Decizia civilă nr. 917/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 917/R/2012
Ședința publică din data de 28 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 795 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat G. I., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 14 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 21 februarie 2012, apoi pentru data de astăzi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin actiunea inregistrata sub nr. de mai sus la Tribunalul Cluj reclamantul G. I. a solicitat in contradictoriu cu parata C. J. de P. C., pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna anularea D. de recalculare a pensiei de serviciu nr. 2. din (...) emisa de C. J. de P. C. în temeiul dispozițiilor L. nr. 1., cu consecința menținerii D. nr. 2./(...), iar în subsidiar a solicitat recalcularea pensiei de asigurări sociale stabilite prin decizia nr. 2./(...) având în vedere vechimea în grupa a II a de muncă pentru perioada (...)-(...) și plata muncii peste durata normală de lucru pentru perioada (...)-(...).
Prin intampinarea depusă parata C. J. de P. C. a solicitat respingereaactiunii ca neantemeiata, invederand ca L. nr 1. nu s-a aplicat retroactiv, ci numai de la data intrării sale in vigoare, iar acest act normativ este obligatoriu pentru casa de pensii care nu are atributii in verificarea actelor legislative.
Prin sentința civilă nr. 795/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a admis acțiunea formulata de reclamantul G. I. in contradictoriu cu parata C. J. de P. Clu și s-a dispus anularea D. nr. 2610168 emisa de parata la data de (...). Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Dreptul reclamantului la pensie pentru munca depusa si limita de varsta s-a deschis la data de (...), prin D. nr 2. din (...) in favoarea acestuia fiind calculata o pensie de serviciu in cuantum de 9917 lei stabilită în baza L. nr. 217/2008 .
Prin decizia contestată, emisă de pârâtă, s-a recalculat pensia aflată în plată și s-a stabilit in favoarea reclamantului o pensie de asigurari sociale incuantum de 2256 lei, începând cu (...), în baza L. nr.1. și a HG nr.737/2010.
Potrivit art.1 alin.1 lit. h din L. nr.1., pensiile de serviciu ale personalului C. de C. devin pensii în înțelesul L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța a reținut că la recalcularea pensiei parata a avut in vedere dispozitiile art 5 alin 2 din HG nr 737/2010 respectiv stagiul complet de cotizare in functie de data nasterii prevazut de A. 3 la L. nr 1., astfel cum este detaliata de A. 9 referitoare la varsta standard de pensionare , respectiv stagiul minim si stagiul complet de cotizare in functie de data nasterii.
In ceea ce il priveste pe reclamant stagiul complet de cotizare, conform L. nr 1. trebuia sa fie de 34 de ani si 6 luni In schimb acesta a realizat un stagiu de cotizare de 41 de ani, 8 luni si 21 zile, astfel cum rezulta din chiar cuprinsul deciziei contestate.
Asadar, la emiterea D. contestate pârâta C. J. de pensii C. a avut in vedere prevederile L. nr.1. si ale HG nr 737/2010 astfel ca instanța a constatat ca aceasta decizie a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legislatiei nationale in vigoare la data emiterii sale.
In aceste conditii instanta a apreciat ca se impune analizarea legalității decizie emise nu doar prin prisma legilor în vigoare, ci și a reglementarilor internaționale, urmând a stabili daca normele interne sunt conforme cu dispozitiile dreptului comunitar in materie precum si cu dispozitiile C.i Europene a D. O..
În acest context, făcând o amplă analiză a convenționalității măsurii ce l-a vizat pe reclamant prin recalcularea pensiei de serviciu, în raport de prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr.1 și ale art. 14 din C. europeană, prima instanță a reținut în esență că, prin emiterea deciziei contestate, a fost încălcat principiul neretroactivității, că L. nr.118/2010 înfrânge stabilitatea, siguranța și coerența legislativă rezonabilă, motiv pentru care nu este îndeplinită condiția legalității ingerinței, că ingerința este una discreționară, că mijloacele utilizate de stat pentru scopul declarat în expunerea de motive a legii sunt insuficient motivate, că mijlocul folosit, de eliminare definitivă a dreptului la pensia de serviciu nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabilă cu caracterul temporar al crizei economice, concluzia fiind că reclamantul a fost supus unei poveri excesive și disproporționate, măsura aducând atingere dreptului de proprietate al reclamantului, contrar art.1 din Protocolul adițional nr.1 din C. europeană.
De asemenea s-a reținut încălcarea principiului nediscriminării în raport de alte categorii profesionale (militari, polițiști, agricultori).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J. de P. C.,solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În mtoivarea recursului s-a arătat că este adevărat ca pe parcursul activității si in momentul pensionarii reclamantul a avut reprezentarea unei prestații de asigurări sociale astfel cum era aceasta reglementata prin normele speciale atunci in vigoare.
L. nu s-a aplicat retroactiv, ci numai de la data intrării sale in vigoare.
Avându-se în vedere evoluția crizei economice în prezent se aplica o serie de măsuri restrictive de acest gen.
Pensia de serviciu are si o componentă care nu reflecta contribuția.
D. C. C. nr. 873/(...) nu acorda beneficiul de drept la pensie pentru pensia suplimentara, acordată în limita resurselor statului.
Calculul respectiv este aplicat încă din (...) celorlalți beneficiari de pensie, în funcție de cota contribuției. Pensia reflecta modul în care s-au îndeplinit obligațiile de asigurări sociale, obligații in funcție de care rezulta si drepturile corelative, de pensie în acest caz.
Dreptul la pensie este un drept general si fiecare cetățean are drept egal în acest sens, așadar nu trebuie să existe derogări, acestea fiind cu adevărat neconstituționale.
In drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 299, 3041, 312 C.pr.civ.
În data de (...), reclamantul intimat a formulat „Concluzii scrise"; (f. 18), prin care a solicitat respingea recursului ca nefondat.
Prin notele de ședință depuse la data de (...), reclamantul a învederat că, Curtea E. a statuat în mod constant că statele dispun de o marjă largă de apreciere pentru a stabili ceea ce este în interesul public, mai ales atunci când este vorba despre adoptarea și aplicarea unor măsuri de reformă economică și justiție socială.
S-a statuat de asemenea de către Curtea E. și faptul că un stat nu poate invoca o stare generală de necesitate pentru a justifica restrângeri de drepturi și libertăți dacă această stare, în tot sau în parte, este rezultatul unor politici anterioare greșite. Oricum, criza economică, un prea ridicat cuantum al cheltuielilor publice ori dezechilibrul bugetar nu sunt circumstanțe anume prevăzute în cuprinsul art. 53 din Constituția României și nu pot fi asimilate cu situațiile excepționale menționate în cuprinsul acestui text fundamental.
Scopul L. nr. 1. a fost diminuarea dezechilibrelor existente prin înlăturarea așa numitor "pensii speciale" privite ca "privilegii" ale unor categorii profesionale. Or, de aceste "pensii speciale" și "privilegii" s-a beneficiat în baza unor legi clare și previzibile ale Statului român. Dacă Statul român a greșit atunci când a adoptat acele legi clare și previzibile, nu își poate invoca acum propria culpă pentru a justifica restrângeri de drepturi.
Măsura transformării pensiei de serviciu în pensie de asigurări sociale, cu consecința diminuării severe a drepturilor bănești ale pensionarului, nu poate fi apreciată ca prezentând un raport rezonabil de proporționalitate între mijlocul utilizat și scopul urmărit. Privarea unor anumite categorii de pensionari de un procent covârșitor al veniturilor lor în condițiile în care alți pensionari și-au păstrat intacte aceste venituri nu este o situație compatibilă cu prevederile C.i Europene, așa cum a decis de altfel și Curtea în afacerea Buchen c. Cehia din 2002.
Consideră că nu se poate vorbi despre o reală analiză a raportului rezonabil de proporționalitate, atâta vreme cât această analiză o privește doar pe reclamantă. Nu există niciun motiv rezonabil pentru ca doar drepturile acesteia, respectiv ale celorlalți pensionari aflați în aceeași situație, să fie afectate în vederea protejării interesului public.
De asemenea, reclamantul face trimiteri la practica neunitară a instanțelor.
Sub aspectul situației personale reclamantul a precizat că, împreună cu soția sa, a angajat lucrări de renovare a locuinței, care au generat cheltuieli foarte mari, menționând că mai au de achitat suma de 19.172 lei către furnizorul de materiale, iar soția sa are în derulare un contract de credit bancar care presupune achitarea de rate până în iulie 2019.
Reclamantul a anexat la dosar extras de cont emis de unitatea creditoare S. C. SRL și adresa nr. 8890/(...) emisă de BRD - G. S. G. și grafic de rambursare credit.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele:
Prin art.1 lit. h din L. nr.1., pensiile de serviciu ale personalului C. de
C. au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. C. a emis decizianr.2./(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de (...) o pensie de asigurări sociale de 2256 lei care înlocuia pensia de serviciu de 9917 lei, acordată prin decizia nr. 2./(...).
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și
Justiție și ale C. Europene a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146lit. a din Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu
dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art.
16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângereaexercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în
baza art. 20 din Con stituție raportat la a rt. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la
C. pentru apărarea drepturilor omului ș i a libertăților funda mentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Î. C. de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1.,
Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat , pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenitintempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin
care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor
profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin
deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2)
din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun
nu puteau face reev aluări în temeiul art . 16 din Constitu ție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie
2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și alparchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din
28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§
48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39
și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este l egală, întrucât este reglementată de
nr. 1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică , în deplină concordanță cu jurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminareainechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului
rezonabil de proporți onalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți
- de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația
socială pentru pensi onari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele
măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrulu i bugetar) ori pensia medie
lunară, după cum vor trebui identifi cate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a
fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolulnr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă
(încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii
Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea
raportului de proporționalitate nu este decâ t o chestiune de apreciere în
fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României.
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr.
39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie
2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și
56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și
44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe m otivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume
contextul economic actual și corectarea inegali tăților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru aechilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reț inut că reforma sistemului de pensii nu a avut un
efect retroactiv și nu a adus at ingere drepturilor la prestații sociale,
dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantului și, respectiv, considerentele hotărârii atacate referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 217/2008.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional .
În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de
2256 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă stabilită pentruluna septembrie 2010 la un cuantum de 861 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
În speță, reclamantul a depus la dosar extras de cont emis de SC S. C. SRL, din care rezultă obligația sa de plată a unor facturi, în sumă totală de 19.172 lei, însă se constată că facturile menționate în extrasul de cont sunt emise în perioada iunie 2011 - septembrie 2011, perioadă în care reclamantul nu mai beneficia de pensia de serviciu, astfel că nu s-ar putea reține că la data asumării obligațiilor respective acesta nu aveareprezentarea nivelului veniturilor lunare cu titlu de pensie de care urma să beneficieze.
Pe de altă parte, în ceea ce privește aspectul invocat de reclamant privind creditul bancar contractat de soția sa Curtea reține că această situație a contractării unui credit bancar nu reprezintă prin sine însăși o împrejurare obiectivă, independentă de conduita reclamantului și având un caracter insurmontabil, de natură a fi asimilat unei obligații imposibil de executat în absența menținerii în plată a pensiei de serviciu; dimpotrivă, existența unui pasiv patrimonial reflectă asumarea voluntară a unei obligații care este în mod indisolubil legată și de posibilul risc al imposibilității de executare la un anumit moment, datorită unor diverse motive, a obligației menționate.
În cadrul circumstanțelor obiective cu caracter excepțional reținute de
D. nr.2. a Î. C. de C. și Justiție, care accentuează efectele diminuării cuantumului pensiei prin aplicarea L. nr.1., în sensul că determină depășirea „pragului de dificultate";, nu poate fi inclusă o atare împrejurare a garantării sau contractării unui împrumut acordat de o instituție bancară.
Astfel, dincolo de faptul că încheierea unui contract reflectă o implicare asumată și consimțită în acest sens, acest temei de fapt ar constitui un criteriu nepermis în analiza unei pretinse inegalități de tratament, ce ar determina protecție judiciară a debitorilor unui contract de credit în raport de persoanele care nu și-au asumat obligații de plată, semnificând în mod inadmisibil ridicarea la rang de criteriu obiectiv a unei conduite subiective, lipsite de caracter absolut necesar.
Prin urmare, apreciind că reclamantul nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să îl expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îl lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, Curtea de A. reține că, urmare a măsurii recalculării pensiei sale, reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Cu privire la previzibilitatea legii, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența C. de la S., de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
În aprecierea instanței de recurs, chestiunea reținută de reclamant ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării L. nr. 1. fără ca acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori, când s-a reglementat posibilitatea obținerii unei pensii de serviciu) ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. L. nr. 1. a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. În acest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către C.
Cât privește aspectul invocat de reclamant referitor la practica neunitară la nivelul diferitelor curți de apel, instanța de recurs reține că în dreptul român, hotărârile instanțelor nu constituie izvor de drept. I. creat de legiuitor pentru unificarea practicii neunitare de la nivel național pe o anumită problemă de drept este recursul în interesul legii, or, prin D. nr. 2. dată în recurs în interesul legii în problema pensiilor speciale s-au dat îndrumările arătate în cele ce preced în scopul unificării practicii în acest gen de litigii, îndrumări avute în vedere prin prezenta decizie.
În raport de considerentele expuse Curtea constată ca fiind fondate criticile recurentei privind greșita admitere de către instanța de fond a cereriiprincipale formulate de reclamant, astfel că sub acest aspect recursul apare ca fiind fondat.
În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar formulat de reclamant
Curtea reține următoarele:
Din adeverința nr. 3378/(...) emisă de SC H. SA S. A. (adeverință ce a fost depusă de reclamant la C. J. de P., regăsindu-se în dosarul de pensie înaintat de aceasta la instanță) rezultă că în perioada ianuarie 1976 - (...) reclamantul a realizat venituri suplimentare reprezentând plata muncii peste durata normală de lucru, indemnizație de conducere, spor șantier, spor condiții grele, în adeverință menționându-se că veniturile respective au fost incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, iar pentru perioada lucrată societatea a virat cota CAS la bugetul de stat.
Curtea apreciază că cererea reclamantului privind luarea în considerare a acestor venituri la stabilirea drepturilor sale recalculate de pensie este întemeiată, având în vedere că veniturile obținute de reclamant suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată, fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
În conformitate cu art. 164 alin. 1 din L. nr. 1., la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
În baza art. 2 lit. e din L. nr. 1. drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, iar veniturile la care s-a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite ca baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei ca prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare, deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din L. nr. 1. prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Prin Ordinul nr. 680/1 august 2007, înțelesul sintagmei „venit brut realizat lunar"; a fost modificat, cuprinzând toate veniturile de care persoana asigurată beneficiază, fără a se pretinde caracterul de permanență a venitului respectiv.
În privința efectelor L. nr.250/2007, Curtea reține că modifică L. nr.1., stabilind că baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie venitul brut realizat lunar. Această dispoziție reflectă principiul contributivității care nu poate fi aplicat doar asupra veniturilor realizate după intrarea în vigoare a L. nr.250/2007, deoarece face corp comun cu L. nr.1. care, de asemenea, reglementează situații născute înainte de intrarea sa în vigoare.
Pe de altă parte, Curtea apreciază ca fiind întemeiată și cererea reclamantului prin care solicită recalcularea pensiei sale cu luarea în considerare a perioadei (...)-(...) ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă.
În acest sens Curtea reține că din adeverința nr. 3377/(...) emisă de SC H. SA S. A. (fila 14 dosar fond) rezultă că în perioada (...) - (...) reclamantul G. I. a fost încadrat în grupa a II a de muncă în procent de 1., conform nominalizării efectuate prin hotărârea C. de A. al T. de C. H. B. nr.
50/(...) și Hotărârea C. de A. al ACH C.-S. T. nr. 44/(...).
S-a menționat în adeverința respectivă că temeiul juridic al încadrării în grupa a II a de muncă îl reprezintă Ordinul nr. 50/1990 pct. 3 al. 2, HGR
1223/1990, iar la rubrica „. s-a consemnat faptul că și-a desfășurat activitatea în șantier și a coordonat activitatea economică la subunitățile din alte județe.
Curtea reține că HG nr. 1223/1990 reglementează încadrarea în grupa a II-a de munca, în vederea pensionării, a unor locuri de munca sau activități din construcții-montaj, iar art. 1 din acest act normativ prevede că
„Personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile- șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II- a de munca în vederea pensionării, pentru întreaga perioada efectiv lucrată după 18 martie 1969.";
Articolul 2 din același act normativ prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de munca, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
De asemenea, potrivit art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990:
„Personalul de la locurile de munca și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I sau II de munca beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cât au lucrat la locurile de munca și activitățile respective. L. de muncă și activitățile care se încadrează în grupele I și II de muncă, potrivit prevederilor prezentului articol, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de M. M. și O. S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M., în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege";.
Conform prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.";
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 6 din Ordinul MMPS nr.
50/1990: „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)";.
Reclamantul a făcut dovada că a lucrat în grupa a II a de muncă în procent de 1. în perioada (...)-(...) cu adeverința nr. 3377/2009 emisă de SC H. SA S. A.
Se mai reține că adeverința eliberată de angajator îndeplinește toate condițiile cerute de lege pentru a fi luată în considerare la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, iar societatea și-a asumatrăspunderea privind valabilitatea și corectitudinea mențiunilor înscrise în acest act.
Chiar dacă această adeverință privind perioada lucrată în grupa a II a de muncă nu a fost depusă la C. de P., Curtea apreciază că această cerere a reclamantului se impune a fi admisă având în vedere că în cazul persoanelor ale căror pensii speciale au fost recalculate în baza L. nr. 1., recalcularea pensiilor acestora și trecerea la un nou mod de stabilire a pensiei a fost făcută din oficiu, fără a exista o cerere, astfel încât nu poate fi reținută ca o culpă a acestora faptul că nu au depus la C. J. de P., din timp, dovezi cu privire la toate veniturile sau la alte situații relevante (cum este și cea a perioadei lucrate în grupe de muncă) pentru stabilirea drepturilor de pensie în sistem contributiv.
Or, raportat la caracterul intempestiv al trecerii de la un sistem de pensie la altul, bazat pe un alt mod de calcul, în condițiile în care pentru stabilirea pensiei de serviciu nu era necesară probarea unei asemenea situații, nu se conturează vreo culpă a pensionarilor pentru inexistența la dosarul de pensie a acestor dovezi. Evident, drepturile astfel recalculate se cuvin de la data recalculării pensiei în baza L. nr. 1., având în vedere că lipsirea reclamantului de beneficiul acestei creșteri a veniturilor sale din pensie nu îi este imputabilă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., va admite recursul în limitele arătate, modificând sentința conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 795 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul G. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. și în consecință: Obligă pârâta să recalculeze pensia stabilită prin decizia nr. 2. din (...) cu luarea în considerare a perioadei (...) - (...) ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, potrivit adeverinței 3377 din (...) emisă de S. H. S., respectiv a veniturilor suplimentare reprezentând plata muncii peste durata normală de lucru, evidențiate în adeverința nr. 3378 din (...) emisă de S. H. S., începând cu data de (...). Respinge petitul privind anularea deciziei nr. 2./(...) și menținerea deciziei nr. 2./(...). D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. C. G. G.-L. T. I. T. N. N. GREFIER Red.GLT/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 1777/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Sentința civilă nr. 25/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
