Decizia civilă nr. 1838/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1838/R/2011
Ședința publică din data de 24 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 134 din 11 ianuarie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat C. I., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat - avocat C. I. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 9 mai 2011 reclamantul intimat a înregistrat, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare.
La termenul de judecată de azi reclamantul arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reclamantul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată .
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 134 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C. I. împotriva pârâtei C. J. DE P. C. și în consecință a fost obligată pârâta să emită o nouă deciziei de pensionare pentru reclamant, începând cu data de (...), cu luarea în calcul la stabilirea drepturilor cu titlu de pensie a adeverinței nr. 8. (...) emisă de SC I. P. SA C.-N.
Au fost respinse celelalte petite.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform adeverinței nr. 2166/(...) emisă de S. M. SA C.-N., în perioada
1976 - 1991 reclamanta a realizat venituri suplimentare la salariul de bază care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972, pentru această perioadă s-a aplicat forma de retribuire în acord global, conform Legii nr. 57/1974 și s-au achitat lunar cotele de CAS, inclusiv contribuția la pensia suplimentară.
Această contribuție a reclamantei la fondul de pensii nu a fost luată în considerare de către pârâtă la calculul punctajului si al pensiei.
Potrivit prevederilor art. 78 alin.4 din Legea 19/2000 modificată, punctajul asiguratului se calculează la nivelul salariilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În lumina acestor prevederi legale, cererea reclamantei a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. de P. C., solicitândmodificarea sentinței atacate, cu respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că potrivit art. 164 al Legii nr.19/2000 - la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000 are incidență pentru sumele care au devenit contributive de la (...) prin O. nr.680/2007 care stabilește ca bază contributivă la pensie poate fi venitul brut - fără a ne limita la sporurile permanente. Înaintea acestei date existau inclusiv pentru perioadele realizate după (...) restricții - de exemplu pentru premii (prime) nu se datora contribuția conform art.26 din lege. Acest act normativ nu privește veniturile din anii respectivi realizate înainte de (...).
În conformitate cu prevederile art. 164 la determinarea punctajului anual au în vedere și sporurile cu caracter permanent.
Conform art.3 din Legea nr.49/1992 sporurile cu caracter permanent sunt sporul de vechime în muncă; sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție; indemnizația de zbor;
- sporul pentru condiții grele de munca; sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare; alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii.
Astfel, nu au constituit sporuri permanente: sumele pentru orele suplimentare (deoarece orele suplimentare nu sunt o permanență), orele de noapte (nu s-a lucrat în fiecare noapte) care sunt diferite de sporul de noapte, sumele pentru munca - sâmbăta și duminica - oficial zile libere, salariul de merit (nu este o permanență), premiile (art.26 lit. e al Legii nr.19/2000).
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 9 mai 2011 reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului.
În motivare reclamantul a arătat că recurenta solicită admiterea excepției de tardivitate pe care a invocat-o în temeiul art.87 din Legea nr.19/2000 și pe care corect a respins-o instanța de fond raportat la faptul că reclamantul nu a contestat o decizie anume emisă de către recurenta-pârâtă. Decizia de pensionare supusă discuției cuprinde un termen de 3 ani (în care s-a încadrat), în interiorul căruia dacă se vor prezenta acte doveditoare de natură a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, se vor acorda drepturile noi începând cu data de (...).
Potrivit adeverinței depuse la dosar, veniturile au fost câștigate în decurs de 34 ani, în consecință se poate considera că au caracter permanent pentru care s-a calculat și virat contribuția la asigurările sociale. Natura veniturilor încasate de reclamant din „acord global"; a fost din fondul de salarizare a personalului încadrat în fostele „unități socialiste";, la terminarea și predarea lucrărilor contractate cu Statul Român, în funcție de importanța și natura muncii prestate de angajatul salariat în cadrul unității și răspunderea pentru calitatea muncii prestate.
Totodată se va face aplicarea dispozițiilor Legii nr.250/2007 de la data intrării în vigoare a acestui act normativ în concordanță cu celelalte prevederi ale Legii nr.19/2000, așa cum au fost completate și modificate ulterior.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis doar cu privire la cuantumul veniturilor salariale ce se impune a fi luate în calcul la stabilirea pensiei reclamantului.
Astfel, se constată că prin petitul acțiunii, reclamantul a solicitat luarea în calcul a adeverințelor nr. 208/(...) și nr. 8.(...), ambele emise de S. I. P. S. C.- N. P. instanță a dispus doar cu privire la una dintre acestea, nr. 8.(...), care cuprinde doar veniturile suplimentare realizate de reclamant în perioada anilor
1958-1992, cu titlu de acord global, premii și indemnizații de conducere.
Se constată, pe de altă parte, că adeverința nr. 208/(...) cuprinde salariile brute realizate în aceeași perioadă de reclamant.
Prin compararea sumelor cuprinse în aceste adeverințe, se constată că salarizarea în acord global a atras nu doar o plată superioară salariului tarifar de încadrare, ci în unele luni o plată inferioară acestuia, cum de pildă se poate constata pentru lunile februarie și martie 1962, pentru care în documentul intitulat „date privitoare la activitatea în muncă"; au fost luate în considerare la calculul pensiei sume superioare celor efectiv realizate de reclamant, după cum reies acestea din cuprinsul adeverinței nr. 208/(...), cuprinzând salariile brute ale reclamantului.
În acest sens, se reține că în baza Legii nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, salarizarea în perioada supusă incidenței acestei legi includea și măsuri de diminuare a retribuției în cazul nerealizării sarcinilor de muncă (art. 7, 12, 13, 39, 42-49,83, 91 etc.), nu numai dispoziții de acordare a unor sporuri, cum este cel pentru acord global, reliefat în cuprinsul adeverinței nr. 8.(...).
Or, în condițiile în care, pornind de la principiul contributivității de trebuie să guverneze domeniul asigurărilor sociale de stat, instituit prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, și pentru considerentele expuse mai jos asupra acestei chestiuni, practica acestei Curți a statuat în mod constant necesitatea de a se lua în calcul, la stabilirea drepturilor de pensie ale asiguraților, toate veniturile în funcție de care s-au plătit contribuții de asigurări sociale, în mod similar și pentru identitate de rațiune, trebuie excluse de la calculul pensiei sumele care au fost luate în considerare doar în mod fictiv, fără a se reflecta în salariul primit efectiv de angajat și în funcție de care s-au plătit asigurări sociale. Dacă pentru ceea ce s-a plătit în plus față de retribuția tarifară este corect a se primi un plus la pensie, în măsura în care s-au plătit contribuții pentru aceste sume, rezultă că ceea ce s-a scăzut din retribuția tarifară nici nu s-a reflectat în contribuțiile de asigurări sociale, și deci nu trebuie să se reflecte nici în calculul pensiei. Este motivul pentru care urmează a se modifica sentința atacată în sensul obligării pârâtei a lua totodată în considerare, la recalcularea pensiei reclamantului, și adeverința nr. 208/(...).
Adeverința nr. 8.(...) cuprinde, cu titlu de venituri suplimentare, acordul global, compensații și premii, iar adeverința nr. 208/(...) cuprinde salariile brute ale reclamantului.
Luarea în considerare a acestor venituri se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale „b) egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu înceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; (…) e) contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite";.
Faptul că art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 stipulează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă";, iar la alin. 3 se statuează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare"; și că art. 10 din Legea nr. 3/1977 statuează că
„retribuția tarifara, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii
10 ani de activitate";, acest articol fiind modificat prin prevederile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 49/1992 în sensul că „baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază și a următoarelor:
- sporul de vechime în muncă;
- sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție;
- indemnizația de zbor;
- sporul pentru condiții grele de muncă;
- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;
- sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare;
- alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii"; nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr.
389/19722 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că „. socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat";. Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de „. brut"; se includ și sporul pentru muncă în acord, premiile și compensațiile, chiar dacă acestea nu au avut caracter permanent.
Incidente sunt și dispozițiile art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora „punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si
(2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale";. Chiar dacă, în mod evident, așa cum arată și recurenta, textul se referă la veniturile realizate după intrarea în vigoare a modificării Legii nr. 19/2000 Legea nr. 250/2007, nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentulrealizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Nu poate fi reținută afirmația recurentei că asupra premiilor nu s-a reținut contribuția de asigurări sociale față de prevederile art. 26 din Legea nr.
19/2000, având în vedere că aceste venituri au fost realizate până în anul
1992, or Legea nr. 19/2001 a intrat în vigoare în anul 2001, astfel încât plata contribuției de asigurări sociale s-a realizat, în raport de aceste premii, în baza art. 1 din Decretul nr. 389/1972, citat mai sus.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art.304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc.civ., va fi admis recursul în sensul celor arătate.
Vor fi menținute dispozițiile nerecurate din sentință, anume, cele privitoare la respingerea unor petite, cu privire la care reclamantul nu a formulat recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 134 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. și în consecință obligă pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare a adeverințelor nr. 208 din (...) respectiv nr. 8. (...), ambele emise de S. I. P. S. C.- N., începând cu data de (...).
Menține restul dispozițiilor care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 24 mai 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
GREFIER, N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. U. P.
| ← Decizia civilă nr. 1535/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 287/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
