Decizia civilă nr. 625/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 625/R/2011
Ședința publică din data de 16 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
GREFIER: G. C.
G. L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr. 4286 din 9 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4286/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins cererea privind ordonanța președințială formulată de către reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin D. nr. 1. emisă de pârâta C. J. de P. C. la data de (...) s-a stabilit în favoarea reclamantului C. G. pensia de serviciu în cuantum de 3.353 lei, valoarea totală a drepturilor fiind de 4963 lei. Ulterior, s-a procedat la recalcularea pensiei de serviciu în temeiul art. 3 din Legea nr. 119/2010, acordându-se reclamantului pensia de limită de vârstă în cuantum de 1.691 lei.
Împotriva acestei ultime decizii reclamantul a formulat contestație întemeiată pe dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, înregistrată pe rolul T. C. sub nr.(...), iar prin prezenta cerere solicită suspendarea executării Deciziei nr. 1. din (...),până la soluționarea irevocabilă a contestației.
Instanța a reținut în primul rând că dreptul asigurărilor sociale nu reglementează nici o procedură specială de suspendare a executării deciziilor de pensionare, sens în care reclamantul și-a și întemeiat cererea de suspendare pe dispozițiile dreptului comun, incidente conform art. 159 din Legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Instanța a mai reținut că, potrivit art. 581 alin. 1 C.proc.civ., condițiile speciale de admisibilitate ale cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale sunt urgența, caracterul vremelnic al măsurii solicitate și neprejudecarea fondului.
Verificând prezenta cerere prin prisma cerințelor legale enumerate, instanța a apreciat că nu este admisibilă pentru următoarele considerente: Conform definiției dată de legiuitor, există caracter urgent atunci când măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
În cauză, reclamantul C. G. susține că reducerea drastică a mijloacelor sale de întreținere produce consecințe vădit prejudiciabile. Reclamantul nu a făcut însă în nici un fel dovada acestor susțineri, cu toate că, potrivit art. 1169
Cod civil și art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, sarcina probei îi incumba.
Apoi, prejudiciul cauzat reclamantului prin reducerea cuantumului pensiei este unul patrimonial, cuantificabil și se poate, deci, repara, obținerea unei soluții favorabile în contestația împotriva deciziei de recalculare implicând și obligarea pârâtei la calcularea și la plata retroactivă a prejudiciului produs, reprezentând diferența dintre pensia inițială și cea recalculată.
Pe de altă parte, cerința neprejudecării fondului impune ca în cadrul procedurii ordonanței președințiale să se efectueze doar un examen sumar al cauzei, cu verificarea aparenței dreptului dar fără a se antama problema existenței sau inexistenței dreptului subiectiv care poate să facă doar obiectul unei judecăți pe fond.
În speță, reclamantul însuși pretinde ca instanța să ia în considerare natura și seriozitatea argumentelor de fond invocate, prezentând pe larg criticile la adresa legalității deciziei a cărei suspendare o solicită.
Or, tocmai legalitatea măsurii de anulare a beneficiului dreptului la pensia de serviciu face obiectul dosarului de fond iar în cadrul ordonanței președințiale nu s-ar putea aprecia cu privire la valabilitatea acesteia, care vizează în mod exclusiv fondul raporturilor dintre părți.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că se impune respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată.
Văzând dispozițiile art. 274 alin. 1 C.proc.civ., s-a luat act că pârâta nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal reclamantul C. G., solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cereriiintroductive de instanță.
În motivarea recursului s-a arătat că în ceea ce privește cerința neprejudecării fondului, aceasta presupune a nu analiza fondul raportului juridic dedus judecății, dar instanța învestită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială poate și chiar este obligată să realizeze o minimă antamare a fondului cauzei, pentru a stabili dacă aparența dreptului este sau nu în favoarea reclamantului.
Contrar celor reținute de prima instanță, cererea sa nu a vizat o tranșare a fondului cauzei în procedura ordonanței președințiale, ci a urmărit să evidențieze că, cel puțin la nivel aparent, actul a cărui suspendare se solicită este nelegal.
În acest sens, recurentul evidențiază că recalcularea pensiei de serviciu, cu consecința diminuării drastice a drepturilor sale, este de natură a-i încălca cel puțin dreptul de proprietate recunoscut de art. 1 din Protocolul 1 adițional la C. și de C., dreptul la nediscriminare prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la C.
Executarea HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu, actul administrativ normativ în baza căruia a fost recalculată pensia sa, a fost suspendată de către instanțele de contenciosadministrativ care au constatat existența „cazului bine justificat";, respectiv a împrejurării legate de starea de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Consideră că o analiză sumară a acestor aspecte nu ar fi fost de natură a prejudeca fondul cauzei, dar ar fi fost în măsură să releve existența unei minime aparențe a dreptului în favoarea recurentului și ar fi justificat luarea măsurii solicitate.
În ceea ce privește condiția urgenței, recurentul arată că în sensul art. 581 Cod de procedură civilă, există anumite situații în care aceasta nu trebuie
„în mod obligatoriu probată";, ea existând în mod implicit și rezultând din circumstanțele cauzei, în cazul său privarea de o parte considerabilă a unui
„bun"; justificând existența unei astfel de urgențe.
De asemenea, recurentul își fundamentează cererea atât pe decizii pronunțate de alte instanțe interne, cât și pe principiul nediscriminării, așa cum acesta a fost interpretat de C. în cauza Buchen contra Cehiei.
Intimata C. județeană de P. C., deși legal citată, nu și-a exprimat pozițiaprocesuală față de recursul promovat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedereurmătoarele considerente:
Recurentul reclamant a recurs la procedura specială a ordonanței președințiale în vederea obținerii suspendării executării Deciziei nr. 1./(...) privind recalcularea pensiei de serviciu, până la soluționarea irevocabilă a contestației ce face obiectul dosarului nr. (...) al T. C., având ca obiect anularea acestei decizii.
În raport de dispozițiile art. 581 - 582 C.pr.civ., care reglementează procedura ordonanței președințiale, se reține că legiuitorul a instituit trei condiții cumulative de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, respectiv urgența, caracterul vremelnic al măsurii care se solicită a se lua pe această cale și neprejudecarea fondului cauzei.
Față de dispozițiile legale menționate și de probele administrate în cauză,
Curtea constată că sunt întemeiate considerentele reținute de prima instanță în sensul că în speță nu se verifică o urgență de natură a determina admisibilitatea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamant.
Curtea reține că potrivit art. 581 cod proc. civ. condiția urgenței subzistă atunci când luarea măsurii este justificată pentru păstrarea unui drept care s- ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Atât doctrina, cât și jurisprudența au precizat că instanța trebuie să arate împrejurările din care se deduce existența urgenței, respectiv ce anume s-ar periclita, dacă s-ar refuza părții dreptul de a recurge la această procedură specială. De asemenea, aceasta trebuie să persiste pe tot parcursul judecății.
În cauză, reclamantul apreciază că este justificată condiția urgenței, prin prisma celei de-a doua teze a textului legal menționat, respectiv pentru
„prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara";, subliniind în acest sens că reducerea drastică a mijloacelor de întreținere îi produce consecințe vădit prejudiciabile.
Curtea reține însă că depunerea în probațiune a deciziei prin care s-a diminuat pensia de serviciu nu este de natură să conducă la concluzia că în cauză este îndeplinită condiția urgenței, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă.
Se susține de către recurent că urgența este implicită în cauză, prin aceea că se invocă privarea de o parte considerabilă a unui „bun";.
Curtea apreciază că nu se poate considera situația creată prin „. pensiei de serviciu"; ca implicând o atare urgență, întrucât, chiar dacă reclamantului i- au fost reduse veniturile pe care acesta le considera stabile, nu se poate considera, dincolo de orice probațiune concretă, că acesta ar fi pus într-o situație atât de precară încât să se rețină că i s-ar provoca o pagubă ireparabilă.
Chiar admițând ipoteza producerii unei pagube iminente, Curtea reține că o astfel de pagubă ar putea fi reparată în situația soluționării favorabile a cauzei privitoare la contestarea deciziei de recalculare.
Aspectele invocate de recurent privind deciziile pronunțate de către alte instanțe naționale, nu pot fi reținute de Curte în soluționarea prezentei cauze având în vedere că acestea, în actuala reglementare, nu constituie izvor de drept.
Pe de altă parte, aspectele evidențiate de recurent prin referirile la practica C. (decizia Buchen contra Cehiei), țin de fondul cauzei, ce nu poate face obiectul cenzurii instanței în cadrul acestei proceduri speciale.
Având în vedere că legiuitorul condiționează admisibilitatea ordonanței președințiale de îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții mai sus menționate și constatând că în circumstanțele cauzei cerința urgenței nu este îndeplinită, Curtea apreciază că nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate prin cererea de recurs, privitoare la neprejudecarea fondului.
Pentru considerentele expuse, în baza disp. art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr. 4286 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. G. L. T.
GREFIER
G. C.
Red.GLT/dact.MS/2 ex./(...) Jud.fond: E.B./C.E.P.a
| ← Decizia civilă nr. 73/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1172/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
