Decizia civilă nr. 18/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.18/RR/2011
Ședința publică din data de 12 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuentul T. G. împotriva deciziei civile nr. 4. noiembrie 2010 a C.i de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), în contradictoriu cu C. J. DE P. C., având ca obiect asigurări sociale contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că revizuentul, prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2011 a formulat completări la cererea de revizuire iar la data de 11 aprilie 2011 intimata C. J. de P. C. a transmis la dosar prin fax întâmpinare.
Având în vedere că părțile au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 4. din 3 noiembrie 2010 a C.i de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. G. împotriva sentinței civile nr. 590 din (...) a Tribunalului M., pronunțată în dosar nr. (...), care a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamantul și-a întemeiat contestația pe prevederile deciziei nr. 4. a Î. C. de C. și Justiție, dată în recurs în interesul legii, care se referă la stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, însă Curtea apreciază că în mod eronat se susține că stagiul complet de cotizare ar fi potrivit menționatei decizii 25 de ani, în loc de 30 de ani.
Astfel, prin D. nr. 4. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în M.O. nr. 334/(...), s-a statuat că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 1. se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat ladeterminarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de 14 din Legea nr. 3/1977.
Apreciind că instanțele, care au considerat că persoanele pensionate în baza L. nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale beneficiază la determinarea punctajului mediu de un stagiu de cotizare de 20 de ani, conform art. 43 alin. 1 din Legea nr. 1., au procedat greșit, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerentele deciziei că „aceste persoane au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.
Cele stabilite de unele instanțe, în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea nr. 1. și ale anexei nr. 4 la această lege ca "act normativ special" la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. 4 din normele metodologice aprobate prin G. nr. (...), sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât nr. 1. reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.
În ceea ce privește principiul înscris în expunerea de motive a de urgență a G. nr. 4. privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acesta nu poate fi aplicat în cauză atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a L. nr. 1. li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Această interpretare decurge și din dispozițiile art. 4 alin. 1 din
Ordonanța de urgență a G. nr. 4., potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensii aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii G. nr. (...) privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile L. nr.
1..
Ca atare, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin G. nr. (...) este întărită și confirmată de norma de trimitere din Ordonanța de urgență a G. nr. 4..
Totodată, potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția
României, republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
În aceste condiții, este evident că legea nouă, respectiv nr. 1. nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul L. nr. 3/1977";.
Reținând că în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă decizia în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, se constată că instanța de fond, în aplicarea menționatei decizii, în mod corect a apreciat că textul art. 14 din Legea nr. 3/1977 nu prevede în mod distinct un alt stagiu de cotizare la determinarea drepturilor de pensie, decât cel general, care este de 30 de ani pentru bărbați potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Întrucât pensia reclamantului a fost stabilită sub imperiul vechii legislații
- Legea 3/1977, în conformitate cu dispozițiile H. 1550/2004 și O.U.G. 4. a fost supusă recalculării. Or, aceste acte normative - art. 2 alin. 3 din HG
1550/2004 - precizează că recalcularea pensiei se va face cu luarea în considerare a stagiului de cotizare - vechimea în muncă - reglementat de actul normativ în vigoare la data pensionării. Art. 8 din Legea nr. 3/1977 a reglementat vechimea minimă în muncă, necesară pensionării ca fiind de 30 de ani pentru bărbați, aplicată de C. J. de P. la recalculare. S. complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine data începerii operațiunii de evaluare.
Constatând că prin D. nr. 4. a Î. C. de C. și Justiție s-a stabilit că persoanelor pensionate sub imperiul L. nr. 3/1977 le sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din acest act normativ, fără a se face nici o referire la stagiul complet de cotizare, care tot prin acest act normativ este stabilit la 30 de ani în cazul bărbaților - art.8 - în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., criticile recurentului s-a constatat a fi nefondate.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea a respins ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire T. G., în temeiul art. 322 pct. 7 (1) C.proc.civ.
În dezvoltarea motivelor revizuentul a arătat că prin decizia atacată, primită în data de 22 decembrie 2010, se refuză aplicarea deciziei nr.40/(...) a Î. C. de C. și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr.334/2009, decizie obligatorie conform art.329 alin.3 C. prin afirmația că art.14 din Legea nr.3/1977 nu are semnificația reducerii stagiului de cotizare, ceea ce este rea intenție, pentru că este stipulată condiția clară de 20 de ani în grupa I sau 25 de ani în grupa II, iar potrivit art.15 din Legea nr.3/1977 la îndeplinirea condițiilor de vârstă 50-52 ani, respectiv 55-57 ani și cu stagiul de cotizare
(vechime în muncă de 20, respectiv 25 ani) contractul de muncă încetează de principiu (numai în condiții deosebite se pot prelungi cu 3 sau5 ani).
A invoca art.8 din Legea nr.3/1977, înseamnă a eluda prevederile art.1 alin.2 din lege care statuează că pensia se stabilește în raport cu contribuția adusă de fiecare om al muncii și se diferențiază în funcție de vechimea în muncă, retribuția avută și grupa de muncă aceste condiții de vechime în muncă (stagiu de cotizare) și vârsta sunt date de art.14 al L. nr.3/1977 - conform deciziei nr.40/2009 a Î. C. de C. și J.
Pentru aceste grupe de muncă contribuția de asigurări sociale este mai mare cu 40% pentru grupa I și cu 20% pentru grupa II conform Decretului nr.389/1972, Legea nr.49/1992, Legea nr.1., adică pensia suplimentară ce apare ca efect al utilizării stagiului de cotizare de 20 respectiv 25 ani este preplătită.
Reinterpretarea deciziei nr.40/2009 a Î. C. de C. și Justiție încalcă cu bună știință prevederile art.322 pct.7 (1) C. neținând seama de sentințele civile date de Curtea de A. B. nr.4678/2008; Curtea de A. B. nr.1895/2009; Curtea de A. G. nr.470/2009; Curtea de A. T. M. nr.546/2010; Curtea de A. T. - care este inițiatoarea recursului, în temeiul legii.
La dosarul cauzei s-au mai formulat și cerut următoarele capete de cerere care au rămas fără răspuns: a. aplicarea art.80(1) din Legea nr.1.;b. aplicarea L. nr.250/2007, art.7: c. aplicarea L. nr.218/2008 d. aplicarea L. nr.3/1977 art.7 (neimpozitarea pensiei); e. ca alternativă la decizia nr.40/2009 în conformitate cu prevederile art.15 din Constituția României - s-a cerut și se cere aplicarea L. nr. 226/2006 pentru a nu mai fi discriminat față de foștii colegi care au ieșit la pensie după anul 2001 conform L. nr.1..
În concluzie, la analizarea dosarului sus menționat, instanța nu a avut în vedere: a). D. nr.93/11 mai 2000 a C.i Constituționale care statuează că „În temeiul art.329 C. scopul reglementării recursului în interesul legii, este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării";. Potrivit acestui text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
Aplicarea unitară a acestor legi sunt de natură să concretizeze un principiu fundamental prevăzut de „. alin.1 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminare";. b). D. nr.528/(...) Curtea Constituțională statuează - Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art.123 alin.2 din Constituție: „Nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar obligatorii a aceleiași dispoziții legale în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți";.
De asemenea, Curtea a considerat prin aceeași decizie că „asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și autorităților publice, deci inclusiv al autorităților judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă prin aplicarea uneia și aceleiași legi, soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii";. c). Curtea Constituțională a reținut de asemenea că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența C.i Europene a Drepturilor
Omului. Referitor la dreptul oricărei persoane la un proces echitabil conform art.6 paragraf 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertății Fundamentale.
Revizuentul T. G. prin completarea înregistrată la data de 1 aprilie 2011 solicită să se țină cont și de aplicarea prevederilor art.16 alin.1 și 2, art.125 alin.3, art.145 alin.4 din Constituția României; art. 429 alin.3 C.; Adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr.5239/ 1154/(...) prin care se statuează ca obligatorie D. nr.40/2009 a Î. C. de C. și J. art.16 alin.1 și 2 din Constituția României pentru respectarea căruia se impune recalcularea pensiei conform O.U.G. nr.4/2004, respectiv H. nr.1550/2004 cu începere din anul 2006 când a depus prima contestație împotriva pârâtei și care înlătură discriminarea actuală față de deciziile curților de apel din B. , G., T..
În cazul de față se pot aplica pentru perioada 2006-2010 prevederile art.100 din Legea nr.263/2010 care aplică în subsidiar prevederile art.14 din Legea nr.3/1977, începând cu (...) (creșterea cu 50% a punctajului la grupa I și cu 25% creșterea punctajului pentru cei care ai desfășurat activități în grupa II) care se aplică începând cu (...).
Revizuentul solicită și daune interese potrivit art.(...) C.civ., respectiv corectarea punctajului de pensie recalculat cu coeficientul inflației înregistrat de I. Român de S. pentru anul (...), 2009 și 2010 și penalități pentru neplata conform Codului Fiscal în vigoare.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 aprilie 2011 pârâta C. J. de P.
M. a solicitat respingerea cererii de revizuire.
În motivare pârâta a arătat că revizuentul și-a motivat cererea de revizuire pe dispozițiile art.322 pct.7 (1) C. Hotărârile judecătorești invocate de revizuent nu sunt date „în una și aceeași pricină, între aceleiași persoane, având aceeași calitate";.
Față de această situație, pârâta consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.322 pct.7 C., și solicită să fie respinsă cererea de revizuire formulată.
În drept invocă dispozițiile art.322 C., O.U.G. nr.4., H. nr.1550/2004, L. nr.1., L. nr.3/1977.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Cererea de revizuire este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
În acest sens, se reține faptul că potrivit prevederilor art. 322 pct. 7
C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
În speță, revizuentul invocă existența unor atari hotărâri potrivnice, prin raportare la decizia civilă nr. 4. din 3 noiembrie 2010 a C.i de A. C., pronunțată în dosar nr. (...), și la D. nr. 4. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.
Se observă că această ipoteză nu se subsumează celei avute în vedere de legiuitor prin dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ.
Textul citat, prin trimiterea expresă la identitatea de pricină, persoane și calitate, restrânge sfera hotărârilor susceptibile a fi cuprinse în comparație la cea a hotărârilor pronunțate în litigii legate între subiecți concreți de drept.
Or, un recurs în interesul legii nu se pronunță într-o „pricină";, nici în raport de anumite persoane, de anumiți litiganți, ci este o cale de atac suis generis, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție statuează asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești. Ca urmare, dat fiind profilul deosebit al acestei instituții în cadrul codului de procedură civilă, nu se verifică existența în cauză a condiției impuse de art. 322 pct. 7 C.proc.civ. pentru admiterea căii extraordinare de atac a revizuirii, decizia în interesul legii neputând fi considerată o hotărâre definitivă, dată într- o anumită pricină, între anumite persoane care au în litigiu o anumită calitate.
Art. 330 ind. 7 C.proc.civ., care reglementează caracteristicile deciziei pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii, nu folosește nici un determinant la adresa acestui gen de decizii (cum că ar fi definitivă sau irevocabilă), statuând doar că este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României.
Calea de atac a revizuirii a fost reglementată pentru a se remedia situațiile în care între aceleași persoane, în aceeași pricină (deci asupra aceluiași obiect al judecății), instanțe diferite au tranșat în mod diferit, definitiv, o unică problemă de drept, situație în care este pusă sub semnul întrebării autoritatea de lucru judecat a celor două hotărâri potrivnice.
Nefiind întâlnită în cauză o atare situație, urmează a fi respinsă cererea de revizuire formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge cererea de revizuire formulată în cauză de revizuentul T. G. împotriva deciziei civile nr. 4. din 3 noiembrie 2010 a C.i de A. C. pronunțată în dosar nr.(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 12 aprilie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. M. I. T. L. D.
GREFIER, N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. M.Codrea și D.M.Haidu
| ← Decizia civilă nr. 1137/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3216/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
