Decizia civilă nr. 466/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 466/R/2011
Ședința 8 Februarie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 2714 din 6 septembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat H. V., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal se prezintă reclamantul intimat H. V., lipsă fiind pârâta recurentă C. J. de P. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 11 ianuarie 2011, prin registratura instanței, reclamantul intimat H. V. a depus la dosar întâmpinare.
Reclamantul intimat arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului declarat de pârâta recurentă C. J. de P. C. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, susținând pe scurt motivele expuse în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2714 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul H. V. împotriva pârâtei C. J. DE P. C. și în consecință a fost obligată pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru limită de vârstă în favoarea reclamantului cu luarea în calcul a sporurilor si veniturilor suplimentare realizate, menționate în adeverințele nr. 1374/(...) și nr. 132/(...), ambele emise de S. DE C.-D. A. T. precum și adeverința nr. 594/(...) emisă de S. C. PENTRU S. A. SRL B. începând cu data de (...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a depus la dosarul cauzei adeverințele nr. 1374/(...) și nr. 132/(...), ambele emise de S. DE C.-D. A. T. precum și adeverința nr. 594/(...) emisă de S. C. PENTRU S. A. SRL B. din care a rezultat că acesta a beneficiat de venituri suplimentare reprezentând acord global, indemnizații de conducere și alte sporuri.
Conform reglementărilor în materie, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații prevăzuți la art.5 alin. l, pct. I, II și V din L. nr. 19/2000 republicată, și de către angajatorii acestora, se face lunar de către aceștia din urmă.
Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. l pct. I, sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prev. la art. 5 alin. I pct. II și V.
Se iau așadar în calcul sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
Salariile sunt înscrise în carnetul de muncă iar în situația în care acest lucru nu s-a întâmplat ele pot fi dovedite cu adeverințe. Dacă nu se pot dovedi cu înscrisuri la stabilirea drepturilor se va lua în calcul salariul minim pe economie. La fel pot fi dovedite și sporurile cu caracter permanent ca și majorările de salarii.
Au fost luate în considerare indemnizațiile care potrivit legislației anterioare datei de (...) au făcut parte din baza de calcul al pensiilor si care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 4 pct.2 și 3 din OUG 4/2005. Prevederi asemănătoare sunt cuprinse și în O. nr. 680/(...) pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, punctul
7, care modifică punctul 19 de la secțiunea I „. generale";.
Față de cele ce preced, având în vedere faptul că reclamantul a dovedit pretențiile sale, prin adeverința anterior menționată, instanța în temeiul art. 87 coroborat cu prevederile art. 155 și urm. din L. nr. 19/2000 a admis acțiunea acestuia și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea reclamantului cu luarea în calcul a adeverințelor menționate mai sus.
Drepturile se vor acorda începând cu data de (...), data înregistrării cererii de recalculare a acestor adeverințe la sediul pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. de P. C. solicitândmodificarea hotărârii atacate, cu respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că potrivit Legii nr.27/1966 - art.4, fondurile necesare plății pensiilor, a ajutorului social și a celorlalte drepturi cuvenite pensionarilor și membrilor lor de familie se realizează din contribuțiile întreprinderilor, instituțiilor, altor organizații și ale persoanelor fizice care angajează, precum și din sumele alocate în acest scop din bugetul de stat, fără nici o reținere din salariu. Potrivit art.44, media salariilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza salariului tarifar.
La fel, în art.3 al Legii nr.3/1977 se arată că: (1) Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat.
Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat.
A.78 alin.4 din L. nr.19/2000 are incidență pentru sumele care au devenit contributive de la (...) prin O. nr.680/2007 care stabilește că bază contributivă la pensie poate fi venitul brut - fără a ne limita la sporurile permanente. Înaintea acestei date existau inclusiv pentru perioadele realizate după (...) restricții - de exemplu pentru premii (prime) nu se datora contribuția conform art.26 din lege. Acest act normativ nu privește veniturile din anii respectivi realizate înainte de (...).
Potrivit art.164 al Legii nr.19/2000 - legea după principiile căreia s-a făcut recalcularea pensiilor - la determinarea punctajului anual, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Așadar, legea impune luarea în calcul a salariilor brute din carnet, iar salariile brute nu sunt și veniturile brute.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie
1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Cum sumele în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, iar pentru calculul perioadelor de dinaintea intrării în vigoare a acestei legi se utilizează salariile tarifare brute sau nete, eventual sporurile permanente, aceste sume în mod corect nu au fost luate în calcul.
O confirmare a justeței celor afirmate de C. J. de P. C. o constituie și recursul în interesul legii promovat de P. G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care constatând că nu există un punct de vedere unitar în practica instanțelor, solicită ca prin admiterea acestuia să se pronunțe o decizie, să se statueze că nu se pot valorifica la stabilirea și recalcularea pensiilor formele de retribuire în acord global, prevăzute de L. nr.57/1974, ce este utilizată ca temei legal de angajator.
Orele suplimentare nu sunt o permanență, întrucât nu sunt sporuri cu caracter permanent așa cum rezultă și din actele normative care constituie temeiul legal al acordării acestuia, art.119 și 120 din L. nr.10/1972: - „Munca peste durata normală poate să fie prestată și în alte condiții deosebite, în legătura cu interesele producției și ale muncii. În acest caz, munca peste durata normală poate fi prestată până la 120 ore pe an, pentru o persoană, pe baza aprobării prealabile a centralelor, ministerelor și celorlalte organe centrale, comitetelor executive ale consiliilor populare județene și al municipiului B., cu acordul unităților sindicatelor de ramura. Prin hotărâre a Consiliului de M., cu acordul Uniunii G.e a Sindicatelor, la propunerea organelor prevăzute în alineatul precedent făcută în urma consultării colectivelor de munca, se va putea aproba pentru unele unități în cazuri cu totul deosebite, efectuarea de ore suplimentare peste plafonul de 120 ore anual, fără însă a se depăși 360 ore anual. Orele în care o persoana prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sunt ore suplimentare și se compensează cu timp liber corespunzător. Dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, în următoarele 30 de zile, și cel în cauza este de acord, orele suplimentare se vor retribui cu un spor, după cum urmează:a) 50% din salariul tarifar de încadrare pentru primele 2 ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru; b) 100% din salariul tarifar de încadrare pentru orele care depășesc primele 2 ore și pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, zilele de sărbătoare legală și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale nu se lucrează";.
Prin urmare aceste ore suplimentare nu constituie spor cu caracter permanent.
Prin întâmpinarea înregistrat la data de 11 ianuarie 2011, reclamantul H. V. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta C. J. de P., cu motivarea că în agricultură din lunile martie până în decembrie se lucrează în acordglobal, și se plătește cât se lucrează, nu s-a plătit nici o oră cu 50% în plus. Acest fapt reiese și din adeverințele depuse la dosar, căci la salariul depășit față de cel din cartea de muncă au fost plătite contribuțiile față de stat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Adeverințele menționate cuprind, cu titlu de venituri suplimentare, acordul global, orele suplimentare, premii, sporul de vechime.
Luarea în considerare a acestor venituri se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale „b) egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; (…) e) contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite";.
Faptul că art. 164 alin. 2 din L. nr. 19/2000 stipulează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă";, iar la alin. 3 se statuează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare"; și că art. 10 din L. nr. 3/1977, invocat în cererea de recurs, statuează că „retribuția tarifara, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate";, nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/19722 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că „. socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat";. Or, în mod evident, înînțelesul sintagmei de „. brut"; se includ și sporul pentru muncă în acord, premiile și orele suplimentare, chiar dacă acestea nu au avut caracter permanent.
Incidente sunt și dispozițiile art. 78 alin. 4 din L. nr. 19/2000, potrivit cărora „punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale";. Chiar dacă, în mod evident, așa cum arată și recurenta, textul se referă la veniturile realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Nu poate fi reținută afirmația recurentei că asupra premiilor nu s-a reținut contribuția de asigurări sociale față de prevederile art. 26 din L. nr.
19/2000, având în vedere că aceste venituri au fost realizate până în anul
1998, or L. nr. 19/2001 a intrat în vigoare în anul 2001, astfel încât plata contribuției de asigurări sociale s-a realizat, în raport de aceste premii, în baza art. 1 din Decretul nr. 389/1972, citat mai sus.
Sunt corecte citate de către recurentă prevederile art. 4 și 44 din L. nr.
27/1966, conform cărora fondurile necesare plății pensiilor, a ajutorului social și a celorlalte drepturi cuvenite pensionarilor și membrilor lor de familie se realizează din contribuțiile întreprinderilor, instituțiilor, altor organizații și ale persoanelor fizice care angajează, precum și din sumele alocate în acest scop din bugetul de stat, fără nici o reținere din salariu. Aceste dispoziții, ca și cele ale art.3 al Legii pensiilor nr. 3/1977, ce statuează că „fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat";, nu sunt în contradicție cu prevederile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 citat mai sus, astfel încât interpretarea coroborată a acestor texte de lege conduce la concluzia că din câștigul brut realizat de personalul salarizat, unitățile angajatoare rețineau contribuția de asigurări sociale de stat, pe care o vărsau la bugetul asigurărilor sociale de stat, acestea fiind de fapt „. pe care le plătesc unitățile socialiste";, despre care face vorbire art. 3 din L. nr. 3/1977. Deci, nu se poate afirma că, potrivit legislației în vigoare în perioada vizată de adeverința eliberată reclamantului, acesta nu ar fi contribuit din întreg venitul brut realizat la fondul asigurărilor sociale de stat. A. 1 din Decretul nr. 389/1972 a fost modificat pentru prima dată prin L. nr.
4., fără însă a se schimba principiul calculului contribuției de asigurări sociale asupra întregului câștig brut realizat.
Cât privește referirea la dispozițiile pct.VI al O.U.G. nr. 4/2005, conform cărora „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioarei datei de 1 aprilie 2001:
● formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale";, Curtea apreciază că aplicarea acestui text de lege nu trebuie să ignore principiile enunțate mai sus ce guvernează ramura dreptului asigurărilor sociale de stat, așa cum au fost prezentate pe larg în cele ce preced.
Referitor la trimiterea făcută la recursul în interesul legii promovat în materie, se reține că prin D. nr. 30 din (...) a fost respins acest recurs cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostulsistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. „a"; din L. nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază recursul ca nefondat și urmează a-l respinge, raportat la prevederile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 2714 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr.(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. I. T. D. C. G.
GREFIER, A. B.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. M.F.B. și A.G.C.
| ← Decizia civilă nr. 4406/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1186/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
