Decizia civilă nr. 5102/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 5102/R/2011
Ședința publică din data de 6 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 3991 din 29 septembrie 2011 pronunțate de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată V. M., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 22 noiembrie 2011 reclamanta intimată a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3991 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta V. M. împotriva pârâtei C. J. de P. C. și în consecință a fost obligată pârâta C. J. de P. C. să emită o nouă decizie de pensie în favoarea reclamantei, cu luarea în calcul a perioadei (...)- (...), cât a lucrat în grupa a II-a a muncă, conform adeverinței nr.338/(...), emisă de SC. C. SA. B., începând cu data de (...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din actele de la dosar rezultă că reclamanta, în perioada (...)-(...), a lucrat la S. C. S. B. în cadrul Laboratorului pentru controlul medicamentelor, fapt confirmat de datele din adeverința nr. 388/(...) eliberată de către această unitate.
Din normele legale în vigoare, respectiv O. 5., rezultă că locul de muncă unde si-a desfășurat activitatea reclamanta, se încadrează în grupa a II-a de muncă, motiv pentru care pârâta va fi obligată să-i ia în considerare această activitate, certificată de către fostul angajator.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a H.G. nr.1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către M. M. și P. S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M., rezultatul acestei activități fiind concretizat în O. MMPS nr.5..
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă se va face de către conducereaunităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Prin O. comun nr.125 din (...), care a completat O. nr.5., emis de M. și
M., au fost stabilite locurile de muncă,activitățile și categoriile profesionale ce se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, în vederea pensionării. Acest Ordin a fost emis în baza Legii nr.3/1977 și în conformitate cu prevederile art.2 din Decretul-Lege nr.68/1990 prin care se urmărea înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului în acordarea sporurilor și încadrarea în grupele de muncă.
Referitor la aplicarea acestor prevederi Curtea Constituțională s-a pronunțat prin D. nr.8. în sensul că, prevederile Decretului-Lege nr.68/1990 sunt neconstituționale în măsura în care recunosc beneficiul dreptului de încadrare în grupele de muncă numai în favoarea unor categorii de asigurați și nu în favoarea altora care, realmente, se află în aceeași situație.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei, a rezultat că reclamanta în perioada (...)-(...) a desfășurat activitate corespunzătoare grupei a II-a de muncă, în conformitate cu O. nr. 5..
Față de cele ce preced, instanța în temeiul art. 153 lit.f și art. 155 din
Legea 263/2010, a admis acțiunea conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. de P. C., solicitând modificarea sentinței atacate cu respingerea acțiunii.
În motivarea recursului pârâta a arătat că baza legală justificativă pentru acordarea grupei I și a II-a de muncă este ordinul nr.5., astfel cum a fost publicată în 1994, care la pct. 3 și 7 prevede ca beneficiarii prevederilor sale categoriile de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în ordin proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Menționează că O.ui nr.5. a specificat locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupa de muncă potrivit Decretului - Lege nr.68/1990, care se aplică din (...). În forma sa de atunci aceasta a recunoscut grupe de muncă pentru diverse activități, dar a inclus doar pe cei care se aflau în activitate la acea dată (excepție ar fi fost cazul de față, pensionar). Dispoziția a fost declarată neconstituțională prin decizia C. C. nr.8., care a stabilit ca și persoanele respective pot beneficia, în temeiul egalității, dacă se încadrează în vreun punct al acelui ordin.
Reclamanta nu poate dovedi că se încadrează în vreuna din prevederile
O.ui nr.5. în firma sa inițială, astfel că în mod corect nu i se poate recunoaște grupa de muncă.
Așadar, așa cum a arătat în răspuns - această doleanță este inadmisibilă. La fel, acțiunea este tardivă, refuzul recunoașterii grupei fiind din
1994.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Două sunt motivele de recurs invocate: unul privește fondul chestiunii juridice litigioase, anume, dacă poate fi valorificată o adeverință ce atestă prestarea muncii în grupa a II-a de către reclamantă, dat fiind că activitatea acesteia nu a fost enumerată în forma inițială a O.ui nr.5.; al doilea motiv de recurs privește tardivitatea acțiunii.
Procedând în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va cerceta cu prioritate al doilea motiv, privitor la tardivitate.
Pornind de la obiectul acțiunii, se constată că reclamanta contestă în cauză răspunsul primit la cererea cu care a sesizat pârâta, înregistrată sub numărul 1. (filele 10 și 15 dosar fond), prin care a solicitat luarea în considerare a muncii în condițiile grupei a II-a, conform adeverinței emise de SC. C. SA. B.
Ca atare, având în vedere data cererii - (...) - și data răspunsului primit -
(...) - prin care i se aduce la cunoștință că se menține un punct de vedere anterior exprimat de pârâtă sub acest aspect, cererea fiind calificată ca lipsită de obiect de către pârâtă, în cadrul raportului administrativ, Curtea constată că devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010, sub imperiul căreia au fost formulate atât cererea cât și răspunsul autorității publice în materie de asigurări sociale de stat.
Or, art. 107 din lege statuează în sensul că „în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor";.
Se constată deci că potrivit dispozițiilor legale citate, revizuirea unei decizii de pensionare prin ipoteză eronată este admisibilă, fără a fi supusă unui termen anume prescris, urmând ca doar diferențele de pensie să se acorde aferent termenului general de prescripție calculat de la data constatării diferențelor. Motivul de recurs este prin urmare nefondat.
Deși în cuprinsul răspunsului dat pe care administrativă reclamantei s-a invocat lipsa de obiect a cererii sale, această excepție nu a mai fost reiterată în recurs, Curtea nefiind ca atare sesizată cu un atare motiv de recurs.
Pe fond, motivul invocat cuprinde în fapt chiar raționamentul pentru care se dovedește nefondat, recurenta furnizând chiar ea argumentele în sensul respingerii acestui motiv de recurs.
Astfel, recurenta face trimitere la considerentele C. C. a R. 8., citate și de prima instanță, conform cărora sunt neconstituționale dispozițiile Decretului nr. 68/1990 „în măsura în care se aplica numai persoanelor de la locurile de munca și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I și II de munca, nu și celor care au fost încadrate în asemenea locuri de munca sau activități anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv";, acceptând ca atare că dispozițiile legale invocate trebuie aplicate în egală măsură atât persoanelor
„care sunt încă în activitate la locuri de munca sau în activități caracterizate prin condiții deosebite"; cât și „în favoarea celor care anterior au lucrat în aceleași condiții, dar înainte de intrarea în vigoare a Decretului-lege nr.
68/1990, au încetat raporturile lor de munca, prin pensionare sau din alte motive"; (citat din considerentele C. C. a R.).
Ceea ce recurenta nu acceptă este a se aplica recunoașterea grupei de muncă reclamantei, în condițiile în care completarea la O. nr. 5. adusă prin adresa ministerului sănătății nr. XI/C/729 din (...) (fila 4 dosar fond) (care a inclus în O. nr. 5., ca funcție desfășurată în condițiile grupei a II-a de muncă, și cea exercitată de reclamantă) este ulterioară ieșirii acesteia la pensie, din data de (...).
Or, raționamentul dezvoltat de C. C. a R. în citatele de mai sus este același cu cel pentru care trebuie aplicată reclamantei egalitatea de tratament cu persoanele care au muncit în condiții similare cu cele în care aceasta și-adesfășurat activitatea, și cărora, nefiind pensionate în anul 1987, li s-a recunoscut, prin sus menționata completare a O.ui nr. 5., grupa a II-a de muncă.
Așa cum s-a arătat, motivul de recurs cuprinde practic propria negare, anume, raționamentul pentru care acest motiv de impune a fi respins, astfel cum s-a arătat.
Văzând și prevederile art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9
C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 3991 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 6 decembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. C. M. L. D.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.E. B.
| ← Decizia civilă nr. 3509/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 14/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
