Decizia civilă nr. 3597/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3597/R/2011
Ședința din 17 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 1. din 25 mai 2011, pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat G. G., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat G. G., avocat D. P. G., lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul acestei zile de 17 octombrie 2011, reclamantul intimat G. G. a transmis prin fax întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială, întâmpinare și practică judiciară și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, susținând pe larg motivele expuse pe larg în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. Nu solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a admis contestațiaformulată de reclamantul G. G., împotriva deciziei nr. 119788/(...) emisă de pârâta C. județeană de P. B.-N. în contradictoriu cu pârâta C. județeană de P. B.-N., ca fiind întemeiată și în consecință, a fost anulată decizia nr. 119788/(...) emisă de C. J. de P. B.-N. ca fiind nelegală, fiind obligată pârâta să emită în favoarea reclamantului o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a tuturor veniturilor realizate în perioada 25 septembrie 1971 - 31 martie 1980 pentru care s-a datorat contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Fără cheltuieli de judecată.
Soluția menționată se fundamentează pe următoarele considerente:
La data de 15 octombrie 2010, în beneficiul reclamantului s-a emis decizia nr. 119788/2010 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită devârstă (f.4), decizie comunicată reclamantului prin scrisoare simplă, așa cum rezultă din poziția reprezentantei pârâtei exprimată în ședința publică din data de 16 februarie 2011 (f. 92), primită de reclamant la data de 23 octombrie 2010, conform poziției sale exprimată în cuprinsul acțiunii introductive.
Având în vedere că decizia atacată nu s-a comunicat recomandat, că reprezentanta pârâtei a arătat că nu contestă data primirii, în lipsa unei probe certe cu privire la momentul primirii efective a deciziei, tribunalul a luat în considerare data indicată de reclamant ca fiind data primirii deciziei, astfel că raportat la această dată contestația este formulată în termenul legal de 45 de zile, prevăzut de art. 86 alin. 1 din L. nr. 1., act normativ aplicabil în cauză, în baza căruia s-au stabilit drepturile reclamantului.
La calculul drepturilor de pensie s-au luat în considerare veniturile reclamantului înscrise în carnetul de muncă, fără a se avea în vedere adeverința nr. 33/(...) privitoare la veniturile pe perioada (...) - (...) (f.5), așa cum atestă pârâta în cuprinsul întâmpinării formulate și cum rezultă fără nicio îndoială din actul intitulat „date privitoare la activitatea în muncă"; (f. 40-41).
Pe parcursul judecării cauzei, emitentul adeverinței nr. 3. a emis o nouă adeverință, nr. 10/(...), în cuprinsul căreia a detaliat ce reprezintă veniturile înscrise în adeverința emisă anterior, care nu s-a luat în considerare de casa teritorială de pensii. A., conform acestei noi adeverințe, suma înscrisă în adeverința nr. 3. este formată din: salariul pentru timpul efectiv lucrat, indemnizația de conducere, sporul pentru vechimea în muncă, la care se adaugă reținerile pentru garanție plan, restituiri pentru garanție plan, diferențe de încadrare, indemnizație pentru concediu și premii.
Conform art. 2 lit. e din L. nr. 1., sistemul public de pensii se organizează
și funcționează având la bază, printre altele, și principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În concretizarea acestui principiu, art. 78 alin. 4 din L. nr. 1. prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Ca atare, pornindu-se de la acest principiu general, se impune a se analiza dacă la calculul pensiei reclamantului trebuie luate sau nu în considerare veniturile realizate efectiv de reclamant în perioada 25 septembrie 1971 - 31 martie 1980, atestate prin adeverința nr. 3. depusă la dosar, explicitată ulterior prin adeverința nr. 1..
În perioada susmenționată, 25 septembrie 1971 - 31 martie 1980, reclamantul a îndeplinit funcția de contabil șef la F. B., fiind angajatul Comitetului județean de P. B.-N., exceptând intervalul cuprins între 3 iulie 1974 și 1 noiembrie 1974 când efectuează stagiul militar, conform mențiunilor din carnetul de muncă depus în copie la dosar (pozițiile 16 - 27 - f. 80 - 82).
Conform art. 3 alin. 1 din L. nr. 57/1974 L. retribuirii după cantitatea și calitatea muncii, abrogată parțial prin L. nr. 1. (cu excepția art. 75, 193 alin. 1, art. 196 și art. 197) și în totalitate prin L. nr. 1., retribuția cuprindea retribuția tarifară, indemnizațiile, premiile, sporurile și alte drepturi prevăzute de lege pentru munca prestată.
Sintagma „salariu"; utilizată până la intrarea în vigoare a Legii nr. 57/1974 a fost înlocuită cu cea de retribuție, așa cum rezultă din art. 212 al Legii nr.
57/1974.
Potrivit D.ui nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, modificată și completată ulterior prin L. nr. 4., abrogat expresprin art. 198 din L. nr. 1., contribuția pentru asigurările sociale de stat (în procent de 15% aplicat asupra câștigului brut conform art. 1 alin. 1 incident până la data de 1 aprilie 1992, când intră în vigoare L. nr. 4. ce prevede un procent diferențiat) nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuțiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii; premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate.
Prin urmare, din cuprinsul acestui text de lege coroborat cu prevederile art. 1, conform cărora unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat fără a face distincție în funcție de natura câștigului, rezultă că pentru sumele realizate de reclamant, reprezentând salariul pentru timpul efectiv lucrat, indemnizația de conducere, sporul de vechime, restituire garanție reținută, diferența de încadrare și indemnizația de concediu s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale, împrejurare atestată și de emitentul adeverinței de salariu.
Retribuția acordată reclamantului, care făcea parte din personalul de conducere, pe perioada 25 septembrie 1971 - 31 martie 1980 avea ca indicatori realizarea planului de venituri totale și nedepășirea cheltuielilor planificate la
1000 lei producție marfă, conform art. 95 alin. 1 raportat la art. 41 alin. 1 din L. nr. 57/1974, aplicabilă reclamantului de la momentul intrării în vigoare 1 aprilie
1974 până la 31 martie 1980, acest act normativ fiind modificat și completat doar ulterior perioadei în litigiu, la data de 26 mai 1980 prin D. nr. 1..
Conform alin. 2 al art. 95 reclamantul primea lunar 80-90% din retribuția tarifară corespunzătoare timpului lucrat, plata diferenței de retribuire făcându- se la final de an sau trimestru, în raport de gradul de realizare a indicatorilor stabiliți.
Din examinarea adeverinței nr. 1. depusă la dosar rezultă că în perioada
25 septembrie 1971 - 1 ianuarie 1976 reclamantul primea lunar o retribuție tarifară corespunzătoare timpului lucrat de 90%, reținându-i-se lunar o garanție de 10% pentru realizarea planului (până în luna august 1973 se reține 10% din salariul pentru timpul efectiv lucrat, iar ulterior, în perioada septembrie 1973 - decembrie 1975, 10% din suma reprezentând salariul pentru timpul efectiv lucrat și indemnizația de conducere). Ulterior, în perioada 1 ianuarie 1976 - 31 martie 1979 procentul reținerii garanției este mai mare, în anumite perioade ajungând până la 20%, fără însă a se depăși acest procent.
La final de an sau uneori la trimestru, reclamantului i se restituia diferența de retribuție reținută.
Având în vedere că veniturile indicate în adeverința nr. 1. au avut caracter permanent (salariul pentru timpul efectiv lucrat în cuantumul inițial și diferența restituită ulterior, sporul de vechime, indemnizația de conducere și desigur diferențele de încadrare și sumele achitate cu titlu de indemnizație de concediu în perioadele în care reclamantul și-a efectuat concediul de odină) și au constituit bază de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar contribuțiile datorate statului așa cum se atestă de unitatea angajatoare și cum rezultă din D. nr. 389/1972, introducerea acestor venituri în baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în dispozițiile art. 23 din L. nr. 1..
În conformitate cu art. 164 din L. nr. 1., la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, însă aceasta nu poate duce la concluzia că veniturile care au avut caracter permanent și care au intrat în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, dar care nu au fost înregistrate în carnetele de muncă nu ar putea fi luate în considerare, atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe. O soluție contrară ar însemna încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei, ca prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare, deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
Chiar și art. 4 alin. 2 din OUG nr. 4., dă posibilitatea dovedirii veniturilor cu adeverințe emise de angajator.
Totodată, însăși această ordonanță recunoaște caracterul de venit care a constituit bază de calcul a pensiilor a sporului de vechime, a indemnizației de conducere.
Faptul că în cuprinsul anexei 1 pct. VI din OUG nr. 4. se face mențiunea că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de
1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, nu poate justifica soluția neluării în calcul a veniturilor realizate de reclamant în perioada în litigiu, în condițiile în care așa cum s-a relevat, acestea au caracter permanent și au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale.
T. a apreciat că principiul egalității și cel al contributivității, afirmat în art. 2 din L. nr. 1. și dezvoltat în art. 23 alin. 1 și în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează, astfel încât veniturile realizate de reclamant în mod permanent, pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Întrucât toate veniturile menționate în adeverința nr. 1., prin care s-a realizat o defalcare a veniturilor înscrise în adeverința nr. 3. depusă de reclamant la casa teritorială de pensii, exceptând sumele obținute cu titlu de premii, au avut caracter permanent, au constituit bază de calcul a contribuției de asigurări de sănătate, în temeiul principiilor egalității și contributivității, consacrate de art. 2 lit. d și e din L. nr. 1., tribunalul a apreciat că aceste venituri trebuie luate în calculul pensiei cuvenite reclamantului.
Singurul venit care nu poate fi luat în calcul este premiul acordat sporadic reclamantului (în lunile iunie și august 1975, februarie și martie 1977), care nu are caracter permanent și asupra căruia nu s-a datorat contribuție pentru asigurările sociale de stat, conform art. 2 din D. nr. 389/1972.
Potrivit art. 51 din L. nr. 57/1974 premiile acordate de unitățile economice de stat se acordau din beneficiul realizat, fondul de premiere constituindu-se prin aplicarea unei cote asupra beneficiului realizat anual de unitate în cadrul sarcinii prevăzute prin plan.
Or, art. 2 din D. nr. 389/1972 prevede expres că nu s-a datorat contribuția de asigurări sociale asupra sumelor reprezentând premii acordate de unitățile economice din beneficiile realizate.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei întemeiată pe prevederile OUG nr. 4., atâta timp cât conform legislației vremii (D. nr. 389/1972) veniturile realizate de reclamant, cu caracter permanent, au fost supuse calculului și plății contribuției de asigurări sociale.
De asemenea, nu s-a putut reține nicio inadvertență între sumele înscrise în carnetul de muncă și cele din adeverința de care se prevalează reclamantul, atâta timp cât suma înscrisă în carnetul de muncă este salariul de încadrare, iar cea din adeverință este suma realizată efectiv în fiecare lună. Exemplificativ, este de menționat că în cazul în care o anumită perioadă reclamantul ar fi fost bolnav în carnetul de muncă se menționa salariul său de încadrare, iar efectiv lua o sumă mai mică.
În baza considerentelor reținute și făcând aplicarea textelor legale menționate, tribunalul a admis contestația formulată și în consecință, a anulat decizia atacată ca fiind nelegală, obligând pârâta să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a tuturor veniturilor realizate în perioada 25 septembrie 1971 - 31 martie 1980 pentru care s-a datorat contribuția pentru asigurările sociale de stat (este vorba de salariul pentru timpul efectiv lucrat în cuantumul inițial și diferența restituită ulterior, sporul de vechime, indemnizația de conducere, diferențele de încadrare și sumele achitate cu titlu de indemnizație de concediu).
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamant.
În termen legal, a declarat recurs pârâta C. J. de P. B. N., prin care asolicitat admiterea acestuia cu consecința respingerii acțiunii.
În susținere, recurenta învederează că soluția instanței se întemeiază pe veniturile evidențiate în adeverința nr. 3., completată de adeverința nr. 1., cea din urmă adeverință care o și explicitează pe prima, nu a fost depusă niciodată la C.
De asemenea, se arată că veniturile realizate în acord global nu au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale. A., acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea pensiei.
Principiul contributivității, reglementat de L. nr. 1., principiu la care face trimitere prima instanță, nu este aplicabil pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a acestui act normativ, în caz contrar s-ar încălca principiul contributivității.
Reclamantul intimat G. G. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 11-14), prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca fiind nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul pârâtei CJP este fondat, pentru cele ce urmează:
Reclamantul intimat a învestit instanța cu o solicitare de stabilire a pensiei prin raportare la veniturile evidențiate în adeverința nr. 33/0(...) eliberată de SC C. SA B. (f. 5 dosar fond).
Referitor la această adeverință, contrar celor reținute de către prima instanță, Curtea constată că nu îndeplinește cerințele legale, în contextul în care în cuprinsul acesteia sunt evidențiate veniturile brute realizate de către reclamant în perioada septembrie 1971-martie 1980. Or, în lipsa unei defalcări a sumei brute, nu este posibilă recalcularea pensiei, neputându-se stabili cu precizie ce elemente compun această sumă brută, respectiv care sunt sporurile incluse alături de salariu în această sumă.
Cu alte cuvinte, în lipsa unei individualizări a componentelor sumei brute, nu se poate stabili în mod efectiv care este cuantumul veniturilor suplimentare de care a beneficiat reclamantul intimat, respectiv dacă acestea au fost avute în vedere de către C. J. de P. la stabilirea pensiei.
Este adevărat că în cursul procesului reclamantul intimat a depus la dosar adeverința nr. 10/(...)(f. 95 dosar fond), care cuprinde venituri defalcate, însă această adeverință nu poate fi avută în vedere la stabilirea punctajului mediu anual în condițiile în care nu a fost depusă anterior la C. J. de P.
Nu se poate reține o încălcare a accesului la justiție, prin refuzul de a valida direct în instanță adeverința menționată, aceasta deoarece, în contextul dispozițiilor Legii nr. 1., CJP este cea care trebuie să tranșeze aceste aspecte, deciziile pronunțate de către CJP, putând fi contestate la instanța competentă.
De menționat este și faptul că depunerea adeverinței la CJP este esențială și sub alte aspecte decât cea a valorificării veniturilor suplimentare realizate. În acest sens, se impune a fi menționat faptul că data depunerii unei astfel de cereri la CJP este de natură să determine întinderea drepturilor solicitate, respectiv perioada pentru care recalcularea produce efecte, inclusiv sub aspect material. Mai mult, data depunerii poate influența și regimul juridic aplicabil cererii.
În contextul expus, nu se poate analiza fondul pretențiilor, respectiv nu se poate stabili dacă recurentul este îndreptățit sau nu să beneficieze la stabilirea pensiei și de veniturile suplimentare menționate în adeverința nr. 10/(...), în caz contrar o astfel de abordare ar echivala cu substituirea CJP de către instanță, ceea ce ar contraveni intenției neechivoce a legiuitorului privitor la obligativitatea parcurgerii procedurii specifice, în conformitate cu art. 86-88 din legea nr. 1..
Ținând seama de considerentele expuse, Curtea găsește recursul fondat, astfel că, în baza art. 312 al. 1, 3 Cod de procedură civilă îl va admite, cu consecința modificării în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. J. DE P. B. N. împotriva sentinței civile numărul 1. din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge acțiunea reclamantului G. G. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. B. N.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
D. G. S. D. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG; 3 ex./(...); Jud.fond: G.C.F.
| ← Decizia civilă nr. 3216/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 328/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
