Decizia civilă nr. 1499/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Decizii civile - asigurări sociale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1499/R/2012

Ședința publică din data de 27 martie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.

JUDECĂTOR. I. T.

GREFIER: N. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. N. împotriva sentinței civile nr. 5984 din 14 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), precum și recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de C. J. DE P. S., având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsind reprezentantul pârâtei recurente.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate reciproc părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 martie 2012 reclamantul recurent a înregistrat la dosar întâmpinare la recursul declarat de pârâtă însoțită de practică judiciară.

Reclamantul prezent la dezbateri arată că nu are cereri de formulat în probațiune.

Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.

Reclamantul solicită admiterea acțiunii sale privind recalcularea pensiei cu luarea în calcul a veniturilor pe care le-a obținut în R. M.. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței atașate întâmpinării, reprezentând onorariul avocațial.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 5984 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă cererea reclamantului T. N. și s-a dispus recalcularea pensiei stabilită prin decizia de pensionare nr. 1., emisă de către pârâta C. J. DE P. S., cu luarea în calcul la stabilirea pensiei a salariului pe care reclamantul l-a avut în R. M., în perioada 16 septembrie 1974 - 16 septembrie 1978, cutransformarea din dirhami în dolari SUA, iar apoi în lei la cursul pentru operații necomerciale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 3 din D. nr. 2. în forma sa inițială, în vigoare pe perioada de incidență a litigiului: „Venitul net asupra căruia se calculează sumele reprezentând obligația de transfer se determină prin scăderea din venitul brut realizat în valută pentru munca prestată a impozitelor, taxelor, reținerilor pentru fondul de pensii, asigurări sociale și medicale, cheltuielilor reprezentând chiria și întreținerea locuinței din străinătate și a indemnizației de instalare";.

Prin urmare, reclamantului i-au fost operate rețineri pentru fondul de pensii, asigurări sociale și medicale, astfel încât în mod corelativ acesta trebuie să beneficieze de luarea în calcul a pensiei a veniturilor pentru care s- au datorat asemenea rețineri.

În baza D.ui nr. 184/1974, salariile reclamantului erau transformate în lei din dolari SUA la cursul oficial cu primă al RSR denumit și curs pentru operații necomerciale și nu la cursul oficial.

Acesta este cursul valutar care trebuie luat la calculul în lei al salariului reclamantului obținut în M..

Prin sentința civilă nr. 2. pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), s-a dispus cu titlu irevocabil, includerea în calculul punctajului și al pensiei reclamantului și perioada celor patru ani în care a fost detașat în M..

În urma acestei hotărâri s-a modificat decizia de pensionare și s-a recalculat pensia, dar nu s-a luat în calcul salariul pe care l-a avut în M. și care conform contractului de angajare a fost în primii doi ani de 2531 dirhami marocani, iar în ultimii doi ani a crescut în urma trecerii la o altă treaptă de vechime, ci s-a luat în calcul salariul pe care l-ar fi avut în România, ceea ce este incorect și nelegal.

În aceste circumstanțe, cererea reclamantului apare ca fondată, și a fost admisă de către instanță și a obligat-o la recalcularea pensiei acestuia, cu luarea în calcul a salariului de care reclamantului l-a obținut în R. M. în perioada 15 septembrie 1974 - 16 septembrie 1978, utilizându-se cursul pentru operații necomerciale.

Față de cele ce preced, instanța a admis cererea reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul T. N. și pârâta

C. J. de P. S.

Prin recursul declarat de reclamant s-a solicitat modificarea hotărâriiatacate în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de

1.400 lei, precum și plata cheltuielilor de judecată în recurs.

În motivarea recursului s-a arătat că deși acțiunea a fost admisă în totalitate, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, deși ultima parte a primului aliniat din considerente, se reține în mod corect că a solicitat obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Este o cerere formulată în condițiile procedurale, prin acțiunea introductivă, dovedită cu chitanțe în original depuse la dosar, iar instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia.

Prin recursul declarat de pârâtă s-a solicitat casarea parțială a sentințeiatacate, în sensul respingerii în totalitate a contestației reclamantului.

În motivare a arătat că potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din D. nr. 2.

(forma inițială) modificat prin D. nr. 288/(...), cetățenii români angajați în străinătate erau considerați în concediu fără plată la unitățile de la care aceștia proveneau.

La alin. (3) al aceluiași articol se prevedea că perioada lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în muncă, în aceeași unitate, precum și ca vechime în funcție și specialitate.

Actul normativ menționat nu cuprinde prevederi referitoare la beneficiul vechimii în muncă pentru stabilirea drepturilor de pensie.

Întrucât persoanele respective pe perioada cât lucrau în străinătate nu mai aveau raporturi de muncă cu unitățile la care au fost angajați anterior, plata contribuției de asigurări sociale nu reprezenta o obligație în sensul prevăzut de art. 2 și art. 3 din decret, astfel încât să fie acoperită din sumele transferate în țară.

Perioada lucrată în M. între (...) - (...) nu constituie vechime în muncă, conform prevederilor art. 3 și art. 9 din L. nr. 3/1977, modificată și completată, iar potrivit art. 9 alin. (2) al aceluiași act normativ, concediile fără plată se însumează anual și se scad din vechimea în muncă.

Cetățenii români angajați în străinătate potrivit D.ui nr.2., aveau obligativitatea, conform art.3, să transfere lunar, în țară, din veniturile nete, o cotă parte în scopul întreținerii familiilor și acoperirii celorlalte obligații.

Sumele transferate se calculau din venitul net, veniturile brute obținute fiind supuse practic legislației țării în care se desfășura activitatea, în ce privește impozitarea și obligațiilor de asigurări sociale, prevedere care este stipulată și în contractul de angajare la art. 4 lit. a.

Sumele în valută dobândite de către beneficiarii acestui decret se păstrau în conturi personale deschise la B. R. de C. E. sau la B. N., potrivit art. 18, acestea putând fi utilizate în interesul titularilor sau membrilor de familie ai acestora (soți, copii, părinții soților).

Potrivit prevederilor art. 78 al L. nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare luna se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de I. N. de S. și S.

Perioada lucrată de către reclamant în M. a fost luată în calcul în baza sentinței civile nr. 2861/(...).

În ceea ce privește termenul general de prescripție, invocat de petent în cererea de chemare in judecata, dispozițiile art. 7 alin. (3) și 5 din OUG nr.

4/2005, modificată prin L. nr. 2., aceste dispoziții se referă numai la persoanele a căror drepturi au fost stabilite în baza legilor în vigoare până la data de (...).

Întrucât drepturile reclamantului de pensie au fost deschise după data de (...) în baza L. nr. 19/2000 nu sunt aplicabile dispozițiile actelor normative precizate mai sus.

Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului pârâtei,cu cheltuieli de judecată.

În motivare arată că motivele de recurs formulate exced cadrul procesual stabilit prin cererea introductivă de instanță prin care a dedus judecății doar veniturile în baza cărora solicită să i se calculeze pensia.

Recurenta ignoră sentința civilă nr.286112008 a T. S. din dosar nr.(...), irevocabilă și deci cu autoritate de lucru judecat, prin care i s-a recunoscut stagiul de cotizare pentru perioada din M..

În urma acelei sentințe pârâta a emis o nouă decizie de pensionare prin care a luat în considerare stagiul din M., astfel că nu mai poate pune în discuție acest aspect.

Pârâta a luat în calcul salariul pe care l-ar fi avut în România, deși acesta nu a avut nici un salariu în România, și nu salariul pe care l-a avut efectiv în M. și pentru care i s-au și reținut cotele de asigurări sociale.

Din acest text rezultă fără echivoc că i se rețineau cotele pentru "fondul de pensii și asigurări medicale" și că de aceea beneficia de aceste drepturi prevăzute expres de arte 1 lit. e din Decret, și anume:

„- concedii de odihnă plătite, precum și

- asistență medicală gratuită și

- drepturi de asigurări sociale, pentru angajați și membrii de familie care îi însoțesc";.

Prin urmare, reclamantului i-au fost operate rețineri pentru fondul de pensii, asigurări sociale și medicale, astfel încât în mod corelativ acesta trebuie să beneficieze de luarea în calculul pensiei a veniturilor pentru care s- au datorat asemenea rețineri.

Art. 4, 5 din D. nr. 2. prevăd că trebuia să declare la A. R. toate veniturile, să depunem dovezi referitoare la venituri în termen de 30 de zile de la data încasării, să depunem efectiv banii la A., iar apoi aceștia se transferau în țară în dolari, conform cotelor calculate în alin. 3.

Art. 6 alin. 1 prevede că transferul se făcea prin grija A. și a oficiilor consulare, și că se comunicau trimestrial ministerelor de care aparțineam, precum și Min. Finanțelor.

Alin. 2 prevede că se transferau sumele în valută și cota se calcula conf. venitului net la cursul oficial corespunzător.

Art. 7 prevede că transferurile se făceau de către oficiile diplomatice ale

RSR, cu aprobarea mai multor ministere din țară.

Deci reținerile din salariile noastre se făceau conform legislației în vigoare și prin grija celor de mai sus, în mod oficial, care calculau cota transferabilă către țară, pe care tot ei o încasau și evident o trimiteau în țară.

Rezultă că în toată perioada în care a lucrat în M., a plătit impozite către țară, inclusiv cota de asigurări sociale, pe care statul marocan o reținea din salariile și le vira la bugetul țării.

În acea perioadă principiul oficialității reținerii cotelor CAS era legal și suveran, așa cum rezultă el din dispozițiile art. 4-7 din D. nr. 233, analizate mai sus, precum și ale Codului Muncii din anul 1972 în vigoare la acea dată, art. 144 art. 149.

Prin urmare, statul era obligat să perceapă cotele de asigurări sociale și a și făcut-o în fapt, deoarece se prevedea că vor pleca în M. în condiții de eficiență economică, că se vor trimite baremurile de calcul ale impozitelor și se vor plăti impozitele către țară și s-au și plătit prin raporturile stabilite direct între cele două guverne, în baza protocolului încheiat în anul 1973.

Între România și R. M. a existat un Protocol încheiat la data de 4 iulie

1973, prin care au fost detașați să lucreze în M. foarte mulți profesori români, printre care și reclamantul.

Acest protocol are o Anexă, prin care în art. 2 se stabilesc salariile profesorilor români, precum și faptul că salariile sunt impozabile, iar statul marocan va trimite statului român baremurile pentru calculul impozitelor lor, deci implicit și impozitele pe salariile lor.

Acest Protocol este o convenție interstatală internațională, bilaterală și a fost ratificat ulterior prin art. 5 din decretul nr. 215 din (...) prin care s-a ratificat Convenția din domeniul asigurărilor sociale dintre Guvernul R.S.R. și

R. M. semnată la R. la 27 iulie 1983.

Potrivit art. 8 din Convenție, perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele două părți contractante și cele realizare sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este „necesar";, cu condiția ca acestea să nu se suprapună.

Prevederile exprese ale arte 15 ale Convenției stipulează că aceasta se va aplica, de asemenea, situațiilor apărute înainte de intrarea sa în vigoare.

Deoarece Convenția a fost încheiată pe o perioadă nedeterminată, și conf. art. 16 fiind încă în vigoare, ea consfințește dreptul persoanelor detașate în R. M. de a beneficia de asigurări sociale (pensie) la nivelul sumelor reținute cu titlu de prestări de asigurări sociale pe teritoriul statului unde au fost realizate veniturile și cuantumul acestora.

D. nr. 184/1974, prevede că salariile trebuie transformate în lei din dolari SUA la cursul oficial cu primă al RSR denumit și curs pentru operații necomerciale și nu la cursul oficial.

Acesta este cursul valutar care trebuie luat la calculul în lei al salariului obținut în M..

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:

Recursul reclamantului este inadmisibil, prin raportare la dispozițiile art.

281^{2a C., care statuează că nu poate fi cerută pe calea recursului completarea hotărârii.}

Or, prin invocarea nepronunțării primei instanțe asupra cererii sale de acordare a cheltuielilor de judecată, se solicită practic o completare a sentinței în sensul pronunțării asupra acestui capăt de cerere, inadmisibilă în lumina noilor dispoziții ale Codului de procedură civilă, în urma modificării acestuia prin adoptarea L. nr. 2. privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, aceste modificări vizând celeritatea proceselor civile, astfel încât calea de ales în cazul nesoluționării unui capăt de cerere a rămas cea stipulată de art. 281^{2 C. sau formularea unei noi acțiuni având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.}

Nefondat este recursul pârâtei.

La nivel de principiul, nu poate fi lipsită de tratamentul egal și legal aplicat cetățenilor țării o persoană care a acționat în conformitate cu legile acesteia, tocmai pentru acest considerent.

În acest sens, se constată, în primul rând, că la data când reclamantul a realizat veniturile a căror luare în considerare la calcularea pensiei o solicită, legislația internă aplicabilă stabilirii drepturilor de pensie, anume, art. 10 din L. nr. 3/1977, prevedea calcularea pensiei într-o modalitate complet diferită de cea actuală, anume, prin luarea în considerare a retribuției tarifare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate. Era deci irelevantă, din punctul de vedere al cuantumului pensiei, la acea dată, situația veniturilor realizate în alți ani decât cei 5 ani aleși de pensionabil din ultimii 10 lucrați (or reclamantul s-a pensionat în anul 2004, conform copiei deciziei de pensie de la fila 6 dosar fond, când legea pensiilor, L. nr. 19/2000, stabilise un alt mod de calcul a pensiei, prinluarea în considerare a tuturor veniturilor contributive din perioada de activitate în muncă). Totodată, este o premisă a litigiului faptul că reclamantului i se recunoaște perioada lucrată în M. drept vechime neîntreruptă în muncă, astfel încât apare cu evidență că în baza legislației pensiilor de stat din România, relevanța din punctul de vedere al pensiei a acestei perioade lucrate în străinătate era aceeași cu a oricărei perioade lucrate în țară, vechimea în muncă aferentă acestei perioade fiind asigurată.

În al doilea rând, deplasarea reclamantului în R. M. s-a făcut în conformitate cu legislația țării, așa cum arată chiar recurenta, anume, D. nr.

2., reclamantul respectând, întocmai ca orice cetățean care a desfășurat activități în străinătate în baza unor acorduri încheiate între statul român și alte state, dispozițiile din cuprinsul acestui act normativ conform cărora trebuia să transfere lunar în țară, pentru „întreținerea familiilor și acoperirea celorlalte obligații"; o parte din veniturile nete realizate în valută pentru munca prestată, venituri nete calculate prin scăderea din venitul brut realizat a impozitelor, taxelor, reținerilor pentru fondul de pensii asigurări sociale și medicale etc.

Astfel, potrivit art. 2 alin.3 din D. nr.2., perioada lucrata în străinătate de cetățenii romani angajați la organizații internaționale, la societăți mixte de producție, de desfacere, bancare sau de alta natura, la instituții, organizații sau alți parteneri din străinătate, pentru desfășurarea unor activități tehnice, științifice, didactice, sanitare, juridice, economice, culturale, artistice, sportive și alte activități, în baza unor acorduri încheiate între statul roman și alte state sau a înțelegerilor și contractelor între organizații din Republica Socialistă România cu organizații sau alți parteneri din străinătate^,se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în munca, în aceeași unitate, precum și ca vechime în funcție și în specialitate.

Conform art.3 din același decret, salariații ale căror drepturi și obligații au fost reglementate prin acest act normative, erau obligați ca, din veniturile nete realizate în valută pentru munca prestată, să transfere, lunar, în țară, o cotă în dolari S.U.A..

Venitul net asupra căruia se calculează sumele reprezentând obligația de transfer se determina prin scăderea din venitul brut realizat în valută pentru munca prestată a impozitelor, taxelor, reținerilor pentru fondul de pensii, asigurări sociale și medicale, cheltuielilor reprezentând chiria și întreținerea locuinței în străinătate și a indemnizației de instalare.

Rezultă, pe cale de deducție, faptul că, în conformitate cu prevederile art. 1 din decret, reclamantul a fost tratat de statul român ca fiind angajat la parteneri din străinătate (…) în baza în baza unor acorduri încheiate între statul român și alte state, în sensul art. 1 din Decret. Ca urmare, refuzul aceluiași stat de a-i acorda drepturi de pensie pentru sumele astfel câștigate, ar echivala cu invocarea propriei culpe a statului, în condițiile în care în prezent se invocă de către autoritatea română în materie de pensii sociale de stat neasigurarea dovezii plății contribuției de CAS pentru reclamant aferent acestei perioade.

Astfel, reiese din dispozițiile art. 3 din Decret faptul că reținerile ce s-au operat în cazul reclamantului au vizat venitul net rămas după scăderea din venitul brut a reținerilor pentru fondul de pensii efectuate de statul unde au lucrat. În mod evident, din veniturile reclamantului s-a reținut contribuția pentru pensie prevăzută de legislația statului marocan, or dat fiind că s-a demonstrat în cele ce preced că activitatea sa profesională a fost considerată ca desfășurată în baza unui acord între state, era de datoria statului român a reglementa tot pe bază de acord recunoașterile reciproce a stagiilor decotizare la sistemul public de pensii, cu toate consecințele practice, astfel încât să nu li se ceară cetățenilor o probă excesivă și nerealistă, anume, cea solicitată de pârâtă, mai precis, a contribuției sale la CAS pentru perioada litigioasă, în totală contradicție cu realitățile istorico-legislative descrise în cele ce preced.

De altfel, reclamantului îi sunt aplicabile prevederile Convenției în domeniul asigurărilor sociale între Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul R.ui M., ratificată prin D. nr. 2., unde în titlul III, la art. 8, 9 și 15, se prevede:

„Perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele doua părți contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca acestea sa nu se suprapună.

Dacă, urmare totalizării prevăzute la art. 8, un drept la prestație se deschide sub legislația aplicabilă de către organismul de asigurare competent, prestația efectiv datorată este calculată proporțional cu perioadele de asigurare realizate sub respectiva legislație, în cazul în care aceasta prevede ca prestația este în funcție de perioadele de asigurare.

Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, situațiilor apărute înainte de intrarea sa în vigoare. Cu toate acestea nici o prestație nu va fi datorată pe baza acestei convenții pentru o perioada anterioară intrării sale în vigoare, cu toate ca perioadele de asigurare îndeplinite înaintea amintitei intrări în vigoare sunt luate în considerare pentru determinarea prestațiilor";.

Așa fiind, se impune respingerea recursului pârâtei față de prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.

În baza art. 274 și 276 C., având în vedere că ambele recursuri au fost respinse, urmează a fi obligată pârâta recurentă C. J. de P. S. la plata de cheltuieli de judecată în recurs în favoarea reclamantului intimat, reprezentând jumătate din onorariul avocațial achitat, corespunzător respingerii recursului pârâtei, prin considerarea că jumătate din onorariu este aferent apărării formulate în raport de recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. S. și respectiv ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul T. N. împotriva sentinței civile nr. 5984 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.

Obligă pe recurenta pârâtă C. J. de P. S. să plătească intimatului T. N. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 27 martie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

D. C. G. G.-L. T. I. T.

N. N.

GREFIER,

Red.I.T./S.M.

2 ex./(...) Jud.fond. C. N. C.

← Decizia civilă nr. 3624/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 2970/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Decizia civilă nr. 1499/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1499/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale