Decizia civilă nr. 1598/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 1598/R/2012

Ședința publică din data de 4 aprilie 2012

Instanța constituită din:

P.: C. M.

JUDECĂTORI: S.-C. B.

I.-R. M.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții CASA DE PENSII S. A M. A. N. și M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 5784 din 7 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. I., având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâților recurenți, consilier juridic R. C., lipsă fiind reclamantul intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

R. a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 aprilie

2012, prin fax, s-au depus la dosar din partea reclamantului intimat concluzii, prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.

Reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar delegație de reprezentare și, la solicitarea instanței, arată că nu a fost depusă la dosar decizia de revizuire a pensiei reclamantului întrucât aceasta însă nu a fost emisă, solicitând un termen în acest sens.

Instanța, deliberând, având în vedere că în cauză se contestă decizia de recalculare a pensiei, constată că nu este necesară depunerea la dosar a deciziei de revizuire a pensiei reclamantului, astfel că va respinge cererea de amânare.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului pentru considerentele invocate în memoriul de recurs, solicitând a se lua act și de considerentele reținute de C. în decizia pronunțată în 7 februarie 2012, în cauza Frimu contra R.

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s- a solicitat judecarea în lipsă și prin cererea de recurs.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 5784 din 7 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția tardivității formulării acțiunii, a lipsei de obiect și de interes, excepții invocate de pârâtul M. A. N.

S-a luat act de renunțarea reclamantului la cererea privind obligarea pârâților la plata diferenței dintre pensia avută conform deciziei nr. 0. și deciziile de revizuire a pensiei, de la data de (...) și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, asupra căreia să se calculeze dobânda legală până la data plății efective a pensiei inițiale.

S-a admis în parte acțiunea reclamantului M. I. formulată prin S. C. M. D. ÎN R. ȘI ÎN R. în contradictoriu cu pârâții M. A. N. și CASA DE PENSII A M. A. N.

S-a dispus anularea deciziilor nr. 57330/(...) și 57330/(...) emise în favoarea reclamantului, în baza L. nr. 1., și s-a menținut în plată decizia nr. 0. emisă în baza L. nr. 1..

S-a respins ca nefondată cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut, în esență, că prin decizia de pensionare nr. 0. emisă de D. F.-C. din cadrul M. A. N. s-a stabilit, în temeiul L. nr. 1., dreptul reclamantului la o pensie de serviciu în cuantum de

21250 lei.

În data de (...), pensia de serviciu a fost recalculată în baza L. nr. 1., fiind emisă decizia nr. 57330 prin care s-a stabilit dreptul la o pensie diminuată, în cuantum de 1595 lei.

Împotriva deciziei de recalculare, reclamantul a formulat contestație, la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. A. N., M. A. și I. și

Serviciului Roman de I., respectând astfel exigențele art. 14 din H.nr.

735/2010.

Prin decizia nr. 38/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a menținut sentința civilă nr. 3. a C. de A. C. de suspendare a executării HG nr. 735/2010, iar prin O. nr. 1., această hotărâre de guvern a fost abrogată.

Întrucât reclamantul nu a primit răspuns la contestația sa în termenul legal, a învestit instanța cu soluționarea contestației sale, doar așa putându-se da eficiență accesului său la justiție, drept consacrat de art.21 din C., precum și prin art.6 și art. 13 din C. E. a D. O.

Analizând decizia contestată, instanța a constatată că recalcularea s-a făcut cu luarea în considerare a salariului mediu brut pe economie, conform art. 5 alin.4 din L. nr. 1., reclamantul neputând dovedi veniturile de natură salarială pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare.

Conform art. 1 din O.nr. 1., pensiile prevăzute la 1 lit. a) și b) din L. nr.

1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.

Prin decizia contestată, emisă în temeiul L. nr. 1., neabrogată, pensia reclamantului a fost recalificată ca fiind pensie în sensul L. nr. 1., cu toate că inițial a fost calculată în baza L. nr. 1.. Ca urmare a acestei recalificări, reclamantul a beneficiat doar de partea contributivă a pensiei. O astfel de ingerință în dreptul său deja câștigat dorește să sancționeze reclamantul, prin solicitarea de anulare a deciziei emisă în temeiul L. nr. 1..

Instanța apreciată că acesta este interesul pe care reclamantul îl justifică în prezenta cauză. De asemenea, în ipoteza prevăzută de art. 5 sus enunțat., raportat la pensia trecută în decizia contestată, urmează să se regularizeze sumele, după data emiterii deciziei de revizuire.

În ce privește obiectul acțiunii, acesta rămâne decizia de recalculare nr.

5..

Prin decizia nr. 871/(...), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile L. nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.

Instanța a apreciat că o constatare anterioară a constituționalității L. nr.1., nu împiedică judecătorul național să verifice dacă aplicarea legii în concret sau nu produce efecte contrare C.i E. a D. O.

Dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O. nu este în orice caz un drept absolut, acesta însemnând ca el comporta limitări de către stat, care, are sub acest aspect o larga marja de apreciere.

Pentru a verifica dacă desființarea pensiei de serviciu de care beneficia reclamantul corespunde limitărilor prevăzute de C., instanța are în vedere următoarele aspecte : a) ingerința sa fie prevăzută de lege, condiția satisfăcută în cauză întrucât desființarea pensiei de serviciu s-a realizat printr-un act normativ de forța legii, lege rezultata ca urmare a asumării răspunderii de către G. în fața P.. Insă legea trebuie să fie suficient de clară și previzibilă. Previzibilitatea poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor. Persoanele au astfel un drept la continuitatea acțiunii statale. Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale. Reclamantul s-a pensionat în anul 2007, moment în care nu s-a pus problema schimbării legii. Cea mai mare problemă nu este neapărat schimbarea legii în sine, ci a reglementarilor prin care se diminuează exagerat de mult veniturile din pensie, căci nu se poate admite ca scăderea acestora nu este una de substanță, esențială și imprevizibilă în anul 2010. b) sa existe un scop legitim pentru luarea măsurii de a desființa pensia de serviciu ori sub acest aspect G. a arătat în expunerea de motive a L. 1. că

„se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010" datorita evoluției crizei economice in anul 2009 si extinderea acesteia in cursul anului 2010 precum si acordurile de împrumut cu organismele financiare internaționale.

Or, faptul că documentele adresate creditorilor internaționali conțin promisiunea guvernului de a adopta prevederile legale în discuție nu înseamnă că acei creditori au stabilit unilateral aceste condiții, ei limitându-se la a indica obiectivele ce urmează a fi atinse (ex. reducerea cheltuielilor bugetare), însă alegerea celor mai adecvate măsuri rămâne la discreția S.

Or, dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura juridică a unor masuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. 1. nu s-ar putea Întemeia pe art. 53 din Constituția revizuita deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.

Scopul urmărit a fost acela al diminuării cheltuielilor bugetare și nu în ultimul rând și realizarea unei „dreptăți sociale";, respectiv instituirea unui regim de pensii având la bază principiul contributivității.

În fine, ingerința trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit.

Ingerința este proporțională cu scopul legitim urmărit dacă s-a menținut un Just echilibru între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.

În speța de fata discriminarea se refera la împrejurarea că beneficiari ai pensiei de serviciu au avut o rezolvare diferită a situației lor deși legiuitorul a pretins că este identica, tocmai prin desființarea pensiei de serviciu.

Legiuitorul a înțeles că, pe parcursul desfășurării raporturilor juridice de muncă, să instituie în sarcina unor categorii profesionale interdicții șiincompatibilități, în vreme ce pentru alte categorii profesionale acestea nu au fost prevăzute.

Aceste persoane nu mai puteau avea un al doilea raport juridic de munca si nu puteau desfășura activități economice, așa cum pot bunăoară medicii sau profesorii.

In momentul ieșirii la pensie statul a înțeles sa instituie in favoarea categoriilor de persoane in sarcina cărora instituise incompatibilități și interdicții, acordarea unei pensiei de serviciu, al cărei cuantum a fost diferit calculat.

Instituirea pensiei de serviciu a avut drept cauză împrejurarea că persoanele respective avuseseră în timpul serviciului incompatibilități și interdicții severe, astfel ca au fost in imposibilitate ca, prin voința și efortul lor propriu să-și majoreze baza de calcul a drepturilor lor de pensie iar statul a dorit să asigure acestora un trai decent și după ieșirea la pensie.

Ceea ce s-a aflat la baza pensiei de serviciu a fost neapărat specificul raportului juridic de muncă așa cum a fost arătat în cele de mai sus.

Față de toate considerentele invocate, instanța a constatat că reclamantului i s-au încălcat drepturi ocrotite de Curtea E. a D. O.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 11 și 20 din Constituția R., instanța a dat supremație dispozițiilor C.i care este integrată blocului de constituționalitate și care având forță juridică constituțională, înlătură direct forța unei norme naționale aflate în incompatibilitate cu dispozițiile C.i.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. A. N. în numepropriu și în calitate de reprezentant al C. DE P. S. A M. A. N. solicitândmodificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală având în vedere aspectul excluderii, fără nici o referire a cererii pârâtei de a respinge acțiunea ca rămasă fără obiect, având în vedere lipsa de interes a reclamanților.

Reclamantul a avut ca scop, prin cererea de anulare a deciziei, numai menținerea cuantumului pensiei din decembrie 2010, așa cum a formulat și capătul 2 de cerere, fără a solicita emiterea unei noi decizii.

Or, începând cu luna februarie și în continuare, reclamantului i s-au achitat și i se achită drepturile de pensie în cuantumul avut în decembrie

2010, potrivit dispozițiilor O. nr.1., până la revizuirea deciziei, ceea ce duce la concluzia că pretențiile contestatorului, la această dată au fost satisfăcute prin menținerea cuantumului solicitat, iar cauza a rămas fără obiect, fiind lipsită de interes, așa după cum a precizat și prin întâmpinare.

Una din condițiile acțiunii civile este existența interesului, adică interesul practic pe care reclamantul îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, câștigul material. Nici un act de procedură nu poate fi făcut de parte dacă aceasta nu justifică un interes.

Condiția interesului, născut și actual, este necesară nu numai în momentul formulării acțiunii, ci ea trebuie dovedită pe tot parcursul procesului.

Prezenta acțiunii a fost introdusă în momenul la care reclamantul nu avea nici un interes, deoarece, în conformitate cu prevederile art.6 alin.1

„pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire";. Mai mult decâtatât, în temeiul alin.2 al aceluiași articol „diferențele aferente lunii ianuarie

2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011";.

Începând cu luna februarie 2011, reclamantului i s-au achitat și i se achită în continuare toate drepturile solicitate prin acțiune, astfel că efectele deciziei contestate au fost în totalitate anulate prin aplicarea dispozițiilor O. nr.1., prin redobândirea tuturor drepturilor de pensie de care a fost privat.

Cum decizia contestată și-a pierdut orice efect juridic și nu produce nicio vătămare reclamantului, prin cererea de anulare a acestei decizii nu mai poate obține nici un folos practic, nici un câștig material, astfel că acțiunea este lipsită de interes.

Prima instanță, deși a constatat că reclamantul a fost repus în drepturile avute anterior emiterii deciziei contestate, apreciază, fără nici un temei legal, că decizia de recalculare vizează tocmai sumele de care reclamantul urmează să dispună în viitor.

În ceea ce privește considerentele pentru care instanța de fond a reținut că decizia contestată este contrară normelor prioritare și imperative ale C.i, în cauză existând gravă încălcare a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, coroborate cu cele ale art. 14 din C., s-au arătat următoarele:

L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor a fost suspusă controlului anterior de constituționalitate, iar prin D. nr. 8., Curtea Constituțională a analizat criticile textelor din L. nr. 1. atât în raport cu dispozițiile art. 44 din C. cât și cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că, în raport cu criticile formulate, dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.

Această decizie este definitivă și general obligatorie, dar prima instanță a înlăturat-o, apreciind că instanțele judecătorești sunt obligate, în temeiul art. 20 din Constituția R., să ignore interpretările C. Constituționale.

Dispozițiile comunitare au fost interpretate și lămurite de Curtea E. a D.

O. în jurisprudența sa. Este de necontestat faptul că, în numeroase decizii, C. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație sociala (cauza Andrejava contra Letoniei, cauza Muller contra Austriei, cauza Buchen contra Cehiei).

Curtea E. a D. O. a precizat în mod constant, că art. I din Primul protocol adițional la C. nu garantează dreptul vreunei persoane la o pensie într-un anumit cuantum deoarece textul nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun (Wieczarek vs. Polonia, cerere nr. 18176/05, hotărâre din 8 decembrie 2009, § 57; Rasmussen VS. Polonia, cererea nr. 38886/05, hotărâre din 28 aprilie 2009, § 71: M. ș.a. vs. Italia, cererile nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, hotărâre din 31 mai 2011, § 55; Andrejeva vs. Lituania, cerere nr.

55707/00, Marea Cameră hotărâre din 18 februarie 2009, § 77; Kjartan

Asmundsson vs. Islanda, cerere nr. 60669/00, hotărâre din 12 octombrie

2004, § 39; Stec ș.a. vs. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., cererile nr. 65731101 și 65900/01. Marea Cameră, hotărâre din 12 aprilie 2006, § 53; Runkee și White vs. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., cererile nr.

42949/98 și 53134/99, hotărâre din 10 mai 2007, § 34;)

În acest sens, Curtea E., în cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, a arătat că art. I din Protocolul nr. 1 garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurare nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.

Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale, într-un anumit cuantum, nu este apărat de C. și de protocoalele saleadiționale, atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult, acest cuantum nu este garantat de C. în ipoteza în care titularul său nu a contribuit la sistemul de asigurări sociale. Aceasta este și ipoteza în discuție, deoarece pensia militară a fost acordată în considerarea calității titularului. fără a se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acestora.

În aceste condiții, chiar dacă poate fi încadrată în noțiunea de „., pensia de serviciu reprezintă, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi. iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația unei exproprieri.

De asemenea, instanța de contencios european a reiterat pe calea unei jurisprudențe constante că art.1 din Protocolul nr. 1 nu stabilește nicio restricție pentru statele membre în a alege orice formă a sistemului de asigurări sociale, tipul ori cuantumul beneficiilor acordate în cadrul unui anumit sistem, însă, în situațiile în care un stat membru a adoptat o legislație care prevede dreptul la pensie, ca drept de securitate socială, indiferent dacă este condiționat sau nu de plata contribuțiilor, acea legislație trebuie primită ca generând un interes patrimonial ce intră sub incidența art.1 din Primul Protocol al C.i, în privința persoanelor care satisfac cerințele prevăzute de lege. (În acest sens, W. vs. Polonia; Rasmussen vs. Polonia; Stec ș.a. vs. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. precit; Aizpurau Ortiz ș.a. vs. Spania, cererea nr.42430/05, hotărârea din 2 februarie 2010; Munoz Diaz vs. Spania, cerere nr.49151/07 hotărâre din 8 decembrie 2009).

În consecință, apreciază că instanța nu poate califica în cazul de față, „. reclamantului ca fiind dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei, deoarece cuantumul este protejat de convenție doar pentru perioada în care acesta are un fundament legal în dreptul intern. Or, în cazul de față, se poate analiza numai protecția bunului reclamantului după data de (...), iar dreptul solicitat de reclamant în baza dispozițiilor legii anterioare mai are fundament legal în dreptul intern deoarece dispozițiile L. nr. 1. au fost expres abrogate prin L. nr. 2..

Și în privința celei de-a doua cerințe, instanța de contencios european a arătat încă din primele sale decizii în materie, că noțiunea de „. publică"; este amplă chiar prin natura ei, astfel încât decizia de a adopta legi care să conducă la privarea de proprietate implică examinarea, de către autoritățile statale competente, a unor probleme de ordin politic, economic și social asupra cărora, într-un stat democratic, pot exista profunde divergențe. Curtea a apreciat în mod constant că în această privință este normal ca, datorită unei directe cunoașteri a realităților societății, legiuitorul național să dispună de o mare marjă de apreciere în adoptarea legislației pentru implementarea politicilor sociale și economice și a afirmat că respectă modul în care statele membre concep imperativele de utilitate publică, afară numai dacă această apreciere se dovedește a fi în mod manifest lipsită de orice bază rațională.

În aceste condiții, Curtea a acceptat posibilitatea reducerii cuantumului beneficiilor de asigurări sociale în anumite circumstanțe, bazate pe modificări legislative care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările din societate.

În cauza Kjartan Asmunsdsson vs. Islanda, Curtea E. a D. O. a observat că introducerea unor noi reglementări cu privire la drepturile de pensie pentru invaliditate au vizat un scop legitim, determinantă fiind necesitatea asigurării sustenabilității fondului de pensii al statului care s-a confruntat cu dificultăți financiare (Hotărârea din (...)).

În consecință, se observă că scopul reglementării cuprinse în L. nr. 1., astfel cum a fost identificat și de Curtea Constituțională răspunde criteriilor enunțate, desprinse din jurisprudența C. E. a D. O. în care s-a arătat că

„interesul public"; poate include și adoptarea unui sistem armonizat de pensii publice, scop în care statele pot adopta modificări legislative.

L. nr. 1., procedând la recalcularea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu în pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și menținerii deficitului bugetar în limitele sustenabile.

În privința cerinței de proporționalitate a măsurii adoptate, cu scopul urmărit, respectiv a necesității menținerii unui just echilibru între interesele în discuție, analiza C. E. a D. O. din perspectiva art.1 Protocolul nr.1 a fost, în unele cazuri, concurentă cu analiza efectivă din perspectiva art.14 din C., pentru a se determina dacă tratamentul juridic diferit a avut o justificare rezonabilă și obiectivă și a păstrat acest raport de proporționalitate.

Ca un numitor comun al tuturor analizelor efectuate de Curtea E. a D.

O. în cauzele vizând reduceri ale drepturilor de asigurări sociale, se observă că lipsa indemnizării beneficiarului pentru ingerința reclamată nu a constituit un criteriu determinant, de vreme ce o astfel de ingerință nu este de tipul „. de proprietate";, ci este analizată în contextul primei teze a art.1 din protocolul nr.1 la C. și a regulii generale consacrate, privind dreptul la respectarea bunurilor.

Așadar, textul de proporționalitate efectuat de instanța de contencios european nu a constat, în cauzele ce se încadrează în această tipologie, în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate, ci a constat într- o analiză în concret a măsurii în care persoana/persoanele vizate au fost lipsite în totalitate de drepturile de pensie și, deci de mijloacele de subzistență.

Sub aceste aspecte, răspunsurile date de instanța de contencios european diferă în funcție de circumstanțele fiecărei cauze.

În ceea ce privește recalcularea pensiei, aceasta nu numai că nu a fost suprimată, așa după cum greșit a reținut instanța de fond. dar este în acord și cu C. și protocoalele sale adiționale, Curte statuând că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil. prevederi legale noi care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație. cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale.

În al treilea rând, instanța de fond nu a avut în vedere că L. nr.1. a afectat toate pensiile de serviciu stabilite prin legi speciale, tocmai pentru eliminarea gravelor inechități din sistem, legiuitorul alegând să abroge toate categoriile de pensii speciale și să le supună unui regim unitar de stabilire și calculare.

De asemenea, introducerea în analiza efectuată a unui element obiectiv, reprezentat, fie de indemnizația socială pentru pensionari, prevăzută de art.7 din L. nr.118/2010, fie de pensia medie lunară, conferă previzibilitate în soluționarea cauzelor și menține un just echilibru între interesul general și imperativul protecției drepturilor fundamentale.

Mai mult, prin menținerea deciziilor de pensie emise în temeiul L. nr.1. lege abrogată, prima instanță a învins voința legiuitorului exprimată prin L. nr.1., de recalculare a pensiilor pe baza noilor principii.

Existența unui tratament juridic discriminatoriu nu poate fi reținută, în condițiile în care, dispozițiile L. nr. 1., în forma finală adoptată, urmare deciziei nr.873 din 25 iunie 2010 a C. Constituționale, au vizat toate categoriile de pensii speciale.

În ceea ce privește încălcarea principiului neretroactivității legii, potrivit L. nr. 1., întregul cuantum al pensiei militare de serviciu a fost plătit de la bugetul de stat, fiind instituit un regim special, compensatoriu pentru categoriile socio-profesionale supuse unui regim special.

Reclamantul M. I. prin concluzii (f.15) a solicitat respingerea recursului.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs și prin prisma apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Nu este întemeiată excepția lipsei de interes, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect în raport de păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza OUG nr. 1.. Este adevărat că prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamantului privitor la noul cuantum al pensiei, însă acest cuantum este rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza L. nr. 1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamantul este „recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.

Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziei de recalculare s-a păstrat în plată pensia militară de stat, acest aspect nu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militarilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensie în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr.

1..

Asupra fondului, Curtea reține următoarele aspecte:

În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie

2010. Jurisprudența anterioară a C. Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.

Astfel, prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea

"bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).

Astfel, în D. nr. 8. se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr.

24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.

Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea L. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacratăde art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr.

1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. Constituționale.

Analizând ingerința S. prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, seconstată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf

71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).

De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei (paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocoluladițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea

E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sauînceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin L. nr. 1. pensiile militare de stat prevăzute de L. nr. 1. au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar reclamantul care anterior beneficia de o pensie militară de stat, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, Curtea de A. apreciază că jurisprudența reținută de prima instanță nu este relevantă în prezenta cauză întrucât prin L. nr. 1. s-a dispus recalcularea tuturor pensiilor militare de stat (și a altor pensii de serviciu) și transformarea acestora în pensii de asigurări sociale de stat, astfel încât faptul că reglementările interne nu au prevăzut anterior cazurile și condițiile în care pensia militară de stat poate fi diminuată sau suprimată trebuie examinată din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale (analiză care se va realiza ulterior în cadrul acestui recurs).

Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintăutilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (W. c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf

59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O.în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr.

39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c.

Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002,nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și

56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot ficonsiderate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari."; În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei recurentului.

În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 3.936 lei brut și o pensie recalculată de 1.595 lei brut (prin decizia din data de (...)), și respectiv 2.710 lei (prin decizia din data de (...)), cuantum care este superior față de cel al pensiei medii pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011 în R., care este de 860 lei, conform datelor statistice ale C. N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.

Drept urmare, reținând și că în cauză recurentul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază că în raport de probele administrate recurentul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

În raport de aceste considerente, Curtea de A. în temeiul art. 312 alin. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâți, va modifica în parte hotărârea atacată în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației formulată de către reclamant având ca obiect anularea deciziilor de recalculare a pensiei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâții M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 5784 din 7 noiembrie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge contestația formulată de S. C. M. D. ÎN R. ȘI ÎN R. pentru membrul de sindicat M. I.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2012.

P. JUDECĂTORI

C. M. S.-C. B. I.-R. M.

Cu opinie separată însensul respingerii recursului

G. C.

GREFIER

Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)

Jud. fond: P. R.M

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N. este nefondat, atât în ceea ce privește motivele de recurs privind rămânerea fără obiect a acțiunii, a lipsei de interes a reclamantului, cât și în ceea ce privește cele privind constatarea în cauză a unei încălcări a art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Recurentul, argumentând motivele pentru care apreciază că acțiunea reclamantului este rămasă fără obiect și interes, susține că reclamantul a avut ca scop, prin cererea de anulare a deciziei, numai menținerea cuantumului pensiei din decembrie 2010.

Trebuie subliniat în acest sens că reclamantul M. I. s-a adres at instanței pentru proteguirea unui drept de secur itate socială, consid erând că pensia sa

militara de serviciu era un „., în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care acesta

avea speranța legiti mă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit decizieide recalculare nr.0., emisă în baza L. nr.1., pentru o ve chime efectivă ca

militar de 29 de ani, 2 luni și 10 de zile și o vechime totală de 34 de ani și 5 luni.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, princip alul său motiv de

nemulțumire și chi ar nelămurire cu p rivire la situația no uă creată în urma

recalculării este, în primul rând, c ă dre p tul s ău l a pens ie mil itar ă e r a un "drep t

c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de serviciu pe care l-a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.1..

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni

nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi

analiza în cele ce u rmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a

aprecia dacă, în urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era

sau nu îndreptățit să se bucure în continuare de bunul său.

Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva

Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații desecuritate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale."; Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și desecuritate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndepliniriicondițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptul ui său la pensie mil itară ca fiind

un drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al S. a măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care,

realitățile istorice pr ivind protecția socia lă în țara noastră, i -au creat acestui

particular convingerea fermă că poate renunța liniștit la un loc de muncă

sigur și bine plătit, l a un anumit statut și că se poate baza p e o pensie militară într-un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902 , toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care

aceste reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au

ex ercitat sau nu drepturile, vor continua să fie servite c onform titlurilor

ce posedă cei în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor

anterioare promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții t ranzitorii privind p ăstrarea drepturilor de pensie

câștigate le regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, L. p entru unificarea asigurărilor sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce prive ște pensiunile lor de bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit

diferitelor legi de a sigurări sociale pâ nă la punerea în a plicare a legii de

față, se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor

S. de S., c are or icu m nu se apl ic a ș i c adrelor mil itare per manen te , prevedea că:

"Pierd dreptul la p ensie și la ajutor s ocial acele persoan e care, pînă la 23

august 1944, au desfășurat o activ itate antidemocratică, reacționară,

potrivnică intereselor poporului, acei care au militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care

manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile d e asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici revocate. "; Situațiile de la art.56 dinlege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale

de stat și de asist ență socială, "P.le și ajutoa rele soci ale stabilite pînă

la data prezentei legi, se mențin în continuare, atî t timp cît sînt

îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";

D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cuprind ea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în sensul că: "P.le stabilite pînă la data

prezentului decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt

îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";

De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind

mențiunea că dreptu rile de pensie se acordă începând cu data de ……, "..

L. nr.1. privind pensiile militare de stat reglementa recalcularea

pens iilor mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii în v igo are a acestei legi, potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă, la lit.b, prev ede a c ă: "în c azul

în care cuantumul pensiei obținut conform lit.a) este mai mic decât

cuantumul pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";.

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigurări soc iale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite

conf or m leg isl aț ie i an ter io are, îns ă, conf or m art.180 alin.7 , "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel

stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul

avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tu l ș i, de al tf el

toț i pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atel e c are s ă le f or meze conv in gere a f er mă

c ă drep tur ile lor d e pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def in itiv ă, er au

c âș tig ate, pu tând f i c el mul t rec alcul ate pe al te b aze, index ate, majo r ate, f ăr ă a f i

îns ă af ectat cu an tu mu l pens ie i af late în pl ată, as tf el încât, mai mu l t, nu ave au

n ic iun ele men t c are s ă le insp ire un sen time n t de incer titud ine privind plata pe viitor a acestei pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat î n R. al te c azur i de d iminu are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a

dispozițiilor unui act normativ de re formare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, L. nr.1. s-a vr u t a f i conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din

perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile

militarilor, prin reglementări speciale, î ncă din anul 1889.

Astfel, conform art. 1 și 2 din L. pentr u pensiuni militar e din 1 iulie

1889, cu mod if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițerii, asimilații lor și

funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul l a o pensiune de retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei,

reprezenta, în raport cu această vec hime, un anumit procent din solda de mijloc a gradului avut în momentul retragerii, respective din

"mijlocia soldei gradului ce a avut în cei din urmă 2 ani de serviciu";.

Mai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , potr ivit art.22 din ac eeași lege, aceasta s-a pus în aplicare doar de la 1 iulie a anului următor,

as igur ând as tf el tr an z iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul.

Potrivit L. generale de pensiuni din (... ), cu modificările din 1904 și

1906, d ispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il,

mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a modul de c alcul gener al al pens ie i s tab il it de ar t.1,

erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și asimilații lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții

speciale de vechi me și de calcul al pensiei, baza de calcul a acesteia constituind-o solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.

Dispoziții similare, d e excepție în ceea ce îi privește pe militari , regăsim și în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor

sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicare a

dispozițiilor acest ei legi "salariații supuși legii gener ale de pensiuni";,

deci și militarii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor

funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L.

asigurărilor sociale din (...), art.6 di n acest act norma tiv prevăzând că

nu intră în asigu rarea obligatorie salariații supuși l egii generale de pensiuni.

Mai mult, în anul 1 959, în timp ce leg ea generală a pens iilor era D. nr.292/1959, a ap ăru t o nouă reglementare specială privind pensiile ce se

acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în

art.1 și art.2 lit.a) că of ițer ii ș i subof ițer ii, dup ă trecere a l or în rezervă s au

d irec t în re tr agere, au drep tul l a pens ie î n cond iț iile aces tu i act normativ, iar înart.5, că fondurile neces are pl ăț ii pens iilor se asigură de stat.

Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea, înraport cu vechimea, într-un anum it procent din d reptul de soldă

corespunzător ultimului grad avut în activitate.

În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile destat a devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, în baz a c ăru ia pensiile cadrelor militare permanente se calculau în raport cu media retribuțiilo r tarifare din 5 ani de serviciu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii

10 ani premergători ieșirii din cadrele permanente, medie la care se lua

în calcul solda gradului pe care îl are militarul la data ieșirii din cadrele permanente.

Ul ter ior, o nou ă leg e spec ial ă pr iv ind pens iile mil itare de s tat a f ost

adop tată în anul 20 01, respec tiv L. nr.1., ul ter ior sch imb ăr ii c adrulu i nor mativ general al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1..

Această lege, în temeiul căre ia reclamantului i s-a stabilit dreptul la pensia de serviciu, prevedea, în art.1, că: "dreptul la pensii și

asigurări sociale pentru cadrele militare este garantat de stat și se

exercită în condițiile prezentei legi";, iar în art.2, c ă: " S.ul pensiilor militare

de s tat ș i as igur ăr il or soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale , ord in ii publ ice ș i

s igur anțe i n aț ion ale acoperă riscurile activității militare, precum șipierderile de venituri d ator ate inv al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i dec esulu i";.

Conform art.5 din legea nr.1., fondurile necesare pentru plata pensiilor

mil itare de s tat ș i a al tor drep tur i de as igur ăr i soc iale se as igur ă de la bugetulde stat prin bugetele M..N., M., S.R.I..

Potrivit art.21 din a ceastă lege, b az a d e c alcul f olosită pen tru s tab il ire a pensiei militare de stat este solda lun ară brută avută în ultima lună de

activitate, care inc lude solda de grad corespunzătoare l a data trecerii în

rezervă.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un dr ep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data

adoptării L. nr.1., a H. nr.735/201 0, cât și la data emiterii deciziei

administrative de „. a pensiei recurentului din data de (...), L. nr.1. era

în vigoare, fiind abrogată abia după jumătate de an de la data intrăriiîn vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).

Practic, neabrogând, prin L. nr.1., L. privind pensiile militare din 2001,chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii un drept

câștigat, cel care le conferea statutul de pension ar militar, considerând

c ă, în aces t f el, măs ur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o reducere pr in rec alcul are a

cu an tu mulu i pens ie i, de ter min ată de in teresul publ ic, ș i nu c a o af ectare

subs tanț ial ă ș i irevo c ab il ă/per manen tă a drep tulu i aces tor a, î n sensul el imin ăr iipensiilor militare.

În acest context, reclamantul a suferit, prin decizia nr. 57330/(...), o

ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea

cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pier derea calității, a statutului de pensionar militar,ce îi fusese recunoscut prin decizia nr.0.,

în temeiul L. nr.1., cu atât mai mult cu cât această lege mai era în vigoare.

Se constată în acest sens și faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că prin dispozițiile L. nr.1., nu a fostabrogată L. nr.1., intimatul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar militar, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fieprin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într- un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ceprevede că: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuiedeterminate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,

completării sau ab rogării lor implicit e es te pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1

din aceeași lege, doar în cazuri d eosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei re glementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă, în speț ă, nu ne pu te m af la în prezen ț a unu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile

de perso ane c are benef ic iaz ă de pen s ii în temeiul unor legi speciale, acte

nor mative pr in tre c ar e se af lă ș i L. nr.1..

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea

EDO a reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, conside rând căpentru lunile iulie-d ecembrie 2010 sala riul reclamanților er a cel stabilit prin

această lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația

în speță, în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pens iilor militare cu un anumit procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.1., lege în vigoare,

eliminând dreptul r eclamantului la pen sie militară, la stat utul de pensionar militar, cu toate drepturile aferente.

În speță, decizia contestată, nr. 57330/(...), prin care a fost stabilităreclamantului o pensie 1595 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.a), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit

prevederilor legilor cu caracter speci al, cuvenite sau a flate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumuluifiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art. 3 din L. nr. 1., legiuitorul precizează că aceste

pensii speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu

caracter special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primează în cauză sublinierea unor aspecte particulare ale pensiilor de serviciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judiciară

neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție , nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s- ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.

Aces te aspec te spec if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a

inger ințe i S. în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :

I. decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantului a fost

emisă de către M. A. N. - D. financiar-contabilă, la data de (...), în temeiul

H. nr.735/2010, după suspendarea e x ecutării acestei hotăr âri de guvern,

prin sentința civi lă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secți a comercială, de

contencios administrativ și fiscal - și anularea unor dispoziții esențiale ale

acestei hotărâri, prin sentința civilă nr.443/(...) a C. de A. C. -Secția

comercială, de conte ncios administrativ și fiscal.

Pentru motivele pe care le voi dezvolta ulterior, consider că existența acestor hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea, respectiv a fost anulat actul administrativ normativ dat în aplicarea și organizarea L. nr.1., constituie, în analizarea ingerinței statului în dreptul reclamantului la un "., prin actul administrativ individual emis în baza acestei hotărâri de guvern, chiar o problemă a aprecierii dacă ingerința, la data emiterii actului,

"era prevăzu tă de lege";, respectiv de un act normativ în vigoare, care să -și

poată produce efectele, întrucât, astfel cum voi argumenta în continuare, doardispozițiile L. nr.1., fără norme de organizare corespunzătoare, nu permiteau practic, la data respectivă, recalcularea scontată a acestui tip de pensii.

Chiar și în situația în care s-ar putea considera că totuși ingerința era prevăzută de L. nr.1.- act normativ practic inaplicabil, astfel cum a constatat și G., adoptând însă O. nr.1. cu mare întârziere și oricum, după data când s-a produs ingerința în dreptul reclamantului la pensia militară, cu siguranță atitudinea S., care nu a adoptat o poziție onestă, de a se abține de la emiterea unor acte administrative prin care să fie afectate drepturi ale particularilor atât timp cât puterea judecătorească a constatat motive de nelegalitate a actului administrativ normativ în baza cărora a fost emis, trebui a analizată și din

perspectiva necesității ingerinței pentru proteguirea unor interese publice.

II. Pensia militară a r eclamantului nu cuprindea o parte contributivă

și una necontribut ivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare

nefiind asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N., practic militarilor recunoscându-li-

se, ca funcționari ai statului, un drept la pensie ca o recunoaștere adusă

acestora pentru serviciile puse în slujba țării, a devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.

Astfel, potrivit art.5 alin.2 din legea nr.1., fondurile necesare pentru

plata pensiilor militare se asigură din bugetul de stat, prin bugetele M., M., S.

III. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială,

pensia militară, n u au fost decât î n ultimă instanță de natură fizică ,

pentru bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de militar,

precum și cele de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: riscu rile activității de

militar, cu toate privațiunile, interdicțiile și incompatibilitățile acestei

profesii, precum și pierderile de ve nituri ca urmare a pensionării din acest sistem.

IV. În cauză ingerința în dreptul intimatului la pensie este una esențială, întrucât a afectat dreptul la pensie al acestuia, privit ca

element de remu nerație, ce consti tuia un substitut al dreptului la

muncă/salariu (soldă), acordat de către S. român.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei militare a reclamantului.

Prin sentința civilă nr.338/(...) a C. d e A. C. -Secția co mercială, de

contencios admini strativ și fiscal -, s-a dispus suspenda rea ex ecutării H. nr.735/(...), până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din L. nr.554/2004 și avându-se în vedere R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei.

S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.

Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.

În ceea ce privește caracterul iminent al pagubei, s-a reținut că acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art.1 al H. nr.735/2010, în sensul cărora recalcularea pensiilor se va face într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Cum H. nr.735/2010 a intrat în vigoare la data de

29 iulie 2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată urmau să intre în plată începând cu luna ianuarie 2011, s-a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată.

Prin R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei s-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, oprotecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autorităț ile administrative

acționează în numeroase domenii și că activitățile lor pot f i de natură a afecta

drepturile, libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai constatat prin aceeași R. că ex ecutarea imediată ș i integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în

anumite condiții, ca uza un prej udiciu ir eparabil și pe care e chitatea îl impune

ca fiind de evitat în măsura posibilului.

R.a prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că

asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când

există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se

pronunță suspenda rea este executorie de drept . R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași arti col , suspendarea executării actuluiadministrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai mult, la data de (...), prin sentința civilă nr.443 a C. de A. C.-

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus

anularea dispozițiilor art.2 alin.2, 3, 4, 6 și 7, art.6 alin.1,2,4 și a art.10 alin.2 din H. nr.735/(...).

Pentru a pronunț a această hotărâr e, jurisdicți a de contencios

administrativ a reținut, în esență, următoarele:

L. nr.1. precizea ză în art.4 alin. 1 "că recalculare a pensiilor

prevăzute la art.1 se realizează de că tre instituțiile în e vidența cărora se

află persoanele be neficiare….";, în a rt.5 alin.4 că: "în cazul pensiilor

prevăzute la alin.1 pentru perioadele care constituie st agiu de cotizare

pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la

determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioada respectivă";.

Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă că prin

hotărârea de guvern atacată se adaugă la lege, întrucât L. nr.1. nu conține

nicio dispoziție care să prevadă în sarcina reclamanților obligația de depunere a cererilor de recalculare a pensiei și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru calculul cuantumului pensiei, se face

doar în ipoteza în c are nu pot fi doved ite veniturile de na tură salaria lă, nu

și în ipoteza prevăzută de hotărârea de guvern și anume "în cazul în care nu au fost depuse documentele doveditoare în termenul de recalculare

prevăzut de lege";.

S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din L. nr.24/2000, art.108 din C., hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.

S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.

În ceea ce privește ingerința statului s-au reținut următoarele:

"Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege"; care figurează în art.8,9,10 și 11 din C. impune nu numai o simplă existență a unor reglementări, ci privește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din (...), paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avea loc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară ( Iatridis contra Greciei, hotărârea din (...)).

Prevederile în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih împotriva Franței, hotărârea din

(...)).";

Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.

S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din C., articol privitor la interzicerea discriminării.

Potrivit art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătoreștidefinitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un actadministrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

În urma acestei hotărâri prin care s-a admis acțiunea reclamanților, întemeiul art. 15 alin.4 din L. nr.554/2004, măsura suspendării executării actului normativ, dispusă în condițiile art. 14, s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În consecință, la data de (...), data emiterii dec iziei de recalculare

a pensiei militare, ingerința în drepturile intimatului s -a produs în baza

unei hotărâri de g uvern a cărei exec utare fusese suspe ndată, cu efecte

erga omnes, și care era anulată, în ceea ce privește dispoziții esențiale

ale sale, de că tre instanța de contencios administrativ, prin hotărâre

definitivă.

Practic, aspectele de aparență de nelegalitate și ulterior, de nelegalitate, constatate de către instanțele de contencios administrativ, în sensul că pensionarii militari, categorie din care face parte și intimatul, au fost obligați,

prin H. nr.735/2010 să depună, într -un interval de timp insuficient, eforturiconsiderabile pentru a procura documentele doveditoare privind veniturile

lunare obținute într -o perioadă de timp îndelungată , deși dispozițiile L. nr.1. prevedeau că recalcularea pensiilor se realizează de către instituțiile înevidența cărora se află persoanele beneficiare, precum și sancționarea acestora cu stabilirea pensiei în raport cu salariul mediu brut pe economie, în ipoteza

în care nu depun do cumentele doveditoare în termenul de re calculare prevăzut de lege, conduc implicit la nelegalitatea deciziei administrative individuale contestate în prezentul litigiu.

Astfel, ignorând aceste măsuri dispuse de către instanțele

judecătorești în ceea ce privește efec tele actului administrativ normativ,

S. a afectat un dr ept se securitate s ocială al reclaman tului, fără a avea

practic un temei le gal, cunoscând că nu a avut posibilit atea, până la dat a

de (...), de a lua măsuri de recalculare legală a pensiei particularului în

raport cu venitur ile reale obținute de către acesta în perioada vieții

active și că, deși L. nr.119 era în vigoare, nu ex ista la acea dată

posibilitatea aplicării acesteia, în sensul recalculării pensiei, fără o

vătămare gravă a intereselor pensionarului, ci doar stabilirea unui cuantum stabilit în tot sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu brut pe economie, cu mult sub drepturile ce ar fi rezultat dintr-un

calcul real, onest și echitabil.

De altfel, recurentul, prin decizia contestată a menționat că, începând cu

data de (...), pensia reclamantului a fost reclaculată pe baza salariului mediu brut pe economie.

Mai trebuie subliniată și lipsa absolut ă de previzibilitate a măsurii

ce a afectat în mod substanți al dreptul recurentului la pensie militară,

ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010,adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în

aceeași perioadă de criză economică, după adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 20 10, măsurile prev ăzute de L.

cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare lareîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de

stat și pensiilor de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plățilorcompensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianu arie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi

afectate de măsurile de reducere a cheltuielil or de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

Pentru aceste considerente privind previzibilitatea măsurii luate, dar având în vedere și istoricul legislației din țara noastră privind pensiile militare, intimatul nu avea niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele obținute în perioada de aproape 30 de ani, cât acesta a avut calitatea de militar, deci nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, acesta muncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor sale de pensie.

În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că S., după n umai o lună

de la data emiterii acestei decizii, re cunoaște, în pream bulul O. nr.1., că în termenul stabilit de L. nr.1., "n u au fos t identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un

impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să

dovedească veniturile obținute, în funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie";.

Toate aceste aspec te erau și trebuiau să fie cunoscute S. și la da ta

de (...), cu atât mai mult cu cât instanțele judecătorești, constatând

aceste neajunsuri, au dispus măsuri prin care să evite ca, prin acte

normative nelegale, să se ajungă l a ingerințe de es ență în dreptul recurentului.

În consecință, S. avea obligația , pe de parte, să înlăture situația

nelegală și discrimi natorie constatată, iar, pe de altă par te, să se abțină a

aduce atingere dre pturilor particularilor în temeiul disp ozițiilor analizate anterior.

Cu toate acestea, S. a emis actul administrativ individual contestat

în cauză, afectând în mod substanțial un drept de securitate socială al

reclamantului, sancționându -l practic pe acesta pentru neîndeplinirea

unei obligații în privința căreia nu i se poate reține vreo culpă, cu atât

mai mult cu cât, după num ai o lun ă, G. recunoaște c ă nici instituțiilor

statului nu le era posibilă procurarea documentelor necesare recalculării legale a pensiei acestuia în termenul stabilit prin H. nr.735/2010.

Mai trebuie subliniat că , prin decizia nr.38/(...), Înalta Curte de

Casație și Justiție a respins recursurile declarate de Guv ernul României și

M. A. și I. și a me nținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. - Secția

comercială, de co ntencios administrativ și fiscal -, prin care s-a dispus

suspendarea ex ecutării H. n r.735/(...), reținând următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.";

"Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la o analiză în aparență a L. nr.1., se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite și să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligați să suporte vreoconsecință, ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul lor, nici dispozițiile L. nr.1. nu impun o asemenea obligație, ci se referă doar la posibilitatea beneficiarilor săi de a dovedi, în situațiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii, stagiile de cotizare.

Cu toate acestea, art.2 alin.3 și 4, art.6 alin.2 și art.10 alin.2 din H. nr.735/(...) obligă pensionarii aflați sub incidența sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor și să depună cererile de recalculare și actele doveditoare privind veniturile obținute.";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată.";

"Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.";

"În speța de față, Î. Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că H. nr.735 din (...) creează o situație discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare și documente doveditoare.

În plus, după cum s-a evidențiat și de către judecătorul fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de pensie.";

„De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de „., ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art.1 paragraful 1 din

Primul Protocol Adițional al C.E.D.O., include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate.

Prin dispoziția referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie.";

În ceea ce privește hotărârea judecătorească de anulare a dispozițiilor H. nr.735/2010, respectiv sentința civilă nr .443/(...) a C. de

A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal , aceasta a

rămas irevocabilă, prin decizia nr.536 4/(...) a Î. C. de C. și Justiție , s-au respins ca fiind lipsite de interes recursurile declarate de Guvernul României și de către Ministerul Administrației și Internelor, menținându- se această sentință.

III. Motivații privind specificului riscurilor sociale acoperite prin pensia militară de care beneficia reclamantul -intimat.

Pensia militară a fost stabilită de către legiuito r, pe lângă

riscurile activității de militar, și în considerarea interdicțiilor și

incompatibilităților care au afectat drepturile reclamantului în perioada de activitate.

Astfel, potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice;b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publică locală și în

Parlamentul României, precum și în funcția de P. al R.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

C. militare în activitate le este interzis: a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile militare, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea

Constituțională de-a lungul anilor, ace asta apreciind că drepturile stabilite

prin actele normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar

compensații parțiale ale inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr. 20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în ace st sens că, tot Curt ea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor

privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu

contravin dispozițiilor constituți onale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru

deputați și senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt

magistrații, cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate

aceste cazuri, nu este contrară prev ederilor art.16 din C. și se justifică

prin specificitatea activității acestei categorii socioprofesionale.";

IV. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în

cauză, dreptului la pensie al reclamantului, ca element de remunerație.

Dreptul reclamantului la pensie militară, în temeiul L. nr.1.,

respectiv la pensi e calculată potriv it acestei legi at ât la momentul

cererii de pensionare, cât și, ulterior, prin actualizare, precum și

celelalte drepturi de protecție socială reglementate de această lege au fost tocmai cauza care l-a deter minat pe reclama nt să renunțe la

dreptul său la mu ncă, în anul 2002, când acesta a vea doar vârsta de 50de ani^{, la care acesta se afla în deplinătatea capacității sale biologice}

de muncă.

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionat pentru limită de vârstă, în condițiile art.12 din L. nr.1., la vârsta de 55 de ani, abia după 5 ani, în anul

2009.

Pentru munca pre stată în calitate de militar, intima tului i s -au recunoscut, prin legile speciale din domeniu, o serie de drepturi cu

caracter de remunerație, printre care plata soldei și a altor drepturi, în

timpul activității propriu -zise, dar și plata pensiei de serviciu, după

încetarea raporturilor de muncă. Aces tor drepturi le core spunde obligația

corelativă a S., ca angajator, prin diferitele sale instituț ii publice, să le

plătească, astfel cu m acestea au fost r eglementate, având în vedere faptul

că, la fel ca și so lda, și pensia de serviciu, a fost at ât cauza, cât și

obiectul raportului de muncă.

De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal

Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate

formele de pensie ocupațională cons tituie un element de remunerație însensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tare a D. 9. a C.din (...), de modificare a D. 8. priv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de

tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adru l reg imur ilor prof esio n ale de secur itate

soc ial ă, as tf el cu m re zul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mun itar.

În conf or mitate cu ho tăr âr il e pronunț ate d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an he t Alge meen burge rl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în cauza C-351/00, P ir kko N ie mi, u n s is te m de p ens ie pen tru f uncțion ar i in tr ă în

do men iul de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re mun er are, î n cond iț iile în c are

sistemul de pensii se referă la o anumită categorie de lucrători,

prestațiile se plătesc în baza relației acestora de munc ă cu angajatorul

public, în cadrul u nui sistem ce face parte din sistemul general prevăzut de lege, iar prestațiile depind în mod direct de vechimea în muncă

realizată și sunt calculate pe baza ultimului salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a

P. E. și a C. din (...), as tf el cu m rezul tă d in pre amb u lul acestui act comunitar.

Des igur, aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mater ie de înc adr are în munc ă ș i de munc ă, d ar cons ider

c ă trebu ie reț inu tă calificarea, garan țiile și implicit, r ecunoașterea ca

drept sui generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe

care Curtea de Justiție a C. E. o acordă drepturilor beneficiarilor unor

asemenea forme de prestații de securitate socială , asimilându -le

noțiunii de remun erație , apreciindu-le ca fiind pl ătite î n b az a rel aț ie i de

mu nc ă al aces tor lucr ător i cu ang ajatorul publ ic, drep tur ile de pens ie av ând c a

te me i d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tu r i jur id ice.

De altfel, prin E. de motive a L. nr.14/2008, de aprobare a de urgenta a

G. nr. 7. pentru modificarea si completarea L. nr. 1. privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea L. nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-au reț inu t ur măto arele: „ Prin d obândirea calității de stat membru

al Uniunii E., R. și -a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007, obligația de a transpune aquis-ul comunitar, implicit de a asigura respectarea principiului

eg al ităț ii de ș anse în tre f e me i ș i b ărb aț i î n cadrul schemelo r ocupaționale de

securitate socială, inclusiv în ceea ce privește sistemul p ensiilor militare

de stat, reglementat prin L. nr.1..";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ urm are a consultărilor bilaterale,

desfășurate între exper ții C. E. și reprezentanții ins tituțiilor române

care se încadrează în sistemele de pensii ocupaționale, a rezultat

caracterul imperativ al modificării legislației incidente, sens în care M.

Muncii, Familiei și Egalității de Ș. a promovat proiectul Ordona nței de

urgență a G. privi nd egalitatea de t ratament între bă rbați și femei în

cadrul schemelor profesionale de securitate socială. Acesta transpune

dispozițiile D. 8. privind aplicarea principiului egalității de tratament

între bărbați și fe mei în cadrul regimurilor profesionale de securitate

socială, astfel cum a fost modificată prin D. 9..";

De al tf el, ș i Cur te a E. a D. O., pr in hot ărârea pronunțată la data de

(...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o contestație

inițiată de un ju decător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face

uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de

dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la

L. cu cele reținute d e Curtea E. a D. O. î n cauza anterior me nționată, dar și în

C. F. M. ș i A. G. S. co n tr a R., rezultă că dr eptul la pensie de s erviciu era datoratrecurentului, în temeiul raporturilor sale de serviciu, în calitatea acestuia de militar, potr iv it d ispo z iț iilor L. nr.1., cu atât mai mult cu cât, acest act normativ

mai care era în vigoare și la data emiterii deciziei administrative d e recalculare.

Astfel, obligația S . trebuia îndeplini tă astfel cum ace asta a fost

asumată ^{, respectiv ca orice ". de rem unerație";, iar această obligație nu}

poate fi considerată ca fiind executat ă, potrivit principiilor generale ale dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata}

unei pensii datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui asigurat

în sistemul public, în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie militară.

Potrivit disp.art.8 din Codul munc ii, raporturile de muncă se

bazează p e princi piul consensualită ții și al bunei -cre dințe. În cauză,

intimatul și -a executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din raporturile de serviciu, mai ales cea privind prestarea muncii, în

condițiile grele menționate anterior, având numer oa se interdicții și

incompatibilități. În consecință, S. are obligația de a -și executa, cu

bună -credință, toate îndatoririle asumate prin L. nr.1., deci să plătească

reclamantului pensia militară, astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea oblig ațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care recurenții-pârâți trebuiau să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a

obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare

totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul

are dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod c ivil, conform căruia

„creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se

datorește, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul intimatului este, în speță , acela de a obți ne obiectul

specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre

părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitoru l este ținut să pro cure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană

trebuie să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația

la care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 din același cod, c ontractul valabil î nche iat are

putere de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un cont ract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echita tea le dau

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost

prevăzute a fi plătite din bugetul asigură rilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Pentru aceste con siderente, apreciez că pensiile milit are nici nu

puteau fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L. nr.1., având în

vedere faptul că, potrivit art.7 din această lege: „În sistemul public

prestațiile de as igur ăr i soc iale repr ez in tă venituri de înlocuire pentru

p ierdere a to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a ur mare a bătrân eții, invalidității

sau decesului";, or i, pens ia mil itar ă de s tat a in timatu lu i nu p o a te f i înc adr ată în

vreun a d in tre aces te c ategor ii de pres taț ii, av ând în vedere r iscur ile soc iale

l imitativ prev ăzu te în aces t ar ticol.

Astfel, pensia specială a fost acordată acestuia, prioritar, nu

pentru a constitui venit de înlocuire în caz de bătrâne țe, ci pentru

acoperirea unor riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de militar.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G.

S. con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul muncii republicat, S., în cadrul marjei sale de apreciere, avea posibilitatea, cu

respec tare a cond iț iil or leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege,

măs ur i de d imin u ar e a pens ie i de serv ic iu, pe per io ad a cr ize i econo mice, as tf el cum a procedat, în calitate de angajator sui generis, prin L. nr.118/2010, dar nu

s ă el imin e, pr in L. nr .1., drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l în locu iasc ă, în f az a

execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în ac ele aș i c auze

amin tite an ter ior, atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au tor ităț ile nu po t refuza în mod deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie militară își are izvorul în raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, își are izvorul într-un contract de asigurare socială,

consider că intima tul în niciun caz nu putea fi lipsit de dreptul la pensie

de serviciu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult, nu se

putea ajunge la a ceastă finalitate, prin dispozițiile unei legi organice,

dar din domeniul asigurărilor sociale.

În acest context trebuie subliniat și faptul că, bazându-se pe dispozițiile L. nr.1., în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.

De asemenea, perioada îndelungată, de 7 ani, în care acesta a încasat

lună de lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acesteimăsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceeace privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și încalitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiileprivate a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de

1 iulie 2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in L. nr.204 /2006, dup ă d ata la care intimatul a dobândit dreptul la pensie de serviciu.

În condițiile în care legislația ce-l privea ar fi prevăzut că dreptul la pensia militară se va acorda doar în măsura în care vor existafondurile necesare finanțării acestuia, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a

drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la

C. pentru apărar ea drepturilor om ului și libertățilo r fundamentale,

pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală,invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o.

Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.

„Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Decl arația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, auprioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din Declarația Universală a D. O., orice persoană aredreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a

reținut următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci câ nd legislația națională îi recunoaște unei persoane un

drept la prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul

adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este

important să se ia î n considerare dacă dreptul recla mantului de a primi pensie

în cauză a fost încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudine a S., în cadrul ingerinței sale, trebuie

subliniat faptul că, acesta, în loc să se abțină de la atingeri aduse drepturilor

acestui particular, în condițiile în care prin sentințele civile nr.338/(...) și nr.443/(...) ale C. de A. C., cu efecte erga omnes, insta nțele de contencios

administrativ au di spus măsuri tocma i în scopul preveni rii unor pagube

iminente, a emis t otuși la data de (.. .), în temeiul H. n r.735/2010 , actul administrativ individual de recalculare a pensiei acestuia.

S. a luat anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de (...), după p ronunțarea de cătr e Înalta Curte de C asație și Justiție

a deciziei nr.38/(.. .), ce a menținut s entința civilă nr.3 38/(...) a C. de A.

C.- Secția comercială, de contencios administra tiv și fiscal -, prin care s-a

dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...) .

Astfel, la data de (...), după o lună de la emiterea deciziei de recalculare,

S. a considerat necesar, prin O. nr.1., constatând dificultățile de recalculare a pensiilor militare și lipsurile acestei măsuri, precum și

"ex igențele subliniate de puterea judecătorească";, să stabilească o nouămetodologie de stabilire a pensiilor, noi termene pentru revizuirea acestora și, în orice caz, menținerea cuantumului pensiilor stabilite conform L. nr.1., până la revizuirea preconizată.

Însă, chiar și la această dată, S. a l uat doar măsuri t emporare și

parțiale de înlăturare a situației nelegale create, în sensul că nu a revocat actul administrativ individual nelegal, cu repunerea intimatului în

situația anterioară emiterii acestuia, ci a menținut în plată doar fostulcuantum al pensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.

Trebuie avut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată

în cauză, în care, as tfel cum am mențion at anterior, L. nr.1. mai era în vigoare, dar G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.2. privind sistemul unitar depensii publice, această lege fiind deja publicată în M.Of. nr.852 din (...), la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, care abroga, începând cu data de (...), L. nr.1..

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Astfel, pe lângă aspectele menționate anterior, privind emiterea actului contestat în cauză în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată și anulate dispoziții esențiale ale acesteia, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși L. nr.1. era în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de L. pensiilor militare, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui militar în activitate.

Mai consider că ingerința S. trebuie însă raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de (...), când, după mai mult de

5 luni de la intrarea în vigoare a H. nr.735/2010 de aplicare a prevederilor

L. nr.1., în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut - însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat, mai ales că acestuia îi era imposibil să procure documentele necesare recalculării - a primit o decizie ce într-adevăr îi confirma faptul că dreptulsău va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a dreptului la pensie militară, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului său, de la suma de 3936 lei, la cea de 1595 lei, fiindu-i returnate drepturile reținute din pensie, în luna februarie 2011, în urma adoptării O. nr.1..

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că intimatul, în loc să se bucure liniștit de drepturile sale, a fost pus în situația de a se adresa instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, suportând, desigur și cheltuielile de judecată aferente.

Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1., acesta a fost doar în mod aparent "despăgubit"; și numai cu titlu provizoriu, întrucât lecturând dispozițiile acestui act normativ, reclamantul a trăit în continuare cu temerea că aceste sume îi vor fi din nou reținute, printr-o regularizare a pensiei, în lipsa unui act cu adevărat reparator, de revocare a actului administrativ nelegal din data de (...) și a emiterii unei noi decizii de pensii, care să consacre într-adevăr dreptul la pensia ce se cuvenea.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în

funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare

și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -

sociale care urmează să fie reglement ate, a istoricului l egislației din acel domeniu, precum și a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai

mare stabilitate și eficiență legislativă. Solu țiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor

interne și ale armo nizării legislației naționale cu legislația com unitară și cu

tratatele internaționale la care R. este p arte, precum și cu j urisprudența C. E. a D. O.

Consider că, mai ales în situația pensiilor militarilor, categorie din care

face parte intimatul, dacă în cadrul activității de documentare și analiză

științifică, în cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai ales în

cazul adoptării unor legi ce tind la refor mări esențiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de pensie, prin luarea în considerare a tuturor documentelor

doveditoare ale soldelor obținute de pensionar în perioada de activitate, s -ar fi

putut cu ușurință afla atât durata și dificultățile unui asemenea proces, cât și cuantumul pensiei ce ar putea rezulta, deci implicit măsura în care o

asemenea ingerință era necesară pentru protejarea unor interese publice.

Se pune aici și problema dacă fondurile cheltuite din bugetul de stat cu aceste recalculări ale pensiilor militare, care, astfel cum rezultă din Ordinele nr.101/2010 și nr.112/2010 ale Ministrului A. N., precum și din Instrucțiunile nr.191/2010 ale Ministrului A. și I., au presupus eforturi considerabile, nu au ajuns să depășească beneficiul adus bugetului prin măsura de eliminare a pensiilor militare, fiind de notorietate, în prezent, faptul că, în urma revizuirii pensiilor militare, marea majoritate a acestora s-au menținut în plată sau au crescut.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Pădur aru con tr a R., C ur te a EDO a

arătat că: "odată c e a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie

implementată cu o c laritate și coerență r ezonabile pentru a e vita pe cât posibil

insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se

referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie

subliniat faptul că incertitudinea, fie ea legislativă, administrativă sau

provenind din practicile aplicate de autorități este un fa ctor important ce

trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

Mai trebuie subliniat faptul că, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1., ce prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, pare să asigure reclamantului-intimat o reparație integrală a prejudiciului suferit prin emiterea deciziei contestate în cauză, recunoscându-se practic culpa S. în ceea ce privește emiterea unui act profund nelegal, însă acesta nu a dispus și revocarea deciziei de recalculare emise în aceste condiții.

Cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

De altfel, imediat după adoptarea O. nr.1., M. A. N. a început să invoce, în cauzele de acest tip, excepțiile rămânerii fără obiect a acțiunii și a lipsei de interes, care au convins chiar, în numeroase situații, instanțele de fond să pronunțe soluții în acest sens, tribunalele omițând să analizeze ingerința statului, prin măsura dispusă, nu numai în ceea ce privește cuantumul pensiei reclamanților, ci mai ales în dreptul lor la pensie cu un anumit statut special, recunoscut printr-o lege ce era în vigoare chiar și la data emiterii deciziilor de recalculare.

De altfel, aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamantul le-a prezentat și C. de contestații pensii din cadrul ministerului recurent, fără ca în cadrul acestei proceduri să se revoce decizia de recalculare, fără a se analiza în vreun fel aspectele de nelegalitate invocate de către acest particular.

Ceea ce legiuitorul și administrația încearcă cu multă abilitate să ascundă în cauză este faptul că, prin decizia contestată, așa -zis "de

recalculare"; a pensiei militare, la o dată la care L. nr.1. era în vigoare,

reclamantul, pierzând calitatea pe care o avea dobândită, de pensionar militar, statut de care s-au bucurat în țara noastră toți militarii de

carieră ce s -au pensionat din anul 1889 și până în prezent, acesta a suferit doar aparent doar o diminuare a cuantumului pensiei sale, care, conform

jur isprudențe i C., în măs ur a în c are ar f i f ost proporț ion al ă cu scopul ur măr it, ar fi intrat în marja de apreciere a statului.

În realitate, principala sa pierdere, în privința căreia nu a existat

nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în

timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei

adoptat în baza L. nr.1., a H. nr.735/ 2010 și a O. nr.1. i mplică LIPSIREA SA DE S.UTUL DE PENSIONAR MILITAR și implicit, de P. PE C. I -O O. A(...) L. N., privind ACTUALIZAREA P.LOR M., ce prevedea c ă:"; a) ori de câte ori

se majorează solda de grad și /. solda funcției maxime ale cadrelor

militare în activitate, potrivit gradului militar și funcției exercitate,

avute la data trecerii în rezervă, în raport cu procentul de stabilire a

pensiei în condițiile prevăzute la art.22 -24; cadrele militare pot opta

pentru baza de calcul cea mai avantajoasă luată în considerare la

calculul pensiei; b) în funcție de posibili tățile financiare, în cursul

execuției bugetare, prin indexare cu un procent care să acopere cu până

la 1. rata inflației , prin hotărâre a G., cu excepția sit uației de la lit.c),

în care aceste indexări se regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru intimat, întrucât

aceste dispoziții, pe care chiar L. nr. 1. le considera în art.48, ca fiind de

". socială";, aveau menirea de a gara nta acestuia o me nținere a pensiei sale la un nivel apropiat ultimului venit avut în viața activă, ori

simplele indexări acordate de cătr e S., doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii

publice, vor deter mina în timp o scă dere treptată, tot mai accentuată, a pensiei acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în activitate.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.1., drepturi ce decurgeau din calitatea reclamantului de pensionar militar, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile

acestuia nu numai la data emiterii s ale, ci și pe terme n lung, respectiv

pentru toată viața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că, și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca

fiind prevăzută de lege și nece sară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității^{, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost}

de natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și M.kal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de

proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele

interesului general al comunității și imperativele apă rării dreptu rilor fundamentale ale individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are

dreptul la o prot ecție socială adec vată și la prestaț ii de securitate

socială la un nivel sufici ent.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu

este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă

și nici al unui ajutor social pe ntru pensionari, ci al unei pensii acordate

de către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor activității militare,

interdicțiilor, incompatibilităților specifice, pentru cei 29 de ani de

vechime efectivă ca militar, precum și pentru obținerea, după pensionare,a unor venituri apropiate celor pe care le-ar fi obținut în cursul activității de militar.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul intimatului, pensia medie

lunară pe econ o mie sau indemniz ația socială pentr u pensionari, ci,

întrucât această măsură a afectat de fapt un element de remunerație,

controlul de proporționalitate trebuie să pornească de la câștigul pe care acesta l-ar fi putut obține din muncă în anul 2010, situați e în care este

evident că recalcularea pensiei sale la suma de 1595 lei, constituie o

sarcină ex cesivă pe care acesta trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din siste mul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a înțeles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egal e de pensionare

pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor

pensiilor, întrucât s e raportează chiar l a condițiile de pensi onare care sunt, în

speță diferite, astfel cum am arătat anteri or, fiind cele prevăzute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a le gii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Potrivit art.79 din Constituie, Consiliul Legislativ este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea

sistematizării, unificării și coordonării întregii legisl ații . El ține evidența oficială a legislației R.

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele

membre ale Uniunii E., cât și în legisla ția altor state, e xist ă și alte categorii

profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de

importanța socială a muncii prestate, …. ";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul

stabilirii. O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat a p ropriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor

să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentrucontestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de

cauză în procesele respective .";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr.

873/2010 a C. Constituționale, 86 de judecători prezenți din totalul de

113 judecători în funcție în cadrul Î. C. de C. și Just iție au votat, în

ședința din (...), p entru adoptarea h otărârii nr.2 a Se cțiilor Unite ale

instanței supreme , de sesizare a instanței de contencios constituțional cu

neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistr aților, dar cuprinzâ nd și considerente generale, privind

celelalte pensii speciale vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor, apreciind că acestea contravin prevederilor art.1 din

Protocolul nr.1 la C. europeană pe ntru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale .

S-a susținut, prin această sesizare, că: "…legea criticată impune o

pierdere ireversibilă a pensiei de servic iu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C.

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea

criticată impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului

la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că:";… .diminuarea substanțială a

cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea acestora impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespec tarea condiției referi toare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Prot ocolul nr.1 și a juris prudenței C.

E. a D. O. referi toare la aceste di spoziții, drepturile care decurg din

contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum est e dreptul la

pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din

Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori,

prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o

sarcină excesivă și d isproporțion ată. Î ntr-o astfel de situație, există o încălcare

a art.1 din Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului

rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan

Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza M.kal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drep turilor patrimoniale prevăzută de legea c riticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora

le este aplicabilă o s arcină excesivă și di sproporționată, fără a menține un just echilibru între int eresul general și imperativele prot ecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în

aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în

cazuri excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce

înseamnă că măsur a aplicată să fie jus tificată de scopul le gitim urmărit ( C.

Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și P.le Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. Constituționale, că L. nr. 1. ";impune o pierdere irevers ibilă a pensiei de serviciu, aceasta

echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din

Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura

luată, dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s-a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie alacestuia

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră,pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la sec uritate socială și

juridică , ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniul protecției sociale, să nu -l pună pe acesta într -o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a-și valorifica

dreptul la pensie militară, în condițiile în care, lipsa d e previzibilitate a

măsurii și a unei p erioade tranzitorii, nu i -au permis ace stuia să ia măsuri

personale necesare de atenuare a risc urilor diminuării v eniturilor sale și ale familiei, cu atât mai mult cu cât perioada îndelungată în care acesta a

încasat lună de lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că își

poate orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea respingerea recursului formulat de M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N., cu menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M..

← Decizia civilă nr. 4265/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 3610/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 2844/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3727/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4503/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4265/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3610/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4468/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 413/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4507/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale