Decizia civilă nr. 1614/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 1614/R/2012

Ședința publică din data de 4 aprilie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.

I.-R. M. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 632 din 7 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul

Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată D. C., având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, av. P. I. L., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, pentru toate considerentele expuse în înscrisurile aflate la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 632 din 7 februarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă contestația formulată de reclamanta D. C. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. și s-a anulat D. nr. 2./(...) emisă de pârâtă.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin D. nr. 2. emisă de intimata C. J. de P. C. la data de (...) s-a stabilit în favoarea contestatoarei D. C. pensia de serviciu în cuantum de 5.330 lei începând cu data de (...), acordată în baza art. 68 alin. 1^{1 din L. nr. 5..}

Ulterior, intimata a emis D. nr. 2./(...) prin care a procedat la recalcularea pensiei de serviciu în temeiul L. nr. 1., H. nr. 737/2010 coroborată cu L. nr. 1., iar în urma recalculării s-a determinat cuantumul actual al pensiei de 1484 lei.

Cu respectarea termenului prevăzut de art. 7 alin. 1 din L. nr. 1. raportat la art. 87 din L. nr. 1., reclamanta a promovat prezenta contestație a deciziei de recalculare.

Potrivit art. 1 alin. 1 lit. c din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, iar conformart. 3, „P.le prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.

1., cu modificările și completările ulterioare.

În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite înbaza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare";.

Pe de altă parte, conform art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., „. persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.

Or, art. 20 alin 2 din Constituția R. prevede în mod expres că „D. existăneconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile";, iar „Parlamentul, Președintele R., G. și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)";.

Astfel, în cazul în care instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă.

Din această perspectivă, concluzia C. C. a R. că L. nr.1. nu încalcă dispozițiile legii fundamentale, cuprinsă în D. nr.871/(...) (publicată în Monitorul Oficial nr.

433/(...)) nu împiedică instanțele de judecată să facă aplicarea dispozițiilor mai sus redate. În acest sens s-a pronunțat însăși Curtea Constituțională, reținând faptul că un eventual conflict dintre un act normativ intern și legislația supranațională trebuie soluționat de instanțele judecătorești: „(...) instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare atunci când legislația națională este în contradicție cu aceasta"; (D. nr.1344/(...)).

Fiind, deci, îndreptățit a proceda la verificarea modalității în care s-au respectat în speță prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., tribunalul reține că atât Curtea E. a D. O. cât și fosta Comisie au decis în mod constant că drepturile de creanță constituie un bun în sensul C.i, iar în materie de prestații sociale, plata unor contribuții la sistemul de securitate socială poate, în anumite condiții, să ducă la nașterea unui drept protejat de art. 1, adică dreptul de a beneficia la un anumit moment de avantajele conferite de acest sistem. Numai că, pentru ca un asemenea drept să se nască și deci să fie recunoscut trebuie ca cel interesat să îndeplinească acele condiții care sunt prevăzute de legislația națională în materie (cauza Muller contra Austriei, cauza X. c. Italiei).

Curtea a confirmat apoi în mod constant practica de includere a pensiilor în sfera de aplicare a art. 1 din Primul protocol adițional (de exemplu, cauza Stec și alții c. Regatului Unit, cauza Andrejeva c. Letoniei, cauza Kjartan Asmudsson c. Islandei, cauza Rasmussen c. Polonia, cauza W. c. Poloniei).

Întrucât contestatoarea beneficia deja de pensia de serviciu, iar intimata nici nu a contestat îndrituirea sa la aceste prestații, urmează că dreptul la pensie al reclamantei, născut și actual, reprezintă un „bun"; în sensul art. 1 alin.1 din Primul protocol adițional la C.

Apoi, reducerea pensiei reclamantei cu aproape de 37% (de la 6.055 lei la

2252 lei) și lipsirea acesteia de dreptul de a mai primi vreodată sumele de baniaferente acestui procent reprezintă, indiscutabil, o inger inț ă în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1.

Ingerința este „prevăzu tă de lege"; și anume de art. 1-3 din L. nr. 11., norma legală în materie. Prevederile legii sunt accesibile, precise și predictibile în sensul jurisprudenței CEDO (cauzele Hentrich c. Franței și Beyeler c. Italiei), întrucât destinatarii reglementărilor pot obține toate informațiile necesare cu privire la conținutul și modalitatea de aplicare, iar consecințele sunt previzibile.

Referitor la cerința scopului legitim al privării de proprietate, în jurisprudența C. li se recunoaște statelor contractante o anumită marjă de apreciere atunci când este vorba despre măsurile generale de strategie economică și socială, respectându- se, în general, alegerea făcută de legislativul național în aprecierea a ceea ce este îninteres public, în domeniul economic și social, cu excepția cazului în care aceasta este în mod manifest lipsită de o justificare rezonabilă (cauzele N. and Provincial Building Society și alții c. Regatul Unit, Stec și alții c. Regatului Unit, Andrejeva c. Letoniei).

Prin expunerea de motive a L. nr. 1. s-a arătat că „se impune adoptarea unormăsuri cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere acheltuielilor bugetare și în anul 2010"; datorită evoluției crizei economice în anul

2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010, precum și acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale.

Ținând cont de scopul declarat al legii, tribunalul a considerat că acesta se încadrează în marja de apreciere a statului în ceea ce înseamnă noțiunea de „. public";, această apreciere nefiind în mod evident lipsită de un temei rezonabil și neimpunându-se, deci, a se cenzura optica legiuitorului (a se vedea în acest sens cauza W. c. Poloniei).

În ceea ce privește proporț ion al itate a inger ințe i cu scopul legitim ur măr it , pentru a se determina dacă măsura litigioasă respectă justul echilibru necesar și dacă nu obligă reclamanta să suporte o sarcină disproporționată, trebuie să se ia in considerare modalitățile de compensare prevăzute de legislația națională. În această privință, Curtea a statuat deja că, fără plata unei sume rezonabile în raport cu valoarea bunului, privarea de proprietate constituie, în mod normal, o atingere excesivă și că lipsa totală a despăgubirilor nu poate fi justificată în domeniul art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în împrejurări excepționale (cauza Ex-regele Greciei și alții c. Greciei, cauza Broniowski c. Poloniei).

În cauză, L. nr. 1. nu oferă contestatoarei posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate, iar legiuitorul nu a invocat nicio circumstanță excepțională pentru a justifica această lipsă. În expunerea de motive a fost justificată necesitatea luării măsurii de recalculare a pensiilor, dar nu și lipsa totală a despăgubirilor.

Tot în ceea ce privește cerința proporționalității ingerinței, măsura a mai fost motivată prin aceea că recalcularea pensiilor vizează eliminarea pensiilor de serviciu și, deci, a privilegiilor deoarece „pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială iar partea care depășește cuantumul suportat din bugetul asigurărilor sociale de stat, se suportă din bugetul de stat";.

Nici în raport de această finalitate mijloacele utilizate nu sunt într-un raport de proporționalitate cu scopul urmărit. Așa cum s-a reținut și prin D. nr. 2. a C. C.

și din natura juridică a dreptului la pensie de serviciu, acest drept, fondat pe un regim profesional public special de securitate socială, nu reprezintă un privilegiu și are o justificare obiectivă și rațională, fiind o compensație pentru inconvenientele majore ce rezultă din rigoarea și riscurile deosebite ale statutelor profesionalespeciale. Aceste categorii profesionale speciale au acumulat un stagiu complex (atât contributiv, cât și privativ de alte venituri, simultan cu îndeplinirea unor obligații profesionale deosebit de restrictive și riscante), deci nu se află într-o situație similară cu celelalte categorii nesupuse unui astfel de regim ocupațional.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. de P. Clu, solicitând modificarea sentinței atacate, cu respingerea acțiunii formulată de reclamant.

În motivarea recursului pârâta următoarele:

Este adevărat că pe parcursul activității și în momentul pensionării reclamanta a avut reprezentarea unei prestații de asigurări sociale astfel cum era aceasta reglementată prin normele speciale arunci în vigoare.

L. nu s-a aplicat retroactiv, ci numai de la data intrării sale în vigoare.

Avându-se în vedere evoluția crizei economice în prezent se aplică o serie de măsuri restrictive de acest gen.

Așa cum se reține în opinia separată de la fond pensia de serviciu are și o componență care nu reflectă contribuția.

D. C. C. nr. 873/(...) nu acordă beneficiul de drept la pensie pentru pensia suplimentară, acordată în limita resurselor statului.

Calculul respectiv este aplicat încă din (...) celorlalți beneficiari de pensie, în funcție de cota contribuției. Pensia reflectă modul în care s-au îndeplinit obligațiile de asigurări sociale, obligații în funcție de care rezultă și drepturile corelative, de pensie în acest caz.

Dreptul la pensie este un drept general și fiecare cetățean are drept egal în acest sens, așadar nu trebuie să existe derogări, acestea fiind cu adevărat neconstituționale.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Procesul de recalculare a pensiei reclamantei s-a realizat în temeiul L. nr. 1., act normativ care pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor de serviciu.

Asupra fondului cauzei, raportat și la motivele invocate de reclamantă în susținerea contestației, Curtea reține punctual următoarele aspecte:

În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29 din

(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Jurisprudența anterioară a C. C. în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.

Astfel, prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticatăpe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).

Astfel, în D. nr. 871/2010 se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.

Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea L. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. C. sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. C., precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând,cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și

Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin.

1 din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..

Analizând ingerința S. prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la C.pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau

Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).

De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei

(paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantei, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantei ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin L. nr. 1. pensiile prevăzute de L. nr. 5. au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar reclamanta care anterior beneficia de o pensie de serviciu, a devenit titulara unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantei, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor de serviciu în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, acestea trebuie examinate din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale.

Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de

R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în C.

Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (W. c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fostfundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de A. va înlăturacriticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, laexistența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 5..

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantei, care a fost beneficiara unei pensii de serviciu obținută în temeiul L. nr. 564/2004. În temeiul L. nr. 1. pensiile de serviciu au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1..

În concret, Curtea de A. reține că reclamanta a avut o pensie de serviciu în cuantum brut de 5.330 lei, cuantumul brut al pensiei recalculate fiind de 1.484 lei.

Prin urmare, pensia recalculată a reclamantei nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în septembrie 2010 în R., care este de 859 lei, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.

Controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări și analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate în recurs, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.

Actele cu caracter medical de care se prevalează reclamanta ar putea fi considerate relevante în stabilirea stării de nevoie în care se află, numai în măsura în care ar reflecta sarcina financiară impusă de diagnosticul atestat, de a cărui gravitate depinde în mod inevitabil și situația cheltuielilor medicale suportate în acest sens.

Or, aceste acte medicale de specialitate nu atestă caracterul absolut obligatoriu al urmării unui tratament medical de durată pentru ameliorarea, menținerea sau evitarea degradării stării de sănătate a reclamantei, și nici periodicitatea sau durata acestui tratament, nerezultând nici costul unor eventuale tratamente medicale care să implice o sarcină patrimonială excesivă.

În consecință, doar în situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61).

De asemenea, dificultățile financiare în cadrul familiei, invocate de reclamantă, determinate de cheltuielile suplimentare efectuate cu întreținerea membrilor familiei, nu reprezintă în sine o împrejurare obiectivă, independentă de conduita reclamantei și având un caracter insurmontabil, de natură a fi asimilat unei obligații imposibil de executat în absența menținerii în plată a pensiei de serviciu, dimpotrivă, existența unui pasiv patrimonial reflectă asumarea voluntară a unei obligații care este în mod indisolubil legată și de posibilul risc al imposibilității de executare la un moment dat, din diverse motive, a obligației menționate.

În cadrul circumstanțelor obiective cu caracter excepțional reținute de D. nr.

2. a Î. C. de C. și Justiție, care accentuează efectele diminuării cuantumului pensiei prin aplicarea L. nr.1., în sensul că determină depășirea „pragului de dificultate";, nu poate fi inclusă o atare împrejurare.

Prin urmare, reclamanta nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin.

1 -3 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite, cu opinie majoritară, recursul declarat cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE L. D E C I D E

Admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva Sentinței civile nr. 632 din 7 februarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta D. C. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2012.

PREȘEDINTE JUDECATORI

C. M. S.-C. B. I.-R. M.cu opinie separată în sensul respingerii recursului

GREFIER

G. C.

Red.I.R.M/Dact.S.M

2 ex./(...)

Jud. fond:A.G.C.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulate de C. J. DE P. C. este nefondat, în mod corect prima instanță constatând în cauză încălcarea drepturilor reclamantei garantate de art.1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului

și libertăților fundamentale.

Astfel, reclamanta D. C. s-a adresat instanței pentru proteg uirea unui drept

de securitate socială, considerând că pe nsia sa de serviciu e ra un „bun";, în sens ul

jurisprudenței C.E.D.O., pe care acesta avea speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr.2./(...), în temeiul L. nr.5., pentru o vechime

efectivă ca personal aux iliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești

de 39 de ani și 8 luni .

În cauză reclamanta invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un

"., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dar

percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de nemulțumire și chiar

nelămurire cu privir e la situația nouă c reată în urma recal culării este, în prim ul

rând, c ă drep tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un "drep t c â ș tig at";, respectiv un drept

acordat de o lege în vigoare, prin decizii administrative ce au rămas definitive și

executorii, în temeiul raportului de muncă pe care l -a avut, și care trebuia să fie, în

consecință, plătit ac esteia, lunar, în co ntinuare, în c uantumul stabilit conform L.

nr.5..

Î n acest sens, deși doctrina de drept a dministrativ subliniază că "nimeni n u

are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi analiza în

cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în

urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era sau nu îndreptățit să

se bucure în continuare de bunul său.

Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de aefectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privindart.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantei asupra dreptului său la pensie de ser viciu ca fiind un

drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de recalculare a acestei pensii - defapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - c a fiind un act abuziv al S., trebuie privită în

primul rând, prin prisma modului în care, realitățile istorice privi nd protecția

socială în țara noas tră, i -au creat acest ui particular convi ngerea fermă că po ate

renunța liniștit la u n loc de muncă sig ur și bine plătit, la un anumit statut, l a o

vârstă la care mai p utea fi menținut în f uncție, și că se poat e baza pe un venit din pensie într-un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legile careau reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și 1906 ,

care a constituit, la rândul său, o reglementare r eformatoare și unificatoare a

sistemului de pen sii, a prevăzut, la capitolul ". trans itorii";, în art.56 că:

"Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor anterioare, precum și

a statutelor căilor ferate, fie că titula rii și -au exercitat sau nu drepturile, vor

continua să fie servite conform titlurilor ce posedă cei în drept și cu reținerile

ce li se făceau în virtutea legilor anterioare promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie câștigate

regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor so ciale din (...) prev edea, de asemenea , la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Drepturile de pensie stabilite potrivit

diferitelor legi de a sigurări sociale pâ nă la pun erea în a plicare a legii de fa ță,

se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor S. de

S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane care,

pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate antidemocratică,

reacționară, potrivnică intereselor po porului, acei care a u militat și au avut un

rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care

manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale d e stat și pensia

suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social stabilite pe b aza

unei decizii rămas e definitive nu pot fi anulate decît în situațiile prevăzut e la

art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de

stat și de asistenț ă socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la d ata

prezentei legi, se mențin în conti nuare, atît timp cît sînt îndepli nite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

L. nr.1. privind sistemul public de pensii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform

leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m art.180 alin.7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit

în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuant umul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman ta ș i, de al tf el toț i

pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze conv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pe ns ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def in itiv ă, er au c âș tig ate,

pu tând f i cel mul t re c alcul ate pe al te b az e, index ate, major ate, f ăr ă a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mul t, nu ave au n ic iun ele me n t

c are s ă le insp ire un sen time n t de incer titud ine pr iv ind pl ata p e v iitor a acestei pensii lunare.

M ai prec is, nu cun oș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d imin u are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a dispozițiilor unui sistem de reformare a pensiilor, c are, în speț ă, cu atât mai mul t, s -a vrut a

f i conf or m pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, recl aman ta a avu t î n vedere, to t d in pr iv it d in perspec tiv ă

is tor ic ă, cadrul nor mativ ce a reglementat statutul grefierilor și în care au

fost stabilite pensiile funcționarilor judecătorești, prin reglementări

speciale, încă din anul 1902.

Astfel, L. de organizare judecătorească din 1 septembrie 1890, prevedea

că judec ător ii, me mbr ii M.u i P. , grefier ii și portăreii, erau numiți prin decret regal, iar ceilalți fu ncționari judecătorești, prin deciziune min is ter ial ă.

Toate actele normative ulterioare, până în perioada comunismului, respectiv: L.despre admisibilitatea și înaintarea în funcțiunile judecatoresci,din 1864; Regulamentul pentru organizarea serviciului interior al tribunalelor și al grefelor și cancelariilor parchetelor tribunalelor, din 1909; Regulamentul privitor la solemnitatea și formele depunerii jurământului de către membriiordinului judecătoresc și funcționarii grefelor,din 1925; L. pentruorganizarea judecătorească din 1925, au prevăzu t în mod cons tan t c ă grefierii fac parte din „fun cțiunile judecătorești";, al ătur i de judec ător i ș i procur or i, grefierul fiind: „. cancelariei grefei; el are drept de priveghere ( control) asupra

funcționarilor grefei";.

Mai mult, potrivit art.202 din Decretul-Lege nr.356/1938 privind

org an iz are a judec ătore asc ă, gref ier ilor, por tăre ilor, arh iv ar ilor, reg is tr ator ilor ș i

cop iș tilor, în calita te de funcționari j udecătorești, l i se apl ic au d ispoz iț iile d in

statutul funcționarilor publici pr iv in d cond iț iile gen er ale de in tr are în serv ic iu ș i

inco mp atib il ităț i, în măs ur a în c are aces te a nu er au con tr are preveder ilor spec iale.

Conform art.223 d in acel aș i ac t nor mativ , prim-grefier ii, grefierii și

ajutoarele de grefieri de la C., precum și grefierii de la tribunale se numeau în

f uncție „prin dec ret direct";, iar toți ceilalți funcționari , prin decizie

ministerială.

De asemenea, potrivit art.229 din L. nr.726/1943 pentru organizarea

judecătorească, f uncț ion ar ii judec ătore ș ti er au cons titu iț i î n corp de specialitate auxiliar al organelor puterii judecătorești. Dispozițiunile Codului

funcționarilor publici se aplicau funcționarilor judecătorești, întrucât „nu

erau contrarii"; acestei legi.

În c al itate de f uncțion ar i publ ic, gref ier ii ave au drep tul l a p ens ie conf or m L. generale de pensi uni din (...), cu m odificările din 19 04 și 1906, d ispoz iț iile

aces te ia f iind apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il i, mil itar i,ecles ias tic i.

Aceleași dispoziții l e regăsim și în L. g enerală de pensiu ni republicată l a data de (...).

Mai mult, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigură rilor sociale din

(...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea dis pozițiilor acestei legi

"salariații supuși legii generale de pensiuni";, deci și grefierii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a grefierilor, de fapt a tuturor

funcționarilor stat ului de la aplicar ea prevederilor sa le, au ex is tat ș i în L.

asigurărilor sociale din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că nu

intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii g enerale de pensiuni.

În ceea ce priveșt e cadrul istoric, trebuie menționat că în această

perioadă, grefierii aveau o remunerație corespunzătoare statutului lor.

Astfel, conform Decretului nr.523/1868, în timp ce s al ar iul judec ător de tribunal era de 333 le i, s al ar iul gref ierulu i, în c al itate de f uncțion ar, er a de 240 le i.

Potrivit L. pentru or ganizarea judecătorească din 1 septembrie 1890, cu

modificările din 1891, 1892 și 1896, conform „tabloului de onorariul

membrilor ordinului judecătoresc";, în timp ce s al ar iul unu i judec ător de șed inț ă l a

tr ibun al er a de 500 l e i, s al ar iul gref ierulu i, în c al itate de f uncțion ar, er a de 300 le i.

Pr ac tic, încep ând cu per io ad a co mun is tă, aceș tia ș i -au pierdut calitatea de

f uncțion ar i publ ic i, f iind de no tor ie tate s tatu tu l ang ajaț il or c are nu er au d ir ec t

produc tiv i în ace a p er io ad ă, as tf el înc ât aceș tia au dob ând it un s tatu t de lucr ător i

ob ișnu iț i, cu o s al ar iz are c are nu mai cor espunde a s tatu tulu i re al de c are aceș tia ar f i

trebu it s ă benef ic ieze .

De asemenea, mai trebuie subl in iat c ă, în cond iț iile unu i v olu m de ac tiv itate în

con tinu ă creș tere, l a n ivelul tu turor in s tanțelor judec ătore ș ti d in ț ar ă, este de

notorietate faptul că schema per sonalului auxiliar de specialitate al

instanțelor și mai ales a grefierilor, a fost î ntotdeauna subdimensionată, toț i

șef ii/președ inț ii de ins tanțe f or mul ând anu al repe tate me mor ii în sco pul

supl imen tăr ii sche melor de person al, pos tur ile aloc ate f iind îns ă în to tde au n a insuficiente.

În aceste condiții , pe lângă faptul că grefierul nu mai a vea nici statutul, nici salariul din anul 1890, comparabil, astfel cum am

exemplificat, chiar cu cel al unui judecător, este de notorietate că acesta a

prestat în țara noastră, nu numai munca sa, ci a fost nevoit să suplinească

munca a cel puțin doi, tre i grefieri.

Trebuie precizat că datele statistice confirmă fără putință de tăgadă existența acestei situații la nivelul tuturor instanțelor judecătorești, fiind însă deosebit de gravă la nivelul judecătoriilor din orașele reședință de județ, a tribunalelor și a instanțelor din municipiul B., unde, în mod obișnuit, grefierul de ședință intra, alături de judecător, cu aproximativ 100 de dosare pe ședință, de fond sau în căile de atac, în mai multe ședințe pe săptămână, fiind totuși nevoit să efectueze toate lucrările de grefă în termenul prevăzut de regulament.

Acesta, de cele mai multe ori, reușea această performanță, d ar în cond iț iile în

c are dep ășe a, ș i dep ășeș te ș i as tăz i, în mod curen t, progr amu l de munc ă prev ăzu t în

con tr ac t, lucr ând ch iar ș i în z ilel e de rep aus s ăp tămân al, f ără a f i re muner at în aces t sens.

În acest context, al unui volum de muncă epuizant, trebuie să avem în vedere faptul că gref ier ii lu cr au sub pres iune a r iscur ilor ș i r ăspun der ii lor, pen tru to ate

lucr ăr ile în toc mite , fiind suficientă o simplă greșeală a lor, din neatenție, de exemplu,

în timpul redactării unei copii de pe dispozitiv, a eliberării unui certificat, a înscrieriiunei mențiuni, pentru a se ajunge la afectarea drepturilor participanților la proces, dar și la sancționarea lor disciplinară.

Nu putem să nu amintim, fiind, de asemenea, de notorietate, cond iț iile

mate r iale în c are aceș tia ș i -au desf ăș ur at ac tiv itate a ^{, respectiv l ips a de sp aț ii}

corespunz ăto are de mu nc ă în b irour i, l ip s a de locur i de depoz itare a dos arelor ce seaflau în lucru^{, fiind ani de zile nevoiți să mânuiască, ca și judecătorii, de altfel, dosare care erau mutate de pe podeaua unui birou în altul, precum și prin arhive, sau prin alte spații cu salubritate precară.}

Trebuie să mai menționăm că în toți acești ani, din păcate, la unele instanțe și astăzi, gref ier ii au ef ec tu at z iln ic, pe l âng ă munc a in telec tu al ă, spec if ic ă f uncție i lor , ș i

o munc ă f iz ic ă susț in u tă, f iind nevo iț i s ă urce ș i s ă cobo are s ingur i su te de dos are , cu

o greu tate aprec iab il ă . Zeci de ani aceștia nu au beneficiat de cărucioarele necesare și normale pentru această activitate și, la cele mai multe instanțe, nici de lifturi, îndetrimentul stării lor de sănătate.

Acee aș i s itu aț ie a ex is tat ș i l a n ivelul co mp ar time n telor ins tanțelor ce in t rau în

con tac t d irec t cu pub l icul, l a n ivelul arh iv elor, a reg is tr atur ilor, unde nu mărul mare de

dos are in tr ate pe rol ul ins tanțelor, cu cor espondenț a af erentă, înscr ier ile de c are e r au

r ăspunz ător i, sol ic ităr ile jus tiț iab il ilor, ale avoc aț ilor ș i c ons il ie r ilor jur id ic i, au f ost ș i

sun t de n atur ă a sup r asol ic ita z iln ic rez is tenț a org an is mulu i ac es tor a.

Aces te cond iț ii deose b it de grele în care gref ier ii ș i -au desf ăș ur at ac tiv itate a a

af ectat s tare a de s ăn ătate a mul tor a d in tre e i, c auz a af ecț iun ilor aces to ra fiind

toc mai ac tiv itate a lor prof esio n al ă, cu r isc ur ile af eren te , decurgând din

supr asol ic itare, s tres , con tac tul cu jus tiț iab il i, cu deț inuț i, cu ac tele depuse de c ătre

aceș tia, cu dos are ve ch i, p ăs tr ate an i de z ile în cond iț ii ins alub re.

De altfel, pentru aceste motive, având în vedere condițiile specifice muncii lor,grefierilor li s-a recunoscut dreptul la spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și lasporul de toxicitate, fără ca munca prestată de către aceștia să fie încadrată, însă,conform actelor normative în vigoare, în condiții speciale sau deosebite de muncă.

Prin urmare, spre deosebire de grefierul din celelalte state europene, cuun statut bine definit, cu recunoașterea corespunzătoare a profesiei de cătrestat, cu un salariu motivant, este de notorietate că S. român practic s -asprijinit pe munca acestei categorii profesionale, într-un cadru legislativ în

continuă modifica re și reformare (s pre exemplificare vom aminti aici d oar

legile de restituire a proprietăților), ce a antrenat o cr eștere continuă, c hiar

alarmantă, a volu mului de activitat e al instanțelor, s olicitându -le acestora

eforturi fizice și psihice susținute, de adaptare și pregătire continuă, fără a

le oferi acestora decât un salariu și un statut de muncitor calificat.

Tocmai aces te s al ar ii necorespunz ăto are de c are au b enef ic iat gref ier ii

ins tanțelor ș i p arche telor în mare a majo r itate a per io ade i ac tiv e, pr in ignor are a vo ită a

s tatu tulu i lor de f uncț ion ar i ai s tatulu i, a de ter min at, în prezen t, l a rec alcul are a pensiilor lor po tr iv it pr inc ip iulu i con tr ib u tiv ităț ii, s tab il ire a unor pens ii de as ig ur ăr i

soc iale deoseb it de reduse, în rapor t cu ef ortur ile re ale dep use de către ace as tă

c ategor ie de prof esio n iș ti pen tru bunul mers al jus tiț ie i în R..

Ace as tă s itu aț ie, s-a perpetuat până în anul 2004 , când a fost reconsideratstatutul acestei categorii de personal, c u o creștere progresivă a remunerației

acestora și reglementarea dreptului lor la pensie de serviciu.

Astfel, guvernanții și legiuitorii din 2004, au considerat că personalului auxiliaral instanțelor i se cuvine, ca o recunoaștere a importanței profesiei și a eforturilordepuse, un statut aparte, ce cuprinde responsabilitățile, interdicțiile șiincompatibilitățile specifice acestei funcții, dar și drepturi pe măsură, care să-i situeze într-o situație cât de cât comparabilă cu colegii acestora din țările europene, drepturi salariale propriu-zise și alte drepturi remuneratorii, printre care și pensia de serviciu.

Cu siguranță acest din urmă drept, pentru motivele arătate anterior, nu a fost niciun moft, niciun drept acordat în scopuri electorale, c i, pr ac tic, un benef ic iu c âș tig at

în ur ma munc ii pres tate în cond iț iile an ter ior amin tite, c a o rec uno aș tere ș i to tod ată, o

co mpens aț ie pe c are S. ro mân a acord at -o acestei categorii profesionale, pe eforturile

c ăre ia s -a spr ijin it în ac tiv itate a de înf ăp tu ire a jus tiț ie i, f ăr ă a r ăspl ăti corespunz ător munca sa.

Astfel, prin art.1 din L. nr.5., s-a prevăzut că, în înfaptuirea actului dejustitie, munca personalului auxiliar de specialitate constituie un sprijin pentru judecatori si procurori, competența acestei categorii de personal și îndeplinirea corectă a sarcinilor care le revin, jucând un rol important în buna desfășurare a întregii activități a instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea.

Potrivit art.40 din aceeași lege s-a s tabilit că, înainte de a începe să îșiexercite funcția, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea depune jurămantul în fața conducătorului instanței judecătorești sau al parchetului de pe lânga aceasta, la care este numit.

Cu toate acestea, în R., și în prezent, grefierii sunt salariați ai instanțelor și nu funcționari publici.

Conform art. 68 alin.1,2,3 din L. nr.5., personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și personalul auxiliar de specialitate cu o vechime în specialitate între

20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipsește din vechimea în specialitate integrală.

Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea se poate pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă are o vechime în funcție de cel puțin 25 de ani. C. vechime în funcție perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit în cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea funcția de: grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier informatician, grefier arhivar, grefier registrator, grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, arhivar, registrator, arhivar-registrator, executor judecătoresc.

În al treilea rând, reclamanta a avut în vedere, în formarea convingerii sale

c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data adoptării L. nr.1., a H. nr.737/2010, cât și la data emiterii deciziei administrative nr.2.

din data de (...), de „. a pensiei sale, dispozițiile L. nr.5. privind această

categorie de pensie de serviciu erau în vigoare, fiind abrogate abia după

jumătate de an de la data intrării în vigoare a L. n r.1., respectiv la data de

(...).

Pr ac tic, ne abrog ând, pr in L. nr.1., aces te d ispoz iț ii ale L. pr iv ind s tatu tul

person alulu i aux il iar d in c adrul ins tan țelor judec ătoreș ti d in anul 2004, chiarlegiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii un drept câștigat, c el

care le conferea s tatutul de pension ar din serviciul a uxiliar al instanțe lor

judecătorești, consider ând c ă în aces t f el, măsur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o

reducere pr in rec alcu l are a cu an tu mulu i p ens ie i, de ter min ată d e in teresul publ ic, ș i nu

c a o af ectare subs tanț ial ă ș i irevoc ab il ă/ per manen tă a drep tulu i aces tor a, în sensul

el imin ăr ii pens iilor d e serv ic iu.

În acest context, intimata a suferit, prin decizia nr. 2./(...), o ingerință

esențială în drept urile sale, nu n um ai prin diminuarea cua ntumului pensiei

sale, ci, mai ales prin pierde rea calității, a statut ului de pensionar din

serviciul auxiliar al instanțelor judecătorești, în condițiile în care, prin

dispozițiile L. nr.5. îi fusese recuno scut, încă din anul 2007, acest drept la pensie de serviciu și, mai mult, această lege mai era în vigoare la data emiterii acestui act.

Se constată, în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și că vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.5., intimata, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar din serviciul aux il iar al ins tanț elor jud ec ătoreș ti , pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede, subtitulatura ";ev itare a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ oriîn două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prinabrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzuteîn desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cureglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevede că:

„În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prinmenționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anu mite norme au făc ut obiectul modific ării, completării

sau abrogării lor implicite es te pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1 din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea u nei reglementări

nu a fost posibilă i dentificarea tuturor normelor contra re, îns ă în speț ă nu ne

pu te m af la în prezen ț a unu i ase mene a c az, deo arece l a adop tare a L. nr.1., leg iu ito rul

a avu t în vedere toc mai c ategor iile de perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în temeiul

unor leg i spec iale, ac te nor mative pr in tre c are se af lă ș i L. nr.5. .

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S.

Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuăriisalariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când odispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora.";

D. în ceea ce priveș te măsura dispusă prin L. nr.118/201 0, Curtea EDO a

reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile

iulie-decembrie 2010 salariul reclamanților era cel stabilit prin această lege, aceasta

fiind considerată leg ea în vigoare, nu ac eeași este situația î n speță, în care L. n r.1.

nu a prevăzut doar reducerea pensiilor de serviciu cu un anumit procent, ci a

anulat practic dispo zițiile L. nr. 5., lege în vigoare, eliminând dreptul reclamantei la

pensie în serviciul a uxiliar al instanțelo r judecătorești,la st atutul de pensionar în

acest sistem, cu toate drepturile aferente, actuale și viitoare.

În speță, decizia contestată, nr.2./(...), prin care a fost stabilită reclamantei o pensie de 1484 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.c), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit

prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul ar t. 3 din L. nr. 1., le giuitorul precizează că aceste pensii

speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că prime ază în cauză subli nierea unor aspect e particulare ale

pensiilor de serviciu ale personalului aux iliar de specialitate al instanțelor

judecătorești.

Aces te aspec te spec if ice, dar de o deosebită imp or tanț ă, în cerce ta re a inger ințe i

S. în drep tul recl ama n tulu i, sun t ur măto ar ele :

I. pensia de serviciu stabilită în temeiul art. 68 din L. nr.5., care era

plătită acesteia, l a data recalculări i, în cuantumul st abilit prin decizia nr.

2./(...), era un drept de securitate socială pe care legiuitorul l -a acordat acesteia, av ând în vedere cele prev ăz u te în art.59 din L. nr.5.^{, în sensul că: "stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținandu- se seama de locul si rolul acestuia in desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile si incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate in instituțiile publice.";}

II. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială,

pensia de serviciu, nu au fost decât î n ultimă instanță pentru bătrânețe, ci,

în primul rând, de natură economică și psihologică .

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară

stabilirea pensiei de serviciu a reclamantei au fost riscurile activității de

personal aux iliar al instanțelor judecătorești, cu toate privați unile,

interdicțiile și incompatibilitățile acestei profesii, precum și pierderile de

venituri ca urmare a pensionării din acest sistem la o vârstă când acesta se

afla încă în cursul vieții active.

III. În cauză ingerința în dreptul intimatei la pensie este una esențială,

întrucât, pe lângă faptul că a afectat, direct, dreptul la pensie al acesteia, a

dus atingere, în m od indirect, și unu i alt „bun"; al său, respectiv d reptul la

muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura dispusă afectând un drept de

protecție socială complex , ce constituia un substitut a dreptului la muncă, acordat de către S. român.

IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendare a

executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de recalculare a

categoriilor de pe nsii de serviciu pr evăzute la art.1 li t.c -h din L. nr.1., au

pronunțat hotărâri de suspendare a e xecutării acestei hotărâri și de anula re a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga omnes, constatând cauze de

aparentă de nelegalitate, respectiv de nelegalitate a dispozițiilor acestui act

normativ în baza căruia a fost emisă decizia contestată în cauză.

V. În cauză nu se poate reține că intimata „. două tipuri d e pensii,

respectiv pensia din sistemul public de asigurări sociale și cea plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la pensie de serviciu.

Reclamantei i s-a stabilit, prin L. nr.5., un unic drept la pensie, cel la pensie de serviciu, cele două componente ale acestuia privind doar sursa din care s -a

convenit ca acestea să fie plătite , respectiv statul asumându-și obligația ca partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public să fie suportată din bugetul de stat.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei de

serviciu a reclamantei.

Chiar prin E. de motive a L. nr.5. s-au reținut următoarele:

Adoptarea L. privind organizarea judecăt orească și a statutul ui magistratului

au creat cadrul pentru consolidarea independenței justiției ca putere în stat -

independența funcțională, cât și a indep endenței membrilor corpului magistraților -

independența personală.

„Pe lângă adoptarea acestor acte normative, în contex tul înfăptuirii

reformei justiției în R., și având în vedere evoluțiile care se manifestă tot mai

pregnant pe plan european în ace st domeniu, a ap ărut necesară cre area

cadrului pentru o mai bună desfășurare a activității personalului aux iliar de

specialitate de la instanțele jud ecătorești și parchetele de pe lângă acestea.";

De asemenea, în E. de motive a L. nr.17/2006, ce a modificat L. nr.5.,

inclus iv în cee a ce p r iveș te modul de ac ord are a pe ns ie i de serv ic iu, s -a reț inu t c ă

adop tare a aces te i le g i a ap ăru t c a f iind neces ar ă pentru „re alizarea unui sistem

judiciar independent, imparțial, credibil și eficient, ce reprezintă o condiție

necesară pentru s upremația legii și a principiilor statului de drept ";, pre mis e

ce au s tat l a b az a adop tăr ii H. nr.232/2005 privind aprobarea Strategiei de

reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 -2007 și a P. de acțiune pentru implementarea acestei strategii.

Pentru adoptarea acestei legi, Consiliul legislativ și -a dat avizul favorabil,

arătând că interve nția legislativă vizează „….. garantarea independenței pr in

asigurarea remunerației adecvate a categoriilor de personal aux iliar ale

instanțelor judecătorești și parchetelor. Este de semnalat că asigurarea

salarizării corespunzătoare a fost un angajament asumat de R. la C. -„. și A . I.,

în cadrul negocierilor pentru aderarea la U..

Această lege a fost adoptată și cu avizul favorabil al C. pentru buget, finanțe

și bănci.

II. Motivații privin d specificului risc urilor sociale acop erite prin pensia de serviciu de care beneficia intimata.

Pensia de serviciu a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă riscurile

specifice activității, menționate anterior, și în considerarea interdicțiilor și

incompatibilităților care au afectat drepturile reclam antei în perioada de activitate.

Astfel, potrivit art. 77 alin.1 din L. nr.5., funcția de grefier esteincompatibilă cu orice alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice, iar conform alin.2 din același articol, grefierilor le este interzis: sădesfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse; să desfașoare activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură; să aibă calitatea de asociat sau de membru in organele de conducere, administrare ori de control la societăți civile, societăți comerciale, inclusiv la banci sau la alte instituții de credit, societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome; să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce

privește statutul categoriei de personal din care făcea parte reclamantul, care

să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor

legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii .

Practic, se constat ă că raționamentel e avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională

de-a lungul anilor, a ceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar com p ensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privi nd

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin

dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impu ne

uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și senatori,

ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații, cadrele militare,

diplomații și alte cat egorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la

sistemul general de pensii. D., în t oate aceste cazur i, nu este contra ră

prevederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea activității acestei

categorii socioprofesionale.";

III. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în mod

indirect, și/sau mai ales, unui alt „bun"; al reclamantei, respectiv dreptul la

muncă, ce include și dreptul la sala riu, precum și cu privire la calificarea

pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un „. de remunerație";:

Dreptul reclamantei la pensie de serviciu, în temeiul art.68 din L. nr.5.,

respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât la momentul cererii de

pensionare, cât și, ulterior, prin actualizare, precum și celelalte drepturi de

protecție socială reglementate de această lege au fost tocmai cauza care au determinat-o pe reclamantă să renunțe la dreptul său la muncă, în anul 2007,

când acesta avea doar vârsta de 58 de ani, în condițiile în care, conform

art.683 din L. nr.5., personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea poate fi menținut în funcție după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de 65 de ani .

Prin urmare, intimata-reclamantă avea, potrivit legislației în domeniu,speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială, respectiv prin plata pensiei deserviciu, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fiobținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue activitatea cagrefier, asigurând pentru ea și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea sa pentru înscrierea la pensie.

Mai mult, conform art.68^{3 alin.2 din L. nr.5., personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea care beneficiază de pensie de serviciu putea cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective.}

Nu trebuie omis nici faptul că acest text de lege a revenit la forma anterioară adoptării O.nr. 230/2008, datorită încetării efectelor juridice ale acestui act normativ, conform deciziei C. C. nr. 82/2009.

Mai trebuie subliniată și lipsa absolută de previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod sub stanțial dreptul intimatei la pensie de serviciu, ce rezu ltă

cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010, adoptate cu doar

câteva luni înainte de intrarea în vigoa re a L. nr. 1., în ac eeași perioadă de cr iză

economică, du pă adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 2010, măsurile prevăzute de L. cadru nr.

330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra

cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor de serviciu

aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate latrecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ian uarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în funcție de nivelul și

structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi afectate de măsurile de

reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009 .";

De asemenea, mai trebuie precizat că, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -

262/88, Barber vs.Royal Exchange Assurance Group, Curte a de Justiție a C. E . adecis că toate formele de pensie ocupațională constituie un element de

remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere la adop tar e a D. 9. a C. din

(...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t în t re

b ărb aț i ș i f e me i în cadrul reg imu r ilor prof esion ale de secur itate soc ial ă, as tf el cu m

rezul tă d in pre amb ul ul aces tu i ac t co mun itar.

În conf or mitate cu ho tăr âr ile pronunț ate d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -7/93, Bestuur van het Algemeen burgerlijk pensioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a C -

351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de pe ns ie pen tru f uncțion ar i in tr ă în do men iu l de

apl ic are al pr inc ip iu lu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iil e în care sistemul de

pensii se referă la o anumită categor ie de lucrători , pre stațiile se plătesc în

baza relației acest ora de muncă cu a ngajatorul public, în cadrul unui sist em

ce face parte din s istemul general pr evăzut de lege, i ar prestațiile depind în

mod direct de ve chimea în muncă realizată și sun t calculate pe ba za ultimului salariu al funcționarului.

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P. E.

ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

Desigur acestea sunt norme comunitare privind egalitatea de remuner aț ie în tre

f eme i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc adr ar e în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ide r c ă

trebuie reținută calificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept sui

generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe care Curtea de

Justiț ie a C. E. o acordă drepturilor beneficiarilor uno r asemenea forme de

prestații de secu ritate socială, as imilându -le noțiunii de remuneraț ie, apreciindu-le ca fiind plătite în baza relației de muncă al acestor lucrători cu angajatorul public, drepturile de p ens ie av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale ce

regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.

Astfel cum rezultă din E. de motive a L. nr.97/2008 pentru aprobarea O.

nr.100/2007 pentru modificarea și com pletarea unor acte normative în domen iul

justiției, „ R., în calitate de stat membru al Uni unii E., are obli gația

implementării, până la 30 septembrie 2007, a D. nr.8. care prevede egalizarea

vârstelor de pensio nare între femei și bărbați în cadrul schemelor de pen sii

ocupaționale. Schema de pensionare a magistraților și personalului aux iliar de

specialitate a fost considerată schemă ocupațională de reprezentanții C. E., în

sensul directivei amintite, impunându-se astfel egalizarea vârstei de pensionare

între femei și bărbați.";

De al tf el, și Cur te a E . a D. O. , prin hotăr ârea pronunțată la data de (...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o c ontestație inițiată de

un judecător cu p rivire la pensia p e care era îndrep tățit prin lege să o

primească, că statul, "în îndeplinire a acestei obliga ții nu face uz de pute rea

sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de Justiție de la L. cu cele reținute de Curtea E. a D. O. în cauza anterior menționată, dar și în C. F. M. ș i A. G. S. contra R., re zultă că dreptul la pensie de serviciu era datorată intimatei în

temeiul raporturilor sale de muncă, în calitatea acesteia de grefier, potrivit

d ispoz iț iilor L. nr.5., care erau în vigoare la data emiterii deciziei administrative de recalculare, astfel încât obligația S. trebuia îndeplinită astfel cum aceasta a

fost asumată , resp ectiv ca orice ". de remunerație";, iar această obligație nu poate fi considera tă ca fiind execu tată, potrivit prin cipiilor generale ale dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei

pensii datorate potri vit principiului solid arității sociale, orică rui salariat, în temei ul

L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Practic, pentru munca prestată în calitate de grefier, intimatei i s -au

recunoscut, prin L. nr.5., o serie d e drepturi cu car acter de remunera ție,

printre care plata salariului și a altor drepturi, în timpul activității prop riu-

zise, dar și plata pensiei de serviciu , după încetarea r aporturilor de mu ncă.

Acestor drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca angajator, prin

diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost reglementate, având în vedere faptul că, nu numai salariul, ci și pensia de

serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamantă, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscrisă la pensie de serviciu.

Faptul că tot S. era cel care tre buia să plătească atât pensia de

serviciu, ca elemen t de remunerație, în calitate de anga jator, cât și o pens ie

de asigurări so cia le de stat, în calit ate de asigurător, a permis practic, în

speță, confuziunea celor două dre pturi și în final, înlocuirea drept ului

reclamantei cu un alt drept, nesolicitat de către acesta și care nu poate

constitui o executare a obligației asumate.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează

pe principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, intimata și -a

executat cu bună -c redință toate oblig ațiile sale decurgâ nd din raporturile de

muncă, mai ales c ea privind prest ar ea muncii, în cond ițiile grele mențion ate

anterior, având numeroase interdicții și incompatibilități. În consecință, S.

are obligația de a -și executa, cu bu nă -credință, toate îndatoririle asumate

prin L. nr.5., deci să plătească reclamantei pensia de s erviciu, astfel cum a

înțeles să o reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care recurenta-pârâtă trebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are drep tul de a obține de la

debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare totală sau

parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptul la

despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru dec ât acela care i se datorește, chiar da că

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul intimatei este, în speță, acela de a obține obiectul specific și

ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.

În ceea ce priveșt e noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure cr editorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană trebuie să

își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitoru l.

Potrivit art.1270 din același cod, contractul valabil încheiat are putere

de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce es te ex pres stipulat, dar și la toate urm ările pe care p racticile

statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului, după

natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute

a fi plătite în totalitate din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le -au

reglementat, ci, în totalitate sau, în cea mai mare parte, din bugetul S., ce apare în

acest raport obligați onal ca angajator sui generis, chiar art.17 din H. nr.290/2005stabilind că pensia de serviciu este o categorie distinctă de pensie față de cea deasigurări sociale din sistemul public.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu puteau fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L. nr.1., având în

vedere faptul că, p otrivit art.7 din ac eastă lege: „ În sistemul public prestații le

de as igur ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pen tr u p ierdere a to tal ă s au

p arț ial ă a ven itur ilo r, c a ur mare a bătr âneții, invalidității s au decesului"; , ori,

pensia de serviciu a intimatei nu po a te fi încadrată în vreuna dintre aces te

categorii de presta ții , av ând în vedere r iscur ile soc iale l imit ativ prev ăzu te în ace s t articol.

Astfel, pensia specială a fost acord ată acesteia, prioritar, n u pentru a

constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea unor

riscuri decurgând din specificul activității prestate în cadrul instanțelor

judecătorești, pentru contribuția adu să de către aceast a timp de aproape 40 de ani pentru înfăptuirea justiției în S. român.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre C ur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Cod ul munc ii republ ic at, S., în cadrul marjei sale de apreciere, avea posibilitatea, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț io n al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate de angajator sui generis, prin L. nr.118/2010, dar nu s ă el imin e, pr in L. nr.1., drep tul l a

pens ie de serv ic iu ș i s ă-l înlocu iasc ă, în f az a execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de

as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S. contra R., atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata anu mito r

benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t res pec tate, au tor ităț ile nu po t ref uza în mod deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie de serviciu își are izvoru l

în contractul individual de muncă al reclamantei, în timp ce dreptul la

pensia de asigurăr i sociale, își are iz vorul în contractul de asigurare socia lă,

consider că intimata în niciun caz nu putea fi lipsită de dreptul la pensie de serviciu recunoscut de o lege în vig oare și, cu atât m ai mult, nu se put ea

ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi organice, dar din

domeniul asigurărilor sociale.

Perioada de 3 ani în care acesta a încasat lună de lună pensia de serviciu, a

creat acesteia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându -și

conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

Mai trebuie amintit aici și faptul că un sistem de reformare ce a afectat atât

de radical drepturile reclamantei nu a fost însoțit de o per ioadă de tranzi ție

corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare cu bună -credință a

drepturilor tuturor participanților la raporturile juridice, adaptarea acesteia la

noua situație crea tă, ci a fost pusă î n executare în term en de 30 de zile d e la

adoptarea H. nr.737/2010, dată în organizarea aplicării L. nr.1..

În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamanta nu a fost în măsura de a -și lua, în cunoștință de cauză și

din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor

diminuării veniturilor sale și ale familiei ca urmare a pensionării, respectiv de

a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte

fonduri de pensii facultative, cu componentă ocupațională.

Astfel, reclamanta este pusă în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, încondițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private afost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in L. nr.204/2006, dup ă d ata de l a c are, în

te me iul L. nr.5., person alulu i aux il iar de spec ial itate i se recunoș te a drep tul l a pe ns ie de serviciu.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile intimatei.

IV. Motivație privind aspectele de a parență de nelega litate, respectiv,

de nelegalitate a H. nr.737/2010 constatate prin h otărâri judecătorești

pronunțate de instanțe de co ntencios administrativ din țară, hotărâri cu efect erga omnes.

Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal s -a dispus suspendarea executării acestei

hotărâri de guvern și anularea aceste ia.

Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).

De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților și intervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care se referădispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.

Contenciosul administrativ a constatat în acest sens următoarele: „chiar dacăexistă un text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesul public care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.

Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de natură financiară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat însensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietateinvocat.

În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.

Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru,reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";

Prin sentința civilă nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., Secția a

V.-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a admis

acțiunea formulată de către reclamanți, prin A. N. a P. din Serviciul Auxiliar

de S. al I. J. și al P. și s -a dispus suspendarea executării H. nr.737/2010

până la pronunțarea instanței d e fond.

Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010.

Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios a dministrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).

Prin sentința civilă nr.1575/(...), pronunțată în dosarul nr.(...) a C. de A.

B., s-a dispus s uspendarea executării H.nr.737/2010 până la datasoluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui act administrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se pronunță

suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actuluiadministrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai trebuie menționat că, Î nalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia

nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele: "Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp

cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare, din punct

de vedere legal, a ac tului administrativ c ontestat, este echita bil ca acesta din ur mă

să nu -și producă efectele a supra celor vizați.";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și

sentința recurată .";

Prin sentința civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal -s-a dispus și anularea H. nr.737/2010 .

Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:

Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).

În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.

S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.

Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";

În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s-ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";

S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu 70-

80% atinge chiar substanța dreptului.

Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantei și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acesteia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării O rdonanței de U. nr.5. , care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.

Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut faptul că ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și intimata, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.

Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.5., s-a dispus abrogarea H.

nr.737/2010.

Cu toate acestea, măsura radicală, reformatoare, adoptată și pusă în

ex ecutare la scurt timp, după două lu ni de la adoptarea L. nr.1., și -a produse

efectele prin lipsirea intimatei de pensia de ser viciu și diminuarea

cuantumului pensiei sale, timp de un an de zile, până la adoptarea O. nr.5. .

Astfel, din preambulul O. nr.5. rezultă că aceasta a fost adoptată:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

Î n ceea ce privește modul de soluționare a recursurilo r formulate împotriva

sentințelor de suspendare a executării, respectiv anulare a H. nr.737/2010,

menționate anterior, se rețin următoarele:

Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...), Înalta

Curte de Casație și Justiție s -a pronunțat asupra recursului formulat de Guver nul

României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, decontencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii a instanței supreme.

R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen de

judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...) .

R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casație și Justiț ie abia la data de (...), după abrogarea H. nr.737/2010, astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul

respingerii cererii d e suspendare a exe cutării acestei hotăr âri de guvern, ca f iind

rămasă fără obiect .

V. Argumentația în sensul dreptului unitar al reclamantei la pensie de serviciu.

Potrivit art.14 din H. nr.290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din L. nr.5., cererea de înscriere la pensie, însoțită de documentația de pensionare și adeverința prevăzută în anexa nr.1, se depune la casa teritorială de pensii în raza căreia își are domiciliul persoana îndreptățită, care calculează atât pensia din sistemul public, stabilită conform L. nr.1., c ât și pensia de serviciu stabilită în co ndițiile legii. Pensia care

se achită titularului este pensia cea mai avantajoasă .

De asemenea, art.17 din aceeași hotărâre de guvern stabilește, pe de o parte,

distincția dintre pensia de serviciu și pensia din sistemul public, folosind terminologia „ celor două categorii de pensii";, iar, pe de altă parte, modul de

finanțare a pensiei de serviciu .

Astfel, conform acestui articol, casa t eritorială de pensii emite o singură

decizie în care se î nscriu în mod disti nct cuantumurile celor două categorii de

pensii, pensia din si stemul public, respe ctiv pensia de servic iu, precum și difere nța

dintre cele două pensii care se suportă de la bugetul de stat.

Mai mult, conform art.68 alin.11, astfel cum a fost modificat prin O. nr.100/2007, partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public, pensia de serviciu prevăzută la alin.3 și 10, precum și pensia de serviciu acordată celor care nu îndeplinesc condiția de limită de vârstă prevăzută de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat, prin

urmare, și pensia de serviciu a recurentului se plătea integral din bugetul de stat.

Se mai reț ine în aces t sens c ă legiuitorul s-a obligat, prin l ege specială , să

plătească din bugetul de stat intimatei, o pensie ce reprezintă de fapt o

indemnizație ce are, pe de o parte, caracter compensatoriu pentru

responsabilitățile speciale, riscurile, pri vațiunile cu care ac esta s -a confruntat în

cursul vieții active ș i, pe de al tă p ar te , de „. făcută în scopul fidelizării și

menținerii personalului care prestează munca în anumite sectoare de

activitate, în anumite condiții.

I ntimata a lucrat astfel cu o convingere fermă că, la data pensionării, va

beneficia de pensie de serviciu, ren un țând poate, în aces t context, la oferte de

muncă ce erau m ai avantajoase în ceea ce privește s alarizarea, beneficiile

suplimentare ce put eau fi obținute, con dițiile de muncă, sp erând ca la ieșirea la

pensie să se bucur e însă de drepturi de pensie stabile, mai apropiate în ceea ce

privește cuantumul lor de veniturile avute în cursul vieții active.

De fapt, prin L. nr.1., drepturile de pensie specială sunt doar în mod formal recalculate, de fapt sunt înlocuite cu pensiile pe care pensionarii le-ar fi obținut potrivit legii generale a pensiilor din sistemul public, fără luarea în considerare a statutului special al acestora, și mai mult, punerea grabnic ă în plată a dreptur ilor

astfel „recalculate"; într-un termen de doar 30 de zile de la data hotărârii privindaprobarea metodologiei de recalculare, f ără o perioadă tran zitorie, a determinat și

stabilirea unor pensii greșit calculate potrivit L. nr. 1., astfel cum legiuitorul a

constatat după un an de zile, chi ar prin preambulul O. nr. 5..

În cazul intimatei, se poate astfel observa că drepturile sale de pensie sunt greșit stabilite chiar potrivit dispozițiilor L. nr.1., întrucât aceasta, ieșind la pensie în luna august 2007, avea dreptul la stabilirea cuantumului pensiei sale prin raportarea punctajului total realizat la un stagiu complet de cotizare de 26 de ani și

4 luni, conform Anexei nr.3 la L. nr.1..

Pe de altă parte, dacă s-ar fi dorit stabilirea unui sistem într-adevăr echitabil de pensii, potrivit principiilor/algoritmului L. nr.19, s-ar fi recunoscut și intimatei, ca fiind stagiu complet de cotizare, stagiul de cotizare de 25 de ani prevăzut de art.68 alin.1 din L. nr.5., lege în vigoare la data emiterii deciziei de recalculare, astfel cum stagiul special de cel puțin 20/25/15/17 de ani lucrați în anumite condiții de muncă a fost recunoscut, potrivit art.77 alin.2 coroborat cu art.43 din L. nr.1., unor categorii de salariați.

În acest sens trebuie menționat că, în cadrul altui proces de recalculare a

pensiilor din sistemul public, dar în conformitate cu principiile aceluiaș actnormativ, respectiv a nr. 1., prin H. nr.1550/2004 și O. nr.4/2005, au fost

prevăzute norme derogatorii, speciale privind stagiile complete de cotizare , ce vor fiutilizate în acest proces, tocmai pentru a asigura stabilirea echitabilă a acestora, prin luarea în considerare a condițiilor legislației speciale în temeiul căreia s-au acordat inițial drepturile la pensie.

Astfel, potrivit art.2 alin.4 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor

din sistemul public, stabilite în fostul si stem al asigurărilor sociale de stat potri vit

legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate

cu principiile nr. 1., norme ce fac parte integrantă din H. nr.1550/2004, pentru

persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară

deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.

Conform Normelor t ehnice emise de C. N. de P. și alte Dre pturi de A. S. în aplicarea H. nr.1550/2004, înregistrate sub nr.5388/(...), s-au stabilit următo arele:

"În înțelesul Hotărârii G.ui nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare

reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data

deschiderii dreptului la pensie de care pensionarul beneficiază la data începerii

operațiunilor de evaluare, sau care i se cuvine la această dată.";

Având în vedere faptul că ceea ce și-au propus legile de reformare a sistemului de pensii începând din anul 2005 și până în prezent a fost respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale";, precum și faptul că L. nr.1. a prevăzut o recalculare a pensiilor potrivit algoritmului L. nr.1., argumentând că măsura a fost luată și pentru stabilirea unui sistem de pensii pe baze echitabile, chiar și în situația în care s-ar ajunge la concluzia că în mod corect a fost eliminată pensia de serviciu a reclamantului și s-a stabilit acestuia o altă pensie, de asigurări sociale de stat, se impunea ca cel puțin aceasta din urmă să fie calculată pe baza acelorași principii avute în vedere de către legiuitor și de către guvernanți în toate celelalte situații în care au fost "recalculate"; pensiile în conformitate cu principiile legii nr.1., respectiv cu luarea în considerare ca stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual a vechimii în muncă necesare deschiderii dreptului de pensie prevăzute de actul normativ special în condițiile căruia i-a fost stabilită pensia.

Aceasta ar fi fost o măsură echitabilă și pentru faptul că intimata nu și-a continuat tocmai din culpa S., datorită promisiunii de acordare a pensiei de serviciu, activitatea până la vârsta de 65 de ani, situație în care ar fi avutposibilitatea să obțină astfel venituri salariale încă 7 ani, care ar fi contribuit, desigur, la sporirea considerabilă a punctajului său total, și implicit a celui mediu anual, deci și a cuantumului pensiei sale.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantei garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apăr area drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiilegenerale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Univers ală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătatea și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.

„Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privinddrepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu

Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

D. există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din Declarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotrivaactelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.2., Î . Curtea de C. și J ustiție a reținu t

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie

2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan

Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că

atunci când legisl ația națională îi recunoaște unei p ersoane un drept la

prestație socială, c hiar non contribut ivă, art. 1 din Prot ocolul adițional la C.

este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să se

ia în considerare d acă dreptul reclam antului de a primi pensie în cauză a f ost

încălcat astfel încât să conducă la o ati ngere adusă esenț ei dreptului la pen sie

al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul

reclamantei.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie subliniat

faptul că, deși, as tfel cum am menț ionat anterior, inst anțele de contenci os

administrativ din ța ră, prin hotărâri de finitive, dar executo rii, dar și instanțe de

asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în contestațiile împotriva

deciziilor individuale de recalculare, au semnalat nel egalitatea măsurii de

recalculare a pensiilor de serviciu, aces ta a luat anumite măsuri de înlăturare a

situației nelegale create abia la data de (...), prin adoptarea O. nr.5..

Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ

individual contestat în cauză, cu re punerea intimatei în situ ația anterio ară

emiterii acestuia.

Trebuie avut în vedere și contextul în care a fost emisă decizia contestată în

cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, dispozițiile L. nr.5. privind

pensiile de serviciu, mai erau în vigoare, dar G. pregătea int rarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care abroga, începând cu data de (...), aceste prevederi ale legii speciale.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru aguverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de

importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare și analiză

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care

urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum și a

reglementărilor similare din legislați a străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie teme inic

fundamentate luându-se în considerar e interesul social, politica legislativă a S.

Român și cerințele c orelării cu ansambl ul reglementărilor in terne și ale armoniz ării

legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la car e R.

este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O..

Consider că, dacă în cadrul activității de documentare și analiză științifică, în

cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai ales în cazul adoptării unor

legi ce tind la reformări ese nțiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1., se

încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de pensie,

pentru fiecare categorie specială de persoane vizate de măsura luată, prin luarea în considerare a tuturor veniturilor obținut e de pensionar în pe rioada de activitate ș i a celorlalte elemente specifice de calcul, s-ar fi putut cu ușuri nță afla atât durata și

dificultățile unui as emenea proces, cât și cuantumul ce ar putea rezulta, d eci

implicit măsura în care o asemenea ingerință era necesară pentru protejarea unor

interese publice.

În orice caz, nu s-ar fi ajuns la situa ția de a se constat a, la un an de l a

luarea unei măsuri ce se bucură de privilegiul prealabilului, de la ingerința

neașteptată în drepturile reclamantei , printr-o măsură radicală, de recalculare

superficială a pens iei sale, că mai es te necesară încă o etapă de revizuire a

drepturilor sale de pensie.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Păduraru contra R., Curtea EDO a

arătat că: "odată ce a fost ado ptat ă o soluție de că tre stat, ea trebu ie

implementată cu o claritate și coerenț ă rezonabile pentru a evita pe cât posi bil

insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se

referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în aceas tă privință, trebuie

subliniat faptul că incertitudinea , fie ea legislativă, administrativă sau

provenind din pra cticile aplicate de autorități este u n factor importan t ce

trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

Deși dreptul reclamantei fusese recunoscut prin L. nr.5. și, cu atât mai mult, acest act normativ mai era în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei acesteia, ci o lipsește pe aceasta de alte importante garanții prevăzute de L. privind statutul personalului auxiliar al instanțelor judecătorești.

În realitate, pr inc ip al a s a p ier dere, în pr iv inț a c ăre ia nu a ex is tat n ic i cel puț in

o in tenț ie de rep ar aț ie d in p ar te a S. ș i c are v a af ecta în timp evoluț ia pens ie i s ale,

es te c ă mec an is mu l de rec alculare a pensiei adoptat în baza L. nr.1., a H.

nr.737/2010 ș i a O . nr.5. imp l ic ă LIPSIREA SA DE S.UTUL DE PENSI.AR DIN

SERVICIUL AUXILIAR AL I. J., deci și de P. pe care i -o oferea art.68 alin. 12

din L. NR.5., în sensul ACTUALIZĂRII PENSIEI SALE DE SE RVCIU.

Astfel, conform acestui articol, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de

spec ial itate, precu m ș i pens iile de ur maș prev ăzu te l a al in.8 -10 se actualizează ori

de câte ori se majorează salariul de bază brut lunar al personalului auxiliar de specialitate în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și nivel

al instanței sau parchetului , cu menț inere a nu mai a s por ur ilor in tr ate în b az a de

c alcul l a acord are a pens ie i d e serv ic iu. D. în ur ma ac tu al iz ăr ii rezul tă o pens ie d e serviciu mai mic ă, pe rson alul aux il iar de s pec ial itate își poate păstra pensia afla tă

în plată.

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru intimată, întrucât

aceste dispoziții d e protecție socială, aveau menirea de a garanta acestei a o

menținere a pensi ei sale la un nivel apropiat ultimulu i venit avut în via ța

activă, ori simplele indexări acordate de către S. doar at unci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii

publice, vor determina în timp o scădere treptată, tot m ai accentuată, a pensiei acesteia în raport cu ultimul venit avut în activitate.

Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația intimatei, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bine remunerat, la vârsta de 58 de ani, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia cu certitudine o pensie de serviciu apropiată de ultimul său venit din muncă.

Încrederea acesteia în statul nostru de drept, democratic și social, a determinat-o ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-i garantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efecte nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei.

Prin urmare, iată că S., prin deci zia de recalcular e contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.5., drepturi ce decurgeau din calitatea reclamantei de pensionar din serviciul auxiliar de specialitate al instanțelor

judecătorești, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acesteia nu numai la data

emiterii sale, ci și pe termen lung, respectiv pentru toată viața acesteia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantei, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca fiind

prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității , întrucât atingere a adusă dreptului intimatei a fost de

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale in dividului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale

ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul reclamantei, trebuie

pornit de la aspe ctele evidențiate anterior, în sensu l că aceasta nu e ste

beneficiara unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și ni ci a

unui ajutor social pentru pensionari, ci a unei pensii acordate de către S.,

practic, atât pentru acoperirea riscurilor profesiei de personal auxiliar de

specialitate al inst anțelor judecătore ști amintite anteri or, cu interdicțiile și

incompatibilitățile aferente, pentru cei aproape 40 de ani de vechime în

specialitate, precum și în schimbul a cordului său de a r enunța la funcția s a și

la remunerație, la vârsta de 58 de a ni, acord determin at tocmai de ex istența

unor dispoziții legale care îi garantau în cursul vieții măsuri de protecție

socială, respecti v a celor prevăzute de L. nr.5., printre ac estea fiind și dre pt ul

la pensie de serviciu.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul intimatei, pensia medie lunară pe

economie sau indemnizația socială pentru pensionari, ci, întrucât această

măsură a afectat indirect dreptul acesteia la muncă, implicit la salariu, S.

neputând asigura a cesteia o reparație în sensul repunerii sale în drepturile de

grefier în activitate - aceasta îndeplinind la data pensionarii funcția de prim

grefier în cadrul T.ui C.- controlul de proporționalitate trebuie să pornească de

la câștigul pe care aceasta l -ar fi pu tut obține din mu ncă, care era chia r la

nivelul anului 2008 în sumă de 5801 lei, în condițiile în car e ultimul său

salariu brut realizat în luna iulie 2007 a fost de 4226 lei (adeverința C. de A. C.

depusă la fila nr.71 dosar de fond), situ ație în care este ev ident că recalcular ea

pensiei sale la suma de 1484 lei, constituie o sarcină ex cesivă pe care

trebuie să o suporte.

Mai mult, conside r că în apreciere a proporționalității măsurii trebuie

luat în considerare și faptul că aceasta a dovedit în cauz ă, cu acte medicale și

facturi, precum și cu decizia de pens ie a soțului său (di sponibilizat în cad rul

unei măsuri de concediere colectivă în anul 2000), că veniturile obținute din

pensie în urma recalculării ace steia potrivit dispozițiilor L. nr.1., nu -i asigură

în prezent nici m ijloacele de subzis tență necesare, n u -i permit achitarea contravalorii tratamentelor medicale prescrise pentru afecțiunile de c are

suferă și a cheltuielilor curente, nu -i permit sprijinirea părinților în vârstă de

peste 80 de ani, bolnavi și cu pen sii foarte reduse, nemaiputând intra în

discuție asigurarea unui nivel de trai decent, comparabil cu cel avut în timpul

activității, promis de către stat la momentul pensionării.

De altfel, politica S . manifestată încă din anul 2005 în domeniul stabilirii

și recalculării pensi ilor din sistemul p ublic, tocmai în te meiul dispozițiilor L. nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a înțeles să încadreze și pensiile de serviciu,

avea ca principiu: „la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de

anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de pre stații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care sunt, în speță diferite,

astfel cum am arătat anterior, fiind prevăzute în statutul special al benefici arului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă

din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Potrivit art.79 din C., Consiliul Legislativ este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea

sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială alegislației R..

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării

L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele membre ale

Uniunii E., cât și în legislația altor state, există și alte categorii profesionale care

beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a

muncii prestate,…";

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O recalculare a acesto r pensii, legal acord ate, ar însemna o în călcare de către stat a

propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de r ecalcularea pensiilor să

se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru

contestarea diminuă rii unui drept câștig at, cu șanse de a ob ține câștig de cauză în

procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010 a

C. C., 86 de judec ători prezenți din totalul de 113 ju decători în funcție în

cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptarea

hotărârii nr.2 a Se cțiilor Unite ale instanței supreme , de sesizare a instanței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea contravin prevederilor art.1 din

Protocolul nr.1 la C . europeană pentru apărarea drepturilo r omului și libertăți lor

fundamentale.

S-a susținut prin această sesizare că : "…legea criticată impune o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere,

aducând atingere a rt.1 paragraful 2 d in Protocolul nr.1 l a C. pentru apărar ea

drepturilor omului și libertă ților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o

restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de c ătre autorul sesizăr ii că: "….diminuare a substanțială a

cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea ac est ora impusă prin le gea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C. E. a

D. O. referitoare la aceste dispoziții, d repturile care decu rg din contribuțiile în

cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie

drepturi patrimoniale, care intră sub protecți a art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just

echilibru între inter esul general și impe rativele protecției drepturilor fund amentale

ale persoanei, echili bru care nu este menținut ori de cât e ori, prin diminua rea

drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și

disproporționată. Î ntr -o astfel de situație, există o încălcare a art.1 din Protocolul

nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al

diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra I slandei, 2004,

cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de legea c riticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între inter esul general și impe rativele protecției drepturilor fundamen tale

ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în aplicarea

art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia st abilită pentru anumite

profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri ex cepționale, cu

respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă că măsura aplicată să

fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președi ntele Senatului , exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1. ";imp une

o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o ve ritabilă

expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la C. pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura

luată, dreptul reclamantei de a pri mi pensia cuvenită a fost încălcat astfel

încât s-a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acesteia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantei la un ". în sensul art. 1

din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs

privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantei, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, funcții obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantei, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al R. are dreptul la securitate socială și

juridică , ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniul protecției sociale, să nu -l pună pe a cesta într -o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a părăsit

locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica dreptul la

pensie de serviciu, în condițiile în ca re, lipsa de previzi bilitate a măsurii ș i a unei perioade tranzitorii, nu i-au permis acestuia să ia măsuri personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei , cu atât mai mult cu cât perioada îndelung ată în care acesta a încasat lună de l ună

pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că își poate orienta întreaga

conduită în raport cu dispozițiil e legale existente.

Cum S. nu poate aduce reclamantei, în prezent, reparația cuvenită, pentru imposibilitatea onorării/executării angajamentului asumat de a-i plăti pensia de serviciu, în sensul repunerii acesteia în situația anterioară, respectiv de a-i fi oferită posibilitatea întoarcerii la vechiul loc de muncă și a obținerii salariului pe care l-a avut, se reține că, în cauză, ingerința S. în dreptul de pensie a acesteia, ce avea menirea tocmai să-i ofere protecția cuvenită, pentru riscuri sociale de natură psihologică și economică, este una nelegală, nejustificată și disproporționată.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea respingerea recursului formulat de C. J. DE P. C. și menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei de serviciu emisă de C. și s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a pensiei de serviciu, precum și la plata de despăgubiri reprezentând diferența dintre pensia de serviciu și pensia efectiv achitată.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./ (...).

← Decizia civilă nr. 2120/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 2956/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 1777/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 917/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Sentința civilă nr. 25/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2120/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2956/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 813/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2422/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 633/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale