Decizia civilă nr. 1915/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 1915/R/2011

Ședința data de 30 mai 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: L. D.

JUDECĂTOR: S. D.

JUDECĂTOR: D. G.

GREFIER: A. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C., împotriva sentinței civile nr. 221 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată D. E., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei intimate D. E., avocat D. T. din cadrul Baroului Sibiu, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente C. J. de P. C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 martie

2011, prin serviciul de registratură al instanței reclamanta intimată D. E. a depus la dosar întâmpinare.

Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.

Reprezentanta reclamantei-intimate D. E. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, susținând pe larg motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 221 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosarul numărul (...), a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta D. E. împotriva pârâtei C. J. de P. C. și în consecință s-a anulat decizia de respingere nr. 61622/(...), emisă de pârâtă.

A fost obligată pârâta C. J. de P. C. să emită o nouă decizie privind pensia pentru limită de vârstă și munca depusă pentru reclamantă, cu luarea în calcul a perioadei (...)-(...), cât a lucrat în grupa I-a de muncă conform Adeverințelor nr. 4378 și 4379/(...) emise de S. M. SA. începând cu data de (...).

A fost obligată pârâta să ia în calcul la calculul punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, a tuturor sporurilor si veniturilor menționate în Adeverința nr.2004/(...) și anexei la aceasta emisă de S. M. S. C.-N., începând cu data de (...).

A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin D. de respingere nr. R 61622/(...) reclamantei i s-a respins acordarea pensiei pentru limită de vârstă și nu i s-a luat în calcul perioada lucrată în grupa I-a de muncă, respectiv perioada cât a realizat venituri suplimentare, ambele menționate în adeverințele emise de S. M. S..

Potrivit art.87 din Legea nr.19/2000 republicată, decizia emisă în condițiile art. 86 alin.1 poate fi contestată la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratul în termen de 45 de zile de la comunicare.

Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a H.G. nr.1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către M. M. și P. S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M., rezultatul acestei activități fiind concretizat în O. MMPS nr.50/1990.

Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.

Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.

Din copia actelor depuse la dosarul cauzei, respectiv din Adeverința nr.

4378 și 4379/(...) emise de S. M. S., a rezultat că reclamanta a făcut dovada că în perioada (...)-(...) a lucrat în grupa I-a de muncă în procent de 50 % din timp lucrat.

Așa fiind, instanța a considerat că pârâta, în mod nejustificat refuză recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa I-a de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.

Mai mult, pârâta depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru contestator a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei I-a de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.

Apoi nu trebuie trecut cu vederea faptul că, ca urmare a încadrării reclamantului în grupa I-a de muncă pentru perioada specificată, pârâta a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia. De altfel, în întâmpinarea depusă pârâta nu face nici o referire la plata sau neplata contribuțiilor privindu-l pe reclamant.

Reclamanta a mai depus la dosarul cauzei Adeverințele nr. 2004/(...) și anexa la aceasta eliberată de către S. M. - I. S. C.-N., din care rezultă că aceasta a beneficiat de venituri suplimentare reprezentând acord global, compensații, prime, indemnizații de conducere si alte sporuri.

Au fost luate în considerare indemnizațiile care potrivit legislației anterioare datei de (...) au făcut parte din baza de calcul al pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 4 pct.2 si 3 din

OUG 4.. Prevederi asemănătoare sunt cuprinse și în O. nr. 680/(...) pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, punctul 7, care modifică punctul 19 de la secțiunea I „. generale";.

Față de cele ce preced instanța în temeiul art. 50 alin.1 și următoarele din Legea nr.19/2000 republicată a admis acțiunea formulată de către reclamantă și pe cale de consecință, a obligat-o pe pârâtă să emită o decizie de pensionare cu recalcularea pensiei cu luarea în calcul a grupei I-a de muncă în perioada (...)-(...), conform Adeverințelor nr. 4378 și 4379/ (...) emise de S. M. SA. începând cu data de (...).

Instanța a mai obligat-o pe pârâtă să ia în calcul sporurile și indemnizațiile menționate în Adeverința nr. 2004/(...) și a anexei la aceasta emisă de S. M. S. începând cu (...).

Întrucât pârâta s-a aflat în culpă procesuală, conform art. 274 C.pr.civ., a fost obligată să achite reclamantei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocațial conform chitanței de la fila 85.

Intimata D. E. prin întâmpinare a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. DE P. C. solicitândmodificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că în mod nelegal instanța de fond a apreciat că activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în grupa I de muncă. potrivit art. art.164 al Legii nr.19/2000 - la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.

Art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000 are incidență pentru sumele care au devenit contributive de la (...) prin O. nr.680/2007 care stabilește ca bază contributivă la pensie poate fi venitul brut - fără a ne limita la sporurile permanente. Înaintea acestei date aveau inclusiv pentru perioadele realizate după (...) restricții - de exemplu pentru premii (prime) nu se datora contribuția conform art.26 din lege. Acest act normativ nu privește veniturile din anii respectivi realizate înainte de (...).

S-a mai invocat că adeverința valorificată de instanță cuprinde luni în care salariul este zero..

În conformitate cu prevederile art.164 la determinarea punctajului anual se au în vedere și sporurile cu caracter permanent. Cum sumele în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, iar pentru calculul perioadelor anterioare intrării în vigoare a legii se utilizează salariile tarifare brute sau nete, eventual sporurile permanente, aceste sume în mod corect nu au fost luate în considerare.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de (...) intimata D. E. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta C. J. de P. C.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:

Deși nu a menționat expres, se reține că pârâta a formulat critici împotriva hotărârii primei instanțe care pot fi încadrate, conform art. 306 alin.

(3) Cod procedură civilă, în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În mod corect a reținut instanța de fond că stabilirea grupelor de muncă în care sunt încadrate persoanele nu este atributul casei de pensii, care are doar competența de a stabili pensia în baza actelor depuse de asigurați (conform art. 82 alin. 2 din Legea 19/2000), inclusiv a adeverințelor emise de unități cu privire la încadrarea persoanelor în grupele de muncă.

De asemenea, conform principiului contributivității prevăzut de art. 2 lit. e) din Legea 19/2000 fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Neluarea în considerare a grupei a II-a de muncă, deși s-au plătit contribuțiile la asigurări sociale aferente acesteia ar determina încălcarea flagrantă a principiului contributivității și anihilarea aplicării corespunzătoare a acestuia în vederea atingerii scopului pentru care a fost edictat.

Referitor la al doilea aspect invocat în recurs, se reține că veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele C. cât și contribuția la fondul pentru pensia suplimentară. Introducerea acestor sporuri în baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în dispozițiile art. 23 din Legea nr. 19/2000.

De asemenea, în conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.

În baza art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.

Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.

În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.

În aplicarea acestui text legal art. I pct. 7 din O. nr. 680 din 1 august

2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000prevede că punctul 19 de la secțiunea I "D. generale (capitolul I din lege)" acapitolului A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorul cuprins: "19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei desalarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit,indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac partedin salariul de bază".

Raționamentul juridic ce stă la baza acestei opinii este fundamentat pe considerente de echitate și motive care țin de preeminența dispozițiilor legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar crea o discriminare nejustificată între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii 19/2000.

Din mențiunile arătate în Adeverința nr.2004/(...) emisă de SC M. - I. DE

C. ȘI P. M. SA rezultă că reclamanta a realizat venituri din acord, compensații și premii care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și pensie pensia suplimentară. Pe toată această perioadă s- au achitat lunar cotele de C. inclusiv contribuția la pensia suplimentară conform cu legislația în vigoare iar sporurile trecute în coloana acord au avut caracter de venit în înțelesul Legii nr. 49/1982.

De asemenea, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.

În concluzie, Curtea apreciază că principiul contributivității, afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 23 alin. (1) și în art. 78 alin. (1) din același act normativ primează și că independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.

Nici susținerile referitoare la aplicarea retroactivă a Legii 19/2000 nu sunt întemeiate întrucât această lege reglementează situații născute înainte de intrarea sa în vigoare.

Referitor la conținutul adeverinței, se constată că aceasta a fost emisă conform dispozițiile art.117 din Legea 57/1974, care reglementează modul de retribuire în acord. În plus, se observă că în raport de veniturile menționate în adeverință, recurenta nu a indicat că ar exista vreo consecință cu privire la stabilirea pensiei, ceea ce face imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Prin D. nr. 736/2006 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la punctul VI din Anexa Ordonanței de U. a G. nr. 4., statuând că verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești. Prin această interpretare, Curtea Constituțională confirmă faptul că dispozițiile punctului VI din Anexa Ordonanței de U. a G. nr. 4., nu exclud de plano posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv în acest act normativ și că aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabilește de instanță, în funcție de includerea sau nu a acestor venituri în baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale. Însă, așa cum s-a arătat anterior, pensia reclamantei a fost stabilită în temeiul Legii 19/2000 și nu a fost recalculată conform OUG 4.

Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că T. a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. C.

În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă se va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 11).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile numărul 221 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosarul numărul (...), pe care o menține.

Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei D. E. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 30 mai 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. D. S. D. D. G.

GREFIER, A. B.

Red.L.D./Dact.S.M.

2 ex./ (...) Jud.fond:M.F.B.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1915/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale