Decizia civilă nr. 4986/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4986/R/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. P. P. S. S. împotriva sentinței civile nr. 3454 din 23 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată A. ANA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 octombrie
2011, prin serviciul de registratură al instanței reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâta recurentă.
Cauza fiind în stare de judecată, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 3454 din 23 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția prescripției, inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
A fost admisă cererea precizată a reclamantei A. Ana împotriva pârâtei A.
P. P. S. S., pe care o obligă să elibereze reclamantei copii și extrase de pe documentele care atestă vechimea în muncă și sporurile de care reclamanta a beneficiat în calitate de angajată la F. de B. Z.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu prioritate excepțiile invocate:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale, instanța a reținut că nici un act normativ nu stabilește atribuții în sarcina direcțiilor de muncă și protecția socială și implicit în sarcina sa de a elibera asemenea copii; prin O. nr. 3. s-a reglementat preluarea arhivelor de la persoanele juridice desființate de către A. N., respectiv direcțiile județene ale acestei instituții.
Pârâta A. J. pentru P. S. S. este depozitara documentelor solicitate de către reclamanți, prin urmare nu poate susține că nu ar avea calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanții nu ar putea solicita documente de la o instituție a statului care nu le deține.
Excepția inadmisibilității a fost respinsă, pentru următoarele considerente: Reclamanta a solicitat antecesoarei pârâtei, eliberarea de copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, pentru perioada în care a lucrat la F. de B. Z. R. D. S. a fost acela că solicitarea nu face obiectul activității și atribuțiilor sale, depozitarul documentelor, din perspectiva art. 18 din L. nr. 1. trebuind să fie A. N..
Față de acest răspuns (f. 64) nu s-a făcut dovada că aceasta a fost comunicată reclamantei. B. de ieșire depus de pârâtă în dovedirea comunicării adresei nu evidențiază nici ce anume și nici unde a fost comunicat pentru a avea certitudinea că adresa de la fila 64 a fost comunicată reclamantei și pentru a putea stabili data de la care curge termenul de prescripție.
Excepția inadmisibilității a fost respinsă întrucât față de refuzul fățiș al pârâtei și în egală măsură, actual, acțiunea reclamanților nu poate fi paralizată prin faptul că aceștia nu ar fi urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din L. nr. 5. ori pentru că acțiunea a fost introdusă după trecerea termenului de 6 luni sau 1 an, statornicit în L. nr. 5..
Instituind procedura prealabilă, legiuitorul a avut în vedere să ofere organului administrativ posibilitatea de a rezolva probleme reclamate de cei ce se consideră vătămați într-un drept al lor, nicidecum de a obstrucționa accesul acestora din urmă la justiție, prin apărări formulate de către un organ administrativ care refuză în continuare, nejustificat, să dea curs solicitării întemeiate a unui petiționar.
Asupra cauzei de față, instanța a reținut următoarele:
Din evidența carnetului de muncă al reclamantei atașat la dosar reiese cu certitudine faptul că aceasta a fost angajată a Filaturii de B. Z., însă nu sunt consemnate sporurile pe care reclamanta le solicită.
A. J. pentru prestații S. S. este deținătoarea documentelor în baza cărora reclamanta solicită recalcularea pensiei, și ca atare acesteia îi revine obligația să elibereze adeverința solicitată de reclamantă, sens în care în baza art. 8 din L. nr. 5. va fi obligată la eliberarea ei.
Aceasta nu contestă că ar fi depozitarea acestor documente, apărându-se doar cu aceea că nu are în competență eliberarea de copii ale actelor solicitate care sunt în păstrarea altor instituții ale statului.
Potrivit art. 18 din L. nr. 1. în forma inițială, prevede că în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele (…) cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de M. sau de direcțiile județene, până la data de (...) când art. 18 a fost modificat prin L. nr. 358/(...) prin care s-a instituit această obligație în sarcina Casei J. de P. până la data de 31 mai 2006.
Față de aceste considerente acțiunea reclamantei a fost fondată și a fost admisă în consecință de instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. J. pentru P. S. S. solicitândadmiterea recursului și desființarea sentinței ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului s-a invocat necompetența completului de litigii de muncă deoarece soluționarea cauzei intră sub incidența L. nr. 5. - legea contenciosului administrativ.
Arată că reclamanta nu a fost salariata instituției și nici D./A. S. nu este succesoarea în drepturi a fostei SC F. de B. Z., societate desființată în anul 2001.
De asemenea, cererea reclamantei nu a intrat nici sub incidența L. nr. 19/2000 și nici a L. nr. 263/2010 privind sistemul de pensii. În consecință, solicitareareclamantei se încadrează în prevederile art. 1 din L. nr. 5., motiv pentru care solicită admiterea recursului formulat.
La pronunțarea sentinței instanța de judecată a încălcat în mod evident prevederile L. nr. 5. L. contenciosului administrativ. Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a vizat refuzul unei instituții publice, a fostei
Direcții de M., respectiv a A. J. pentru P. S. S., ca succesoare în drepturi a acesteia (D. de M. a fost desființată în luna decembrie 2009, iar patrimoniul și o parte din atribuțiile acesteia au fost preluate de A. S.) de a elibera copii după statele de plată și alte asemenea documente din care să reiasă sporurile de care a beneficiat în această unitate.
Cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost tardiv formulată, așa cum reiese chiar din conținutul acesteia, respectiv că s-a adresat D. S. în anul
2008, iar răspunsul i-a fost comunicat prin adresa nr. 153/(...).
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei A. S. se arată de către recurentă faptul că prin adoptarea L. nr. 3. privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, direcțiile de muncă și protecție socială au fost desființate, ca urmare a comasării prin absorbție de către A. N. pentru P. S.. Drept urmare, în data de 26 noiembrie 2009 a fost publicată În MO nr. 810 HG nr. 1384 din 18 noiembrie 2009 pentru modificarea și completarea Statutului propriu de organizare și funcționare al A. N. pentru P. S., aprobat prin H. G. nr. (...), precum și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric. Potrivit art. II din HG nr. 1384/2009 "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, direcțiile de muncă și protecție socială județene și a municipiului B., servicii publice deconcentrate ale M.ui M., Familiei și P. S. cu personalitate juridică, se desființează, activitatea acestora fiind preluată de către A. N. pentru P. S., prin agențiile județene de prestații sociale și a municipiului B."
Potrivit prevederilor HG nr. 1285/2008 cu modificările și completările ulterioare:
Agențiile teritoriale au în principal următoarele atribuții: în domeniul organizatoric; în domeniul financiar; în domeniul evidenței și raportării; în domeniul comunicării și informării; în domeniul reprezentării; în domeniul sistemului de informații.
A. S. preluând o parte din atribuțiile fostei D. S. nu are atribuții legate de eliberarea de adeverințe din care să reiasă sporurile de care a beneficiar în calitate de salariat a fostei SC F. de B. SA Z.
Preluarea acestei arhive s-a făcut în urma adresei nr. 53853 din (...) a M.ui
M. aflată în dosarul nr. 1354/2000 pentru declararea falimentului SC F. de B. SA Z. A., în L. nr. 1.-L. A. N. în forma inițială a fost instituită obligația ca "în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor vor fi depuse la M. M. și P. S. sau la direcțiile județene ale acestuia". Numai ulterior, prin L. nr. 3., L. A. N. a fost modificată în sensul că "în cazul desființării unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotiza re la asigurările sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de către casele județene de pensii."
În perioada de la intrarea în vigoare a L. nr. 1. și până la apariția L. nr. 3., structura organizatorică a M.ui M. a suferit modificări esențiale, în sensul desprinderii din cadrul direcțiilor generale de muncă și protecție socială a caselor județene de pensii.
Prin adoptarea HG nr. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor și/sau deținători de documente persoane juridice, care s-au desființat, casele de pensii aveau obligația de a prelua "documentele cu valoare practică, referitoare la stagiile de cotizare realizate de asigurați în sistemul public de pensii ale creatorilor de documente, care în condițiile legii, se desființează, se preiau de casele teritoriale de pensii în raza cărora și-au avut sediul aceștia" « Documentele ce urmează a fi preluate de casele teritoriale de pensii sunt statele de plată a salariilor și centralizatoarele acestora, corespunzătoare întregii perioade de activitate a angajatorului, precum și documentele care atestă încadrarea locurilor de muncă în grupa I sau" de muncă, respectiv condiții speciale sau deosebite de muncă». La solicitarea D. S., Casa de P. S. cât și Casa N. de P. au refuzat preluarea acestei arhive motivând lipsa de spațiu și de personal, iar mai apoi că se așteaptă modificarea L. nr. 1., modificare ce s-a produs în anul 2006.
Extinderea aplicării L. nr. 1., respectiv obligarea A. S. la eliberarea unor astfel de adeverințe ar duce la blocaje în activitatea instituției, întrucât nu dispune de spațiu și nici de personal specializat (numărul total de salariați ai A. S. este de 20 de persoane). Activitatea prevăzută de L. A. N. presupune existența unui personal calificat în profesia de arhivar, întrucât documentele trebuie manipulate, arhivate și gestionate.
Având în vedere lipsa unui act normativ în vigoare, prin care A. S. să fie obligată la eliberarea de acte referitoare la stagiile de cotizare a foștilor salariați ai SC F. de B. SA Z., precum și lipsa de personal specializat în a elibera asemenea documente, solicită respingerea acțiunii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Excepția nelegalei compuneri a completului de judecată este neîntemeiată, deoarece prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat anularea unui act administrativ, care să se circumscrie prevederilor L. nr. 5..
Este adevărat că potrivit art. 2 lit. c din L. nr. 5., actul administrativ este
„actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";, însă nu se poate considera că prin refuzul pârâtei de a elibera reclamantei actele necesare determinării stagiului în vederea stabilirii pensiei, aceasta acționează în calitate de autoritate publică, dimpotrivă, pârâta are calitatea de deținător al arhivei în sensul L. nr. 1., ca urmare a desființării societății a cărei angajată a fost reclamanta.
Potrivit art. 8 alin. 1 din L. nr. 5., competența aparține instanței de contencios administrativ și în cazul litigiile care apar ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri de către o autoritate publică. Așadar pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri trebuie să vină din partea unei autorități publice, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 lit. b din L. nr. 5., care acționează în regim de putere publică.
În condițiile în care reclamanta solicită pârâtei eliberarea de copii de pe statele de plată în calitatea acesteia de depozitară a arhivei SC F. B. SA Z., societate desființată, temeiul cererii reclamantei fiind tocmai dispozițiile art. 40 alin. 2 Codul muncii, care obligă angajatorii să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului, se constată căpârâta nu s-a comportat ca o autoritate publică, în sensul celor reținute anterior, respectiv nu a acționat în regim de putere publică.
Prin urmare, recurenta neacționând în regim de putere publică, ci având doar calitatea de depozitară temporară a arhivei fostului angajator al reclamantei, refuzul acesteia de a elibera documentele solicitate nu poate fi considerat un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, refuz care să vină din partea unei autorități publice, în sensul dispozițiilor art. 2 din L. nr. 5., astfel încât nu se poate atrage, competența instanței de contencios administrativ.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod legal cauza a fost judecată în prima instanță de către completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale.
De asemenea, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a respins excepția tardivității invocată de pârâta recurentă prin raportare la dispozițiile L. nr. 5., deoarece așa cum s-a reținut mai sus, acest act normativ nu-și găsește aplicabilitate în speță, motiv pentru care sunt nefondate și criticile din recurs formulate în acest sens.
Prin demersul său judiciar reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. J. de P. S. S., obligarea acesteia la eliberarea de copii de pe statele de plată sau alte documente care atestă vechimea sa în muncă, inclusiv sporurile aferente, în vederea calculării pensiei, iar în condițiile în care instanța de fond a dispus obligarea pârâtei tocmai la eliberarea acestor documente, se constată că prin hotărârea atacată nu s-a acordat ceea ce nu s-a cerut sau mai mult decât s- a cerut, astfel încât este exclusă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că în temeiul dispozițiilor cuprinse în art. 40 alin. 2 lit. h din C.M., reclamanta este îndreptățită să obțină de la fostul angajator toate documentele care atestă calitatea sa de salariat. D. cu conținut similar se regăsesc și în art. 12 din L. nr. 1. a A. N., potrivit cărora persoanei juridice angajatoare îi revine obligația de a păstra documentele create sau deținute, în categoria cărora întră statele de plată la care se referă acțiunea reclamantei.
Așadar, obligațiile stabilite în sarcina angajatorului îi revenea și fostului angajator al reclamantei, respectiv SC F. de B. SA, însă ca urmare a desființării acestei societăți ca persoană juridică în anul 2001, obligația păstrării documentelor create cu valoare practică s-a transmis în temeiul art. 18 din L. nr.
1. M.ui M. și P. S. sau direcțiilor județene ale acestuia.
Este real că prevederile L. nr. 1. au fost modificate în timp prin instituirea obligației de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina Casei J. de
P., iar ulterior Direcției J. S. a A. N., însă se constată că nici în prezent nu a operat în concret transmisiunea arhivei conținând documentele de acest tip.
A., chiar și prin cererea de recurs pârâta A. J. de P. S. S. - înființată în anul
2009 prin reorganizarea fostei Direcții J. de M. și P. S. S. - a recunoscut preluarea în anul 2001 a arhivei fostului angajator al reclamantei, precum și faptul că deține și în prezent respectiva arhivă. În consecință, în mod just s-a apreciat de către tribunal că pârâtei recurente îi revine obligația eliberării actelor solicitate, în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligația de păstrare a documentelor cu valoare practică, precum și de deținător faptic al acestei arhive.
P. aceste motive, se constată că în mod corect a fost respinsă ca neîntemeiată și excepția lipsa calității procesuale pasive a pârâtei recurente, deoarece chiar dacă printre atribuțiile ce i-au fost conferite în cuprinsul HG nr.
1285/2008 nu se regăsește și cea de eliberare a datelor solicitate de reclamantă, această obligație a fost stabilită în mod expres în cuprinsul L. nr. 1..
Curtea apreciază că sunt lipsite de relevanță și nu sunt de natură a modifica soluția adoptată de tribunal, criticile privitoare la dificultățile de ordin material invocate de pârâtă sau neînțelegerile apărute între instituțiile cărora de- a lungul timpului le-a revenit obligația preluării arhivelor de la foștii deținători.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. J. P. P. S. S. împotriva Sentinței civile nr. 3454 din 23 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI
G.-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: K. M.
| ← Decizia civilă nr. 2042/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1234/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
