Decizia civilă nr. 4987/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4987/R/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. S. împotriva sentinței civile nr. 4364 din 5 sept 2011, pronunțată de Tribunalul
Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată F. T., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4364 din 5 sept 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a respins excepția tardivității și a lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
S-a admis cererea reclamantei F. T. împotriva pârâtei A. PENTRU P. S.
S., care a fost obligată să elibereze reclamantei copii și extrase de pe documentele care atestă vechimea în muncă și sporurile de care reclamanta a beneficiat în calitate de angajată la F. de B. Z.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei că întrucât potrivit art.18 din L. nr.1. în forma inițială, prevede că în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele (…) cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de M. sau de direcțiile județene, până la data de (...).
A. J. pentru P. S. S. este deținătoarea documentelor în baza cărora reclamanta solicită recalcularea pensiei, și ca atare acesteia îi revine obligația să elibereze adeverința solicitată de reclamantă, deoarece reclamanta nu ar putea solicita documentele de la o instituție care nu le deține.
Excepția tardivității invocată de pârâtă pe considerentul că refuzul a fost comunicat acesteia prin adresa nr.1.(...) este nefondată întrucât borderoul de prezentare a trimiterilor poștale) nu atestă felul trimiterii și adresa persoanei căreia i-a fost adresată pentru a putea calcula de la data primirii refuzului termenul în care reclamanta poate ataca refuzul.
În lipsa unei comunicări clare a actului nu se poate considera că atacarea refuzului este tardivă.
Pe fond s-a avut în vedere că A. J. pentru P. S. S. este deținătoarea documentelor în baza cărora reclamanta solicită recalcularea pensiei, și ca atare acesteia îi revine obligația să elibereze adeverința solicitată de reclamantă, sens în care în baza art. 8 din L. nr. 5. va fi obligată la eliberarea ei.
Aceasta nu contestă că ar fi depozitarea acestor documente, apărându-se doar cu aceea că nu are în competență eliberarea de copii ale actelor solicitate care sunt în păstrarea altor instituții ale statului.
Potrivit art. 18 din L. nr.1. în forma inițială, prevede că în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele (…) cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de M. sau de direcțiile județene, până la data de (...) când art. 18 a fost modificat prin L. nr. 358/(...) prin care s-a instituit această obligație în sarcina Casei J. de P. până la data de 31 mai 2006.
Arhiva Filaturii de B. Z. a fost preluată de către D. M. și P. S. S., reorganizată apoi în A. J. de P. S. care este deținătoarea arhivei, ca urmare aceasta a fost obligată la eliberarea actelor solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. J. PENTRU P. S. S. solicitând admiterea recursului și desființarea sentinței ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului s-a invocat necompetența completului de litigii de muncă deoarece soluționarea cauzei intră sub incidența L. nr. 5. - legea contenciosului administrativ.
Arată că reclamanta nu a fost salariata instituției și nici D./A. S. nu este succesoarea în drepturi a fostei SC F. de B. Z., societate desființată în anul
2001. De asemenea, cererea reclamantei nu a intrat nici sub incidența L. nr.
19/2000 și nici a L. nr. 263/2010 privind sistemul de pensii. În consecință, solicitarea reclamantei se încadrează în prevederile art. 1 din L. nr. 5., motiv pentru care solicită admiterea recursului formulat.
La pronunțarea sentinței instanța de judecată a încălcat în mod evident prevederile L. nr. 5. L. contenciosului administrativ. Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a vizat refuzul unei instituții publice, a fostei
Direcții de M., respectiv a A. J. pentru P. S. S., ca succesoare în drepturi a acesteia ( D. de M. a fost desființată în luna decembrie 2009, iar patrimoniul și o parte din atribuțiile acesteia au fost preluate de A. S.) de a elibera copii după statele de plată și alte asemenea documente din care să reiasă sporurile de care a beneficiat în această unitate.
Cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost tardiv formulată, așa cum reiese chiar din conținutul acestei, respectiv că s-a adresat D. S. în anul 2008, iar răspunsul i-a fost comunicat prin adresa nr. 1. FS/(...)
Potrivit prevederilor L. nr. 5., L. contenciosului administrativ « Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. » « Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b)data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art.2 alin. (1) lit. h), calculat de lacomunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Având în vedere faptul că adresa D. S. a fost comunicată reclamantei sub nr. 1.(...), iar acțiunea a fost înregistrată în data de (...), cererea reclamantei a depășit chiar și termenul de decădere de un an prevăzut de L. nr. 5., în consecință, cererea reclamantei trebuia respinsă ca fiind tardiv introdusă pentru depășirea termenelor avute în vedere de L. nr. 5..
Lipsa calității procesuale pasive a pârâtei A. S.
Prin adoptarea L. nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul
Monetar Internațional, direcțiile de muncă și protecție socială au fost desființate, ca urmare a comasării prin absorbție de către A. N. pentru P. S.. Drept urmare, în data de 26 noiembrie 2009 a fost publicată În MO nr. 810 HG nr. 1384 din 18 noiembrie 2009 pentru modificarea și completarea Statutului propriu de organizare și funcționare al A. N. pentru P. S., aprobat prin H. G. nr. (...), precum și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric. Potrivit art. II din HG nr. 1384/2009 "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, direcțiile de muncă și protecție socială județene și a municipiului B., servicii publice deconcentrate ale M.ui M., Familiei și P. S. cu personalitate juridică, se desființează, activitatea acestora fiind preluată de către A. N. pentru P. S., prin agențiile județene de prestații sociale și a municipiului B."
Potrivit prevederilor HG nr. 1285/2008 cu modificările și completările ulterioare:
Agențiile teritoriale au în principal următoarele atribuții: în domeniul organizatoric; în domeniul financiar; în domeniul evidenței și raportării; în domeniul comunicării și informării; în domeniul reprezentării; în domeniul sistemului de informații.
A. S. preluând o parte din atribuțiile fostei D. S. nu are atribuții legate de eliberarea de adeverințe din care să reiasă sporurile de care a beneficiar în calitate de salariat a fostei SC F. de B. SA Z.
Preluarea acestei arhive s-a făcut în urma adresei nr. 53853 din (...) a
M.ui M. aflată în dosarul nr. 1354/2000 pentru declararea falimentului SC F. de B. SA Z. A., în L. nr. 1.-L. A. N. în forma inițială a fost instituită obligația ca
"în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor vor fi depuse la M. M. și P. S. sau la direcțiile județene ale acestuia". Numai ulterior, prin L. nr. 3., L. A. N. a fost modificată în sensul că "în cazul desființării unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotiza re la asigurările sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de către casele județene de pensii."
În perioada de la intrarea în vigoare a L. nr. 1. și până la apariția L. nr.
3., structura organizatorică a M.ui M. a suferit modificări esențiale, în sensul desprinderii din cadrul direcțiilor generale de muncă și protecție socială a caselor județene de pensii.
Prin adoptarea HG nr. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor și/sau deținători de documente persoane juridice, care s-au desființat, casele de pensii aveau obligația de a prelua "documentele cu valoare practică, referitoare la stagiile de cotizare realizate de asigurați în sistemul public de pensii ale creatorilor de documente, care în condițiile legii,se desființează, se preiau de casele teritoriale de pensii în raza cărora și-au avut sediul aceștia" « Documentele ce urmează a fi preluate de casele teritoriale de pensii sunt statele de plată a salariilor și centralizatoarele acestora, corespunzătoare întregii perioade de activitate a angajatorului, precum și documentele care atestă încadrarea locurilor de muncă în grupa I sau" de muncă, respectiv condiții speciale sau deosebite de muncă». La solicitarea D. S., Casa de P. S. cât și Casa N. de P. au refuzat preluarea acestei arhive motivând lipsa de spațiu și de personal, iar mai apoi că se așteaptă modificarea L. nr. 1., modificare ce s-a produs în anul 2006.
Extinderea aplicării L. nr. 1., respectiv obligarea A. S. la eliberarea unor astfel de adeverințe ar duce la blocaje în activitatea instituției, întrucât nu dispune de spațiu și nici de personal specializat (numărul total de salariați ai A. S. este de 20 de persoane). Activitatea prevăzută de L. A. N. presupune existența unui personal calificat în profesia de arhivar, întrucât documentele trebuie manipulate, arhivate și gestionate.
Având în vedere lipsa unui act normativ în vigoare, prin care A. S. să fie obligată la eliberarea de acte referitoare la stagiile de cotizare a foștilor salariați ai SC F. de B. SA Z., precum și lipsa de personal specializat în a elibera asemenea documente, solicită respingerea acțiunii.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Excepția nelegalei compuneri a completului de judecată este nefondată, deoarece prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat anularea unui act administrativ, care să se circumscrie prevederilor L. nr. 5..
Este adevărat că potrivit art. 2 lit. c) din L. nr. 5., actul administrativ este
„actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";, însă nu se poate reține că adresa nr. 1.(...) emisă de fosta D. S., prin care s-a respins cererea reclamantei de eliberare a actelor necesare determinării stagiului în vederea stabilirii pensiei, este un act administrativ în sensul dispoziției legale evocate, în contextul în care, emitentul actului nu a acționat în calitate de autoritate publică, ci în calitate de deținător al arhivei în sensul L. nr. 1., ca urmare a desființării societății a cărei angajat a fost reclamanta.
Potrivit art. 8 alin. 1 din L. nr. 5., competența aparține instanței de contencios administrativ și în cazul litigiile care apar ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri de către o autoritate publică. Așadar pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri trebuie să vină din partea unei autorități publice, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 lit. b din L. nr. 5., care acționează în regim de putere publică.
În condițiile în care reclamanta s-a adresat instituției pârâte cu solicitarea de a elibera copii de pe statele de plată în calitatea acesteia de depozitară a arhivei SC F. B. SA Z., societate desființată, temeiul cererii reclamantei fiind tocmai dispozițiile art. 40 alin. 2 Codul muncii, care obligă angajatorii să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului, se constată că pârâta nu s-a comportat ca o autoritate publică, în sensul celor reținute anterior, respectiv nu a acționat în regim de putere publică.
Prin urmare, recurenta neacționând în regim de putere publică, ci având doar calitatea de depozitară temporară a arhivei fostului angajator al reclamantei, refuzul acesteia de a elibera documentele solicitate nu poate fi considerat un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, refuz care să vină dinpartea unei autorități publice, în sensul dispozițiilor art. 2 din L. nr. 5., astfel încât nu se poate atrage, în speță, competența instanței de contencios administrativ.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod legal cauza a fost judecată în prima instanță de către completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale.
De asemenea, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a respins excepția tardivității invocate de pârâta recurentă prin raportare la dispozițiile L. nr. 5., deoarece așa cum s-a reținut mai sus, acest act normativ nu-și găsește aplicabilitate în speță, motiv pentru care sunt nefondate și criticile din recurs formulate în acest sens.
Prin demersul său judiciar reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. J. de P. S. S., obligarea acesteia la eliberarea de copii de pe statele de plată sau alte documente care atestă vechimea sa în muncă, inclusiv sporurile aferente, în vederea calculării pensiei, iar în condițiile în care instanța de fond a dispus obligarea pârâtei tocmai la eliberarea acestor documente, se constată că prin hotărârea atacată nu s-a acordat ceea ce nu s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut, astfel încât este exclusă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că în temeiul dispozițiilor cuprinse în art. 40 alin. 2 lit. h din C.muncii, intimata reclamanta este îndreptățită să obțină de la fostul angajator toate documentele care atestă calitatea sa de salariat. D. cu conținut similar se regăsesc și în art. 12 din L. nr. 1. a A. N., potrivit cărora persoanei juridice angajatoare îi revine obligația de a păstra documentele create sau deținute, în categoria cărora întră statele de plată la care se referă acțiunea reclamantei.
Așadar, obligațiile stabilite în sarcina angajatorului îi revenea și fostului angajator al reclamantei, respectiv SC F. de B. SA, însă ca urmare a desființării acestei societăți ca persoană juridică în anul 2001, obligația păstrării documentelor create cu valoare practică s-a transmis în temeiul art. 18 din L. nr. 1. M.ui M. și P. S. sau direcțiilor județene ale acestuia, potrivit căruia „În cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoana juridică, fără ca activitatea acestuia sa fie continuată de un altul, documentele (…)cu valoare practica, în baza cărora se eliberează copii certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor vor fi depuse la M. M. și P. S. sau la direcțiile județene ale acestuia";.
Este real că prevederile L. nr. 1. au fost modificate în timp prin instituirea obligației de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina
Casei J. de P., iar ulterior Direcției J. S. a A. N., însă se constată că nici în prezent nu a operat în concret transmisiunea acestei obligații.
A., chiar și prin cererea de recurs pârâta A. J. de P. S. S. - înființată în anul 2009 prin reorganizarea fostei Direcții J. de M. și P. S. S. - a recunoscut preluarea în anul 2001 a arhivei fostului angajator al reclamantei, precum și faptul că deține și în prezent respectiva arhivă. În consecință, în mod just s-a apreciat de către tribunal că pârâtei recurente îi revine obligația eliberării actelor solicitate de reclamantă în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligația de păstrare a documentelor cu valoare practică, precum și de deținător faptic al acestei arhive.
Pentru aceste motive, se constată că în mod corect a fost respinsă ca neîntemeiată și excepția lipsa calității procesuale pasive a pârâtei recurente, deoarece chiar dacă printre atribuțiile ce i-au fost conferite în cuprinsul HG nr. 1285/2008 nu se regăsește și cea de eliberare a datelor solicitate de reclamantă, această obligație a fost stabilită în mod expres în cuprinsul L. nr.
1..
Curtea apreciază că sunt lipsite de relevanță și nu sunt de natură a modifica soluția adoptată de tribunal, criticile privitoare la dificultățile de ordin material invocate de pârâtă sau neînțelegerile apărute între instituțiile cărora de-a lungul timpului le-a revenit obligația preluării arhivelor de la foștii deținători.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta recurentă, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. S. împotriva sentinței civile nr. 4364 din 05 septembrie 2011 a Tribunalul Sălaj pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond:K. M.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 1353/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3938/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
