândcasarea sentinței.
În motivarea recursului, pârâta a citat dispozițiile art. 169 alin. (1), (2) și
(3) din L. nr. 19/2000, ca și pe cele ale art. 7 alin. (3) din O. nr. 4. și ale art. 18 din L. nr. 16/1996.
Se subliniază că obligația de a prelua și, implicit, de a elibera copii, extrase și certificate privind drepturile referitoare la sporurile invocate de reclamanți revine D. Județene a A. N., instituție care refuză preluarea arhivelor invocând lipsa de personal și de spațiu, precum și alte aspecte care nu au nici o relevanță.
Ordonanța Guvernului nr. 39/2006 a fost adoptată tocmai pentru a îndrepta incompatibilitatea apărută între activitatea de bază a caselor de pensii, și implicit a Direcțiilor de M. și P. S., respectiv stabilirea drepturilor de pensie, prin valorificarea adeverințelor și aceea de eliberare a respectivelor documente, în cazul în care arhivele firmelor desființate se preluau de către casele de pensii.
Se fac referiri pe larg la adresa A. N. nr. 5293 din (...), unde se arată că
„A. N. își asumă dispozițiile Legii 474/2006, dovadă fiind ca Ministerul
Administrației și Internelor împreună cu M. Muncii, Solidarității Sociale și
Familiei au întreprins demersurile pentru asigurarea condițiilor minime de înființare a structurilor necesare preluării documentelor de arhivă cu valoare practică la A. N.(…)";.
În acest context, se critică refuzul A. N. - D. J. S. de a prelua arhivele unităților desființate.
În conformitate ce prevederile pct. VI din Anexa la O. nr. 4., privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu modificările și completările ulterioare, adeverințele prin care se dovedesc sporul pentru munca prestată în timpul nopții, sporul de conducere, de toxicitate și de zgomot, precum și alte sporuri cu caracter permanent, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente: denumirea unității; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat; adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum șisemnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Motivul final al recursului și care surprinde de fapt chintesența acestuia vizează imposibilitatea luării în considerare, la stabilirea pensiei, a unei adeverințe-extras eliberate de D. de M. și P. S. S., chiar conformă în rest prevederilor pct. VI din O. nr. 4., pentru motivul că singura instituție abilitată pentru a elibera astfel de adeverințe în cazul societăților desființate este D. J. a A. N. S.
Ca atare, se lasă a se înțelege că o astfel de adeverință, eliberată de D. de M. și P. S. S., nu se conformează imperativelor aduse de pct. VI din O. nr. 4., mai precis cele referitoare la ștampila unității și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Este nefondată această critică adusă legalității sentinței atacate.
Așa cum a reținut și prima instanță, prin sentința civilă nr. 1317/(...) a
Tribunalului S. s-a dispus obligarea D. de M. și P. S. S. la eliberarea de adeverințe în favoarea reclamanților din acel dosar, printre care și reclamanta intimată din prezenta cauză, care să ateste vechimea în muncă și sporurile de care au beneficiat, reținându-se în motivare că pârâta din acea cauză preluase anterior actele care generează relații de pensie din cadrul S. F. S.A. Z.
Refuzul actual al recurentei de a lua în considerare adeverința eliberată în executarea acestei hotărâri judecătorești intrată în puterea de lucru judecat este abuziv.
Practic, procedând la interpretarea dispozițiilor Legii nr. 16/1996, recurenta apreciază că nu era în competența D. de muncă și protecție socială S. să elibereze menționata adeverință, ci în aceea a D. Județene a A. N. S., sens în care sancționează nelegalitatea clamată prin refuzul de a da curs adeverinței prezentate de pensionar.
Or, se constată că prin raportare la forma inițială a Legii nr. 16/1996, obligația de preluare a documentelor cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor revenea M.ui Muncii și P.i Sociale sau direcțiilor județene ale acestuia.
La data când a operat preluarea arhivei S. F. S.A. Z. de către D. de muncă și protecție socială S., L. nr. 16/1996 fusese modificată, astfel încât prevedea că obligația de preluare a amintitelor documente revine în sarcina caselor județene de pensii.
Prin urmare, invocând nelegalitatea emiterii adeverinței care atestă sporurile de care a beneficiat reclamanta de către D. de muncă și protecție socială S., recurenta își invocă propria culpă, întrucât ulterior datei de 5 iulie
2002 (data intrării în vigoare a Legii nr. 358/2002 prin care s-au adus modificările menționate Legii nr. 16/1996), recurenta trebuia să preia documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor și să elibereze consecutiv copii și extrase după acestea.
Or, în dreptul civil, nemo propriam turpitudinem allegans (nimeni nu își poate invoca propria culpă).
Cât privește motivele de recurs ce vizează obligația D. Județene a A. N. de a prelua documentele cu valoare practică, Curtea reține că deși într-adevăr, norma juridică menționată anterior a fost modificată prin instituirea obligațieide păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina D. Județene S. a A. N., nu s-a probat că ar fi operat în concret transmisiunea acestei obligații care este condiționată prin textul legal de „. în cadrul … direcțiilor județene ale A. N. a unor structuri specializate cu asigurarea, în condițiile legii, a resurselor umane și logistico - financiare necesare";.
Nefondat apare și motivul de recurs privitor la incompatibilitatea ce ar decurge din considerarea că recurenta ar fi avut obligația legală de a elibera adeverința în discuție, în condițiile în care o atare adeverință ar trebui apoi luată în considerare tot de către instituția recurentă la stabilirea punctajului de pensie în funcție de datele din adeverință.
Motivul este formal, fiind evident că îndeplinirea celor două obligații este legală, atât obligația pe care recurenta ar fi avut-o, de a prelua arhiva fostei societăți și de a emite extrase privind drepturile salariale, cât și cea de a recalcula pensia în funcție de adeverință, fiind impuse de lege. L. nu poate fi înlăturată de la aplicare cu motivarea că permite producerea de incompatibilități. R. răspunde de corectitudinea activității sale, cetățeanul fiind cel care ar putea invoca o eventuală incompatibilitate, dacă ar avea suspiciuni de incorectitudine din partea recurentei, fără însă ca acest lucru să poată conduce la modificarea obligațiilor legale ale instituției pârâte.
Văzând și prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. S. împotriva sentinței civile nr. 6257 din (...) a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 17 mai 2011
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. C. M.
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M
2 ex./(...) Jud.fond.M. K.
| ← Decizia civilă nr. 1486/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1135/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
