Decizia civilă nr. 2082/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2082/R/2011
Ședința publică din data de 7 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 2159 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată S. L., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată S. L., lipsind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 30 mai
2011 reclamanta intimată a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
La întrebarea instanței cu privire la decizia din 18 februarie 2011 reclamanta declară că nu a contestat-o în instanță. Totodată prezentându-i-se spre vedere scriptele anexă la recurs reclamanta declară că acestea i s-au comunicat de către instanță nu din partea Casei de P.
Nefiind formulate alte cereri prealabile, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului. Reclamanta solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că este de acord cu punctajul. Solicită cheltuielile de judecată de la fond.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2159 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), a fost admisă contestația formulată de contestatoarea S. L. în contradictoriu cu intimata C. J. de P. M. și a fost obligată intimata să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatoarei cu luarea în calcul a tuturor sporurilor cuprinse în adeverința nr. 1120 din (...), eliberată de G. Ș. T. L. și să achite reclamantei diferențele de pensie rezultate în sumă de 1995, 87 lei, aferente perioadei (...)-(...), conform raportului de expertiză întocmit în cauză de d-l expert B. A., precum și la plata către contestatoare a sumei de 731 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Contestatoarea S. L. beneficiază de pensie pentru limită de vârstă din anul 1998, drepturile sale de pensie fiind stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977.
Ulterior, pensia cuvenită contestatoarei a fost recalculată în baza O. nr.
4. și prin valorificarea unor sporuri, ultima dată prin decizia nr. 1. din (...).
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și completarea la acesta, rezultă că la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatoarei nu aufost avute în vedere toate sporurile cuprinse în adeverința nr. 1120 din (...), eliberată de G. Ș. T. L., respectiv indemnizația pentru dirigenție clasă, indemnizația de director cămin cultural, indemnizația pentru predare 2-4 clase
(simultană), majorarea cu 1-2 clase salarizare pentru „gradația de merit";, indemnizația de conducere și sporul de vechime aferent lunii aprilie 1992, sporuri cuprinse în anexa la O. nr. 4..
Potrivit lucrării de expertiză efectuate, diferențele de pensie rezultate, aferente perioadei (...)-(...), sunt în sumă de 1995, 87 lei.
Dovada drepturilor salariale se face cu carnetul de muncă sau cu adeverințele întocmite de unitățile angajatoare în conformitate cu dispozițiile legale. Declarațiile notariale depuse de contestatoare la dosar nu fac dovada drepturilor salariale realizate de către aceasta.
Precizarea de acțiune depusă la dosar la data de 6 decembrie 2010, după acordarea cuvântului pe fond și rămânerea cauzei în pronunțare la 3 decembrie 2010, prin care contestatoarea solicită obligarea intimatei la plata majorărilor de întârziere aferente perioadei iulie 2007-februarie 2010, nu poate fi luată în considerare de către instanță, nefiind formulată în condițiile art. 132
Cod procedură civilă.
În baza art. 274 alin.1 C., reținând că a căzut în pretenții, instanța a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 731 lei, cheltuieli de judecată reprezentând 500 lei onorariul achitat pentru expertiză și 231 lei cheltuieli de transport, conform biletelor de călătorie depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând modificareasentinței în sensul eliminării din dispozitiv a sintagmei „să achite reclamantei diferențele de pensie rezultate în sumă de 1995,87 lei, aferente perioadei (...)- (...), conform raportului de expertiză întocmit în cauză de d-l expert B. A. și a părții ce vizează obligarea instituției pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu achitat pentru expertiză.
În motivare subliniază că s-a solicitat inițial recalcularea pensiei prin valorificarea unor salarii dovedite cu declarații cu martori, iar ulterior s-a precizat acțiunea în sensul luării în considerare a unor indemnizații/sporuri din adeverința nr.1120 din (...). Aceste aspecte constituie probleme de drept, care nu pot fi lămurite printr-o expertiză contabilă.
Prin adresa nr.18368 din (...) depusă la dosar pentru termenul din 4 iunie 2010, pârâta a contestat raportul de expertiză ca fiind întocmit cu încălcarea mai multor dispoziții legale.
Prin întâmpinare a arătat că recalcularea pensiei reclamantei prin valorificarea unor sporuri (inclusiv a celor din adeverința nr.1120/(...)) s-a făcut la cererea acesteia înregistrată sub nr. 1. din (...), în baza O. nr.4., prin decizia nr.1. din (...), iar drepturile de pensie au fost acordate cu data de (...), conform prevederilor art.3 și art.7 din O. nr.4. și ale H.G. nr.1456/2005. Întrucât reclamanta a realizat stagii de cotizare și anterior datei de (...) și beneficiase de prevederile O. nr.19/2007, a fost necesară și emiterea unei noi decizii în baza acestei ordonanțe, drepturile fiind acordate cu data de (...).
Începând cu data de (...), prin majorarea punctajului pentru perioada lucrată în sectorul agricol conform Legii nr.250/2007, a mai avut loc o majorare a punctajului și a pensiei reclamantei. F. de această situație, data de (...) (dată cu care au fost obligați să plătească reclamantei diferențe de pensie urmare recalculării pensiei acesteia prin valorificarea unor sporuri/indemnizații din adeverința nr. 1., în baza O. nr.4.) a fost stabilită prin aplicarea greșită a prevederilor art.3 și art. 7 din O. nr.4. și ale H.G. nr.1456/2005. Prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză a arătat aceste aspecte, dar prin precizările depuse pentru termenul din (...) expertul a afirmat că aceste probleme „nu au fost tratate în raportul de expertiză";.
Expertul nu a procedat la determinarea punctajelor integrale pentru toată perioada de activitate și s-a limitat să facă o diferență între sporurile din adeverință și sporurile din buletinul de calcul și pe baza acestei diferențe a stabilit diferențe de punctaj, ceea ce reprezintă o modalitate eronată de calcul a pensiei. De asemenea, expertiza nu a ținut cont de faptul că în perioada 1 octombrie 1959 - 10 ianuarie 1960 reclamanta a lucrat un anumit număr de zile, în raport perioada 1959 - 1962 fiind tratată liniar, fără nici o diferențiere. De asemenea, expertiza nu a ținut cont de faptul că majorarea punctajelor anuale pentru perioadele lucrate în agricultură s-a făcut cu data de (...) și nu (...) (art. I pct.9 din Legea nr.250/2007).
Instituția pârâtă a procedat la recalcularea pensiei reclamantei prin valorificarea tuturor sporurilor și indemnizațiilor din adeverința nr.1120 din (...) eliberată de G. Ș. T. L. (conform primei părți a dispozitivului sentinței recurate), sens în care a fost emisă decizia nr.1. din (...), în baza O. nr. 4., prin care drepturile de pensie au fost acordate cu data de (...). A fost emisă și o nouă decizie în baza O. nr.19/2007, prin care drepturile au fost stabilite cu data de (...). Ținând cont de aceste noi decizii, au fost stabilite diferențe de pensie de 3254 lei (brut), ceea ce conduce (prin scăderea impozitului și a contribuției de asigurări sociale de sănătate) la 2728 lei (net). Diferența netă stabilită de instituție este mai mare decât diferența stabilită de expert.
Au fost aplicate greșit și prevederile art. 274 C., fiind obligați la plata integrală a cheltuielilor de judecată, deși pretențiile reclamantei au fost admise doar în parte (nu a fost admisă cererea de luare în considerare a salariilor dovedite cu martori), iar raportul de expertiză nu a fost util cauzei.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 și art. 3041 C., ale O. nr.4., ale Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 mai 2011 reclamanta a solicitat respingerea recursului. A arătat că deși i s-au achitat în aprilie 2011drepturi restante în cuantum de 3254 lei, nu s-a specificat perioada pentru ca să se poată verifica modul de calcul. Or, nici în prezent nu sunt incluse în mod corect toate sporurile prevăzute de adeverința nr. 1.. Expertiza a fost necesară întrucât în urma acesteia s-a efectuat o nouă recalculare a pensiei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Practic, pârâta invocă faptul că petitul acțiunii, astfel cum a fost precizată, a vizat valorificarea pe deplin a adeverinței nr. 1120 din (...) eliberată de G. Ș. T. L., or, se arată în recurs, diferențele stabilite în raport de aceasta de către expert sunt inferioare celor calculate pe cale administrativă și acordate deja de către pârâtă reclamantei prin decizia nr.1. din (...).
Acest motiv de recurs este ineficient în măsura în care tinde la modificarea sentinței în sensul respingerii petitului principal al acțiunii astfel cum a fost precizată, întrucât aduce argumente în favoarea reclamantei, prin recunoașterea din partea pârâtei a unor drepturi de pensie superioare celor deja recunoscute prin sentința atacată. Ca atare, sensul în care, în lumina acestor motive de recurs, s-ar putea modifica sentința ar fi în modalitatea acordării unui cuantum mai mare al diferențelor de pensie reclamantei. Or, nu se poate agrava situația recurentului în propria cale de atac, potrivit dispozițiilor art. 316 raportat la art. 296 C. F. că pârâta a plătit o sumă mai mare în favoarea reclamantei este salutară pentru aceasta și reprezintă o recunoaștere a unor drepturi legale, legitim a fi făcută în considerarea atribuțiilor pe care legea le-a acordat caselor de pensii, în sensul stabilirii corecte a drepturilor de pensie ale pensionarilor (art. 82, 86, 89 și altele din
Legea nr. 19/2000). Acesta nu reprezintă un motiv suficient și legal, raportat la dispozițiile de procedură civilă invocate, pentru modificarea sentinței.
Este superfluu a se mai cerceta celelalte argumente din recurs legate de petitul principal, întrucât recunoscând dreptul reclamantei la plata unor diferențe de pensie superioare celor stabilite de prima instanță, recurenta lasă fără interes orice critică punctuală a sentinței prin prisma corectitudinii expertizei avute în vedere de tribunal în stabilirea acestor diferențe.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se tinde la înlăturarea obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată, se constată că anterior promovării acțiunii și administrării probei cu expertiza, chiar recurenta recunoaște că nu a procedat la valorificarea pe deplin a adeverinței în litigiu în stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei. Prin urmare, chiar acceptând că expertiza ar fi defectuoasă, se constată că în ansamblul său, litigiul a fost necesar pentru a scoate din pasivitate pârâta și a o determina la calcularea pensiei în modalitatea în care a înțeles să o facă ulterior derulării judecății în fața instanței de fond. F. că expertiza ar fi fost defectuos întocmită nu poate fi imputat reclamantei, iar administrarea acestei probe este imputabilă pârâtei, care dacă ar fi efectuat recalcularea pe care a făcut-o în (...) anterior administrării acestei probe, ar fi putut dovedi ineficiența probei și astfel să își asigure o poziție procesuală neculpabilă. În condițiile date însă, culpa procesuală rămâne a recurentei, chiar față de motivele de recurs invocate, situație în care rămân bine aplicate dispozițiile art. 274 C.
Văzând și prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. J. de P. M. împotriva sentinței civile nr. 2159 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 7 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. C. M.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. D.M.H.
N. N.
G.,
| ← Decizia civilă nr. 274/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 907/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
