Decizia civilă nr. 4583/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale

Decizii civile - asigurări sociale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr.4583/R/2011

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.

JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. G. G.: N. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1562 pronunțate de Tribunalul Maramureș la data de 16 septembrie 2011 în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată L. E., având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este realizată.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că motivele de recurs au fost comunicate reclamantei intimate și văzând că recurenta a solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1562 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta L. E. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. M. și în consecință s-a dispus suspendarea deciziei de revizuire nr. 2./(...) emisă de pârâtă, până la soluționarea contestației care face obiectul dosarului nr. (...) al T.ui M..

A fost obligată pârâta să repună în plată decizia de pensionare nr.

2./(...) privind pensia de serviciu.

Vremelnică și executorie până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...) al T.ui M..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 581 Cod procedura civilă, ordonanța președințiala reprezintă o procedură specială în temeiul căreia la cererea părți interesate instanța poate lua măsuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru pre- venirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială sunt ur- mătoarele:

- urgența măsurii solicitate , aceasta urmând a fi apreciată de către ins- tanță în raport cu situația existentă în momentul judecării cererii de ordonanță președințială;

- nesoluționarea (ne prejudecarea) fondului cauzei , aceasta însemnând ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului. În soluționarea unei cereri de ordonanță președințială, instanța nu analizează fondul dreptului discutat de părți;

- vremelnicia măsurii , respectiv prin intermediul acestei proceduri nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. P. ne- mulțumită de măsura luată prin ordonanță are posibilitatea de a se adresa ins- tanței, pe calea dreptului comun.

De regulă, măsurile dispuse pe calea ordonanței președințiale sunt limi- tate în timp, până la soluționarea pe fond a cauzei.

În speță decizia a cărei suspendare se solicită, a fost emisă de pârâtă, ca urmare a revizuirii pensiei reclamantei în baza art. 1 al. 1 din OUG nr.

59/2011 potrivit căruia:

„P.le prevăzute la art. 1 lit. c-h din Legea nr. 119/2010, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi se revizuiesc din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidența cărora se află dosarele de pen- sie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență";.

Ca urmare a suspendării de către instanță a HG nr. 7. în dosarul nr.

(...) al C. de A. B., prin decizia din (...) a fost reluată în plată pensia de serviciu de care beneficia reclamanta anterior.

Față de abrogarea expresă a HG nr. 7., suspendarea acestei hotărâri a rămas fără obiect și implicit a rămas fără obiect și suspendarea deciziei de recalculare din (...). În acest sens fiind exprimat și punctul de vedere al Î. C. de C. și Justiție care prin decizia din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) a admis recursurile declarate de G. și M. M. împotriva sentinței C. de A. B., pe care a modificat-o în sensul că a respins cererea de suspendare a HG nr. 7. ca rămasă fără obiect, moment la care în ce o privește pe reclamantă, a rămas în plată cu pensia de serviciu inițial stabilită în baza Legii nr. 567/2004.

În speță decizia a cărei suspendare se solicită, a fost emisă de pârâtă, ca urmare a revizuirii pensiei reclamantei în baza art. 1 al. 1 din OUG nr.

59/2011 potrivit căruia:

Împotriva deciziei de revizuire, reclamanta a formulat contestație, prin aceasta invocându-se nelegalitatea și caracterul abuziv al emiterii deciziei de revizuire. C. a fost înregistrată în dosarul nr. (...) al Tribunalului M..

Cererea formulată de reclamantă nu prejudecă fondul cauzei, are un ca- racter urgent și cuprinde motive bine justificate pentru a dispune suspendarea executării deciziei de revizuire și reluarea în plată a deciziei inițiale.

Astfel, pensia de serviciu de care reclamanta a beneficiat, era un drept menit să asigure securitatea socială a acesteia.

La momentul stabilirii dreptului de pensie în favoarea reclamantei, deși era în vigoare Legea nr. 19/2000, reclamanta a optat pentru pensia de serviciu, în felul acesta renunțând la dreptul său de a muncii și a obține salariu. Mă- sura care se solicită a fi dispusă, respectiv suspendarea deciziei de revizuire, are un caracter vremelnic, aceasta a fost dispusă doar până la soluționarea contestației înregistrate împotriva deciziei de revizuire a pensiei reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând modificareasentinței în sensul respingerii cererii.

În motivare pârâta a invocat prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ., arătând că în cauză nu s-a făcut dovada unei situații de excepție care să justifice luarea acestei măsuri. Revizuirea pensiei reclamantei, respectiv reducerea cuantumului pensiei, nu dovedește insuficiența veniturilor și nici o situație de excepție care săjustifice luarea măsurii de suspendare a deciziei de revizuire prin ordonanță președințială.

Nu este îndeplinită nici condiția unei pagube iminente, care nu ar putea fi reparată. Eventualul prejudiciu cauzat reclamantei prin reducerea cuantumului pensiei este unul patrimonial, cuantificabil și va putea fi reparat, în situația soluționării favorabile a contestației împotriva deciziei de revizuire.

În ceea ce privește condiția vremelniciei, pârâta solicită să se constate că și această condiție este doar aparent îndeplinită. Astfel, deși în considerentele sentinței recurate, instanța de fond a apreciat că, de regulă, măsurile dispuse pe cale de ordonanță președințială sunt limitate în timp, până la soluționarea pe fond a cauzei, s-a dispus suspendarea deciziei de revizuire a pensiei până la soluționarea irevocabilă a contestației împotriva acestei decizii.

Pârâta consideră că nu este îndeplinită nici cerința neprejudicierii fondului.

Este important de subliniat că prin OUG nr.59/2011 s-a dispus revizuirea pensiilor prevăzute la art.1 lit. c - h din Legea nr. 119/2010, care au făcut obiectul recalculării în baza acestei legi, iar Legea nr. 119/2010 a făcut obiectul controlului de constituționalitate (Decizia nr.871/2010 și decizia nr.873/2010) anterior promulgării, iar prin decizia nr.871 din (...), Curtea a decis că dispozițiile acestei legi sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Consideră că eventuala neconformitate cu normele comunitare nu poate fi analizată în cadrul acestei proceduri de ordonanță președințială, pentru că s-ar aduce atingere cerinței neprejudicierii fondului.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 octombrie 2011 reclamanta

L. E. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, cu menținerea înîntregime a sentinței atacate, pentru motivele prezentate în acțiune.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:

Criticile din recurs vizează modalitatea în care, în soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de petiționară, s-a analizat întrunirea în cauză a condițiilor de admisibilitate.

Curtea constată că sunt întemeiate considerentele reținute de prima instanță raportat la faptul că se verifică în speță o urgență de natură a determina admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, condiția de aparență a dreptului și cea de vremelnicie.

Pentru rigoarea demersului, se impune precizarea că neprejudecarea fondului nu este impusă ca o condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, ci ca o limită a judecății în cadrul procesual oferit de o atare cerere.

Urgența pe care o indică prevederea legală ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, prin sintagma „. grabnice";, nu este una oarecare, ci o anumită urgență, circumscrisă la situațiile enumerate limitativ în cod, anume, „. păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.

Fiind exclusă ultima ipoteză din textul citat, raportat la situația de fapt expusă de petiționară prin cererea introductivă de instanță, rămân a fi analizate primele două ipoteze ale textului legal incident.

Se constată, astfel, că nu se poate invoca pierderea dreptului pe care îl protejează de către petiționară, având în vedere că se invocă de către aceasta apărarea dreptului său de proprietate asupra pensiei de serviciu prin acțiunea de drept comun inițiată în fața T.ui M..

În opinia instanței, ordonanța președințială nu va putea fi admisă ori de câte ori este litigios și contestat un drept, atâta timp cât temporizarea pe care o presupune judecarea litigiului de drept comun asupra fondului dreptului nu arputea atrage o pierdere definitivă a dreptului. Cu alte cuvinte, doar ca o excepție se va putea da ordonanță președințială, acolo unde este pericol ca dreptul în esența sa să se piardă (să se păgubească, după formula folosită de legiuitor) până la soluționarea pe calea acțiunii de drept comun a pretenției asupra dreptului.

Raportat la cea de-a doua ipoteză propusă de textul legal citat, cea vizând prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, situația este sensibil diferită de ipoteza anterioară a textului, prin raportare la afirmarea de către reclamantă a imposibilității acoperirii cheltuielilor lunare de întreținere, medicamente, practic, că îi e imposibil, din pricina diminuării pensiei, să își ducă traiul.

Actele depuse la dosar probează o situație de excepție care concretizează urgența afirmată. Astfel, s-au depus facturi pentru utilități, precum și acte privitoare la credite bancare.

Curtea, apreciază că, în aceste condiții se poate considera situația creată prin „. pensiei de serviciu"; (practic, prin anularea ei și înlocuirea cu una pentru limită de vârstă suis generis) ca implicând o atare urgență, întrucât, după cum s-a arătat mai sus, situația ipotetic nelegală la a cărei corectare vremelnică se tinde prin inițierea unei cereri de ordonanță președințială se circumscrie unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Altfel spus, gravitatea consecințelor situației create face ca acestea să nu poată fi reparate, în condițiile în care reducerea drastică a veniturilor pe care reclamanta le considera stabile, o pun pe acesta într-o situație atât de precară încât să se considere că îi provoacă, raportat la probațiunea produsă, o pagubă ireparabilă.

Vremelnicia, ca o altă condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, rezultă cu prisosință din modul de formulare a cererii, anume, de a se suspenda decizia nr. 2./(...) până la soluționarea contestației care face obiectul dosarului nr. (...) al T.ui M..

Raportat la motivul de recurs privind prejudicierea fondului, nici acesta nu este de natură a conduce la admiterea recursului, dat fiind că prin sentința atacată, nu s-a stabilit dreptul reclamantei, ci s-a dispus o măsură temporară, prin „. fondului"; pe baza aparenței dreptului, așa cum întreaga doctrină acceptă că se impune soluționarea cererilor de ordonanță președințială.

De asemenea, se reți ne că există argumente juridice aparent valabile față de legalitatea actului administrativ, fiind îndeplinită și condiția privind aparența dreptului reclamantei.

Astfel, reclamanta a beneficiat de pensia de serviciu din 2008, iar începând cu luna septembrie 2010, i-a fost emisă o decizie de recalculare a acestei pensii, conform dispozițiilor Legii nr.119/2010 și H.G. nr.7., aceasta contestând decizia.

Prin sentința civilă nr.1575/(...), pronunțată în dosarul nr.(...) a C. de A. B., s-a dispus însă anularea și suspendarea executării H. până la data soluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui act administrativ.

Acțiunea de anulare a actului administrativ cu caracter normativ nu a fost soluționată nici până în prezent, aflându-se pe rolul Î. C. de C. și J.

În executarea acestei hotărâri s-a emis de către C. T. de P. M., astfel cum aceasta arată în întâmpinarea depusă la fond, decizia de pensie nr. 2. din (...), prin care s-a suspendat și executarea actului administrativ-decizia de pensie de recalculare a pensiei de serviciu - emisă în temeiul actului administrativ cu caracter normativ suspendat - H., recurenta fiind repusă în plata pensiei de serviciu.

La data de (...), G.ul emite O. nr.59/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, constatând în preambul că: „se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile depensie pe care persoanele vizate de prezenta O. de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale";, prin care abrogă și H., stabilind o metodologie de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.

În temeiul art.1 din O. nr.59/2011, C. J. de P. M. emite, la data de (...), decizia de revizuire a cărei suspendare a executării se solicită în cauză.

În speță se reține că, deși H. a fost abrogat la data intrării în vigoare a O. nr.59/2011, efectele acestei hotărâri s-au produs în patrimoniul recurentei până la data de (...), când și-a produs efectele decizia nr. 2. din (...) de reluare a plății pensiei de serviciu, chiar intimata conformându-se hotărârii judecătorești pronunțate în temeiul Legea nr.554/2004.

Conform disp.art.14 alin.7 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

În situația prezentată anterior, în care exista un act administrativ de reluare a pensiei de serviciu până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de anulare a H., act normativ care a produs efecte în patrimoniul recurentei până la data de (...), acțiunea de anulare a acestui act nefiind soluționată irevocabil până la data emiterii deciziei de revizuire, emiterea și punerea în plată a unei decizii de revizuire emise în temeiul O. nr.59/2011, cu nerespectarea dispozițiilor unei hotărâri judecătorești, face ca aparența dreptului să fie de partea reclamantei.

Un alt argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ îl constituie și faptul că drepturile reclamantei, care a fost repusă în plata pensiei de serviciu de către casa de pensii, în baza unui titlu executoriu, așteptările sale firești fiind în sensul menținerii acesteia până la data înscrisă în hotărârea judecătorească, respectiv până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de anulare a hotărârii de guvern în baza căreia s-a recalculat pensia, au fost afectate printr-o decizie de revizuire ce aparent încalcă art.20 și 22 din O. nr.59/2011, precum și art.14 alin.5 din Legea nr.554/2004.

Astfel, art.20 din O. nr.59/2011 prevede că stabilirea pensiei revizuite se face prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, care va cuprinde în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza revizuirii.

Art.22 din aceeași ordonanță prevede că procedura de stabilire, plată, recalculare, suspendare, reluare și încetare a pensiilor revizuite potrivit metodologiei din anexa la acest act normativ, este cea prevăzută de legea nr.263/2010.

Potrivit disp.art.171 din Legea nr.263/2010, la data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art.1 din legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul prezentei legi.

Art.14 alin.5 din legea nr.554/2004, prevede că în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat, acesta este suspendat de drept.

În raport cu titulatura deciziei nr. 1. din (...), de revizuire a pensiei, se reține că, potrivit a Legii nr.263/2010, lege organică ce reglementează regimul general privind pensiile publice-în condițiile art.73 alin.3 din Constituție-asemenea acte administrative pot fi emise doar în situațiile prevăzute la art.107 alin.1 din lege, respectiv: „În situația în care, ulterior stabilirii și /sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și /sau plătite și cele legal cuvenite, casateritorială de pensii, respectiv casa teritorială, operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.";

În același sens erau și dispozițiile art.89 din Legea nr.19/2000, ce prevedeau că în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, casa teritorială de pensii operează revizuirile și modificările legale.

Analizând formal cele două decizii emise de casa de pensii în temeiul Legii nr.119/2010 și ale O. nr.59/2011, se remarcă doar două diferențe de conținut a acestora, respectiv data emiterii celor două acte și actul normativ în temeiul cărora au fost adoptate, aparența fiind în sensul că, pe de o parte, nu a fost corectată nicio eroare de stabilire a pensiei, nu s-a constatat nicio diferență între drepturile de pensie stabilite prin cele două decizii, pentru a justifica emiterea unei decizii de revizuire în sensul art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010, iar, pe de altă parte, nu a fost motivată defel decizia în fapt, potrivit disp.art.20 din O. nr.59/2011, deși aceasta se impunea cu atât mai pregnant în speță, întrucât actul administrativ emis lipsea de efecte o hotărâre judecătorească și un act administrativ de executare a acestei hotărâri.

În acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au statuat, în privința actelor administrative, mai ales a celor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte unilaterale trebuie să îmbrace forma scrisă, să cuprindă în chiar conținutul lor motivarea în fapt și în drept a măsurii luate și să fie comunicate, aduse la cunoștința persoanelor interesate în mod legal.

Art.31 alin.1 și 2 din Constituție garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Având în vedere faptul că prin decizia nr. 2. din (...) intimata a suspendat, în baza unei hotărâri judecătorești, executarea deciziei de recalculare nr. 2. din (...), iar ulterior, prin decizia de revizuire din (...), emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat, care conform art.14 alin.5 din legea nr.554/2004, ar trebui să fie suspendat de drept, Curtea reține că în cauză aparența dreptului este de partea recurentei.

În mod greșit prima instanță a reținut astfel că nu poate soluționa prezenta cerere fără a antama fondul cauzei, respectiv fără a cerceta cu minuțiozitate problematica fondului cauzei, având în vedere faptul că într-o cerere de ordonanță președințială judecătorul este obligat să pipăie fondul cauzei, să verifice astfel validitatea formală a actului contestat, pentru a analiza aparența dreptului reclamantului.

Examinând astfel validitatea formală a deciziei de revizuire, Curtea reține că, pentru considerentele expuse anterior, se poate reține că situația de fapt avută în vedere la data suspendării executării deciziei de recalculare a pensiei de serviciu nu s-au modificat, intimata emițând un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat.

Curtea mai reține că cererea are caracter urgent, întrucât, pe de o parte,dreptul afectat prin actul administrativ a cărui suspendare se cere era menit săasigure securitatea socială al reclamantei, iar pe de altă parte, se impune cu necesitate ca particularul să fie repus în drepturile ce i-au fost deja recunoscute printr-o hotărâre judecătorească, executată printr-un act administrativ al intimatei.

Se mai reține că cererea de suspendare a executării acestei decizii de pensie, ce este un act administrativ, pentru care legiuitorul a prevăzut o competență specială, trebuie analizată și potrivit Recomandării nr.R (89)8 din (...) a Comitetuluide M. din cadrul Consiliului Europei.

Prin această recomandare se arată că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai constatat prin aceeași R. că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.

R.a prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.

Față de toate aceste considerente, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, iar în baza art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.1 C.proc.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. M. împotriva sentinței civile nr. 1562 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședință publică din 8 noiembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. M. I. T. D. G.cu opinie separată

G., N. N.

Red.I.T./S.M.

2 ex./(...) Jud.fond. C. V.

Motivarea opiniei separate a doamnei judecător D. G.

Opinez că în cauza dedusă judecății se impunea admiterea recursului formulat de către pârâta CJP C., cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii cererii reclamantei L. E., justificată de neîndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale reglementate de art. 581 Cod de procedură civilă.

Astfel, prin demersul juridic dedus judecății, reclamanta a solicitat să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 2. din (...), privind recalcularea pensiei de serviciu, până la soluționarea irevocabilă a contestației prin care a solicitat anularea acestei decizii.

În vederea valorificării cererii, reclamanta a recurs la procedura specială a ordonanței președințiale, procedură reglementată de dispozițiile art.581 - 582

C.pr.civ., cu privire la care legiuitorul a instituit trei condiții de admisibilitate - urgența, caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale, respectiv neprejudecarea fondului cauzei - condiții ce trebuie întrunite cumulativ.

Raportat la textele legale menționate, consider că prima instanță a soluționat în mod nelegal cauza dedusă judecății, făcând o aplicare greșită a normelor legale menționate.

Astfel, condiția urgenței subzistă atunci când luarea măsurii este justificată pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Atât doctrina, cât și jurisprudența au precizat că instanța trebuie să arate împrejurările din care se deduce existența urgenței, respectiv ce anume s-ar periclita, dacă s-ar refuza părții dreptul de a recurge la această procedură specială. De asemenea, aceasta trebuie să persiste pe tot parcursul judecății.

În cauză, ^reclamantaapreciază că este justificată condiția urgenței, susținând cea de-a doua teză a textului legal menționat referitor la „. unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara";, subliniind în acest sens că reducerea drastică a mijloacelor de întreținere îi produce consecințe vădit prejudiciabile. Nu se poate admite că urgența rezultă în mod implicit din circumstanțele cauzei, respectiv, aceasta „nu trebuie în mod obligatoriu probată";.

Este adevărat că sunt situații în care urgența se presupune până la dovada contrară, însă în acele situații „urgența"; este apreciată chiar de către legiuitor (art. 280 Cod de procedură civilă, privind cererea pentru suspendarea executării vremelnice). Or, în cauza dedusă judecății nu este incidentă nici o normă legală care să justifice o astfel de concluzie.

Apreciez că depunerea în probațiune a deciziei prin care s-a diminuat pensia de serviciu nu este de natură să se circumscrie condiției urgenței, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă. Este adevărat că reclamanta a depus în probațiune o factură de utilități (curent), o chitanță privind contravaloarea întreținerii pentru luna iulie 2011, respectiv, copii ale contractelor de credit în derulare, din care rezultă datoriile pe care aceasta le are împreună cu familia.

Cu toate acestea, constat că în cauză nu s-a dovedit faptul că reclamanta și familia acesteia nu obțin alte venituri, în condițiile în care față de caracterul special al acestei proceduri și de măsura excepțională solicitată, era necesar să se administreze un probatoriu care să dovedească și acest aspect.

De altfel, opinez că și în măsura în care s-ar admite ipoteza producerii unei pagube iminente, o astfel de pagubă ar putea fi reparată prin pronunțarea unei soluții favorabile în cauza privitoare la contestarea deciziei de recalculare, ceea ce înseamnă că nu este îndeplinită condiția urgenței prevăzută de lege.

Reținând că legiuitorul condiționează admisibilitatea ordonanței președințiale de îndeplinirea cumulativă a celor trei cerințe mai sus menționate și constatând că în circumstanțele cauzei cerința urgenței nu este îndeplinită, apreciez că trebuia admis recursul pârâtei CJP, în sensul arătat anterior.

JUDECĂTOR

D.G.

Tehnored.DG (...)

Motivarea opiniei concordante a judecătorului C. M.

Soluția de admitere de către instanța de fond a acțiunii formulate de către reclamanta L. E. este corectă, impunându-se respingerea recursului formulat de pârâta C. J. DE P. M., având în vedere însă următoarele considerente în ceea ce privește urgența măsurii dispuse prin hotărârea recurată, ca o condiție de admisibilitate a cererii formulate pe calea ordonanței președințiale:

În ceea ce privește ordonanța președințială, chiar Curtea Constituți onalăa statuat, potrivit art.581 din Codul de procedură civilă, că aceasta constituie o

procedură specială, prin care instanța de judecată poate dispune luarea unor

măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgență este justificată de necesitatea

evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime.

Consider că urgența, în cazul prezentei cereri, decurge chiar din faptul că dreptul af ectat pr in ac tul ad min is tr ativ a c ăru i s uspend are se cere er a men it s ă asigure secur itate a soc ial ă a recl aman te i, era singurul venit lunar al acesteia, că dreptul său, constatat printr-o hotărâre judecătorească , era de a-și menține pensia de serviciu pe perioada în care contestația împotriva deciziei de recalculare emisă conform dispozițiilor Legii nr.119/2010 și H.G. nr.7. se afla în curs de soluționare în jurisdicția competentă, cu atât mai mult cu cât, chiar prin preambulul O. nr.59/2011, s-a constat că punerea de îndată în executare a deciziilor de recalculare emise în temeiul Legii nr.119/2010, a condus la stabilirea injustă și inechitabilă a drepturilor de pensie pe care persoanele vizate erau îndreptățite să le primească.

De asemenea, urge nț a măs ur ii ce s -a sol ic itat a f i d ispu s ă re iese cu

cer titud ine ș i d in necesitatea ca particularul s ă f ie repus în dre p tur ile ce i -au fostdeja recunoscute printr-o ho tăr âre jud ec ătore asc ă , execu tată pr in tr -un act

ad min is tr ativ al ace le iaș i c ase ter itor ial e de pensii c are, d up ă adop tare a O.

nr.59/2011, f ăr ă o jus tif ic are rezon ab il ă, rev ine asupr a p ropr ie i măsur i de

me nț inere în pl ată a pensiei de serviciu.

Astfel, reclamanta a beneficiat de pensia de serviciu din anul 2008, iar începând cu luna septembrie 2010, i-a fost emisă o decizie de recalculare a acestei pensii, conform dispozițiilor Legii nr.119/2010 și H.G. nr.7., aceasta contestând decizia.

Prin sentința civilă nr.1575/(...), pronunțată în dosarul nr.(...) al C. de A.

B., s-a dispus însă anularea și suspendarea executării H. până la data soluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui act administrativ.

Acțiunea de anulare a actului administrativ cu caracter normativ nu a fost soluționată nici până în prezent, aflându-se pe rolul Î. C. de C. și Justiție, astfel cum au precizat părțile din prezenta cauză.

În executarea acestei hotărâri judecătorești, s-a emis de către C. T. de P.

M., astfel cum rezultă chiar din motivarea actului, decizia de pensie nr. 2. din (...), prin care s-a suspendat și executarea actului administrativ-decizia de pensie de recalculare a pensiei de serviciu- emisă în temeiul actului administrativ cu caracter normativ suspendat- H.-, recurenta fiind repusă în plata pensiei de serviciu.

Observând cele două decizii cu nr.2., din datele de (...) și (...), emise de casa de pensii în temeiul Legii nr.119/2010 și ale O. nr.59/2011, se remarcă doar două diferențe de conținut ale acestora, respectiv data emiterii celor două acte și actul normativ în baza cărora au fost emise, aparența fiind în sensul că, pe de o parte, nu a fost corectată nicio eroare de stabilire a pensiei, nu s -a

constatat nicio dife rență între drepturile de pensie acordate prin cele două decizii - ce au fost stabilite prin ambele acte într-un cuantum de 1302 lei,

pentru același punctaj mediu anual de 1,77603 puncte , la o valoare a punctului de pensie de 732,8 lei - pentru a justifica emiterea unei decizii de revizuire în sensul art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010, iar, pe de altă parte,

nu a fost motivată defel în fapt decizia de revizuire, potrivit disp.art.20 din O.

nr.59/2011, deși ac easta se impunea c u atât mai pregnant în speță, întru cât

actul administrativ emis lipsea de efecte o hotărâre judecătorească.

Se reține astfel că fluctuația nejustificată, dar semnificativă, a cuantumului pensiei recurentei, la interval de doar câteva luni, în urma unor acte administrative ale aceleiași autorități statale, nerespectarea într-un stat de drept a unor hotărâri judecătorești, face ca prezenta cerere de suspendare a executării să prezinte urgență dincolo de alte dovezi privind situația materială precară în care ar fi fost adus particularul prin emiterea ultimei decizii de pensie din (...).

Pentru aceste motive privind caracterul urgent al măsurii dispuse de către prima instanță, rețin că recursul formulat de către C. J. de P. M. este nefondat.

C. M.

Judecător,

← Decizia civilă nr. 3408/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 245/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Decizia civilă nr. 4583/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4583/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale