Decizia civilă nr. 882/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 882/R/2011
Ședința din 08 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. G.: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. A. împotriva sentinței civile nr. 1436 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. M., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent M. A., lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul recurent M. A., la solicitarea instanței, învederează faptul că nu a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare la C. J. de P. M.. Arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reclamantul recurent M. A. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul obligării pârâtei intimate C. J. de P. M. la recalcularea pensiei prin luarea în considerare a veniturilor salariale realizate în M. în perioada (...)-(...) și emiterea unei noi decizii de pensionare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin cererea formulată la data de (...) și înregistrată pe rolul T. M. sub nr. (...), contestatorul M. Augustin a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C. J. de P. M., anularea deciziei de pensionare nr. 1./(...) privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă pentru că în calculul pensiei nu a fost inclusă perioada (...)-(...), perioadă în care a fost detașat ca profesor de matematică în R. M., cu consecința recalculării pensiei ținând cont și de veniturile între 2777 și 4300 DH obținute în acea perioadă.
S-a mai solicitat emiterea unei noi decizii de pensionare cu valorificarea salariilor din M. și achitarea retroactivă a diferenței ce va rezulta dintre pensia recalculată și cea în plată.
Prin sentința civilă nr. 1436 din (...), au fost admise excepțiile tardivității și inadmisibilității invocate de intimata C. J. de P. M. și, în consecință, s-a respins ca tardivă cererea privind anularea deciziei de pensionare nr. 1./(...).
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea petentului de recalculare a pensiei și cea privind achitarea retroactivă a diferențelor dintre pensia recalculată și pensia actuală.
Asupra excepțiilor invocate, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit alin. 4 al art. 52 din Legea nr. 3/1977, împotriva deciziilor comisiilor de pensii se poate face apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la C. C. de P., alin. 5 stabilind că deciziile care nu au fost atacate în termen și deciziile Comisiei Centrale de P. sunt definitive.
Decizia de pensionare nr. 1./(...), contestată de reclamant în prezenta cauză și a cărei anulare se solicită a se dispune, a fost emisă sub imperiul Legii nr. 3/1977, situație în care sunt aplicabile prevederile legale evocate mai sus.
Contestația împotriva deciziei nr. 1./(...) a fost formulată cu mult după expirarea termenului de 30 de zile.
În ce privește cererea referitoare la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a perioadei în care a fost detașat ca profesor de matematică în R. M., s-a reținut, pe baza susținerilor intimatei din întâmpinare și a mărturisirii contestatorului din ședința de judecată din data de (...), că acesta nu s-a adre- sat C. J. de P. M. cu o cerere în scopul valorificării acestei perioade.
În conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.
Potrivit art. 95 alin. 2 din același act normativ, cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare. În același sens sunt și dispozițiile art. 169 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Prin urmare, aceste dispoziții legale impun persoanei îndreptățite obligația depunerii actelor doveditoare la casa teritorială de pensii, rezultând intenția legiuitorului de a consacra o procedură prealabilă sesizării instanței.
Câtă vreme reclamantul nu s-a adresat intimatei cu o cerere scrisă, cererea acestuia de recalculare a drepturilor de pensie formulată direct în fața instanței, fără a fi respectată procedura specifică reglementată de art. 86-88 din Legea nr. 19/2000 este inadmisibilă, motiv pentru care instanța de fond a admis și această excepție invocată de intimata C. J. de P. M..
Ca și consecință a respingerii cererii având ca obiect recalcularea pensiei, instanța de fond a respins și capătul de cerere accesoriu acesteia privind achitarea retroactivă a sumelor reprezentând diferențele dintre pensia recalculată și pensia actuală; fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul M. A. a declarat recurs, solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat că în perioada 16 septembrie 1974 - 1 septembrie 1978 a fost detașat ca profesor de matematică în R. M. în baza P.ului semnat între Statul Român și R. M. unde a funcționat ca profesor de matematică la „. L. T. din TETOUAN, iar apoi la „. Z. din TANGER. Pe timpul detașării sale ca profesor cooperant în M., conform Decretului nr. 233/1974, a fost considerat în concediu fără plată la unitatea dela care a plecat, perioada lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în muncă, precum și ca vechime în funcție și specialitate (Art. 2 al. 2, 3) .
Detașarea în M. s-a efectuat în baza Ordinului M.ui Î. și E. nr. 1777/(...)
(poziția 104 pag. 4 din Anexa la P.) pentru anii școlari 1974/1975 și
1975/1976 și a Ordinului nr. 1029 din 9 septembrie 1976, privind prelungirea contractului în M. pentru anii școlari 1996/1977 și 1977/1998. În această perioadă nu a fost plătit în țară, fapt care rezultă din adeverința nr. 304/(...) emisă de D. G. Ș. „. L. fost „LICEUL INDUSTRIAL MINIER"; din B. M., unde a funcționat înainte și după detașarea sa în M..
De asemenea, perioada 16 septembrie 1974 - 1 septembrie 1978 nu a fost luată în calcul pensiei, fapt ce rezultă din „BULETINUL DE CALCUL";
1./(...) privind evaluarea pensiei pentru limită de vârstă pag. BC2, precum și din cartea de muncă pag. 18-19 poziția 21; 22.
Faptul că a funcționat ca profesor în M. rezultă din contractele de muncă, precum din scrisoarea de mulțumire emisă de M. Î. și E. nr. 75884 din
(...).
Conform art. 3 din Decretul 233/1974, venitul net asupra căruia se calculează sumele reprezentând obligația de transfer se determină prin scăderea din venitul brut realizat a impozitelor, taxelor reținerilor pentru fondul de pensii, asigurări sociale, etc.
În consecință, reclamantul apreciază că sumele pentru fondul de pensii au fost reținute, deci trebuie să se regăsească în pensie pe perioada 16 septembrie 1974 -1 septembrie 1978.
Totodată, în baza Convenției din Decretul nr. 215 din iunie 1984 art. 5
Statul Român a consfințit dreptul persoanelor detașate în M. de a beneficia de asigurări sociale, pensii la nivelul sumelor reținute cu titlul de prestări sociale pe teritoriul statului unde au fost realizate veniturile și cuantumul acestora, iar în art. 15 alin. 1 din Convenție se precizează că se va aplica și situaților apărute înainte de intrarea ei în vigoare.
S-a relevat și împrejurare că din adeverința nr. 2201 emisă pe 8 septembrie 1978 de către A. R. la R., rezultă că i-au fost reținute toate obligațiile conform Decretului nr. 233/1974. Obligația în dirhami (DH) pe perioada 01 februarie 1975 - 1 septembrie 1978 a fost de 22.154 DH și de
2.216 dolari SUA. A solicitat să i se recalculeze pensia în baza venitului realizat în M. după cum rezultă din cele două contracte și anume de 2777 DH din 16 septembrie 1974 până pe 1 septembrie 1976 și de 4300 DH din 1 septembrie
1976 până în 1 septembrie 1978, transformând sumele respective din dirhami în dolari SUA și apoi în lei. Cursul din anii (...), 1977, 1978 se află în
„INTERNAȚIONAL FINANCIAL STATISTICS";, pagina 268 rândul rf privind relația dintre dirham și dolar, iar din scrisoarea răspuns de la BNR rezultă un curs de 12 lei pentru un dolar SUA din ianuarie 1975 până pe 31 decembrie
1978.
În continuarea motivelor de recurs, reclamantul a făcut o scurtă trecere în revistă a activităților sale ca profesor de la începuturi până în prezent.
Cât privește motivarea reținută de prima instanță, că nu s-a adresat în prealabil C. J. de P. M. pentru recalcularea pensiei pentru includerea celor 4 ani (1974-1978) în calculul pensiei, arată că nu a făcut acest pas obligatoriu într-un fel și inutil în alt fel, fiindcă din zecile de cazuri ale unor colegi care au fost în situația reclamantului absolut nici un caz nu a fost soluționat favorabil de către casele de pensii, iar apoi fiind obligați să apeleze la instanțele de judecată.
Raportat la necontestarea deciziei nr. 1. din (...) în termen de 30 de zile de la emiterea ei, arată că toți colegii care și-au obținut drepturile la C. de A. de care aparțin au făcut contestații după ani buni de la pensionare sau ultimele evaluări.
A fost suficient ca un profesor, fost cooperant să câștige drepturile în instanță și a pornit avalanșa, astfel că în prezent sunt zeci de profesori care și- au intrat în drepturi.
Se întreabă reclamantul dacă o chitanță legată de un termen de 30 zile, poate anula activitatea și drepturile unui cetățean pe o durată de 4 ani
(activitate care a desfășurat-o în condiții destul de vitrege).
Se apreciază că întâmpinarea făcută de C. J. de P. M. este tendențioasă, chiar dușmănoasă.
Nu s-a depusă întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Considerentul pentru care a fost respinsă la fond acțiunea reclamantului nu a vizat fondul dreptului solicitat de acesta, ci o chestiune de procedură, anume, pe de o parte, nerespectarea termenului legal de 30 de zile pentru contestarea unei decizii de pensie emisă la data de (...), iar pe de altă parte, nesesizarea pârâtei C. J. de P. M., anterior promovării acțiunii, cu cererea de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a perioadei lucrate în R. M. și a veniturilor obținute acolo.
Prin urmare, apar ca nepertinente motivele de recurs prin care se invocă fondul, caracterul întemeiat al drepturilor solicitate, întrucât acest aspect nu poate fi cercetat pentru prima dată în recurs, cu încălcarea dublului grad de jurisdicție, astfel încât, în cazul în care s-ar stabili greșita reținere de către prima instanță a excepțiilor tardivității și inadmisibilității, consecința ar fi casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru judecarea pe fond a cererii.
În speță însă, în mod legal a procedat prima instanță prin admiterea acestor excepții, pentru considerentele de fapt și de drept reținute în sentință.
Singura critică pe care o aduce recurentul față de admiterea excepției tardivității nu se bazează pe un alt text de lege sau pe o altă interpretare a legii decât cele reținute prin sentința atacată, ci pe argumentul de practică judiciară, cu afirmarea că toți colegii săi și-au câștigat dreptul prin instanță, după ani buni de la pensionare.
Or, acest aspect nu semnifică greșita aplicare în cazul său a dispozițiilor art. 52 alin. 4 și 5 din Legea nr. 3/1977, față de împrejurarea că dreptul pensionarului de a i se lua în calcul la stabilirea drepturilor de pensie a unei anumite perioade inițial omise din calcul, cum este în cazul reclamantului perioada lucrată în regatul M., nu se poate obține doar prin contestarea deciziei inițiale de pensie, ci și, în cazul în care a fost pierdut termenul pentru atacarea acelei decizii, pe calea formulării unei cereri ulterioare de recalculare, așa cum sunt petitele subsecvente din acțiunea formulată. Or, raportat la aceste petite subsecvente (petitele 2 și 3 din acțiune, tratate de prima instanță separat, fără a se reține accesorialitatea lor față de primul petit, în mod corect), care prin admitere ar fi putut duce la admiterea acțiunii, nu s-a admis excepția tardivității, astfel încât, dacă ar fi fost admisibile, și reclamantul și-ar fi putut realiza în instanță dreptul, conform practicii invocate.
Este considerentul pentru care urmează a fi înlăturat acest motiv de recurs.
Cu privire la critica sentinței cât privește excepția inadmisibilității acțiunii, excepție ce vizează petitele subsecvente, corect reținută de prima instanță, Curtea reține că litigiile de asigurări sociale sunt în fond litigii de contencios administrativ (cu o competență specială de soluționare, față de dreptul comun ce îl constituie, cum am arătat, contenciosul administrativ), astfel încât sunt aplicabile dispozițiile generale ale contenciosului administrativ, anume, cele prin care se deschide calea judiciară persoanelor care au sesizat autoritatea cu o cerere și nu au primit nici un răspuns în termenul de 30 de zile reglementat de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 (art.
8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004). Este adevărat că Legea nr. 19/2000 nu prevede procedura prealabilă în fața autorității de stat competente, însă ea este aplicabilă în considerarea caracterului său de drept comun în materie, nefiind necesară reluarea în cuprinsul Legii nr. 19/2000 a unei dispoziții generale. În plus, art. 89 din această lege trimite tocmai la o astfel de procedură grațioasă, prin care beneficiarul pensiei poate sesiza casa de pensii cu o cerere de îndreptare a propriei erori: „în situația în care se constata erori în stabilirea și în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile și modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovați";.
Tot astfel, art. 95 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, aplicabil pentru identitate de rațiune, trimite la procedura prealabilă obligatorie, statuând că
„cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare";, trimițându-se astfel la dispozițiile art. 86 și 87 din Legea nr. 19/2000, în care se face vorbire despre „. sau respingerea cererii de pensionare";, ce „se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, în termen de 45 de zile calendaristice de la data depunerii cererii"; și care „poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare";. Toate aceste texte de lege presupun implicit sesizarea prealabilă a C. J. de P. cu o cerere, deschisă fiind calea pentru contestarea în instanță a refuzului de a se da curs cererii, și nicidecum neexistând posibilitatea de a se solicita direct în instanță un anumit drept legat de beneficiul pensiei.
În plus, se observă că reclamantul, după data pronunțării sentinței, prin care i s-a atras atenția asupra lipsei acestei proceduri prealabile, deși convins că nu poate obține un răspuns pozitiv din partea pârâtei intimate, invocând o practică constantă a acesteia de respingere a cererilor similare ale colegilor, și astfel caracterul formal al aplicării excepției inadmisibilității în cazul său, nu a înțeles să complinească această lipsă, pentru a acoperi cerința formală a legii, invocându-și astfel în recurs propria culpă. Sentința a fost comunicată reclamantului la data de (...), iar primul termen de soluționare a recursului a fost stabilit pentru data de 8 martie 2011, citația fiind comunicată reclamantului la data de (...), astfel încât acesta avea timpul necesar pentru a exercita procedura prealabilă chiar a posteriori, pentru a complini măcar în fața instanței de recurs lipsa procedurii prealabile.
Față de aceste considerente, urmează a fi respins recursul în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1
C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. A. împotriva sentinței civile nr. 1436 din 24 septembrie 2010 a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. C. M.
G.,
A. B.
Red.I.T.
Dact.S.M./3 ex./(...). Jud.fond:C. V.;G. B.;
| ← Decizia civilă nr. 477/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2214/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
