Decizia civilă nr. 3542/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 3542/R/2011
Ședința publică din data de 11 octombrie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
Judecător: I. T.
Judecător: D. C. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 507 din 3 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe intimatul C. I., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierile ședințelor publice din data de 27 septembrie 2011, 3 octombrie
2011, respectiv 7 octombrie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 507 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. I. împotriva pârâtei C. J. DE P. C. și în consecință a fost obligată pârâta să recalculeze pensia cuvenită reclamantului cu luarea în calcul a activității desfășurată în muncă în perioada iunie 1939 - mai 1984 conform tuturor adeverințelor menționate în cererea înregistrată la pârâtă sub nr.13330/(...) și anexate acesteia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 70329/(...) privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, s-a stabilit în favoarea reclamantului o pensie de 4.787.025 lei ROL.
Pârâta a avut în vedere la calcularea pensiei reclamantului salariul minim existent în anii 1939-1961, fără a se raporta, astfel cum era legal și temeinic, la veniturile contributive reale realizate de către reclamant. Or, reclamantul, a depus la pârâtă cererea nr. 13330/(...) la care a anexat adeverințe din care rezultă veniturile sale realizate din muncă și plata contribuțiilor aferente acestora, însă pârâta nu a dat niciun răspuns cererii reclamantului, neprocedând nici la un calcul al pensiei cu luarea în considerare a veniturilor evidențiate în adeverințe.
Calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații prevăzuți la art.5 alin. l pct. I, II și V din Legea nr.19/2000 și de către angajatorii acestora se face lunar de către aceștia din urmă. Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, veniturile evidențiate în adeverințe și pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale, dacă legea în vigoare la data realizării veniturilor instituia astfel de contribuții, trebuie avute în vedere, în totalitate,la calcularea pensiei reclamantului, potrivit art. 23 și art. 28 din Legea nr.
19/2000. La stabilirea cuantumului pensiei, pârâta trebuie să aplice principiul contributivității.
În cazul în care reclamantul va fi nemulțumit de calculul efectuat de către pârâtă prin noua decizie de recalculare a pensiei pe care o va emite, va avea la dispoziție un termen de 45 de zile de la data comunicării deciziei pentru a o contesta la instanța judecătorească competentă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 23, 78, 87, art. 155 și urm. din Legea nr. 19/2000, instanța a admis acțiunea, a obligat pârâta să recalculeze pensia cuvenită reclamantului cu luarea în calcul a activității desfășurată în muncă în perioada iunie 1939 - mai 1984 conform tuturor adeverințelor menționate în cererea înregistrată la pârâtă sub nr. (...)06 și anexate acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. de P. C. solicitând modificarea sentinței atacate, cu respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că în urma unui proces întins pe mai mulți ani și în care s-a dezbătut întreaga vechime, grupe, salarii, indexări etc., la trei nivele de judecată, cu rejudecări, a fost emisă sentința nr.1493/2005 a T.ui C. din dosarul nr.5905/2005 menținută prin decizia nr.622/R/2006 a C. de A. C. din dosarul nr.(...) - incluse în copia dosarului. Acesta a fost casat cu trimitere spre rejudecare de către Curtea Supremă de Justiție, iar ulterior și Curtea de A. C. a trimis cauza spre rejudecare la tribunal, unde în speranța clarificării, instanța a hotărât efectuarea unei expertize, din cele consemnate în sentință, reclamantul ar fi renunțat la aceasta, cu precizarea acțiunii în sensul că mai dorește numai includerea ca vechime și a perioadei iunie 1939 - august 1944.
În final, instanța a acordat dreptul la emiterea unei decizii de pensionare în care să fie inclusă ca vechime și perioada iunie 1939 - august 1944. Pentru o parte din acest interval, vechimea era deja recunoscută, iar prin decizia nr.70329/(...) s-a adăugat și intervalul neluat în calcul - (...) - (...), decizia fiind pusă în plată.
Obiectele tuturor acestor dosare sunt depășite de autoritatea de lucru judecat și, date fiind distanțele în timp ca și numeroasele adrese către forurile superioare acțiunea este tardivă, actul atacat fiind toate acțiunile din 2006.
Numeroasele răspunsuri către petent date de pârâtă din 2006 până în prezent, cât și de minister și prefectură, indică tardivitatea demersurilor sale.
U. procesului s-au emis decizia nr.70329/(...); decizia nr.70329/(...); o notă de prezentare către C. și către reclamant nr.4416/(...) care reia toți pașii făcuți în calculul pensiei sale; decizia de debit nr.70329/(...) cu același conținut. Între timp se face o nouă adresă de către reclamant către Minister la data de (...) în care se reclamă pârâta C. J. de P. sub aspectul că deși s-a luat în calcul perioada indicată prin sentință, totuși nu s-au luat în calcul salariile.
Pârâta arată că reclamantul nu s-a adresat instanței - petitul fiind tardiv
- și că a fost invitat atât personal, cât și prin răspunsul dat în urma sesizării C. să depună noi dovezi conforme cu legea.
Același aspect tardiv în prezent în fața instanțelor - a fost invocat și prin petiția nr.25116/(...) spre C. județean C., deși casa de pensii își arătase disponibilitatea către cercetarea oricăror noi dovezi legale. I se răspunde din nou prin adresa nr.6338/(...), invocându-se răspunsurile anterioare din (...) și
1(...).
O nouă sesizare către Prefectură este efectuată sub nr. 19519/(...) - de această dată reclamantul susținând pe nedrept că nu a respectat hotărârile judecătorești și cu trimitere la procesul de mult încheiat a arătat diferit de celeconsemnate de judecător că expertul însuși ar fi renunțat la expertiză, aspecte fără importanță din perspectiva irevocabilității.
Până în prezent nici un expert nu a renunțat la expertiza fiindcă nu avea programul de calcul pus la dispoziție doar de fostul C. și că reclamantul avea posibilitatea să stăruie asupra administrării acestei probe atât la fond, cât și în recurs. Reclamantul nu a formulat recurs în acest dosar. În acest sens se dat răspunsul cu nr.72312/(...).
S-a formulat din nou către Guvern o petiție în care se insistă pe actele depuse la nr.13330/(...) - s-a răspuns prin adresa nr. 6804/(...). Reclamantul a întocmit o plângere către Prefectură cu nr. 3932/(...).
În cele din urmă pe cale amiabilă s-a depus sub nr.126332/(...) o dovadă de vechime nesemnată de director, acordându-se răspunsul nr.126332/(...). Adeverința este redepusă sub nr.131570/(...) corectată. S-a emis decizia nr.70329/(...).
În data de (...) s-a făcut din nou o petiție către Guvern în care se arată că la nr.13330/(...) s-au primit la ghișeu xerocopiile după confruntarea cu originalele.
Aceasta nu a fost niciodată practica instituției - practica ce ar crea repede haos în realitate a datelor prezentate - și cu siguranță nu a fost în intenția de a-l favoriza. Nu s-a refuzat preluarea documentelor deoarece era dreptul sau să le depună, în plus a fost invitat ulterior în repetate rânduri să aducă originalele.
Ultimul răspuns a avut nr.26S2/(...) către C. Naționala - spre știința petentului.
S-au mai emis totodată și decizia nr.70329/(...) de aplicare a OUG nr.19/2007 și decizia nr.70329/(...) - ultimele de la dosar neatacate în instanță.
Astfel aspectele ridicate de reclamant s-ar fi putut soluționa pe cale simplă, directă, însa reclamantul s-a adresat în toate părțile, numai la casa de pensii nu. I. de fond nu arată ce salarii trebuie avute în calcul și nici care sunt dovezile pertinente - originale-pe care se bazează. Astfel, dovezile noi prezentate au fost nr.8810/(...)-xerox-, certificate A. N. N. - xerox - nu se menționează virarea CAS, adeverința nr.6717 /(...) - xerox, adeverința nr.6658/(...) - xerox, adeverința nr. (...) - xerox, adeverința nr.851/(...), adeverința nr.110/2550/(...)
- xerox, adeverința nr.3102/(...), - xerox, nu se arată virarea CAS, se prezintă o adeverința de grupa deja judecata în vechiul proces, - adeverința nr.8586/(...) - originala - au fost parțial luate în calcul cu precizarea ca regimul prelungit nu a fost spor permanent deci nu a fost considerat, iar privitor la grupa de munca atestata de unitate arată că în dosarul nr.8873/2003 a combătut prin obiecții la expertiza aceasta sub autoritate de lucru judecat. Referitor la încadrarea în grupa de muncă, aceasta se decide de unitatea angajatoare. (S. H. SA) menționează că unitatea a emis 4 adeverințe în acest sens.
Inițial aceasta a emis adeverința nr.6404/1992 prin care recunoștea perioade lucrate în grupe de munca. U. emite un răspuns negativ legat de eventuale asemenea perioade - adeverința nr. 2345/1996. Printr-o noua adeverință 6165/1998 unitatea recunoaște grupa I și II de muncă pentru anumite perioade. Având în vedere situația contradictorie, în urma unei cereri de clarificare din partea instituției, societatea emite cea mai recenta adeverința în acest sens, adeverința nr.477/1999. Sunt prevăzute în adeverința nr. 1. a unității:
- o perioada de 4772 ore în grupa I (luate în calcul prin D. nr. 7. - 1 an 8 luni și 18 zile). Privitor la restul în grupa a II-a (conform adev.nr.6165/1998restul fiind: (...) - (...), respectiv (...) - (...)) unitatea arată că această grupă nu poate fi luată însă în considerare pentru următorul motiv:
O. nr.5. a specificat locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupa de munca potrivit D.ui Lege nr.68/1990, care se aplică din (...). În forma sa de atunci acesta a recunoscut grupe de munca pentru diverse activități, dar a inclus doar pe cei care se aflau în activitate la acea data. (excepție ar fi fost cazul de față, pensionar din 1984) Dispoziția a fost declarata neconstituționala prin D. C. C. nr. 8., care a stabilit ca si persoanele respective pot beneficia, în temeiul egalității, dacă se încadrează in vreun punct al acelui ordin. (adică în forma de atunci a O.).
U. O. a fost republicat.
Reclamantul nu a dovedit ca s-ar încadra în vreuna din prevederile ordinului nr. 5. în forma sa inițiala din 1990 (și nu în cea republicata din
1994).
Situația salariului tarifar a SC. H. este un act fără număr, fără temei legal, fără stampilă, în xerox corectat de mână (ulterior corectat și acordat amiabil prin D. 70329/(...).)
În plus, instanța adună la un loc mai multe dovezi și le asociază unui interval unic 06.(...)!!), ceea ce nu poate fi acceptat, deoarece perioadele reconstituite (06.(...)) - sunt fără salariu așa cum se poate vedea din acte - fiind luat în calcul în consecință salariul minim - și în plus față de aceste perioade avea autoritatea de lucru judecat și restul dovezilor sunt alte perioade.
Așadar nici un act dezbătut deja nu poate fi din nou la infinit dezbătut doar pentru că reclamantul pune o grămadă de cereri cu același subiect, deja discutat anterior. Practic se urmărește rediscutarea aceluiași proces, iar reclamantul depune din nou acte vechi, ca dovadă că acestea sunt depuse în xerox și nu în original.
S-au depus mai multe scripte cuprinzând poziția procesuală a reclamantului intimat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefodnat și urmează a fi respins ca atare.
Se reține, în acest sens, că primul motiv de recurs vizează excepția autorității de lucru judecat, însă modul de formulare a acestui motiv de recurs este insuficient de clar pentru a permite verificarea sa.
Invocarea acestei excepții presupune precizarea unei sau unor alte hotărâri judecătorești intrate în autoritatea de lucru judecat și prin care să se fi tranșat deja asupra obiectului cauzei, între aceleași părți și bazat pe aceeași cauză juridică, așa cum statua fostul art. 1201 Cod civil.
Or, unicul dosar menționat este cel cu nr. 5905/2005, în care s-a pronunțat sentința nr.1493/2005 a T.ui C. menținută prin decizia nr.622/R/2006 a C. de A. C. din dosarul nr.(...), prin care nu se statuează asupra obiectului pe care îl dezleagă sentința atacată cu prezentul recurs.
Nefondată este și excepția tardivității acțiunii.
Petitul acțiunii nu face referire la nici o decizie de pensie pe care să o conteste, ci cuprinde doar solicitarea de a fi obligată pârâta la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor evidențiate în adeverința depusă.
Potrivit art. 87 din Legea nr. 19/2000 (în vigoare la data promovării acțiunii), „decizia emisă în condițiile art. 86 alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătoreasca competenta în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare";. Se observă că art. 86 din aceeași lege statuează că „admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 45 de zilede la data depunerii cererii";, astfel încât, coroborând cele două texte de lege, concluzionăm în sensul că tardivitatea în baza art. 87 din lege poate fi invocată doar față de decizia de admitere sau respingere a cererii de pensionare. În schimb, pensionarul poate oricând să solicite îndreptarea unei situații nelegale evidențiate în modul de calculare a punctajului său de pensie și deci de stabilire a cuantumului pensiei, în acest sens stipulând art. 89 din Legea nr.
19/2000, care impune ca „în situația în care se constata erori în stabilirea și în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile și modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovați";.
Al treilea motiv de recurs constă practic din enumerarea demersurilor administrative ale reclamantului și răspunsurile primite de acesta, cu critici privitoare la modul de administrare a probelor în alte dosare, evident, nepertinente în prezentul recurs, neputând constitui cu succes critici la adresa sentinței atacate.
Al patrulea motiv de recurs este cel privitor la adeverințele în raport de care prima instanță a statuat a fi luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei reclamantului.
Cu privire la cele mai multe dintre adeverințele asupra cărora a statuat prima instanță a fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, se arată că au fost depuse în copie xerox, situație considerată inacceptabilă de către pârâtă.
Totuși, motivul de recurs astfel formulat nu este susținut de invocarea unor dispoziții legale.
Se constată, în aceste condiții, că în anexele la O. nr. 4. privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, ca și în art. 4 alin. 3 al aceluiași act normativ, se face vorbire despre adeverințe: „Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de munca sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poarta întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
(4) Instituțiile care eliberează, la solicitarea în scris a cetățenilor, documentele necesare pentru constituirea dosarelor de recalculare a pensiilor nu vor încasa taxe pentru acest serviciu, documentele respective fiindu-le transmise și prin poștă, în termenul legal, dacă aceștia o solicită";.
Totuși, textul legal nu indică dacă aceste adeverințe trebuie depuse în original sau în copie legalizată sau pur și simplu certificate pentru conformitate cu originalul la casele de pensii, astfel încât, în lipsa unui text legal clarificator sub acest aspect, nu poate fi validat refuzul pârâtei recurente de a da curs acestor adeverințe, chiar depuse în copii, atâta timp cât însăși recurenta recunoaște că a primit aceste copii după confruntarea cu originalul . Prin urmare, refuzul de a da curs acestor adeverințe, chiar depuse în copie, dar care au fost confruntate cu originalul, nu poate fi acceptat, cu atât mai mult, cu cât chiar și în instanță, potrivit art. 139 Cod proc.civ., proba poate fi efectuată cu înscrisuri depuse în copii certificate, cu singura obligație pentru partea care nu a depus originalul să aibă acest original asupra ei pentru confruntare în ședința de judecată. Or, dacă o atare situație este acceptată de legiuitor, cu forță de principiu, în materia probațiunii cu înscrisuri în procesele civile, trebuie acceptat că în lipsa unor dispoziții potrivnice, același principiu va trebui aplicat și în materia probării elementelor esențiale în determinarea cuantumului pensiei, în cadrul demersurilor administrative derulate în acest scop.
Raportat la motivul de recurs privitor la lipsa mențiunii virării CAS în adeverința nr. 3102/(...), se constată, în primul rând, că …
În al doilea rând, raportat la lipsa aceleiași mențiuni din certificatele de la A. N. N., trebuie observat că nu se va putea solicita această mențiune arhivelor, care nu dețin decât documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor, potrivit dispozițiilor Legii nr. 16/1996.
Raportat la adeverința nr.8586/(...) din care se refuză luarea în considerare a sporului pentru regimul prelungit întrucât nu a fost spor permanent, Curtea reține practica deja constantă în a considera că luarea în considerare a acestor venituri, chiar dacă nu au avut un caracter premanent, se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale „b) egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; (…) e) contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite";.
F. că art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 stipulează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de
1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991) se au în vedere
și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă";, iar la alin. 3 se statuează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare"; și că art. 10 din Legea nr. 3/1977 statuează că „retribuția tarifara, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate";, nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din D. nr. 389/19722 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că „. socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat";. Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de „. brut"; se include și sporul pentru regim prelungit, chiar dacă acesta nu a avut caracter permanent.
Incidente sunt și dispozițiile art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora „punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale";. Nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Un ultim motiv de recurs privește situația adeverințelor succesive emise de S. H. SA cu privire la încadrarea în grupa de muncă a reclamantului, este combătut chiar de către recurentă, care arată că prin adeverința nr. 1. suntatestate un număr de 4772 ore în grupa I, iar raportat la perioadele (...) - (...), respectiv (...) - (...), atestate anterior de același fost angajator ca fiind lucrate în grupa a II-a (conform adev.nr.6165/1998), unitatea susține că această grupă nu poate fi luată însă în considerare pentru că O. nr.5. a specificat locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupa de munca potrivit D.ui Lege nr.68/1990, care se aplică din (...). În forma sa de atunci acesta a recunoscut grupe de munca pentru diverse activități, dar a inclus doar pe cei care se aflau în activitate la acea data. (excepție ar fi fost cazul de față, pensionar din
1984). Dispoziția a fost declarata neconstituționala prin D. C. C. nr. 8. (se arată în recurs) care a stabilit ca si persoanele respective pot beneficia, în temeiul egalității, dacă se încadrează in vreun punct al acelui ordin.
Înțelegând că, mutatis mutandis, recurenta a înțeles să aplice principiul nediscriminării, instituit prin menționata decizie de neconstituționalitate raportat la D. lege nr. 68/1990, și la ordinul nr. 5., se constată că pentru considerentele dezvoltate de instanța de control constituțional, se impune înlăturarea motivului de recurs al pârâtei sub acest aspect, fiind evident că nu se poate accepta o diferențiere în considerarea unei perioade ca lucrate în grupa de muncă doar prin raportare la perioada în care s-a derulat activitatea, cu înlăturarea persoanelor care au prestat același tip de muncă anterior intrării în vigoare a adăugirilor la O. nr. 5. de la recunoașterea acestui beneficiu, în timp ce prin ipoteză, se recunoaște beneficiul celor care au prestat același tip de muncă ulterior acestor modificări.
Se constată deci că prin trimiterea la decizia C. C. a R., se anulează chiar de către recurenta pârâtă validitatea argumentului său pentru a nu lua în considerare perioadele atestate ca lucrate în grupa a II-a de muncă de către reclamant. F. că funcția reclamantului se regăsește în O. nr. 5. doar în forma sa republicată, iar nu în cea inițială, nu poate determina o schimbare a soluției, raționamentul fiind același față de ambele situații.
Evident, în măsura în care, pe cale administrativă, s-a dat curs solicitării reclamantului de a se lua în considerare anumite drepturi salariale probate prin adeverințele la care prima instanță face referire prin sentința atacată nu poate avea semnificația unei dublări a dreptului aferent al reclamantului la recalculare. M. de recurs invocat în acest sens prin referire la actul cuprinzând salariul tarifar de la SC. H. nu poate fi însă considerat probat, în condițiile în care nu s-a făcut decât o afirmație în acest sens, fără a se furniza însă instanței de recurs probe elocvente în acest sens, reprezentând anexarea la cererea de recurs a deciziei menționate, cu un buletin de calcul din care să reiasă veridicitatea apărării.
Ultimul motiv de recurs face trimitere la modul global în care instanța a statuat asupra obiectului acțiunii, prin asocierea adeverințelor menționate în cererea înregistrată la pârâtă sub nr.13330/(...) și anexate acesteia cu perioada iunie 1939 - mai 1984 conform tuturor adeverințelor, în condițiile în care perioadele reconstituite (06.(...)) - sunt fără salariu.
Argumentul este inconsistent, întrucât adeverințele menționate în cererea înregistrată la pârâtă sub nr.13330/(...) nu vizează perioadele reconstituite
(06.(...))
Față de toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 507 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 11 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. I. T. D. C. G.
GREFIER, N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.I.P.
| ← Decizia civilă nr. 1243/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 5275/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
