Decizia civilă nr. 1585/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1585/R/2012
Ședința publică din data de 3 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I.-R. M. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr. 5929 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. I., având ca contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimatului și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurenților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub nr. de mai sus pe rolul T. C. reclamantul S. R. I. a chemat in judecata parații C. S. de P. a M. A. și I. și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând constatarea nulității absolute a Deciziei nr.1. din (...) emisa de C. S. de P. a M. A. și I. prin care a fost recalculata pensia de serviciu a reclamantului in temeiul L. nr. 1. si a HG nr. 7.; restabilirea situației anterioare in sensul repunerii in drepturile dobândite legal prin D. nr.
1./(...) a pârâtei C. S. de P. a M. A., precum si restituirea sumelor reținute nelegal.
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că printre atribuțiile sale nu se numără și activități legate de stabilirea și plata drepturilor de pensie, acestea fiind atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale; conform art. 139 din L. nr. 263/2010, calitate procesuală pasivă are C. S. de P. si nu M. A. și I. Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată sau calipsită de obiect, în raport de prevederile OUG nr. 1..
Prin sentința civilă nr. 5929/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. A. si I.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. R. in contradictoriu cu parații C. S. de P. a M. A. și I. și M. A. N.
S-a constatat nulitatea absoluta a Deciziei nr. 1./(...) emisa de C. S. de P. a
M. A. si I.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamant a sumei de 400 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de cătreparatul Ministerul Administrației și Internelor, s-a reținut faptul ca reclamantul aformulat acțiunea de față in vederea anularii deciziei de recalculare, in ființa la data promovării acțiunii. Conform prevederilor art. 139 din L. nr. 263/2010, M. A. si I. are în subordine C. S. de P. si asigură veniturile necesare punerii în aplicare a deciziilor emise de către casele de pensii.
Analizând fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Dreptul reclamantului la pensie pentru limita de vârsta s-a deschis la data de (...) acesta beneficiind de pensie de serviciu pentru activitatea depusa, în temeiul L. nr. 164/2001. Pensia de serviciu a reclamantului a fost stabilita prin D. nr.1. de S. P. din cadrul M. de I., fiind in cuantum de 4254 lei.
D. nr.1./(...) contestata in cauza de fata, a fost emisa in vederea recalcularii pensiei de serviciu a reclamantului, conform dispozitiilor L. nr 1..
In ce priveste legalitatea formală a deciziei contestate, instanta a reținut ca aceasta decizie a fost emisa in vederea punerii in aplicare a L. nr. 1., la data de (...), așadar sub imperiul dispozitiilor art. 4, art. 132 si art. 193 din L. nr
263/2010, articole in vigoare incepand cu data de 23 decembrie 2010.
In privinta algoritmului avut in vedere la stabilirea cuantumului pensiei instanta a constatat ca in vederea calcularii cuantumului pensiei reclamantului organul emitent avut in vedere dispozitiile HG nr 7. cu toate ca la data emiterii deciziei contestate efectele acestei hotarari de guvern erau suspendate, cu efecte "erga omnes";, prin S. nr 338/(...) a C. de A. C., definitiva si irevocabila prin D. nr
38/(...).
Mai mult, prin sentința civila nr 443/(...) pronuntata in dosarul nr (...) a C. de A. C. s-a dispus anularea dispozitiilor art 2 alin 2,3,4,6 si 7, ale art 6 alin 1,2 si 54 si ale art. 10 alin 2 din HG nr 7..
Desi HG nr 7. a fost abrogata prin OUG nr. 1. C. S. de P. a MAI nu a emis nici pana in prezent o decizie de anulare a deciziei contestate, respectiv o decizie prin care sa se procedeze la stabilirea pensiei reclamantului în conformitate cu dispozitiile L. nr 1..
Pe de alta parte, instanța a apreciat ca se impune analizarea legalității deciziei emise nu doar prin prisma legilor în vigoare ci și a reglementarilor internaționale, urmând a stabili daca normele interne sunt conforme cu dispozițiile dreptului comunitar in materie precum si cu dispozițiile C.i E. a D. O..
Instanța a subliniat că este ținuta la a efectua analiza mai sus invocata raportat la dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României.
În demersul stabilirii conformității legilor interne cu prevederile C.i, instanța a reținut, dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la C. și ale art.14 din C. și, făcând o amplă analiză a convenționalității măsurii ce l-a vizat pe reclamant prin recalcularea pensiei de serviciu, a reținut în esență că, prin emiterea deciziei contestate, a fost încălcat principiul neretroactivității, că L. nr.118/2010 înfrânge stabilitatea, siguranța și coerența legislativă rezonabilă, motiv pentru care nu este îndeplinită condiția legalității ingerinței, că ingerința este una discreționară, că mijloacele utilizate de stat pentru scopul declarat în expunerea de motive a legii sunt insuficient motivate, că mijlocul folosit, de eliminare definitivă a dreptului la pensia de serviciu nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabilă cu caracterul temporar al crizei economice, concluzia fiind că reclamantul a fost supus unei poveri excesive și disproporționate, măsuraaducând atingere dreptului de proprietate al reclamantului, contrar art.1 din
Protocolul adițional nr.1 din C. europeană.
De asemenea s-a reținut încălcarea principiului nediscriminării în raport de alte categorii profesionale (funcționari din diverse instituții administrative, asimilați cu judecătorii și procurorii, cărora le-a fost menținută pensia de serviciu, agricultori).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. de P. S. a M. A. și I. și
Ministerul Administrației și Internelor.
Prin recursul declarat, pârâta C. de P. S. a M. A. și I. a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că avea atribuții în ceea ce privește recalcularea pensiilor întrucât este succesoare de drept a vechii structuri din cadrul M. responsabile cu pensiile, neexistând alt organ specializat care ar fi putut realiza această operațiune.
Cu privire la suspendarea dispozițiilor legale în temeiul cărora s-a făcut recalcularea învederează că sentința civilă pronunțată de Curtea de A. C. prin care s-a suspendat HG nr. 7., act normativ care a stat la baza procesului de recalculare a pensiilor, nu poate produce efecte decât între părțile din acel dosar, în considerarea principiului relativității efectelor hotărârilor judecătorești pronunțate în materie civilă. Prin urmare, la data emiterii deciziei contestate, aplicarea dispozițiilor HG nr. 7. nu era suspendată "erga omnes", cum susține instanța de fond.
Cu privire la fondul litigiului, recurenta precizează că apărările sunt aceleași cu cele formulate în fața primei instanțe.
Astfel, arată recurenta că, odată cu intrarea în vigoare a L. nr. 1., precum
și a H.G. nr. 7., C. de P. S. a M. a procedat la recalcularea pensiilor, conform reglementărilor din cuprinsul actelor normative incidente.
În aceste condiții, în considerarea dispozițiilor art. 6 din H.G. nr. 7. pensia reclamantului a fost recalculată, sens în care la data de (...) a fost emisă decizia contestată, prin care a fost stabilit noul cuantum al pensiei, începând cu data de (...).
Potrivit prevederilor art. 10 din O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 81 din (...), pe data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență s-a abrogat Hotărârea Guvernului nr. 7..
O. nr. 1. a fost adoptată, întrucât, în termenul prevăzut de L. nr. 1., nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi.
Întrucât s-a considerat necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin L. nr. 1. să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, la art. 6 din O. nr. 1. s-a reglementat că: ,,(1) P.le recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată Încuantumurile avute în luna decembrie 2010 Începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
(2) Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011".
Efectul expres al aplicării dispozițiilor art. 1 și art. 6 din OUG nr. 1. constă în menținerea în plată a pensiei reclamantului în cuantumul avut în luna decembrie 2010, până la emiterea deciziilor de revizuire la care face referire art. 1 din actul normativ mai sus menționat.
Cu alte cuvinte s-a consfințit dreptul reclamantului de a primi începând din luna ianuarie 2011 un cuantum al pensiei identic cu cel din luna decembrie
2010, până la data la care se va realiza revizuirea pensiilor, conform procedurii instituită de O. nr. 1..
Instanța de fond trebuia să observe faptul că, deși legiuitorul nu a menționat expres nulitatea deciziilor de recalculare a pensiilor, decizii emise până la data intrării în vigoare a O. nr. 1. și la care se face referire în art. 6 alin. 1 din acest act normativ, totuși, din precizarea menținerii în plată a cuantumului acestor pensii și după data de 01 ianuarie 2011, rezultă în mod explicit intenția și voința legiuitorului de a lipsi de efecte juridice deciziile la care face referire art. 6 alin. 1 din O. nr. 1..
Lipsirea de orice efecte juridice a deciziilor de recalculare la care se face referire în art. 6 alin. 1 din O. nr. 1. este una totală deoarece deciziile respective nu produc absolut niciun efect.
Cercetând metodologia la care se face referire în art. 3 din O. nr. 1. se constată că aceasta reglementează în mod detaliat toate elementele ce trebuie avute în vedere la revizuirea pensiei, și anume: determinarea stagiilor de cotizare, stabilirea punctajului mediu anual, valoarea punctului de pensie, veniturile ce se iau în calcul la stabilirea punctajului lunar, proceduri tehnico-administrative privind colectarea informațiilor necesare pentru determinarea pensiei etc.
Procedura de revizuire a pensiei implică determinarea tuturor elementelor pe baza cărora se stabilește cuantumul pensiei revizuite, fără a se face referire la preluarea unor date stabilite prin deciziile de recalculare, emise până la momentul intrării în vigoare a O. nr. 1..
Totodată, lipsirea totală de efecte juridice a deciziilor de recalculare a pensiei, în situațiile de la art. 6 din O. nr. 1. rezultă și din analizarea expunerii de motive a acestui act normativ.
Legiuitorul a motivat soluția legislativă pe împrejurarea esențială că în termenul prevăzut de L. nr. 1. nu s-au putut identifica în totalitate documentele necesare pentru punerea în aplicare a procesului de recalculare a pensiilor a aproximativ 140.000 de persoane, situație în care, pentru stabilirea cuantumului pensiei cu respectarea principiului contributivității, a stabilit o nouă procedură tehnică pe baza căreia să se determine cuantumul pensiei în acord cu dispozițiile legale.
Or, ceea ce rezultă în mod indubitabil din expunerea de motive este faptul că legiuitorul a constatat existența unor dificultăți serioase de punere în aplicare a dispozițiilor L. nr. 1., recunoscând, implicit, că menținerea procedurii anterioare și a deciziilor de recalculare emise în baza acestora ar putea genera serioase obiecții din partea unui număr important de persoane, existând riscul major ca instanțele să fie confruntate cu un număr impresionant de contestații, iar șansele de admitere a acestora să fie destul de mari.
Legiuitorul a dorit să prevină generarea unui număr mare de litigii pe rolul instanțelor și a ales ca soluție legislativă lipsirea de efecte juridice a actelor de aplicare a legii (deciziile de recalculare) și stabilirea unei proceduri modificate de emitere a unor noi acte de aplicare.
În consecință, atât timp cât legiuitorul a înțeles să lipsească de orice efecte juridice decizia contestată și atât timp cât prin art. 6 alin. 2 din O. nr. 1. s-a restabilit și situația anterioară emiterii deciziei respective, nu mai subzistă niciun interes legitim al reclamanților pentru anularea acesteia, consecința anulării deciziei de recalculare dispusă de instanța de fond fiind identică cu consecința produsă de art. 6 din O. nr. 1. și anume, lipsirea de efecte juridice a deciziei și restabilirea situației anterioare.
Restabilirea situației anterioare nu înseamnă însă anularea sau lipsirea de efecte juridice a L. nr. 1. sau a O. nr. 1., ci aceasta se referă strict la efectele deciziilor de recalculare ca acte în care se individualizează modul în care s-a aplicat L. nr. 1. de către autoritate, și anume, se consideră că acestea nu au existat și nici nu au produs efecte. Lipsa actului de aplicare a unei legi ori lipsirea de efecte juridice a acestuia nu are drept consecință inexistența legii, lipsirea de efecte, anularea ori abrogarea acesteia.
În consecință, ceea ce a înțeles legiuitorul să lipsească de efecte juridice este actul administrativ sau actul de aplicare a L. nr. 1., astfel că reclamantul nu ar obține practic niciun folos prin admiterea acțiunii formulate, motivat de faptul că o astfel de hotărâre nu poate avea ca efect lipsirea de efecte juridice ori anularea/abrogarea L. nr. 1. și nici nu poate bloca autoritatea emitentă să pună în aplicare dispozițiile legale și rezultatul acestor operațiuni, respectiv cuantumul pensiei,
Abia în cazul în care autoritatea va revizui pensiile și, în funcție de rezultatul concret, reclamanții se vor considera vătămați, vor avea dreptul și totodată interesul să formuleze contestație împotriva deciziilor de revizuire.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedură civilă.
Prin recursul formulat, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat casarea în parte a hotărârii recurate și, rejudecând cauza, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. și respingerea acțiunii față de recurentul pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii intimatului ca neîntemeiată sau ca lipsită de obiect.
În motivarea recursului recurentul critică hotărârea sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a M. A. și I., considerând că aspectele reținute de instanța de fond în motivarea soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a M. fie sunt eronate, fie au la bază raționamente care vin în totală contradicție cu prevederile legale incidente.
Recurentul menționează că atribuțiile acestei instituții sunt strict reglementate în cuprinsul O. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M. A. și I., cu modificările și completările ulterioare, însă printre acestea nu se numără activități legate de stabilirea și plata drepturilor de pensie.
Se mai arată faptul că, potrivit prevederilor art. 139 din L. nr. 263/2010, colectarea și virarea contribuții lor de asigurări sociale, precum și stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.
Invocând și prevederile art. 132 din L. nr. 263/2010, recurentul susține că instanța de fond, admițând acțiunea și în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, a stabilit în sarcina acestei instituții o obligație pe care nu are competența de a o îndeplini.
Participarea instituției recurente în acest litigiu nu se justifică nici prin prisma faptului că, astfel cum a arătat, Casa de pensii sectorială a M.AI. se află în subordinea M. A. și I., întrucât, în ceea ce privește stabilirea, plata, precum șirecalcularea drepturilor de pensie ale intimatului-reclamant, instituția în cauză beneficiază de competentă deplină, nefiind necesară aprobarea sau avizarea acestor operațiuni de către Ministerul Administrației și Internelor (cu atât mai mult cu cât activitatea Casei de pensii sectoriale a M. este "coordonată metodologie de C.", potrivit art. 132 alin. 3).
Mai mult decât atât, raportat la situația de față, capacitatea de a sta în nume propriu în instanță în calitate de pârât a unei instituții publice nu este condiționată de faptul că aceasta se află sau nu într-un raport de subordonare sau coordonare cu alte autorități, această calitate putând fi apreciată doar în raport cu capacitatea administrativă a instituției, respectiv cu atributul acesteia de a efectua operațiuni administrative în regim de putere publică.
Cu privire la fondul cauzei recurentul a formulat aceleași critici ca și recurenta C. de P. S. a M. A. și I., subliniind că, în opinia sa, prevederile art. 1 alin. 1 ș art. 6 din O. nr. 1., lipsesc total de efecte deciziile emise în temeiul H.G. nr. 7. care stabilesc cuantumuri mai mici ale pensiei decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010.
Consideră că repunerea în situația anterioară emiterii deciziei având ca temei prevederile H.G. nr. 7. a operat prin efectul prevederilor O. nr. 1., astfel încât pronunțarea unei hotărâri judecătorești în același sens în care dispune și actul normativ mai sus menționat nu se justifică.
În atare împrejurări solicită a se constata faptul că în situația analizată nu se impunea acordarea cheltuielilor de judecată sau că, in extremis, suma pe care instituția recurentă a fost obligată să o plătească, cu titlu de cheltuieli de judecată, este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat în acest dosar.
Consideră recurenta că instanța de fond trebuia să aibă în vedere și dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ., susținând că în cauză, față de temeiurile de drept și de fapt ale acțiunii, de complexitatea redusă a speței și de timpul relativ scurt în care s-a soluționat litigiul pretențiile materiale vizând cheltuielile de judecată sunt nejustificat de mari raportat la volumul de muncă depus pentru susținerea intereselor intimatului-reclamant.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 și urm.
și art. 3041 Cod procedură civilă.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, Curtea de A.constată următoarele:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu stabilită în temeiul
L. nr. 164/2001, prin D. nr.1./(...) emisă de S. P. din cadrul M. de I.
În aplicarea dispozițiilor art. 1 din L. nr. 1., Ministerul Administrației și Internelor - C. de P. a emis în luna decembrie 2010 decizia contestată, prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-a stabilit în favoarea reclamantului pensia de asigurări sociale, care înlocuia pensia de serviciu stabilită în temeiul L. nr. 164/2001.
Nu este întemeiată excepția lipsei de interes, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect în raport de păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza OUG nr. 1.. Este adevărat că prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamantului privitor la noul cuantum al pensiei, însă acest cuantum este rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza L. nr. 1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamantul este „recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia de serviciu, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.
Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziei de recalculare s-a păstrat în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010, acest aspectnu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militarilor și polițiștilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensiei în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr. 1..
În analiza pe fond a prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de
C. și Justiție și ale C. E. a D. O.:
În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție, prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).
În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1.,
Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele: „(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanțaconstituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), aprevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§
48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și
40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.
1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze;pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva
Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și
Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie
2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011,
C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";
Prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzeleconexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva
României s-a reținut că:.
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite întemeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor deserviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art.
14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucâtrațiunea este aceeași, în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusiv considerentele C. din speța invocată mai sus, chiar dacă privesc situația unei alte categorii socio-profesionale, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 164/2001, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantului.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.
În concret, Curtea de A. reține că în urma recalculării i s-a stabilit o pensie în cuantum de 1922 lei brut, cuantum care este superior față de pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011 în România, care este de 860 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
Cu privire la previzibilitatea legii, la care s-a raportat prima instanță în aprecierea caracterului neconvențional al măsurii prin care s-a recalculat pensia reclamantului, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența C. de la S., de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Se reține de către prima instanță că reclamantul recurent a beneficiat de pensie de serviciu în baza unor legi clare și previzibile, fiind eventual culpa statului pentru adoptarea acestora, dacă ulterior s-au dovedit nesustenabile.
Or, se invocă astfel caracterul imprevizibil al L. nr. 1., însă nu s-a indicat la care anume jurisprudență a C. se referă atunci când invocă necesitatea de a cerceta, pentru a se stabili dacă legea a fost previzibilă, în ce măsură putea fi anticipată adoptarea legii cu un anumit interval înainte de adoptarea ei.
În aprecierea instanței de recurs, chestiunea invocată de prima instanță ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării L. nr. 1. fără ca acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori, ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. L. nr. 1. a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. În acest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către C.
Eventual, s-ar putea susține că, prin caracterul intempestiv al măsurii recalculării pensiilor speciale, ingerința nu respectă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit și cel particular al persoanelor vizate prin măsurarespectivă, însă în raport de modul de soluționare de către Curtea de la S. a primelor cauze de acest gen cu care a fost sesizată, instanța de recurs nu poate aprecia ca certă o eventuală statuare a C. de la S. în sensul că pentru acest considerent, a avut loc o încălcare a garanțiilor date de art. 1 din Primul Protocol adițional la C., iar în lipsa unei jurisprudențe date asupra acestei chestiuni, având în vedere că prin cuantumul păstrat în urma recalculării, nu sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamantului, apreciază că nu există suficiente argumente pentru admiterea acțiunii din această perspectivă.
Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază, în raport de probele administrate, că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a considera că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Referitor la jurisprudența anterioară a C. C. în materie apreciată de prima instanță ca fiind relevantă în cauză, se reține că aceasta nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin D. nr. 871 și 873 din 2010 în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de reclamant.
Curtea urmează a înlătura și considerentele reținute de instanța de fond în raport de suspendarea HG nr. 7., având în vedere că prin acest motiv invocat de reclamant nu se aduc critici punctuale în ce privește modul de calcul al pensiei, pentru a se putea susține imposibilitatea verificării legalității modului de calculul al pensiei. Ceea ce contestă în cauză reclamantul intimat este în fapt trecerea de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe L. nr. 1., or această trecere a fost reglementată de L. nr. 1., măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a României, Înalta Curte de Casație și Justiție și C. în soluțiile menționate mai sus, iar principiile modului de calcul al pensiei se regăsesc în L. nr. 1..
Procesul de recalculare a pensiei s-a realizat în temeiul L. nr. 1., astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 7., act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursurile declarate de pârâte și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge contestația formulată de reclamantul S. I.
Dată fiind soluția de admitere a recursurilor pentru considerentele anterior menționate, cu consecința respingerii contestației, ceea ce are ca efect și înlăturarea obligației pârâților de la plata cheltuielilor de judecată, Curtea apreciază că nu se mai impune a fi analizate și celelalte motive de recurs invocate de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâta CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. și
MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr.
5929 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge contestația formulată de reclamantul S. I.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I.-R. M. D. C. G.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: M.F.B.
GREFIER
N. N.
| ← Decizia civilă nr. 646/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1464/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
