Decizia civilă nr. 3938/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3938/R/2011
Ședința publică din data de 26 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul L. G. împotriva sentinței civile nr. 1206 din 6 iunie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. B.-N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1206 din 6 iunie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul L. G. în contradictoriu cu intimata C. T. DE P. B.-N.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut în esență că reclamantul născut în data de 27 ianuarie 1961, a depus la intimată în data de 29 decembrie 2010, cerere pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, însă prin decizia contestată nr. 6747/7 aprilie 2011, s-a respins cererea pentru că nu sunt întrunite prevederile L. nr.226/2006, menținându-se că acestea se va putea pensiona la limită de vârstă la vârsta de 52 ani și 6 luni conform noii legi a pensiilor. În decizia respectivă, se reține că vârsta standard de pensionare este de 65 ani, că reducerea vârstei standard datorată condițiilor speciale și deosebite de muncă este de 15 ani, iar stagiul total de cotizare realizat de contestator este de 39 ani, 7 luni și 29 zile, din care 25 ani, 11 luni și 14 zile în condiții speciale.
S-a reținut că intimata a aplicat în mod corespunzător prevederile L. nr.1., lege aflată în vigoare la data depunerii cererii de pensionare și a respins cererea pentru motivul că acesta nu avea împlinită vârsta de 50 de ani necesară ca urmare a reducerii vârstei standard de pensionare până la data intrării în vigoare a noi Legi 2., acesta împlinind 50 de ani în 27 ianuarie 2011 dată la care era abrogată L. nr.1..
S-a menționat că la 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare L. nr. 2., ce reglementează condițiile de acordare a pensiilor pentru limită de vârstă după această dată. Noua lege a modificat prevederile referitoare la reducerea standard de pensionare în sensul că reducerea maximă este de 13 ani din vârsta standard de pensionare, iar potrivit noii legi contestatorul într-adevăr este îndreptățit să se pensioneze la vârsta de 52 ani și 6 luni pentru că reducerea aplicabilă în cazul său este de 12 ani și 6 luni, potrivit art.55 alin.1 lit.b, tabelul 2 din legea nr.2., neavând 26 de ani de stagiu lucrați în condiții speciale.
T. a constatat că L. 1. a ieșit din vigoare la data de 1 ianuarie 2011, iar până la data respectivă contestatorul nu avea împlinită vârsta de 50 ani potrivit căreia s-ar fi putut pensiona în baza legii vechi menționate, lege care nu poate ultraactiva, adică nu produce efecte juridice după ieșirea din vigoare, iar potrivit L. noi nr.2. contestatorul nu este încă îndreptățit la acordarea pensiei pentru limită de vârstă conform celor anterior evocate. Trebuie precizat că tribunalul a analizat contestația formulată în baza L. nr. 1. în temeiul căreia s-a emis decizia contestată și sub auspiciile căreia s-a depus cererea de pensionare de către contestator, făcându-se și anumite referiri la prevederile legii noi ținând cont de motivarea contestației, dar litigiul este supus L. nr.1..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul L. G. solicitândanularea sentinței primei sentințe și obligarea pârâtei de a emite o nouă decizie de pensie conform L. nr. 1. începând cu data de (...).
În motivarea recursului s-a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare respectiv dovezi care erau depuse la dosar, și anume:
HG nr. 2. și C. R. art. 15 pct. 2.
Arată că prin concluziile depuse a specificat că decizia a fost emisă în baza L. nr. 1., dar că în motivare se invocă data pensionării numai la vârsta de
52 ani 6 luni potrivit L. nr. 2., dar susține că la data de (...) a împlinit vârsta pentru pensionare conform legii nr. 19/200 și Ordinului nr. 340/2001.
S-a mai arătat că instanța nu a constatat că în (...) L. nr. 2. nu putea fi aplicată întrucât Normele de aplicare a legii au fost elaborate și publicate în
M.O. la (...), dată la care s-a abrogat Ordinul nr. 340/2001 privind aplicarea L. nr.1..
În această situație, conform art.15.2 din C. R., L. nr.2. nu putea fi aplicată retroactiv la (...).
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la C. J. de P. B.-N. sub nr. 28224 din data de 29 decembrie 2010, reclamantul a solicitat acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă, însă la acel moment nu erau întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 41 alin. 1 din L. nr. 1., privitoare la vârstă și stagiul de cotizare în vederea deschiderii drepturilor de pensie, aspecte care au fost analizate în detaliu în sentința atacată și care nu au fost contestate prin memoriul de recurs.
Solicitarea reclamantului de a i se acorda drepturile de pensie începând cu data de 27 ianuarie 2011 - acesta fiind momentul când ar fi întrunit toate condițiile impuse de L. nr. 1. - se dovedește a fi nefondată, deoarece acest act normativ a fost abrogat în mod expres prin adoptarea L. nr. 2., privind sistemul unitar de pensii publice, astfel încât și-a încetat efectele după data de (...).
Aplicarea de către pârâtă a unor dispoziții conținute în L. nr. 1., unei situații juridice care s-ar crea după abrogarea acestui act normativ, prin emiterea unei decizii de pensionare în care să fie verificată îndeplinirea condițiilor impuse de acest act normativ abrogat, ar echivala cu ultraactivitatea unei legi abrogate, adică ar produce efecte după ce a ieșit din vigoare, ceea ce este lipsit de temei în lipsa unei dispoziții exprese.
Contrar susținerilor recurentului, Curtea reține că odată cu abrogarea L. nr. 1. și-a încetat efectele și Ordinul nr. 340/2001 a M.ui Muncii, întrucât acesta a fost emis doar în vederea aplicării L. nr. 1. și mai mult decât atât chiar prin prevederile art. 196 din L. nr. 2. s-a statuat că odată cu intrarea în vigoare a acestui act normativ se abrogă orice alte dispoziții contrare, ceea ce semnifică o abrogare tacită a acestui ordin.
Într-adevăr, HG nr. 2. privind normele de aplicare a L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice a fost publicată în Monitorul oficial doar la data de 28 martie 2011, însă această împrejurare nu a avut ca efect amânarea intrării în vigoare a aceste legi, deoarece hotărârea de guvern are un caracter de subordonare față de actul superior și nu poate conține soluții care să contravină prevederilor acestuia. În cazul în care nu s-ar da eficiență noilor dispoziții cuprinse în L. nr. 2., încă din momentul intrării în vigoare - 1 ianuarie 2011, s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile consacrat prin dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, invocat de către recurent.
Ca atare, instanța de fond nu a greșit atunci când a concluzionat că în condițiile date, singura modalitate legală aflată la dispoziția reclamantului este de a formula o nouă cerere de înscriere la pensie după îndeplinirea noilor condiții impuse de L. nr. 2..
Cum la data emiterii deciziei de respingere a cererii de pensionare, reclamantul nu îndeplinea condițiile prevăzute de L. nr. 1. în vigoare la data formulării cererii, Curtea apreciază că decizia contestată de către reclamant este corectă, iar hotărârea tribunalului prin care a fost menținută această decizie a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Hotărârea atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept pe care se sprijină, neputându-se reține că acestea sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, pentru a echivala cu o nemotivare și a atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., care a făcut indicat în cererea de recurs. Se constată de asemenea, că tribunalul a analizat probele depuse de către reclamant, susținerile acestuia din cererea de recurs sub acest aspect fiind nefondate.
Deși recurentul și-a mai întemeiat demersul său și pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C.proc.civ., Curtea apreciază că acest motiv de recurs poate fi reținut, numai atunci când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății - care emană de la părți, în special convențiile, ale căror clauze necesită adesea o interpretare după regulile stabilite de C. civil - a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Or, în cadrul argumentării acestui motiv de recurs trebuie să precizeze care este actul pretins denaturat și în ce constă această denaturare, simpla indicare a textului legal nefiind suficientă pentru a se reține incidența lui.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L. G. împotriva sentinței civile nr. 1206 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: M.L.B.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 4987/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 628/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
