Decizia civilă nr. 1464/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1464/R/2012
Ședința publică din data de 26 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. S. împotriva sentinței civile nr. 5457 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...)*, privind și pe reclamanta F. S. - PRIN U. S., având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta intimată a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol și întâmpinare ( filele
8-9 din dosar), prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și, în consecință, respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii atacate.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare, în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5457 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...)*, a fost admisă acțiunea reclamantei F. S., reprezentată prin U. S., și a fost obligată pârâta C. DE A. DE S. S., la plata către aceasta a sumei de 482 lei reprezentând indemnizație pentru incapacitate de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea sa, formulată și înregistrată la pârâtă la data de (...), reclamanta a solicitat virarea sumei de 482 lei reprezentând diferența dintre contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate achitată de angajator în perioada oct. 2009 - ian. 2010 și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă (f. 6 - 14).
Pârâta a refuzat plata acestor drepturi prin adresa nr. 6257/(...) (f. 5) cu motivarea că, conform O.U.G. nr. 3. publicat în Monitorul Oficial nr.
268/(...) pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, conform art. 40 alin. (1) modificat „Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative,în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";.
Conform art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005, în vigoare la data când reclamanta a achitat contribuțiile din care solicită a se vira diferențele - oct.
2009 - ian. 2010, „indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite";.
La data la care reclamanta a formulat cerere pentru restituirea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă - (...) - era în vigoare
O.U.G. nr. 3. care a modificat art. 40 în sensul că termenul în care indemnizația poate fi solicitată pe baza actelor justificative este de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Dreptul reclamantei de a solicita indemnizația s-a născut în data de 10 a fiecărei luni, iar actul normativ care îi era aplicabil era O.U.G. nr.
158/2005.
Ca regulă generală se reține că o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei, adică legea civilă nu retroactivează și se aplică imediat legea nouă.
Așadar O.U.G. nr. 3. produce efecte de la data intrării în vigoare - 26 aprilie 2010 și nu pentru trecut, ca atare termenul de 90 de zile prevăzut de art. 40 modificat se aplică numai pentru situațiile apărute după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe și nu pentru trecut, pentru dreptul născut anterior căruia i se aplică prevederile O.U.G. nr. 158/2005 sub imperiul căruia s-a născut.
Că este așa o susțin și prevederile Cap. II din O.U.G. nr. 3., care prevăd că certificatele medicale eliberate până la data intrării în vigoare a ordonanței se depun la casele de asigurări de sănătate în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței.
Așadar această normă tranzitorie reglementează termenul de 90 de zile pentru depunerea certificatelor medicale, momentul solicitării restituirii indemnizației fiind ulterior acestuia, așadar nu poate fi și pentru acesta tot
90 de zile de la data nașterii dreptului, ci cea de 3 ani prevăzută de art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005 sub imperiul căruia s-a născut dreptul.
Termenul de 90 de zile pentru formularea cererii se aplică doar acelor situații juridice care s-au născut după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 3. și nu și anterior acestuia, condiție în care refuzul pârâtei de a restitui sumele solicitate pentru neîncadrarea în termenul de 90 de zile a fost neîntemeiat, urmând ca aceasta să fie obligată la plata către reclamantă a sumei de 482 lei reprezentând indemnizația pentru incapacitate de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE S. S., solicitând casarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, respingerea acțiunii formulate de către F. S., reprezentată prin U. S.
În motivarea recursului pârâta a arătat că prima instanță în mod greșit a reținut faptul că instituția pârâtă a făcut o aplicare retroactivă a normei legale cuprinsă în O.U.G. nr.3., din contră aceasta supunându-se principiului aplicării imediate a noii legi.
Or, dacă legiuitorul a înțeles să restrângă termenul de 3 ani reglementat de art.40 din O.U.G. nr.158/2005 la unul mult mai scăzut de 90 de zile , aceasta nu putea face aplicarea vechiului termen atâta timp cât printr-o normă tranzitorie nu s-a reglementat ca pentru indemnizațiile achitate anterior apariției O.U.G. nr.3. și pentru care s-a depus cerere de restituire după intrarea în vigoare a acestui act normativ să se facă, în continuarea aplicării acelui termen (vechi). O atare normă tranzitorie, dacălegiuitorul ar fi dorit aplicarea acelui termen după intrarea în vigoare a legii noi, trebuia să fie expres prevăzută în noul act normativ ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față. Așa fiind, dacă legea nu dispune nici ea nu poate interpreta în acest sens, și nici magistratul. Singura interpretare posibilă este aceea că legiuitorul nu a dorit acest lucru.
În acest sens este și adresa nr. NDL 4401/(...) a Casei Naționale de A. de S., adresă semnată de președintele acestei instituții care este și unul dintre contrasemnatarii O.U.G. nr.3.. De asemenea și motivarea adoptării acestui act normativ, cuprinsă în preambulul acestuia, duce la aceeași concluzie.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Potrivit prevederilor art. 38 din OUG nr. 158/2005, privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, „(1) Sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă. (2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite în cuantum de 6,5% și 7% pentru asigurările sociale de sănătate.";
Prin recursul formulat recurenta critică neaplicarea de către prima instanță a prevederilor art. 40 alin. (1) din OUG nr. 158/2005, privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate în forma în care acestea au fost modificate prin O. nr. 3., cu următoarea redactare:
„Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.";
Numai că în redactarea inițială, anterior datei de (...) (momentul intrării în vigoare a OUG nr. 3.) și care este incidentă sumelor de bani a căror restituire o solicită reclamanta, 40 alin. (1) din OUG nr. 158/2005 avea redactarea care urmează: „Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.";
Nu se poate reține incidența în cauză a OUG nr. 3., deoarece sumele reprezentând indemnizații au fost plătite de societate angajaților săi anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, chiar dacă cererea de restituire a fost formulată de reclamantă după intrarea în vigoare a noilor modificări, astfel încât termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani.
Astfel, art. 3 Cod civil, consacră principiul tempus regit actum, conform căruia actele și faptele ce se produc între momentul intrării în vigoare și abrogare vor fi supuse legii respective, legea neavând putere retroactivă.
Același principiu este înscris și în art. 15 alin. 2 din Constituție, text potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.
Ca atare, raportarea prevederilor inserate prin OUG nr. 3. care instituie un termen de prescripție de 90 de zile situații existente înainte de intrarea acesteia în vigoare ar semnifica încălcarea principiului neretroactivitățiievocat mai sus, motiv pentru care textul legal arătat nu poate constitui temei pentru criticile formulate de recurentă, iar OUG nr. 158/2005, în forma anterioară modificărilor aduse prin OUG nr. 3., reglementa un termen de prescripție de 3 ani, or, în cauză este vorba de sume de bani achitate de angajator anterior datei de (...).
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a statuat că reclamanta se afla sub incidența legii în forma existentă anterior intrării în vigoare a OUG nr. 3., când pârâta trebuia să dea curs solicitărilor reclamantei de aplicare a acesteia în sensul stabilit de art. 40 alin. (1) din OUG nr. 158/2005, care prevedeau un termen de prescripție de 3 ani, și să procedeze la restituirea sumei de 482 lei reprezentând indemnizații plătite de către societatea reclamantă în calitate de angajator asiguraților, care au depășit suma contribuțiilor datorate de acesta, iar nu la respingerea cererii restituire ca fiind tardivă, ignorându-se prevederi legale.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond pronunțând sentința a făcut o corectă aplicare a principiului tempus regit actum, criticile formulate de recurentă neputând fi primite.
În consecință, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. S. împotriva sentinței civile nr. 5457 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr.
(...)*, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 martie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. D. G. S. D.
S.-D. G.
GREFIER,
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: C. N. Claudiu
| ← Decizia civilă nr. 1585/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1206/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
