Decizia civilă nr. 4958/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4958/R/2011
Ședința noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. S. împotriva sentinței civile nr. 4287 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta M. D., având ca obiect litigiu de muncă - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea văzând că recurentul a solicitat judecata în lipsă, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4287 din (...) pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), au fost respinse ca nefondate excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale pasive formulate de pârâta A. județeană pentru P. S. S.
A fost admisă cererea precizată formulată de reclamanta M. D. și a fost obligată pârâta A. J. pentru P. S. S. să-i elibereze toate documentele pe care le deține în legătură cu aceasta și care atestă stagiul de cotizare realizat în sistemul public de pensii, sporuri, majorări salariale primite în perioadele (...)- (...), (...)-(...), (...)-(...), în care reclamanta a prestat activitate la F. de B. Z.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepțiile tardivității și a lipsei calității procesuale pasive ale pârâtei de rândul 1 au fost respinse, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat antecesoarei pârâtei de rândul 1 în anul 2011, eliberarea de documente care atestă vechimea în muncă a acesteia, inclusiv a tuturor sporurilor aferente perioadei desfășurate de reclamantă la F. de B. Z. R. pârâtei a fost acela că solicitarea nu face obiectul activității și atribuțiilor sale, depozitarul documentelor, din perspectiva art. 18 din L. nr. 1. trebuind să fie A. N.
Poziția astfel exprimată, menținută în întregime și în cursul procesului, arată fără putință de tăgadă că pârâta nu dorește să onoreze solicitarea reclamantei.
Prin urmare, față de acest refuz explicit, și în egală măsură, actual, acțiunea reclamantei nu poate fi paralizată prin faptul că aceasta nu ar fi
1 urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din L. nr. 5. ori pentru că acțiunea a fost introdusă după trecerea termenului de 6 luni sau 1 an, statornicit în L. nr. 5..
De altfel, prezentul litigiu nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 5., reclamanta neavând calitatea de persoană vătămată în sensul art. 2 alin.1 lit. a din L. nr. 5., în condițiile în care refuzul de a emite o adeverință cu mențiunile solicitate nu poate fi asimilat cu un act administrativ vătămător, așa cu este acesta definit de art. 2 alin.1 lit.c.
Pârâta A. J. pentru P. S. S. este depozitara documentelor solicitate de către reclamantă, prin urmare nu poate susține că nu ar avea calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanta nu ar putea solicita documente de la o instituție a statului care nu le deține.
În aceiași ordine de idei, pârâta D. J. S. a A. N., care nu deține aceste documente, nu poate fi obligată a le elibera chiar dacă, potrivit art. 18 din L. nr. 1., în cazul desființării unei persoane juridice documentele cum sunt cele solicitate de reclamanți trebuie preluate de A. N.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
La data de 8 ianuarie 2004 D.D.F.S.S. S. (a cărei succesoare este D. S.) a procedat la recepția actelor care generează relații de pensii din cadrul S. F. S.
Z., sens în care s-a încheiat un proces-verbal de recepție, aflat la fila 419 în dos. nr. (...), vol.I acvirat pe cale scurtă).
După această preluare, pârâta D. S. a inițiat o corespondență oficială cu diverse instituții ale statului, cu scopul declarat ca acestea să preia arhiva S. F. de B. S.
A., pârâta D. S. s-a adresat cu memorii M.ui M., Familiei și Egalității de
Ș., D. J. S. a A. N., C. N. de P. și A. D. de A. S. precum și C. J. de P. S. (f. 393 -
427, dos. (...), vol. I acvirat pe cale scurtă).
Aceste demersuri au rămas însă fără rezultat astfel că și în prezent documentele care atestă stagiile de cotizare ale angajaților fostei S. F. de B. S.
Z. (pentru care s-a dispus lichidarea judiciară) se află în păstrarea pârâtei D. S. a cărei atribuții au fost preluate de pârâta de rândul 1.
Prin urmare, refuzul pârâtei de rândul I de a elibera copii ale actelor necesare reclamantei pentru reglementarea raporturilor lor cu C. J. S. este nejustificat.
Abilitarea legală a pârâtei A. J. pentru P. S. S. ori a unei alte instituții a statului de a depozita documentele relative la stagiile de cotizare ale reclamantei se constituie într-o dispută care nu are legătură cu solicitarea reclamantei și care nu poate să lezeze interesele legitime ale acesteia.
Pentru cele ce preced, în baza art.21 din L. nr. 39/2006 instanța a admis cererea precizată formulată de reclamanta M. D. și a fost obligată pârâta A. J. pentru P. S. S. să-i elibereze toate documentele pe care le deține în legătură cu aceasta și care atestă stagiul de cotizare realizat în sistemul public de pensii, sporuri, majorări salariale primite în perioadele (...)-(...); (...)-(...); (...)-(...), în care reclamanta a prestat activitate la F. de B. Z.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând casareasentinței atacate, cu respingerea cererii reclamantei.
În motivarea recursului a invocat necompetența completului de litigii de muncă deoarece soluționarea cauzei intră sub incidența L. nr.554/2000 - legea contenciosului administrativ: cererea de chemare în judecată vizează refuzul unei instituții publice de a elibera copii după statele de plată și alte asemenea documente din care să reiasă sporurile de care a beneficiat reclamanta în această unitate.
2
Reclamanta nu a fost salariata instituției și D. S. nu este succesoarea în drepturi a fostei SC F. de B. Z., societate desființată în anul 2001. De asemenea, cererea reclamantei nu a intrat sub incidența L. nr.19/2000 sau a L. nr.263/2010 privind sistemul de pensii.
Instanța de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut precum și ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C.pr.civ.): nu a ținut cont de faptul că A. S. are în păstrare doar state de plată ale fostei societăți comerciale desființate, care nu sunt documente individuale, ci colective, ce conțin date despre drepturile salariale ale mai multor salariați. Acestea nu pot fi eliberate și nici puse la dispoziția unor terțe persoane, nefiind clar cum va putea fi îndeplinită această obligație pentru alte sute de foști salariați, dacă se vor preda reclamatei statele de plată.
Obligația A. S. de a elibera stagiile de cotizare corespunzătoare sporurilor primite de reclamantă este imposibil de îndeplinit datorită faptului că nu dețin documente și date din care să rezulte contribuțiile achitate statului de fosta societate comercială desființată.
Acțiunea a fost tardiv formulată: reclamanta s-a adresat D. S. în anul
2008, răspunsul i-a fost comunicat prin adresa nr. 362/(...), iar acțiunea a fost înregistrată în data de (...), cu depășirea termenului de decădere de un an prevăzut de L. nr. 5.. Sunt citate prevederile art. 7 alin. 1 și art. 11 din L. nr.
5..
Se mai invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei.
Prin adoptarea L. nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, direcțiile de muncă și protecție socială au fost desființate, ca urmare a comasării prin absorbție de către A. N. pentru P. S.. Drept urmare, în data de 26 noiembrie 2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 810 H.G. nr. 1384 din 18 noiembrie 2009 pentru modificarea și completarea Statutului propriu de organizare și funcționare al Agenției N. pentru P. S., aprobat prin H. G. nr. (...), precum și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric. Potrivit art. II din HG nr. 1384/2009 "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, direcțiile de muncă și protecție socială județene și a municipiului B., servicii publice deconcentrate ale M.ui M., Familiei și P. S. cu personalitate juridică, se desființează, activitatea acestora fiind preluată de către A. N. pentru P. S., prin agențiile județene de prestații sociale și a municipiului B.
Potrivit prevederilor HG nr. 1. cu modificările și completările ulterioare: Agențiile teritoriale au în principal atribuții: în domeniul organizatoric; în domeniul financiar; în domeniul evidenței și raportării; în domeniul comunicării și informării; în domeniul reprezentării; în domeniul sistemului de informații.
A. S. preluând o parte din atribuțiile fostei D. S. nu are atribuții legate de eliberarea de adeverințe din care să reiasă sporurile de care a beneficiar în calitate de salariat a fostei SC F. de B. SA Z.
Preluarea acestei arhive s-a făcut în urma adresei nr. 53853 din (...) a M.ui M. aflată în dosarul nr. 1354/2000 pentru declararea falimentului SC F. de B. SA Z. A., în L. nr. 1.-L. A. N. în forma inițială a fost instituită obligația ca
„în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu
valoare practică , în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privinddrepturile individuale ale cetățenilor vor fi depuse la M. M. și P. S. sau la
direcțiile județene ale acestuia ";. Numai ulterior, prin L. nr. 3., L. A. N. a fost
3 modificată, obligația de preluare a documentelor cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetățenilor fiind prevăzută în sarcina caselor jude țene de pensii . în același sens stipulau și prevederile H.G. nr. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor și/sau deținători de documente persoane juridice, care s-au desființat.
În perioada de la intrarea în vigoare a L. nr. 1. și până la apariția L. nr.
3., structura organizatorică a M.ui M. a suferit modificări esențiale, în sensul desprinderii din cadrul direcțiilor generale de muncă și protecție socială a caselor județene de pensii.
Prin O.U.G. nr. 39/2006, aprobată cu modificări prin L. nr. 4., art. 18 din L. nr. 1. a fost modificat, obligația de preluare a documentelor cu valoare practică revenind A. N. sau direcțiil or județene ale A. N. ";.
O.U.G. nr. 39/2006 a fost adoptată pentru a înlătura crearea unei incompatibilități între activitatea de bază specifică instituțiilor ce dețin astfel de arhive și activitatea de eliberare a adeverințelor ce stau la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale. Activitatea de bază specifică a A. S. este în domeniul asistenței sociale și politicilor familiale și nicidecum aceea de a elibera dovezi referitoare la stagiile de cotizare ale foștilor salariați ai societăților comerciale desființate, așa cum reiese din Statutul de organizare și funcționare al ANPS și A. teritoriale.
După preluarea acestei arhive D. S. în anul 2001, a efectuat numeroase demersuri pentru intrarea în legalitate către CJPAS S., CNPAS, MMPS și D. J. a A. N. în vederea predării acesteia instituțiilor abilitate de lege să elibereze stagii de cotizare cetățenilor, dar toate aceste demersuri nu au avut nici o finalitate, întrucât instituțiile în drept să preia această arhivă au motivat refuzul prin lipsa de spațiu și personal. Problema acestei arhive este cunoscută atât la nivel local cât și la nivel central, dar nu s-a găsit încă nici o soluție care să rezolve această situație.
Obligarea A. S. la eliberarea unor astfel de adeverințe ar duce la blocaje în activitatea instituției, întrucât nu dispune de spațiu și nici de personal specializat (numărul total de salariați ai A. S. este de 20 de persoane). Activitatea prevăzută de L. A. N. presupune existența unui personal calificat în profesia de arhivar, întrucât documentele trebuie manipulate, arhivate și gestionate.
Lipsa competenței materiale a A. S. ar face ca eliberarea unei asemenea adeverințe să fie lovită de nulitate, raportat la prevederile art. 34 din Decretului nr. 31/1954. Ca dovadă, documentele eliberate de D. S. altor foști salariați ai
Filaturii de B. nu au fost valorificate de către C. de P. S. pe motiv că nu aceasta este instituția competentă în eliberarea unor asemenea dovezi. Nu există la această dată un cadru legal în baza căruia A. S. să fie obligată să elibereze cele solicitate. Art. 21 din O.U.G. nr. 39/2006, în baza căruia instanța a admis cererea reclamantei, nu instituie obligația A. S. de a elibera documentele solicitate, aceasta nefiind creatorul documentelor și nici succesoarea fostei societăți desființate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea, cu majoritate de voturi, reține următoarele:
1) Prin cererea introductivă, reclamanta/ul a solicitat, în contradictoriu cu A. J. de P. S. S., obligarea acesteia la eliberarea unor documente care atestă vechimea sa în muncă, inclusiv sporurile aferente.
În speță nu este atrasă competența instanței de contencios administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din L. nr. 5., instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri de către o autoritate publică.
4
Dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b definesc autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de
putere publică,pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Rezultă că, pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri trebuie să vină din partea unei autorități publice.
Raportând cele reținute anterior la prezenta speță, Curtea constată că recurenta-pârâtă nu s-a comportat ca o autoritate publică, în sensul celor reținute anterior, respectiv nu a acționat în regim de putere publică. Reclamantul s-a adresat recurentei-pârâte cu solicitarea de a elibera copii de pe statele de plată în calitatea acesteia de depozitară temporară a arhivei SC F. B. SA Z., societate desființată, temeiul cererii reclamantului fiind tocmai dispozițiile art. 40 alin. 2 Codul muncii, care obligă angajatorii să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Prin urmare, recurenta neacționând în regim de putere publică, ci având doar calitatea de depozitară temporară a arhivei fostului angajator al reclamantului, refuzul acesteia de a elibera documentele solicitate nu poate fi considerat un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, refuz care să vină din partea unei autorități publice, în sensul dispozițiilor art. 2 din L. nr. 5., astfel încât nu poate atrage, în speță, competența instanței de contencios administrativ.
2) Prima instanță a dispus obligarea pârâtei la eliberarea tuturor documentelor pe care le deține în legătură cu aceasta și care atestă stagiul de cotizare realizat în sistemul public, sporuri, majorări salariale primite. Dispoziția instanței trebuie interpretată în sensul ce poate avea un efect (art.
978 vechiul Cod civ.), deci în sensul că obligă pe pârâtă la eliberarea unei adeverințe atestând veniturile salariale realizate de reclamant/ă în perioada în care a fost angajat la S. F. de B. S. și achitarea CAS în raport de acestea, fiind evident că stagiul de cotizare este cunoscut reclamantei/., în raport de petitul acțiunii. Dispoziția primei instanțe nu poate fi interpretată, conform aserțiunii recurentei, ca o predare către reclamant a întregii arhive a S. F. de B. S. sau a tuturor statelor de plată în care figurează reclamantul/a, întrucât stabilirea cuantumului pensiei acestuia (în mod evident, scopul urmărit de reclamant/ă pentru promovarea acțiunii) se face cu luarea în considerare a adeverințelor eliberate de fostul angajator, nefiind necesară prezentarea în original a statelor de plată.
Prin urmare în mod evident, recurenta își va putea îndeplini această obligație prin eliberarea unei adeverințe cuprinzând datele și informațiile referitoare la activitatea desfășurată de reclamant pe baza documentelor deținute și verificabile.
3) Tot astfel este evident că perioada în care reclamantul și-a desfășurat activitatea la S. F. de B. S.A este anterioară intrării în vigoare a L. nr.19/2000, act normativ care este bazat pe principiul contributivității și reglementează rolul C. J. de P. de a atesta plata contribuțiilor sociale.
Or în raport de perioada la care se referă acțiunea reclamantului anterioara datei de (...), sunt incidente în cauză dispozițiile Decretului nr.389/1972, care prin art.1 și art.3 stabilește că angajatorul depune contribuția de 15% asupra câștigului brut, ceea ce semnifică sub acest aspect probatoriu că deține documentele justificative ale acestei operațiuni care fac parte din arhiva preluată de pârâtă.
Prin urmare, pârâta își va putea executa obligația privind stagiul de cotizare prin menționarea plății contribuțiilor datorate asupra veniturilor
5 realizate de reclamant, conform Decretului nr.389/1972, în măsura în care rezultă acest aspect din documentele deținute.
4) Nefiind incidente prevederile L. nr.5., conform considerentelor expuse în cadrul analizei primului motiv de recurs, demersul judiciar al reclamantului nu este supus termenelor reglementate de actul normativ invocat.
5) Reclamantul este îndreptățită conform art.40 alin.2 lit. h Codul muncii, să obțină de la fostul angajator „toate documentele care atestă calitatea ei/lui de salariat";.
În conformitate cu dispozițiile art.12 din L. nr.1. a A. N., persoanei juridice angajatoare îi revine obligația de a păstra documentele create sau deținute, în categoria cărora intră statele de plată pe baza cărora s-a emis adeverința eliberată reclamantei, adeverință pe care recurenta refuză să o ia în considerare la recalcularea pensiei.
Această obligație îi revenea fostului angajator al reclamantei, respectiv S. F. de B. S.A Z., însă ca urmare a încetării existenței sale ca persoană juridică, obligația păstrării documentelor create cu valoare practică s-a transmis în temeiul art.18 din L. nr.1. (în forma inițială) D. de M. și P. S. S., în prezent A.
J. pentru P. S. S.
Conform art. 18 din L. 1. (așa cum a fost modificat prin L. 3.) documentele cu valoare practică în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de casele județene de pensii sau ale sectoarelor municipiului B., după caz.
Deși era obligatorie, în cauză nu a operat această preluare, documentele cu valoare practică din arhiva S. F. de B. S.A Z. fiind păstrate de D. de M. și P.
S. S.
Cu toate că norma juridică menționată anterior a fost modificată prin instituirea obligației de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina
D. J. S. a A. N., Curtea constată că nu a operat în concret transmisiunea acestei obligații deoarece este condiționată de „. în cadrul… direcțiilor județene ale A. N. a unor structuri specializate cu asigurarea, în condițiile legii, a resurselor umane și logistica - financiară necesară";.
Prin urmare, obligația Serviciului Județean S. al A. N. de a prelua documentele deținute de D. de M. și P. S. S. și C. J. de P. S. este supusă condiției suspensive menționate de a cărei îndeplinire depinde transmiterea efectivă a obligației și executarea sa.
Curtea constată că nici în prezent nu a operat în concret transmisiunea acestei obligații; or, consecințele disputei între instituțiile locale din județul S. cu privire la păstrarea documentelor nu pot să se repercuteze asupra foștilor salariați, îndreptățiți să obțină actele necesare stabilirii drepturilor de pensie.
Prin urmare, în prezent A. J. de P. S. S. are obligația eliberării actelor solicitate în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligația de păstrare a documentelor cu valoare practică, precum și de deținător faptic ala acestei arhive.
În raport de aceste considerente, este irelevantă pretinsa lipsă a atribuțiilor legale ale pârâtei în raport de prevederile HG nr. 1., deoarece obligația sa de eliberare a datelor solicitate de reclamant nu rezidă din dispozițiile pe care le invocă, ci din prevederile L. nr. 1., coroborate cu împrejurarea deținerii faptice a arhivei fostului angajator,
De asemenea, recunoașterea dreptului reclamantului nu este condiționată de existența mijloacelor materiale ale pârâtei pentru eliberarea actului, astfel încât excepția lipsei calității procesuale nu este întemeiată.
6
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 3, 6 și 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea de A. va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
În faza procesuală a recursului nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. S. împotriva sentinței civile nr. 4287 din (...) pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 29 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. M. I. T. D. C. G. cu opinie separată
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. B. A.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider ca fiind fondat motivul de recurs invocat de către pârâta A. J. PENTRU P. S. S., privind necompetența materială absolută a primei instanțe de a soluționa acțiunea formulată de către reclamantă în jurisdicția de muncă și asigurări sociale.
A., prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat obligarea AGENȚIEI J. PENTRU P. S. S., în calitate de succesoare în drepturi și obligații a D. S. să elibereze o adeverință tip cu sporurile de care aceasta a beneficiat în calitate de salariată la S. F. de B. Z.
Art.155 din L. nr.19/2000 stabilește în mod expres cererile ce se soluționează în primă instanță de către tribunale, în jurisdicția asigurărilor sociale, astfel încât opinez că prezenta acțiune de obligare a unei autorități publice deținătoare de documente la eliberarea unei adeverințe nu poate fi încadrată în vreuna dintre aceste categorii, nefiind o cerere întemeiată pe dispozițiile legii speciale privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Prezenta cauză nu poate fi calificată ca fiind un conflict de muncă, întrucât nu se solicită, în temeiul disp.art.40 alin.2 lit.h) din Codul muncii obligarea angajatorului la eliberarea adeverinței privind drepturile de care reclamanta a beneficiat în calitate de salariată.
7
Practic, în cauză, solicitarea reclamantei-intimate privind eliberarea adeverinței de către recurenta-pârâtă, în calitate de autoritate publică, are la bază prevederile art.1 din O.G. nr.33/2002, potrivit cărora autoritățile publice centrale și locale eliberează certificate și adeverințe numai în cazurile în care situațiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deținute de acestea.
Potrivit disp.art.1 alin.1 din L. nr.5., orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Conform disp.art.8 alin.1 din L. nr.5., se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Având în vedere și faptul că prezenta acțiune a fost în mod corect înregistrată pe rolul S. de contencios administrativ a T.ui S., consider că în mod eronat aceasta a fost transpusă la termenul din data de (...) la Secția civilă, fiind soluționată astfel atât cu încălcarea normelor de competență absolută, cât și a celor privind compunerea completului de judecată.
În consecință, consider că se impunea, în temeiul disp.art.312 alin.2 și
304 pct.3 din Codul de procedură civilă, admiterea recursului formulat de către A. J. pentru P. S. S. și casarea sentinței recurate .
Judecător,
C. M.
8
| ← Decizia civilă nr. 921/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 959/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
