Decizia civilă nr. 514/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 514/R/2011
Ședința publică din data de 9 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G. L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1375 din 17 septembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată B. E.
I., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 9 februarie
2011, prin serviciul de registratură al instanței s-au depus la dosarul cauzei, din partea reclamantei intimate, concluzii scrise.
Instanța, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1375 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B. E. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M. și în consecință pârâta a fost obligată la recalcularea pensiei reclamantei pentru munca depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate realizate în acord global și menționate în adeverința nr. 87/(...) emisă de SC CDP A. SA cu acordarea noilor drepturi începând cu data de (...).
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 din L. nr. 1., fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice sau juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, legiuitorul consacrând astfel principiul contributivității la stabilirea drepturilor de asigurări sociale, inclusiv a pensiilor pentru limită de vârstă.
D.le art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat și prevederile L. nr. 27/1966 stabileau obligația angajatorului de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de
15% asupra câștigului brut realizat de salariat, iar retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajatului în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise lunar în carnetul de muncă.
Potrivit art. 164 din L. nr. 1., la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 avându-se în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de (...) au făcut parte din baza de calcul sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
Conform adeverinței nr. 87/(...) emisă de SC C. A. SA, reclamanta și-a desfășurat activitatea în perioada (...)-(...) și (...)-(...) în acord global conform L. nr. 57/1974 realizând câștiguri, cu caracter permanent, pentru care în conformitate cu Decretul nr. 389/ 1972 s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS).
În considerarea celor de mai sus, ținând cont de faptul că reclamanta a solicitat la data de (...) recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat și având în vedere faptul că veniturile realizate de acesta în a- cord global au avut caracter permanent și că pentru sumele respective s-a plă- tit CAS, în baza art. 1 din Decretul nr. 389/1972, art. 23 alin. 1 din L. nr. 1. instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. de P. M.,solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.8 și 304 pct.9 cod procedură civilă.
Un prim aspect este acela că L. nr.3/1977 nu condiționa stabilirea pensiei de plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale și nici nu reglementa vreo legătură între elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și contribuția de asigurări sociale datorată de angajator. I. în acest sens art.149 din vechiul cod al munci i - L. nr.10/1972, care prevede că "neplata contribuției de asigurări sociale de către unitate, nu lipsește persoanele asigurate de drepturile ce li se cuvin .. ". Spre deosebire de sistemul public de pensii actual, care are ca principiu de bază principiul contributivității
(asigurații și angajatorii datorează deopotrivă contribuția de asigurări sociale, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor plătite).Caracteristica principala a vechiului sistem public de asigurări sociale era aceea că se realiza, de regulă, fără contribuția directă a asiguraților. Prin urmare, până la data de 1 aprilie 2001 când a intrat în vigoare L. nr. 1., angajații nu datorau contribuție individuală de asigurări sociale. Instanța de fond își motivează hotărârea prin dispozițiile L. nr.1., ceea ce înseamnă aplicarea retroactivă a acesteia. Diferențele care există între veniturile luate în considerare la stabilirea punctajelor în cadrul procesului de recalculare a pensiilor în baza O. nr.4., veniturile reglementate de art.164 din
L. nr. 1. pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii și veniturile reglementate de art.78 din L. nr.1., nu pot fi considerate discriminări sau privilegii, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor în raport cu legislația în vigoare la data realizării veniturilor respective (D. Curții Constituționale nr, 1126 din (...), publicată în Monitorul oficial nr.778 din (...)).
Baza de calcul a contribuției pentru pensia suplimentară (art.l64 din L. nr.3/1977) este identică cu baza de calcul a pensiei, reglementată de art.10 din L. nr.3/1977, astfel cum a fost modificată prin L. nr.49/1992. De asemenea, elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și în baza de calcul a contribuției pentru pensia suplimentară se regăsesc și la art. 164 alin.1,2,3 din L. nr. I 9/2000, cu privire la determinarea punctajelor anuale pentruperioadele anterioare intrării în vigoare a L. nr.1.. Prin urmare, este evident ca veniturile care se utilizează în cadrul procesului de recalculare a pensiei trebuie să fie identice cu cele care au stat la baza calculării contribuției pentru pensia suplimentară plătită de angajați în perioada de activitate.
Instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ și nici în adeverința eliberată de angajator nu se menționează acest aspect. Mai mult decât atât, conform L. nr.57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (L. nr.1/1986). Veniturile realizate în acord global nu reprezentau sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de art. 12 alin.l lit.a) din L. nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară. Această diferențiere rezultă în mod clar din dispozițiile L. nr.5711 974, care în cuprinsul art. 9 definea retribuția tarifară și enumera indemnizațiile, majorările și sporurile care constituiau elemente ale sistemului de retribuire, precum și din prevederile Decretului nr. 9211 976 ce reglementau datele ce se înscriau în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul Ministrului Muncii nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezulta că veniturile realizate în acord global nu se înscriau în carnetul de muncă. În carnetul de muncă era înregistrat salariul tarifar și sporurile cu caracter permanent, care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, nefiind înregistrate nici sporul la acord și nici diminuările la salariu; de asemenea, tot în funcție de aceste elemente era calculată și contribuția pentru pensia suplimentară, aceasta nefiind calculată și asupra sporului la acord și nici nu era diminuată atunci când nu se realiza salariul tarifar. Aceste susțineri sunt întărite de adeverința eliberată de angajator, în sensul că veniturile realizate sub formă de spor la acord sunt diferite ca și cuantum și nu au fost acordate în toate lunile din perioada în care reclamantul a fost salarizat în acord global. Prin urmare, baza de calcul a contribuției pentru pensia suplimentară și baza de calcul a pensiei erau diferite de baza de calcul a contribuției de asigurări sociale datorată de angajator și consideră că orice legătura între baza de calcul a contribuției de asigurări sociale datorată de angajator și sporurile care se impun a fi luate în considerare la recalcularea pensiei este greșită.
Se mai arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor mențiunii din anexa la O. nr.4. privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată prin L. nr.78/2005, fiind incidente astfel prevederile art.304 pct.9 cod procedură civilă. La această mențiune din anexă, se prevede în mod expres că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de
1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord .... ".
Consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.4 alin.(2) din O. nr.4., în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare.
De asemenea, consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art.164 alin.( 1), (2) și (3) din L. nr.1.. Conform alin 1 al art.164, la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în funcție de modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă. Conform alin.2 șialin.3 al aceluiași articol, pe lângă salariile prevăzute la alin.l (deci salariile înregistrate în carnetul de muncă) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare. Instanța își motivează hotărârea prin prisma prevederilor art. 78 din L. nr. 1., cu toate că în cauză erau aplicabile prevederile 164 din L. nr.1., articol cuprins în capitolul dispoziții tranzitorii, prin care legiuitorul a înțeles să reglementeze problemele ivite ca urmare a aplicării în timp a legislației de pensii
Faptul că aceste venituri nu au făcut parte din retribuția tarifară, rezultă cu evidență și din prevederile art. 4 alin. (3) din L. nr. 2/1983: "Pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază. ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord .... ". În consecință, drepturile bănești obținute în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, astfel încât nu se pot utiliza la determinarea punctajelor anuale, în lumina dispozițiilor O. nr.4., respectiv ale art. 164 alin. (2) și (3) din L. nr. 1..
Cu privire la aplicarea greșită, de către instanța de fond, a dispozițiilor art.2 lit.e, art 23 și art.78 din L. nr.1., și încălcarea dispozițiilor art.l64 alin.(
1), (2) și (3) din aceeași lege, respectiv încălcarea pct.VI - mențiune din anexa la
O. nr.4., invocă și considerentele Deciziei Inaltei Curți de C. și Justiție nr.30 din 16 noiembrie 2009, în care a reținut că "ansamblul dispozițiilor cuprinse în art. 164 alin. 1, 2, 3 din L. nr. 1. și în OUG nr. 4. stabilește care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie"; de asemenea s-a reținut că "în privința perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 (când a intrat în vigoare L. nr. 1.) sunt incidente dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.164 din acest act normativ, care permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale doar a veniturilor obținute ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare", precum și că "în privința recalculării drepturilor la pensie, O. nr.4. prevede la pct.VI al anexei că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001". Prin D. nr.3. Înalta Curte de
Casație și Justiție a constatat că textele de lege enunțate sunt "clare și lipsite de echivoc, fără ambiguități de reglementare, astfel încât nu se poate considera că problema de drept supusă examinării este susceptibilă de a fi soluționată diferit de instanțele judecătorești ... ".
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, întemeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din OUG 4. recalcularea prevăzută la art. 1 - a pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 - se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgenta.
Veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele C. cât și contribuția la fondul pentru pensia suplimentară. Introducerea acestor sporuri în baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în dispozițiile art. 23 din L. nr. 1..
În conformitate cu art. 164 din L. nr. 1., la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
În baza art. 2 lit. e din L. nr. 1. drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din L. nr. 1. prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În aplicarea acestui text legal art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor L. nr. 1.prevede că punctul 19 de la secțiunea I "D. generale (capitolul I din lege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorul cuprins: "19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă
(condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; l) alte sume acordate potrivit legii."
Deși potrivit dispozițiilor O. nr. 4. sumele reprezentând formele de retribuire în acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie întrucât ele nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, invocându-se imposibilitatea verificării respectivelor venituri (venituri pe care le probează cu înscrisurile arătate în adeverința depusă la dosar), rolul instanței este nu doar de a constata și cenzura directa aplicare a OUG nr. 4., ci și de a interpreta actul normativ, inclusiv prin prisma L. nr. 1. (pentru că procedura de recalculare vizează tocmai înlăturarea discriminărilor), opinia fiind aceea că în pofida acestei reglementări exprese, sumele se impune a fi luate în calcul.
Raționamentul juridic ce stă la baza acestei opinii este fundamentat pe considerente de echitate și motive care țin de preeminența dispozițiilor legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar crea o discriminare nejustificată între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a L. 1..
De asemenea, în condițiile în care art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4. prevede în mod expres că recalcularea pensiilor se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor L. nr. 1., nu se poate reține că s-ar aplica retroactiv dispozițiile acestei legi.
Din mențiunile arătate în adeverința nr. 87/(...) emisă SC CDP A. SA B. M. (fila 5 dosar fond) rezultă că reclamanta a realizat venituri din acord, compensații și premii care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și pensie pensia suplimentară. Pe toată această perioadă s-au achitat lunar cotele de C. inclusiv contribuția la pensia suplimentară conform cu legislația în vigoare iar sporurile trecute în coloana acord au avut caracter de venit în înțelesul L. nr. 49/1982.
De asemenea, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
În concluzie, Curtea apreciază că principiul contributivității, afirmat în art. 2 din L. nr. 1. și dezvoltat în art. 23 alin. 1 și în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Mai mult, Curtea Constituțională prin D. nr. 7. a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la punctul VI din Anexa
Ordonanței de U. a G. nr. 4., statuând că verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
Prin această interpretare, Curtea Constituțională confirmă faptul că dispozițiile punctului VI din Anexa Ordonanței de U. a G. nr. 4., nu exclud de plano posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv în acest act normativ și că aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabilește de instanță, în funcție de includerea sau nu a acestor venituri în baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale.
Curtea observă că D. nr. 40/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție invocată de pârâta-recurentă are caracter obligatoriu în sensul art. 329 alin. 3
C.pr.civ., numai asupra problemei de drept dezlegate, respectiv modalitatea de stabilirea stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiilor, conform OUG nr. 4., pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, ceea ce diferă însă în mod esențial de problema de drept din prezenta speță.
Prin urmare, preluarea selectivă și în mod izolat unui argument dintr-un recurs în interesul legii nu îi conferă caracter obligatoriu în soluționarea unei acțiuni având altă cauză juridică și alt obiect, deoarece obligativitatea dezlegării în drept este conferită ansamblului argumentelor din raționamentuljudiciar și doar în măsura în care se reflectă în soluția pronunțată de instanța supremă.
Într-adevăr, prin D. nr. 3. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în interesul legii cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din L. nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, Curtea reține că această decizie nu este obligatorie pentru instanțe conform art. 329 alin. 4 din Codul muncii, întrucât nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că T. a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8
și 9 Cod procedură civilă nu sunt întemeiate.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1375 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G. L. T. S.-C. B. I.-ROZAIA M.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond:C. V; G. B.
G. G. C.
| ← Decizia civilă nr. 2088/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 330/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
