Decizia civilă nr. 3113/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale

Decizii civile - asigurări sociale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. 5613.(...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 3113/R/2011

Ședința publică din data de 20 septembrie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de către reclamantul M. G., precum și recursul declarat de pârâta C. T. DE P. B. N. împotriva sentinței civile nr. 4. din 21 martie 2011 pronunțată de T. B.- N. în dosarul nr. 5613.(...) având ca obiect asigurări sociale - contestație împotriva deciziei de pensionare.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 13 septembrie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Asupra recursurilor civile formulate:

Prin contestația înregistrată sub nr. 5613.(...), contestatorul M. G. a chemat în judecată pe intimata C. J. DE P. B.-N., solicitând instanței anularea deciziei de pensionare nr.1. din 28 mai 2010 emisă de intimată, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă în varianta cea mai avantajoasă raportat la dispozițiile legale, în funcție de documentele existente la dosarul de pensionare. A mai solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 3. lei daune materiale și morale pentru încălcarea abuzivă a drepturilor legale.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat faptul că se contestă atât momentul acordării pensiei, cât și cuantumul pensiei pentru limită de vârstă acordată. A susținut că o serie de adeverințe, eliberate în conformitate cu legislația în vigoare, existente la dosarul de pensionare nu se regăsesc nici în buletinul de calcul și nici în decizia atacată. În acest sens, s-a arătat că stagiul de cotizare reținut prin decizia contestată este greșit calculat întrucât contestatorul numai până la data de 1 aprilie 2001 a realizat un stagiu de cotizare în grupa I-a de muncă de 19 ani, 4 luni, 20 de zile și de 3 luni și 23 zile în grupa a II-a de muncă, în procent de 1. în ambele grupe, aspect confirmat de expertiza aflată la dosarul de pensionare. De asemenea, stagiul de cotizare în condiții speciale de muncă de un an, 7 luni și 13 zile confirmat prin adeverința 1. iulie 2009 este încadrat greșit la L. nr.226/2007, atât în buletinul de calcul, cât și în decizia contestată, în loc de art.20 lit. a din L. nr.19/2000.

S-a mai susținut că, fosta grupa I de muncă este identică, cu condițiile speciale de muncă instituite prin L. nr.19/2000.

Reclamantul a mai susținut că atât în buletinul de calcul, cât și în decizia contestată s-a determinat greșit stagiul realizat în condiții normale de muncă, dar și stagiul asimilat, precum și sporul aferent grupei I și II, sporul corespunzător stagiului suplimentar realizat conform orelor suplimentare prestate în condiții de muncă speciale și sporul pentru orele de muncă prestate în timpul nopții.

Ținând cont de toate documentele depuse la dosarul de pensionare, precum și de hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, contestatorul a susținut că vârsta standard de pensionare trecută în decizie, de 65 ani, este greșită. În acest sens, a arătat că art.41 alin.2, 3, 4 din L. nr.19/2000 și anexa 3 din lege, privind pensia pentru limită de vârstă stabilesc clar care este vârsta standard de pensionare pentru femei și bărbați, pentru grupa I de muncă pe un interval de 13 ani de la data intrării în vigoare a L. nr.19/2000, respectiv din 1 aprilie 2001. În acest sens, s-a arătat că decizia nr.5306 de respingere a dreptului de acordarea pensiei și decizia nr.1. de acordare a pensiei prin care s-a stabilit că vârsta standard de pensionare este de 65 ani au fost greșite, atâta vreme cât a solicitat pensia pentru limită de vârstă în datele de 21 februarie 2007, 1 mai 2007, 18 iulie 2007, 10 martie 2008, etc. și nu după 13 ani de la intrarea în vigoare a legii nr.19/2000.

Față de cele arătate anterior, contestatorul a susținut că, prin decizia atacată, în mod greșit întocmită, față de documentele existente la dosarul de pensionare, raportat la prevederile din L. nr.19/2000 și modificările favorabile aduse prin L. nr.218/2008, în câmpul G al deciziei contestate numărul de puncte realizat este greșit calculat și implicit, și punctajul mediu anual este greșit, comparativ cu buletinul de calcul și centralizatorul realizat de expertul S. I. în expertiza efectuată în dosarele nr.(...), (...), (...), (...) ale T. B.-N., având aceeași problematică.

Așa fiind, reclamantul a arătat că pensia de asigurări sociale acordate, de doar 982 lei, este greșit calculată, pentru că în decizia de pensionare contestată în dosarul de față nu sunt evidențiate corect stagiile de cotizare în grupa I de muncă, condițiile speciale de muncă potrivit art.20 lit. a din L. nr.19/2000, condițiile normale de muncă, stagiile asimilate, șomajul, precum și sporurile de muncă grea, de noxe, pentru orele de noapte, pentru orele suplimentare, sporul de conducere, confirmate de adeverințele inițiale emise de angajatorul S. „. S. B., și de celelalte depuse de către contestator pe parcursul procesului, ținând cont de prevederile sentinței civile nr.4/2009 a T. B.-N., definitivă și irevocabilă, și nu în ultimul rând, de expertiza efectuată în speță de expertul contabil menționat anterior.

Contestatorul a menționat documentele depuse de acesta la dosarul de pensionare care nu se regăsesc în buletinul de calcul, implicit și în decizia de pensionare atacată, cu implicații negative atât asupra cuantumului pensiei, cât și asupra momentului acordării pensiei, respectiv: adeverința nr.6/796/(...) (grupa a II-a de muncă); adeverința nr.6/797/(...) (grupa II-a de muncă); adeverința 4304/(...) (sporuri aplicate la salariu); adeverința 4771/28 iulie 2006 (spor de noapte); adeverința 511/(...) (ore suplimentare); adeverința 1766/15 martie 2007; decizia 230/(...); adeverința nr.2391/(...); adeverința nr.1807/(...), precum și sentința civilă nr.4/2009 a T. B.-N., rămasă irevocabilă, prin care i s-a recunoscut dreptul la valorificarea, pentru perioada 1 aprilie 2001 - 1 februarie 2003, a sporului de condiții grele de muncă în procent de 10%, dar și a sporului pentru condiții nocive de muncă de 10% calculate la salariul realizat, iar pentruperioada 1 februarie 2003 - 26 septembrie 2003, a sporului de vechime în procent de 25%.

S-a mai arătat că în decizia contestată nu se găsesc stagiile realizate de cotizare în condiții speciale de muncă, în condițiile L. nr.226/2006, așa cum pretinde intimata, pe care le evidențiază greșit în buletinul de calcul și în decizia contestată, pentru că nici în momentul de față nu este validată de către instanță adeverința nr.4664/(...) prin care îi confirmă stagiul de cotizare în condiții speciale de muncă conform L. nr.226/2006 pe o perioadă de 2 ani, 5 luni și 25 zile.

Contestatorul a făcut referire la concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul S. I. în dosarul nr.(...), prin care se arată că acesta avea dreptul la pensie pentru limita de vârsta începând cu data de 1 mai 2007, cu un punctaj mediu anual de 2.15106 și un cuantum al pensiei de 852,25 lei în funcție de valoarea punctului de pensie de 396,2 lei, punctajul total realizat împărțindu-se la cei 20 de ani de cotizare realizat în grupa I de muncă și în condiții speciale de muncă potrivit art.20 lit. a din L. nr.19/2000.

În această variantă de pensionare, expertul a luat în calcul perioada de cotizare de 2 ani, 5 luni și 25 zile din adeverința 4764/(...) ca fiind prestată în condiții normale de muncă. În aceste condiții, pentru că legiuitorul asimilează fosta grupa I de muncă cu condițiile speciale de muncă potrivit legii nr.19/2000, expertul a stabilit că punctajul realizat se împarte la cei 20 de ani, realizați în fosta grupa I de muncă în vederea calculării punctajului mediu anual și că nefiind validată adeverința privind condițiile speciale de muncă potrivit legii nr.226/2006, în speță nu sunt aplicabile prevederile art.167/1 și anexa 3 din legea nr.19/2000 și nici O. nr.340/2001.

Același expert a mai menționat că vârsta standard de pensionare pentru grupa I-a de muncă se determină nu în funcție de data nașterii, ci în funcție de data înscrierii la pensie, situație în care vârsta standard de pensionare de 65 de ani trecută în decizia de pensionare contestată, dar și în celelalte decizii de respingere a dreptului de pensie din 2007 și 2008 este greșită. De fapt, chiar intimata, prin întimpinările făcute în dosarul inițial (...) și apoi în următoarele dosare, recunoaște că vârsta standard de pensionare este stabilită în funcție de data înscrierii la pensie, de 63 de ani, și nu de 65 de ani.

De asemenea, contestatorul a făcut referire la deciziile de pensionare nr.1./(...) și nr.1./18 august 2009, prin care intimata a recunoscut că potrivit legislației în vigoare vârsta standard de pensionare în funcție de data înscrierii la pensie, conform anexei 3 din L. nr.19/2000 este de 63 ani și 7 luni, nerecunoscând reducerea vârstei standard de 12 ani, ci una mult mai mică, pentru că a refuzat să adune stagiile de cotizare realizate în fosta grupă I de muncă cu stagiile de cotizare în condiții speciale după 1 aprilie

2001. Contestatorul a făcut referire și a indicat expres cuantumul pensiei în funcție de creșterea valorii punctului de pensie în perioada 1 mai 2007 - 1 octombrie 2009.

În concluzie, contestatorul a arătat că, în decizia de pensionare atacată, este greșit calculat stagiul de realizare realizat atât în grupa I de muncă, dar și în grupa II-a de muncă, în condiții normale de muncă, în condiții speciale de muncă și că nu se reflectă corespunzător orele suplimentare, orele de noapte și sporurile aferente, de asemenea nu se regăsește adeverința nr.1767/15 martie 2007 așa cum a fost validată de către instanță.

În opinia acestuia cuantumul pensiei este greșit calculat întrucât în cazul său nu este aplicabilă OUG nr.209/2008, ci prevederile L. nr.218/2008. Reclamantul a mai arătat că deciziile C. de A. C. nr.1670/R/2008 și nr.1., în baza căreia s-a emis decizia de pensionare contestată, sunt definitive și potrivnice, în sensul art.322 alin.7 Cod procedură civilă, formulând cerere de revizuire în acest sens.

Contestatorul și-a precizat contestația în sensul că a extins-o prin înscrisul de la fila nr. 33 dosar de fond, solicitând să fie obligată la plata sumei de 3. lei solicitată cu titlu de daune atât intimata C. J. de P. B.-N., cât și de funcționarii publici semnatari ai deciziilor și a celorlalte documente existente în dosarul de pensionare, persoane anume indicate în cuprinsul acestui înscris.

Ulterior, în legătură cu extinderea acțiunii în ce privește cererea în despăgubiri împotriva funcționarilor publici, contestatorul a depus o altă cerere, fila nr.54 dosar de fond, prin care a solicitat ca, din suma inițială de

3. lei solicitată cu titlu de despăgubiri, funcționarii publici chemați în judecată să fie obligați la plata sumei de 60.000 lei, iar diferența de 240.000 lei o solicită în continuare de la intimată.

La termenul de judecată din 14 martie 2011, tribunalul a calificat pretențiile formulate împotriva pârâților persoane fizice, ca fiind un litigiu privind funcționarii publici, deoarece vizează stabilirea răspunderii acestora în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu potrivit art.43, 45 din L. nr.188/1999, motiv pentru care s-a disjuns precizarea de acțiune formulată de contestator împotriva persoanelor fizice, s-a format un nou dosar în care calitatea de reclamant o are M. G., iar persoanele fizice sunt pârâți și s-a transpus dosarul nou format la Secția comercială și de contencios administrativ fiscal a T. B.-N.

La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2011, tribunalul, în baza art.164 Cod.procedură civilă, a dispus conexarea la acest dosar adosarului nr.8078.(...), având ca obiect contestație decizie de debit. În dosarul conexat, înregistrat sub nr. (...) al aceleiași instanțe, contestatorul M. G. a chemat în judecată pe intimata C. județeană de pensii B.-N., solicitând instanței anularea deciziei de debit nr.1. iunie 2010 emisă de intimată și recuperarea urgentă a sumelor reținute prin punerea abuzivă în aplicare a acestei decizii de debit.

În motivarea acestei contestații s-a arătat faptul că în dosarul nr.(...) a

T. B.-N. a contestat decizia de pensionare 1. iunie 2009 emisă de intimată, atât în ceea ce privește cuantumul pensiei, cât și momentul de acordare a acesteia. După un an și jumătate de proces, intimata a emis o nouă decizie de pensionare nr.1./28 mai 2010, lăsând dosarul fără obiect și ulterior, contestatorul a luat cunoștință de emiterea deciziei de debit nr.1. iunie

2010, ce nu i-a fost trimisă cu confirmare de primire, ci a aflat despre aceasta din materialul probator depus de pârâta în dosarul nr.5613.(...). Începând cu luna septembrie 2010 i s-a reținut din pensie suma de 300 lei lunar, astfel cum rezultă din cuponul de pensie, fără a se specifica expres temeiul. Reclamantul a considerat că modalitatea în care intimata a acționat este abuzivă, ținând cont de faptul că decizia de pensionare emisă ulterior nu este definitivă, situație în care în mod implicit nici decizia de debit emisă în baza deciziei de pensioare nu este definitivă. În această situație, s-a arătat că intimata trebuia să aștepte până la soluționarea irevocabilă a deciziei de pensionare nr.1./28 mai 2010.

În dosarul de față intimata C. județeană de pensii B. N. a depusîntâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată.

Prin sentința civilă nr.4./(...), pronunțată de T. B.-N., s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul M. G. împotriva intimatei C. J. de P. B.-N. și, în consecință, a fost anulată decizia de pensionare nr.1./28 mai

2010 și decizia de debit nr.1. iunie 2010, ambele emise de către pârâtă, aceasta din urmă fiind obligată să emită o nouă decizie de pensionare și să restituie sumele de bani reținute în temeiul acestei decizii de debit.

S-a respins ca nefondată cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata sumei de 2. lei despăgubiri și a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin decizia de pensionare contestată în acest dosar, nr.1./28 mai

2010, intimata a stabilit în favoarea contestatorului M. G. o pensie de asigurări sociale de 982 lei lunar, începând cu data de 13 iulie 2009. În cuprinsul deciziei contestate s-a stabilit că vârsta standard de pensionare este de 65 ani, că reducerea vârstei standard de pensionare datorită condițiilor speciale și deosebite de muncă este de 12 ani. În ce privește stagiul complet de cotizare s-a indicat în decizie ca acesta, potrivit legii, este de 32 ani și 2 luni. Contestatorul a realizat un stagiu total de cotizare de 41 ani, o luna și 2 zile, din care în grupa I (L. nr.3/1977), 19 ani, 3 luni, 14 zile, în grupa a II-a, o lună și 15 zile, în condiții speciale un an, 7 luni și 13 zile, respectiv în condițiile legii nr.226/2006, în condiții normale 4 ani, 3 luni, 24 zile, stagiul asimilat 5 ani, 8 luni, 24 zile, stagiul asimilat (alte drepturi de asigurări sociale) 6 luni și 2 zile și că stagiul aferent grupei I și a II-a e de 9 ani și 6 luni. În decizia de pensionare contestată intimata a reținut că contestatorul a realizat un număr de 32.98550 puncte, punctajul mediu anual fiind de 1.36617 și majorare grupe în plată de 0.34071.

S-a mai reținut că, anterior, intimata a mai emis în cazul contestatorului și alte decizii de pensionare, respectiv, la data de 30 iunie

2009, s-a stabilit o pensie de 977 lei, începând cu data de 13 aprilie 2009, stabilindu-se că vârsta standard de pensionare este de 63 ani și 7 luni și, la data de 18 august 2009, prin care a stabilit o pensie de 978 lei lunar, începând cu data de 19 aprilie 2009, iar vârsta standard de pensionare reținuta a fost de 63 ani și 7 luni, fiind diferită reducerea vârstei standard de pensionare, de doar 10 ani și 10 luni, spre deosebire de 12 ani cât este in decizia contestată.

Ulterior, intimata a emis decizia de debit 1. iunie 2010, decizie contestată în dosarul conexat, prin care s-a constatat că s-a creat un debit de 2946 lei pentru perioada 13 aprilie 2009 - 13 iulie 2009 provenind din pensie încasată necuvenit, făcându-se referire la decizia civila 1. prin care s- a stabilit că vârsta standard de pensionare este de 65 ani, iar reducerea de care beneficiază contestatorul este de 12 ani.

T., observând motivele concrete invocate de către contestator, a constatat că acestea se referă, pe de o parte, la data de la care trebuia să beneficieze de pensie de pentru munca depusă și limită de vârstă, iar pe de altă parte, se contestă stagiul de cotizare reținut în decizie și punctajul stabilit.

Cu privire la momentul de la care reclamantul trebuia să beneficieze de pensie, tribunalul a constatat că există sub acest aspect pronunțate mai multe hotărâri judecătorești, irevocabile, obligatorii, ce se bucură de putere de lucru judecat în cauză.

În acest sens, prin decizia C. de A. C. nr. 1., a fost respins ca nefondat recursul contestatorului împotriva sentinței civile nr. 2. a T. B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), iar instanța de control judiciar a statuat înmod irevocabil că acesta este îndreptățit la reducerea vârstei standard de pensionare cu 12 ani, și că se va putea pensiona la împlinirea vârstei de 53 de ani. A. statuare privind data de la care se poate pensiona contestatorul pentru limită de vârstă este cuprinsă și în sentința civilă nr.21/F/2009 a aceluiași tribunal, pronunțată în dosarul nr(...), menținută prin decizia civilă nr.1133/R/2009 a C. de A. C., sentință în care s-a reiterat faptul că reclamantul este născut la data de 13 iulie 1956, că vârsta standard de pensionare se determină în raport de data nașterii, aceasta fiind prevăzută de anexa 3 din L. nr. 19/2000, și că după împlinirea vârstei de 53 de ani (la data de 13 iulie 2009) reclamantul va putea beneficia de pensie în baza L. nr. 19/2000.

Având în vedere aceste dezlegări obligatorii asupra problemei de drept invocate și în prezenta contestație, tribunalul a considerat că nu se poate da o interpretare diferită a dispozițiilor incidente în cauză, analizate în dosarele menționate, chiar dacă, mai ales în primul dosar, contestatorului i-a fost agravată oarecum situația în propria cale de atac. E. real că intimata a mai emis două decizii de pensionare în cazul contestatorului, anterior indicate, prin care s-a reținut că vârsta standard de pensionare este de 63 ani și 7 luni, însă acest fapt nu poate conduce la o altă soluție, din moment ce în dosarele anterior menționate, prin hotărâri judecătorești irevocabile s-a tranșat în mod obligatoriu pentru părți că reclamantul se va putea pensiona la împlinirea vârstei de 53 de ani.

În ceea ce privește criticile contestatorului privind determinarea stagiului total de cotizare și respectiv, a punctajului realizat în funcție de înscrisurile depuse la dosarul de pensionare al contestatorului, coroborat cu hotărârile judecătorești irevocabile prin care s-au statuat și dezlegat în mod obligatoriu, mai multe aspecte referitoare la condițiile concrete de pensionare ale acestuia, tribunalul a constatat că acestea sunt parțial fondate, impunându-se anularea deciziei de pensionare nr.1./28 mai 2010 emisă de intimată pentru următoarele argumente:

Intimata nu a ținut cont de dezlegările obligatorii cuprinse în sentința civila nr.4/2009 a T. B.-N., pronunțată în dosarul (...), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.925/R/2009, în sensul că, pentru perioada 1 aprilie

2001-1 februarie 2003, contestatorul beneficiază de un spor de condiții grele de muncă in procent de 10% și respectiv, de un spor pentru condiții nocive de muncă de 10%, calculate la salariul realizat, iar pentru perioada 1 februarie 2003 - 26 septembrie 2003, acesta beneficiază de sporul de vechime de 25%, la determinarea punctajului anual în condițiile art.78 din L. nr.19/2000, ce are drept consecință, stabilirea eronată a punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei lunare. Aspectul că intimata nu a ținut cont de aceste dezlegări obligatorii și nu a valorificat aceste sporuri rezultă neechivoc din buletinul de calcul întocmit ce a stat la baza emiterii acestei decizii de pensionare cu privire la perioada menționată anterior, comparativ cu buletinele de calcul întocmite anterior rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.4/2009, tribunalul observând că sumele contributive reținute pentru perioada 1 aprilie 2001 - septembrie 2003 sunt aceleași în ambele buletine de calcul.

De altfel, intimata a și recunoscut acest aspect în cuprinsul răspunsului la interogatoriu, dar a motivat că nu ar fi fost parte în dosarul respectiv. C. acestei apărări, tribunalul a reținut că, dimpotrivă, intimata a fost parte în dosarul respectiv, nr.(...), hotărârea judecătorească fiindu-i comunicată. Aspectul că obligația impusă de către instanța de judecată a fost stabilită în sarcina angajatorului, în sensul de a emite o adeverință cuprivire la sporurile respective în cuantumul anterior precizat, nu poate fi interpretată în sensul că intimata nu trebuia să țină cont de acele dezlegări obligatorii, pentru că atât perioada, cât și cuantumul sporurilor erau expres individualizate, acestea doar trebuind doar să fie cuprinse în buletinul de calcul și, evident, punctajul anual ar fi fost mai mare. Pe de altă parte, tribunalul a constatat că angajatorul a emis, în baza sentinței civile nr.4/2009, adeverința nr.2391/0(...).

În ceea privește celelalte adeverințe anume indicate de contestator, respectiv: adeverința nr.6/796/(...) (grupa a II-a de muncă); adeverința nr.6/797/(...) (grupa II-a de muncă); adeverința 4304/(...) (sporuri aplicate la salariu); adeverința 4771/28 iulie 2006 (spor de noapte); adeverința

511/(...) (ore suplimentare); adeverința 1766/15 martie 2007; decizia

230/(...); adeverința nr.2391/(...); adeverința nr.1807/(...), în privința cărora reclamantul a susținut că nu ar fi fost valorificate de către intimată, tribunalul a constatat că o parte dintre acestea au fost analizate prin sentința civilă nr.4/2009, respectiv adeverința nr. 4304/2006 ce atesta faptul că în perioada 1.05.199 -(...) contestatorul, în calitate de inginer în cadrul secției Forjă, a beneficiat de sporuri de vechime, de muncă grea, pentru condiții nocive, altele, aplicate la salariul tarifar de încadrare și adeverința nr. 4., prin care s-a atestat faptul că, în perioada (...)-(...), contestatorul a beneficiat de spor de noapte potrivit art. 72 din L. nr.

57/1974, spor indicat în sumă și nu sub formă de număr de ore, iar prin sentință s-a dispus, printre altele, anularea adeverinței nr. 4304/2006 privitoare la perioada (...)-(...), și s-au respins ca neîntemeiate cererile contestatorului de anulare a adeverințelor nr. 4. și nr. 447/2007, situație în care datele din adeverința nr. 4304/2006 privitoare la perioada (...)-(...) ce a fost anulată nu mai pot fi avute în vedere, iar cele din adeverința validată de instanța de judecată nr. 4. privind sporul de noapte în perioada (...)-(...) s-a prezumat că sunt corecte, iar din verificarea buletinului de calcul aferent deciziei contestate s-a reținut că intimata nu le-a avut în vedere la întocmirea buletinului de calcul și a deciziei de pensionare contestate în cauză.

În ceea ce privește celelalte adeverințe anterior menționate invocate de către contestator, prin prisma elementelor concrete indicate expres ca nefiind luate în considerare de către pârâtă, tribunalul, verificând datele din buletinul de calcul, a constatat că acestea au fost avute în vedere de către intimată la întocmirea buletinului de calcul și a deciziei de pensionare contestate. A. situație este și în privința stagiului asimilat, respectiv în perioada în care contestatorul a efectuat stagiul militar între (...)-(...) și a urmat cursurile facultății, între (...)-(...), aceste perioade fiind incluse în buletinul de calcul și în decizia de pensionare ca perioade necontributive în condițiile art.38 din legea nr.19/2000.

Sub aspectul perioadei în care, potrivit înscrisurilor din carnetul de muncă, contestatorul s-a aflat în șomaj, între (...)-(...), plata îndemnizației fiind suspendată în perioadele indicate expres în care s-a aflat în concediu medical, tribunalul a observat că din carnetul de muncă reiese că reclamantul a beneficiat de șomaj până în 26 februarie 2005, în timp ce în buletinul de calcul figurează pentru luna februarie 2005 până în data de 12, aspect ce trebuie rectificat de intimată. Pentru perioada 1 ianuarie 2009-01 aprilie 2009, în care contestatorul s-a aflat din nou în șomaj, tribunalul a observat că aceste perioade au fost incluse corespunzător în stagiul total de cotizare realizat.

Solicitarea contestatorului bazată pe concluziile expertului S. I. potrivit căruia punctajul total realizat ar trebui împărțit la 20, pentru a se determina punctajul mediu anual, nu a fost găsită întemeiată de către T., întrucât nu există asemenea dispoziții legale aplicabile reglementate prin L. nr.19/2000. Doar dacă contestatorul ar fi avut un stagiu de cotizare în grupa I-a ori condiții speciale de 25 ani punctajul total realizat s-ar fi împărțit la 25, conform art.5 din L. nr.226/2006, dar întrucât nu are 25 ani lucrați efectiv în grupa I-a de muncă, ori în condiții speciale nu pot fi aplicabile aceste dispoziții legale. Pe de altă parte, s-a mai arătat faptul că nu constituie atributul unui expert contabil modul de aplicare a dispozițiilor legale referitoare la acordarea pensiei pentru limită de vârstă, acesta trebuind doar să calculeze punctajul anual pe perioada stagiilor de cotizare, aplicarea dispozițiilor legale revenind instituției abilitate în acest sens, respectiv intimata, iar în cazul formulării unei contestații împotriva deciziei emisă de aceasta este sarcina instanței judecătorești legal sesizate în acest sens să stabilească prevederile legale aplicabile în cauză.

T. nu a găsit fondat nici argumentul contestatorului referitor la faptul că în cazul deciziei contestate, emise la data de 28 mai 2010, ar fi aplicabile prevederile L. nr.218/2008, prin care a fost introdus art. 78^2 în L. nr.

19/2009 potrivit căreia asigurații care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum și cei care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale sau deosebite, potrivit legislației în vigoare după această dată, beneficiază de majorarea punctajelor realizate în perioadele respective, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiții speciale, potrivit legislației în vigoare după această dată; b) cu

25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiții deosebite, potrivit legislației în vigoare după această dată. (2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3.", întrucât aceste prevederi legale se aplică doar din data de 01 ianuarie 2011, urmând a fi avute în vedere de intimată pentru perioada ulterioară acestei date.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în baza art.87 și 155 din L. nr.19/2000, lege aplicabilă în speță pentru că în temeiul acesteia s-a emis decizia de pensionare atacată, dar și decizia de debit contestată, a admis în parte contestația formulată de către contestatorul M. G. și a dispus anularea deciziei de pensionare nr.1./28 mai 2010 emisă de intimată, care a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare în care să țină cont la stabilirea punctajului anual de dezlegările obligatorii sub aspectul sporurilor de care a beneficiat contestatorul potrivit sentinței civile nr.4/2009 a T. B.- N., de sporul de noapte indicat în adeverința nr. 4., de aspectul că a fost în șomaj până în data de 26 februarie 2005 și eventual de alte adeverințe noi depuse de contestator.

Întrucât decizia de pensionare contestată a fost anulată, iar anularea deciziei produce efecte retroactive, s-a impus și anularea deciziei de debit nr.1. iunie 2010 emisă de intimată, întrucât aceasta fost emisă tocmai ca urmare a celor constatate prin decizia de pensionare nr.1./28 mai 2010. S-a dispus restituirea de către intimată a sumelor reținute din pensie în temeiul acestei decizii de debit.

T., analizând pretențiile contestatorului privind obligarea intimatei la plata sumei de 240.000 lei daune, văzând dispozițiile art.145 din L. nr.19/2000 ce reglementează sumar și generic răspunderea civilă în cazul nerespectării prevederilor acestei legi, a considerat că de fapt este aplicabil dreptul comun în materie-art.998 Cod civil, ce presupune pentru antrenarea răspunderii civile întrunirea în mod cumulativ a mai multor condiții, respectiv comiterea unei fapte ilicite, cauzarea unui prejudiciu cert, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și culpa celui reclamat. Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a respins ca nefondate pretențiile contestatorului privind obligarea intimatei la plata sumei de

240.000 lei daune materiale și morale, pentru că nu sunt întrunite, cumulativ, condițiile răspunderii civile, în sensul că, pe de o parte, prejudiciul pretins cauzat nu este cert și nici determinabil, urmând a se stabili cu exactitate în momentul emiterii noii decizii de pensionare în condițiile acestei sentințe, iar eventualele sume de bani cuvenite contestatorului ca diferență între pensia lunară acordată și cea legal cuvenită i se vor acorda de intimată retroactiv. Pe de altă parte, nu s-a putut reține culpa în sarcina intimatei ținând cont de specificul situației de fapt, sub aspectul existenței mai multor procese între părți vizând aceeași problematică, iar la data emiterii deciziei de pensionare, în funcție de care trebuie apreciată culpa intimatei, intimata nu a pierdut procesele anterioare în materie de asigurări sociale.

În temeiul art.274 C.pr.civ., a fost respinsă ca nefondată cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata pentru că nu s-au depus la dosar documente justificative în acest sens. S-a reținut faptul că în acest dosar contestatorul nu a avut avocat, nu s-a efectuat nicio expertiză și nici nu a dovedit de niciun mijloc de probă că ar fi putut realiza suma de 100 lei solicitată pentru fiecare zi în care s-a prezentat în fața instanței. Nu au putut fi avute în vedere la stabilirea cheltuielilor de judecată din acest dosar, cele avansate și dovedite a fi efectuate de către contestator în celelalte dosare în care acesta s-a judecat cu intimata, dosare atașate la acest dosar, întrucât fiecare cauză are o situație juridică independentă chiar dacă părțile sunt același și obiectul este asemănător.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul M. G.,precum și pârâta C. T. DE P. B.-N.

Prin cererea de recurs formulată, C. J. DE P. B.-N. a criticat sentința primei instanțe pentru următoarele motive:

Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

De asemenea, se invocă interpretarea greșită a obiectului dedus judecății, schimbându-se astfel înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

A., se arată că modul de calcul al pensiei acordate reclamantului prin decizia nr.1./(...), a respectat legile aplicabile, raportat la documentația depusă la dosarul de pensionare și dezlegările obligatorii cuprinse în anumite hotărâri judecătorești.

Se mai susține că în mod eronat instanța de fond a stabilit că intimata nu a ținut cont de anumite sporuri de care a beneficiat reclamantul în perioada 0(...)-(...), întrucât veniturile asupra cărora angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale și care se iau în calcul potrivit disp.art.78 din L. nr.19/2000, sunt cele cuprinse în adeverința care centralizează datele din declarațiile CAS depuse la casa de pensii.

De asemenea, în mod greșit prima instanță a reținut că nu au fost valorificate sporurile menționate în sentința nr.4/2009 și adeverința nr.2391/0(...), la calculul pensiei.

S-a susținut astfel că, în funcție de numărul efectiv de ore/lună de activitate și producția realizată, angajatorul a asigurat evidența nominală a salariaților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, așadar venitul realizat consemnat în adeverința CAS este diferit de „. de bază lunar"; înscris în carnetul de muncă; în venitul brut realizat la care s-a calculat obligația de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sunt conținute și sporurile individualizate și cuantificate de către instanța de fond. A., s-a arătat că dispoziția instanței de a le mai valorifica încă odată în stabilirea punctajului mediu anual este contrară legii.

De altfel, se arată că și angajatorul a recunoscut că reclamantul este în beneficiul acestor drepturi, astfel cum sunt „ precizate în declarațiile CAS transmise CJP B-N";.

Se mai invocă de către recurentă dezlegarea greșită dată de către prima instanță în privința valorificării sporului de noapte menționat în adeverința nr.4. emisă de S. „. S., întrucât intimata a luat în considerare aceste venituri, astfel cum rezultă din datele privind activitatea în muncă, unde, în coloana nr.9, este precizat, sub titulatura „alte sporuri"; chiar acest spor de noapte.

În ceea ce privește perioada în care reclamantul s-a aflat în șomaj, AJOFM B.-N. a arătat că reclamantul a avut calitatea de șomer indemnizat în perioada (...)-(...). În luna februarie 2005 sunt precizate 12 zile, întrucât din data de (...) și până la data de (...), plata indemnizației de șomaj a fost suspendată conform art.45 din L. nr.76/2002.

În drept, se invocă disp.art.304 pct.9 și 312 Cod. proc. civilă.

Recurentul-reclamant M. G. critică sentința primei instanțe pentru următoarele motive:

În principal, recurentul solicită casarea sentinței pronunțate de către prima instanță cu trimitere spre rejudecare, pentru cercetarea necorespunzătoare a fondului.

A., se arată că instanța de fond nu a ținut cont de indicațiile, recomandările date de Curtea de A. C. în decizia civilă nr.1670/R/2008, de concluziile raportului de expertiză întocmit, de materialul său probator, privind vârsta standard de pensionare și posibilitățile de reducere ale acesteia, la cele stabilite cu autoritate de lucru judecat prin sentința nr.4/2009, la stagiul complet de cotizare de 20 de ani.

Recurentul susține, în primul rând, că în mod greșit prima instanță a reținut că în cazul său vârsta standard de pensionare este de 65 de ani și nu de 63 de ani și 9 luni, astfel încât trebuia să beneficieze că putea să beneficieze de pensie cu 2 ani înainte de data înscrisă în decizia atacată.

Se mai arată că, neacordarea pensiei începând cu luna mai 2007, face ca, în momentul de față, să fie prejudiciat prin aplicarea L. nr.218/2009.

De asemenea, se mai arată că, având peste 20 de ani lucrați în grupa

I-a de muncă, trebuia să beneficieze de o reducere a vârstei de pensionare cu

12 ani, conform disp.art.1671 din L. nr.19/2000.

Recurentul mai arată că în mod greșit punctajul său mediu anual nu a fost stabilit prin raportare la stagiul complet de cotizare de 20 de ani, prevăzut de art.20 lit.a) și art.43, 77 din L. nr.19/2000.

Se mai invocă faptul că, după data de (...), trebuia să beneficieze de punctajul suplimentar prevăzut de art.78 alin.8 din legea nr.19/2000.

De asemenea, se arată că punctajul total realizat este greșit stabilit prin decizia contestată, prin urmare și cuantumul pensiei, nefiind luată în calcul întocmai adeverința nr.1766/2007 și neținându-se cont de sporul muncă grea și de noxe, deși în această privință exista autoritate de lucru judecat conform sentinței nr.4/2009.

S-a mai susținut că s-a reținut în mod greșit stagiul realizat în grupe de muncă. A., recurentul arată că a realizat 21 de ani și 3 zile în grupa I-a de muncă, iar în grupa a II-a de muncă un stagiu de 3, 75 luni.

Prin urmare, recurentul arată că punctajul mediu anual trebuia să fie la data de (...), de 2, 15106 puncte și cuantumul pensiei de 852, 25 lei.

Se solicită stabilirea prin hotărâre a punctajului mediu anual corect începând cu datele de (...), (...) și (...), aplicându-se și art.78 alin.8 din L. nr.19/2000.

În consecință, recurentul solicită și plata diferențelor de pensie ce vor rezulta din acest mod de calcul începând cu data de (...) și până la zi, cu dobânda legală aferentă.

În drept, recurentul invocă disp.art.304 pct.7, 8, 9, 10 și 312 Cod. proc. civilă.

În recurs, se depun la dosar înscrisuri noi.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-recurent M. G. a solicitat respingerea recursului C. B.-N. ca fiind nefondat.

Analizând recursurile formulate de către reclamantul M. G., precum și de către pârâta C. T. DE P. B.-N., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:

În primul rând, se reține că, prin sentința civilă recurată în cauză s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul M. G. împotriva intimatei C. J. de P. B.-N., a fost anulată decizia de pensionare nr.1./28 mai

2010, fiind obligată intimata să emită o nouă decizie de p ensionare și înconsecință, a fost anulată și decizia de debit nr.1. iunie 2010 emisă de către intimată, aceasta din urmă fiind obligată să restituie sumele de bani reținute în temeiul acestei decizii de debit.

Având în vedere că partea ce se execută dintr-o hotărâre este tocmai dispozitivul hotărârii, iar sentința recurată, fiind definitivă, este și executorie, se reține că prima instanță, omițând să includă în dispozitiv, în mod concret, dispoziții ce să prevadă în mod concret ce anume trebuie să fie modificat, completat, recalculat în decizia contestată în cauză, a pronunțat o hotărâre nelegală, punând practic recurenta-intimată în imposibilitatea de a executa aceste dispoziții.

E. adevărat că prin considerentele hotărârii se precizează unele dintre erorile de stabilire a punctajului mediu anual al reclamantului.

Aceste dezlegări sunt însă, în cea mai mare parte greșite, pornind chiar de la cele reținute în privința vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare, esențiale în cauză, prin influența lor asupra altor elemente de calcul al pensiei invocate în cauză de către reclamant, prima instanță oprindu-se doar la autoritatea de lucru judecat, fără a observa recunoașterea dreptului recurentului de către casa de pensii, ulterioară acestor hotărâri judecătorești și revizuirea propriilor decizii în acest sens, după data de (...).

De asemenea, o parte dintre considerente sunt greu de înțeles în ceea ce privește raționamentul urmat și stabilirea adeverințelor care au fost reținute ca fiind nevalorificate.

În cauză s-a omis și pronunțarea asupra unora dintre cererile formulate de către reclamant.

Curtea mai reține că prima instanță nu a cercetat fondul prin prisma dispozițiilor legale care prevăd că, după data de 0(...), veniturile ce se iau în considerare la stabilirea drepturilor de pensie sunt doar cele menționate de către angajator în declarațiile nominale depuse la intimată, sau declarațiile rectificative întocmite de către acesta în condițiile legii.

Având în vedere toate cele reținute anterior, dar și faptul că în cauză se impunea, față de complexitatea cauzei și susținerile recurentei-intimate în sensul includerii unora dintre sporurile stabilite prin adeverințele de care se prevalează contestatorul, în salariul brut tarifar înscris în carnetul de muncă, fiind deja luate în considerare, efectuarea unei expertize pentru stabilirea corectă a punctajului mediu anual și a cuantumul pensiei, în raport cu datele de la care se puteau lua în considerare înscrisurile depuse de către pârât, se constată necercetarea pe fond a cauzei de către prima instanță, în toată complexitatea sa, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.

Toate aceste aspecte, ce privesc legalitatea și temeinicia deciziei de pensionare nr.1./28 mai 2010, vor fi avute desigur în vedere și în analizarea deciziei de debit nr.1./(...) a C. B.-N., contestată de către recurent în dosarul conex nr.(...), decizie ce a fost emisă ca o consecință a celor reținute prin decizia de pensionare, astfel că se impune și trimiterea acestei contestații conexe spre rejudecare.

De altfel, se reține că, potrivit sentinței civile nr.5276/F/(...) a T. B.-N., pronunțată în dosarul nr.(...), a fost suspendată executarea acestui act administrativ.

În rejudecare, prima instanță va avea în vedere următoarele:

Î n ceea ce privește vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare aplicabile în cazul recurentului:

Reclamantul a formulat cerere pentru înscriere la pensie pentru limită

de vârstă, în temeiul L. nr.19/2000, înregistrată la intimată subnr.11147/2007, la data de (...).

Recurenta-intimată C. B.-N., prin toate deciziile privind solicitarea

reclamantului de a cordare a pensiei p entru limită de vâr stă, înregistrate atunci sub nr.5306, din datele de (...), (...), (...), (...), depuse la filele

nr.202, 289, 304 și 307 dosar de fond, a menționat expres că vârsta standard de pensionare este, cores punzător datei na șterii acestuia,respectiv (...), de 65 de ani, iar stagiul complet de cotizare, de 35 de ani.

E. adevărat că toate aceste decizii au fost supuse jurisdicției asigurărilor sociale, că s-au pronunțat în cadrul acestora deciziile nr.1. și nr.1133/R/2009 ale C. de A. C., atât instanțele de fond, cât și instanțele de control judiciar menționând doar în considerente și numai în ceea ce privește vârsta standard de cotizare, dezlegarea că aceasta a fost în mod corect reținută de către C. B.-N., fiind cea de 65 de ani, raportând reducerea de vârstă de care trebuie să beneficieze reclamantul pentru munca depusă în grupa I-a de muncă și condiții speciale, de 12 ani, în temeiul disp.art.1671 din L. nr.19/2000, la această vârstă.

Trebuie subliniat și faptul că, în condițiile în care L. nr.19/2000, avea și Norme de aplicare aprobate prin O. nr.340/2001, fiind prevăzută în acestea A. nr.9, ce detalia vârstele standard de pensionare și stagiile complete de cotizare, în funcție de data nașterii solicitantului de pensie, precum și faptul că instanțele judecătorești s-au confruntat cu dificultăți de interpretare a disp.art. 1671 din L. nr.19/2000, astfel încât în cursul întregiiperioade în care această lege a fost în vigoare, a existat practică neunitară în acest sens, respectiv, începând din data de 0(...) și până la data de (...), data abrogării acestei legi, prin L. nr.263/2010.

O decizie în interesul legii, respectiv decizia nr. 4/2011 a Înaltei Curte de C. și Justiție, s-a pronunțat în această problemă de drept abia la data de

(...), după data abrogării L. nr.19/2000

Această practică neunitară a fost alimentată , pe lângă aceste ambiguității legale, de o practică administrativă neunitară la nivelul caselor

județene de pensii în ceea ce privește stabilirea vârstei standard de pensionare care să fie luată în considerare, potrivit disp.art.1671 din L. nr.19/2000, la acordarea drepturilor de pensie cu reducerea acestei vârste, în cazul persoanelor ce au lucrat în grupa I-a de muncă, astfel cum este cazul și în speță, deși, la acest nivel, fiind acte emise în r egim de răspundere

publică, acestea pr esupuneau o tratar e a cetăț enilor de pe poziția unei politici statale comune, în condiții de deplină egalitate, fără privilegii sau

discriminări, în fața autorităților publice, garanții prevăzute de art.16 alin.1

din Constituție.

Se mai reține că și a rt.31 alin.1 și 2 di n Constituți e prevede în acestsens că autoritățile publice , potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate

să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

În cauză, reclamantul a depus la dosar și decizia de pensie nr.268010/(...) a C. J. de P. T. (fila nr.60 dosar recurs) din care rezultă că această instituție a stabilit drepturile de pensie unui pensionar născut la data de (...), începând cu data de (...), raportând în cazul acestuia reducerea pentru perioada lucrată în grupa I-a de muncă la vârsta standard de pensionare de 63 de ani și 9 luni, deci cea prevăzută în A. nr.3 la lege pentru persoanele care se pensionează în perioada decembrie 2009-martie 2010.

Inadmisibilitatea unor asemenea deosebiri de tratament la nivelul autorităților administrative cu atribuții în domeniul stabilirii pensiilor rezultă și din dispozițiile art.144 din L. nr.19/2000, ce prevăd printre

atr ibuț iile C. N aț ion ale de P. ș i al te Drep tur i d e A. S. î ndruma rea și controlul modului de aplicare a dispozițiilor legale de către casele teritoriale de pensii,

organizarea selecției, pregătirii și perfecționării profesionale a salariaților din sistemul public de pensii.

Potrivit art.3 din H.G.nr.13/2004, CNPAS asigură coordonarea, îndrumarea și cont rolul caselor teritor iale de pensii, în scopul apl ic ăr ii

un itare a leg isl aț ie i î n do men iul spec if ic de ac tiv itate și al real izării integrale a

sarcinilor și atribuțiilor ce revin acestora.

Conform art.7 din aceeași hotărâre, CNPAS are și atr ibuțiile de a

organiza activitatea de furnizare a informațiilor necesare în vederea

elaborării de studii și analize în domeniu său de activitate, de a verifica

modul de stabilire și achitare a pensiilor, dar și de a propu ne M.ui Muncii,

Solidarității Soci ale și Familiei norme m etodologice în aplica rea prevederilor

legale din domeniul său de competență,

Pentru a înțelege aspectele care au condus la practica neunitară a

instanțelor în această problemă, trebuie precizat că, poziția instanțelor care

au reținut că vârsta standard de pensionare ce se ia în considerare potrivit disp.art.1671 alin.4 din L. nr.19/2000 este cea menționată în A. nr.9 la O. nr.340/2001 de aplicare a acestei legi, nu a fost chiar întâmplătoare, aceasta având la bază următoarele:

În primul rând, reglementarea de ansamblu a legii, faptul că, în toatecelelalte situații în care se punea problema acordării unor reduceri de vârstăpentru pensionare, vârsta standard de pensionare era cea prevăzută în A. nr.9.

În al doilea rând, că această anexă nu era diferită de A. nr.3 la lege, cidoar o detalia.

În al treilea rând, că , printr-o lege organică, L. nr.19/2000, nu se putea face trimitere decât la o reglementare de aceeași categorie, respectiv la

A. nr.3 din lege, neputându-se face în lege trimiteri direct la norme care se dau de fapt în aplicarea legii.

A., trimiterea la A. nr.3 nu constituia o excepție de la regula privind stabilirea vârstei standard, normele de tehnică legislativă împiedicând o astfel de interpretare a intenției legiuitorului.

În al patrulea rând, că o asemenea interpretare ar conduce de fapt la o dublă reducere, un dublu beneficiu pentru persoanele care au lucrat în grupa I-a de muncă, în sensul că, potrivit art.1671 din lege-tabelul nr.4- numărul de ani de reducere pentru perioada lucrată în aceste condiții este mult mai decât cea stabilită de art.42 din lege-tabelul nr.1-pentru condiții deosebite de muncă (de ex-la 10 ani lucrați în grupa I-a, reducerea este de 6 ani, în timp ce pentru 10 ani lucrați în grupa a II-a de muncă, reducerea este de 2 ani).

Pe lângă acest beneficiu, aplicarea directă a vârstei standard prevăzute în A. nr.3 din lege în raport de data formulării cererii de pensionare și nu a A. nr.9 din Norme, în funcție de data nașterii, persoanelor care lucrează în grupa I-a de muncă, mai acordă încă o reducere substanțială a vârstei de pensionare acestora.

De asemenea, și nu în ultimul rând , convingerea acestor instanțe a fost întărită de intenția clară a legiuitorului exprimată în L. nr.263/ 2010,

intrată în vig oare la data de (...), care, abrogând L. nr.19/2000, a preluat, de

data aceasta, în A. nr.5 la noua lege, d oar tabelul prevăzut anterior în A.

nr.9 la O. nr.340/2001, care stabilește vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare în raport cu data nașterii persoanei respective,

fără a mai include în reglementare și fosta A. nr.3 la L. nr.19/2000.

Din acest motiv, în mod greșit prima instanță a reținut că, în dosarul

nr.(...), Curtea de A . C., prin dezlegăril e date asupra acest ei probleme de drept, i s-a agravat oarecum contestatorului situația în prop ria cale de atac,

fără a se observa c ă, prin decizia a că rei legalitate s -a an alizat în cauză, nr.5306/(...) (fila nr.307 dosar de fond), intimata C. J. de P. B.-N. a

menționat că vârsta standard de pe nsionare pe care o ia în considerare lastabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului este cea de 65 de ani.

În speță, se reține însă că, după aceste dezlegări ale instanței prin considerentele deciziilor mai sus menționate, care datează încă din anul

2008, C. J. de P. B.-N., probabil în urma unor îndrumări date de C. N. de P., având în vedere tocmai această practică neunitară la nivel administrativ, decide că în cazul reclamantului se impune o nouă înscriere la pensie , astfel

cum rezultă din înscrisul depus la fila nr.80 dosar de fond, modificând astfel

chiar numărul dosarului de pensie al recurentului și, sub acest nou număr, emite, începând cu data de (...), decizii de stabilire a drepturilor de pensie în

favoarea reclamantului cu numărul 1..

A., prin deciziile de pensie nr. 1./(...) și nr.1./(...) , recurenta-

intimată recunoaște în favoarea reclamantului dreptul la stabilirea pensiei în raport cu vârsta standard de pensionare de 63 și 7 luni și prinluarea în considerare a stagiului de cotizare de 32 de ani și 2 luni , elemente

preluate de data aceasta din A. nr. 3 la L. nr.19/200 0 și aplicabile

persoanelor ce for mulează cereri de pensionare în perio ada aprilie -iulie

2009.

Î n raport cu poziția exprimată clar de că tre recurenta-intimată , fără a

fi impusă prin hotărâri ale instanțelo r judecătorești pronunțate în ac est sens, aceste acte administrative trebuie calificate ca fiind decizii de revizuire, astfel cum au fost și denumite în înscrisul aflat la fila nr.80 dosar

de fond, emise în t emeiul dispozițiilor art.89 din L. nr.19/2000, potrivit

cărora, în situația în care se constată erori în stabilirea și plata

drepturilor de pensie, casa teritorială de pensii operea ză revizuirile și

modificările legale.

În speță, însă, având în vedere faptul că, până la data de (...), reclamantul a „. doar decizii de respingere a cererilor de înscriere la pensie,

această eroare constatată de către casa teritorială de pensii în stabilirea

și plata drepturilor de pensie, privind vârsta standard de pensionare din care trebuia operată reducerea de 12 ani pentru stagiul realizat în grupa I-a de muncă, trebuie corectată începând cu data de (...), întrucât acesta a formulat cerere de acordare a pensiei pentru limită de vârstă încă din data de (...), iar prin recunoașterea de către intimată a beneficiului vârstei standard prevăzute de A. nr.3 din L. nr.19/2000 pentru cerereaintrodusă în această perioadă, acesta îndeplinea condițiile pentru a obține acest tip de pensie din anul 2007.

A., practic, la data de (...), când acesta a împlinit vârsta de 51 de ani și

2 luni, avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a recunoașterii de către recurenta-intimată a beneficiului vârstei standard prevăzute în A. nr.3 la L. nr.19/2000.

Această eroare, nefiind cauzată din culpa intimatului-recurent, trebuia corectată de la data de la care acesta îndeplinea condițiile pentru pensionare și prin urmare, vârsta standard trebuia stabilită pornind de la reglementarea stabilită în această anexă pentru persoanele care formulează cereri de pensionare în perioada august-noiembrie 2007, respectiv a vârstei de 63 de ani și 2 luni, având în vedere că tot din culpa recurentei-intimate, care nu l- a informat pe acesta în mod corect, cu respectarea dreptului la informare asupra problemelor de interes personal, acesta nu a mai revenit cu o nouă cerere de pensionare în luna septembrie 2007.

În consecință, în urma revizuirii vârstei standard de pensionare a intimatului-recurent de către casa teritorială de pensii, care trebuia să fie stabilită la 63 de ani și 2 luni și a reducerii acesteia cu 12 ani, conform art.1671 din L. nr.19/2000, se reține că acesta putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă la vârsta de 51 de ani și 2 luni, pe care acesta a împlinit-o la data de (...).

În cursul judecării prezentei cauze, s-a pronunțat de către Înalta

Curte de Casație și Justiție decizia nr.4/2011, obligatorie pentru instanțe în temeiul disp.art.3307 alin.4 Cod.proc.civilă, care a reținut că:

„Modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au născut începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile anexei nr.3 din L. nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcție de data formulării cererii de pensionare";.

Această decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii, pentru unificarea practicii judiciare, întărește, practic, în speță, cele reținute, ce-i drept doar din anul 2009, prin deciziile de revizuire emise de către casa județeană de pensii intimată în cauză, cu privire la vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare aplicabil în cazul reclamantului.

Se reține însă că, deși revizuiește din oficiu aceste elemente importante ale deciziei de pensie, C. J. de P. B.-N. le raportează în mod greșit, pentru a determina aceste elemente, la data de (...) și, mai mult decât atât, prin decizia contestată în cauză, nr.1./(...), își amintește brusc, de o decizie irevocabilă a C. de A. C., dată cu doi ani în urmă într-o cauză în care a fost parte, respectiv decizia nr.1., din ale cărei dispoziții, la data pronunțării acesteia, nici nu avea ce anume să pună în executare în legătură cu vârsta standard de pensionare, întrucât decizia de pensie menținută prin această hotărâre judecătorească prevedea tocmai vârsta de 65 de ani.

În anul 2009 recurenta-intimată a emis, astfel cum am precizat anterior, deciziile de revizuire, iar în anul 2010 , încă lcând în mod flagrantdisp.art.89 din L. nr.19/2000, respectiv propria decizie administrativă de

revizuire emisă în temeiul ace stor prevederi, decide să mai aducă atingere drepturilor recurentului, lipsindu-l pe acesta și de drept urile de pensie

obținute în perioada 13.04 -(...), emițând în acest sens și o decizie de debit motivată în sensul punerii în executare a deciziei nr.1. a C. de A. C.

Având în vedere faptul că prin decizii de revizuire din oficiu ulterioare deciziei nr.1. a C. de A. C. s-au modificat elemente esențiale în stabilirea pensiei reclamantului, acte administrative care ulterior nu au fost respectate chiar de către emitentul lor, se reține că în cadrul contestației împotriva deciziei prin care, practic, se revizuiesc din nou aceste elemente, devin aplicabile și obligatorii statuările Înaltei Curți de C. și Justiție din decizia nr.4/2011.

Prin urmare, în rejudecare, se impune stabilirea punctajului mediu anual și a diferențelor de drepturi de pensie, începând cu data de (...), cu luarea în considerare a vârstei standard de pensie de 63 de ani și 2 luni și a stagiului complet de cotizare de 31 de ani și 4 luni.

Se mai reține că, în ceea ce privește stagiul complet de cotizare de 20 de ani prevăzut de art.77 alin.2, raportat la art.43 alin.1 din L. nr.19/2000, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu-i este aplicabil intimatului-recurent, întrucât nu a dovedit realizarea unui asemenea stagiu doar în condițiile art.20 alin.1 lit.a) din aceeași lege.

Curtea mai reține că prima instanță, în rejudecare, se impune a cerceta în cauză toate celelalte capete de cerere formulate de către reclamant, pornind de la aceste îndrumări privind stabilirea vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare, respectiv a datei de la care se cuveneau acestuia drepturile de pensie, analizând deci, prin raportare la aceste dezlegări, și petitele privind majorarea punctajelor, pe de o parte, pentru activitatea desfășurată în grupa I-a de muncă, stabilind corect data de la care recurentul era îndreptățit la acestea, și, pe de altă parte, pentru perioadele lucrate după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, conform art.78 alin.8 din legea nr.19/2000.

De asemenea, cele reținute de către prima instanță privind nevalorificarea de către recurenta-intimată a sporului pentru condiții grele și nocive, se impune a fi cercetate și verificate și prin expertiza ce va fi efectuată în cauză, având în vedere adeverința nr.2391/0(...) eliberată de S.

„. S. B. (fila nr.111 dosar de fond), ce prevede că aceste sporuri au fost cumulate începând cu data de (...) cu salariul tarifar existent la (...), conformart.55 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2001-

2002.

În recurs, s-a depus la dosar în acest sens și adresa nr.9942/(...) eliberată de S. „. S. B. (fila nr.15 dosar recurs).

În rejudecare, instanța va avea în vedere și posibilitatea valorificării de către recurenta-intimată a adeverințelor ce cuprind venituri realizate ulterior datei de 0(...), desigur cu respectarea autorității de lucru judecat în ceea ce privește cele reținute în sentința nr.4/F/(...) a T. B.-N., luând în considerare următoarele:

Conform disp.art.78 alin.4 din L. nr.19/2000, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin.1 și 2 se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.

Potrivit disp.art.23 alin.1 din L. nr.19/2000 baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar.

Art.6 din L. nr.19/2000 și art.A.I.1 alin.1, 3 și 4 din O. nr.340/2001 prevede că, după data intrării în vigoare a L. nr.19/2000, asigurarea evidenței nominale a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat se realizează pe baza declarației privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.

În situația în care se constată erori în cuprinsul declarațiilor nominale. indiferent de motivele care au cauzat producerea acestora, și/sau modificarea datelor pe baza cărora se asigură stagiul de cotizare și punctajul mediu anual al asiguratului, angajatorii au obligația să depună o declarație rectificativă la casa teritorială de pensii unde a fost depusă și declarația nominală pe care o modifică.

În acest sens, art. 6 alin.3 din legea nr.19/2000 prevede că declarația prevăzută la alin.1 și declarația rectificativă au regimul juridic al unei declarații pe propria răspundere.

Având în vedere cadrul legal stabilit după data de 0(...), se reține că punctajul anual realizat de către asigurat se stabilește de către casele de pensii pe baza veniturilor menționate în declarațiile nominale depuse de către angajator, ce au valoarea unor declarații pe proprie răspundere, și nu pe baza adeverințelor pe care angajatorul le eliberează ulterior salariatului, ce cuprind venituri pentru care aceștia nu și-au îndeplinit obligația legală de a depune declarații rectificative.

Se mai reține că în mod greșit prima instanță a considerat ca fiind eronate și mențiunile efectuate de către A. B.-N., la poziția nr.101 din carnetul de muncă al reclamantului, privind numărul de zile în care acesta a beneficiat de indemnizație de șomaj în luna februarie 2005, fără a cere acestei instituții lămuriri în acest sens, potrivit principiului rolului activ al judecătorului.

În recurs s-a depus la dosar și adresa nr.2983/(...) a A. B.-N., din care rezultă că, în perioada 01.02-(...) plata indemnizației de șomaj a fost suspendată conform art.45 din L. nr.76/2002, astfel încât datele înscrise în adeverința privind determinarea stagiului de cotizare sunt reale.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc.civilă, se vor admite recursurile formulate de pârâta C. T. DE P. B. N. și de către reclamantul M. G., se va casa sentința primei instanțe și se va dispune, potrivit disp.art.312 alin.5 Cod.proc.civilă, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu respectarea, potrivit art.315 alin.1 din același cod, a dispozițiilor de îndrumare formulate în prezenta decizie.

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâta C. T. DE P. B. N. și reclamantul M. G. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. 5613.(...) pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședință publică, azi, (...)

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. T. D. C. G. C. M.

GREFIER N. N.

Red./dact.: C.M.;

2 ex./(...);

Jud.fond: T. B.-N.: M.L.B..

← Decizia civilă nr. 1754/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...  Decizia civilă nr. 1201/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3113/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale