Decizia civilă nr. 3039/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3039/R/2012
Ședința publică din data de 20 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. T. împotriva sentinței civile nr. 652 din 6 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată CASA DE PENSII A M. A. ȘI I., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 iunie
2012, prin fax, reclamantul recurent prin reprezentant a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 652 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul C. T.în contradictoriu cu pârâta C. de P. a M. A. și I. B. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 1. din data de (...), emisă de pârâta C. de P. a M. A. și I., au fost revizuite drepturile de pensie cuvenite reclamantului, în temeiul OUG nr.1..
Împotriva aceste decizii reclamantul a formulat contestație la comisia de contestații pensii din cadrul M. A. și I..
Reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă, în conformitate cu care instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
T. a apreciat că nu sunt întrunite în cauză cerințele prevăzute de lege pentru admisibilitatea ordonanței președințiale.
Astfel, există urgență atunci când dreptul părții care reclamă ar fi amenințat a se pierde cu totul, dacă această parte ar recurge la procedura obișnuită de judecată sau cel puțin ar suferi un prejudiciu imediat, atât de grav încât să apară foarte greu de reparat în viitor.
În speță, reclamantul nu a dovedit caracterul urgent al măsurilor ce solicită a fi luate, respectiv prejudiciile ireparabile cauzate de revizuirea drepturilor depensie, până la soluționarea irevocabilă a contestației îndreptate împotriva deciziei de revizuire.
Cu înscrisurile depuse la dosar tribunalul a apreciat că nu s-a probat imposibilitatea reclamantului de a efectua plata debitelor din pensia revizuită.
Eventualul prejudiciu produs reclamantului prin revizuirea drepturilor sale de pensie este unul patrimonial, cuantificabil și va putea fi reparat, în ipoteza soluționării favorabile a contestației împotriva deciziei de revizuire.
Legalitatea deciziei de revizuire urmează a fi verificată în cadrul contestației formulate, neputând face obiectul analizei în prezentul dosar.
Potrivit considerentelor mai sus-expuse, în baza art. 581 Cod procedură civilă, tribunalul a respins cererea de ordonanță președințială formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. T., solicitând admiterea prezentului recurs și, pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art.
312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., modificarea în întregime a Sentinței civile nr. 660 pronunțată la data de 6 aprilie 2012 de către Tribunalul Maramureș în sensul, admiterii cererii de ordonanță președințială formulate și, al suspendării executării dispozițiilor Deciziei privind revizuirea pensiei nr. 1. din data de 12 decembrie 2011 prin care i-a fost revizuită pensia în ceea ce privește cuantumul acesteia, până la soluționarea definitivă a contestației care face obiectul dosarului nr. (...) al T.ui M., cu consecința menținerii în plată a deciziei de pensionare de la momentul pensionării.
Totodată solicită și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată care vor fi ocazionate de purtarea prezentului proces.
În motivare recurentul a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Prima instanță a reținut, în mod greșit că, nu este îndeplinită condiția urgenței luării măsurii solicitate - adică aceea a păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau a prevenirii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, întrucât „există urgență atunci când dreptul părții care o reclamă ar fi amenințat a se pierde cu totul, dacă această parte ar recurge la procedura obișnuită de judecată sau cel puțin ar suferi un prejudiciu imediat, atât de grav încât să apară foarte greu de reparat pe viitor";.
Din chiar cuprinsul afirmației mai sus citate rezultă că, măsura a cărei suspendare o cere, a produs efecte, adică decizia de revizuire a pensiei recurentului contestată sub dosarul mai sus amintit, a fost pusă în executare și l-a prejudiciat prin diminuarea pensiei mele, mai exact prin știrbirea dreptului acestuia de proprietate asupra pensiei, drept garantat de legea noastră fundamentală și consacrat în numeroase convenții internaționale.
Recurentul apreciază că se încalcă art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 la C.
E. a D. O., art. 20 alin. 2 din Constituția României, art. 17 din Declarația
Universală a D. O..
Conform acestor texte de lege S. este obligat să asigure cetățenilor săi condiții de viață decente, care să nu le pună în pericol viața sau integritatea psihică și fizică și, în egală măsură, să nu îi supună la tratamente și măsuri degradante. Or, în cazul acesta, din acest punct de vedere, statul român atunci când i-a diminuat pensia și-a frânt obligația pe care și-a asumat-o prin aceste texte de lege față de mine, cetățean al lui, de a-și asigura viața, integritatea fizică și psihică, precum și bunurile, proprietatea acestuia privată.
Din cele mai sus arătate se desprinde ideea că dreptul de proprietate al recurentului a fost știrbit, iar alegația că „sumele de bani, prin natura lor, pot fi restituite"; nu prezintă nicio relevanță, atâta vreme cât, pe de o parte, nu a susținut contrariul, iar, pe de altă parte ipoteza recuperării de către acesta a sumelor de bani pierdute este una viitoare și condiționată de admitereacontestației pe care a formulat-o împotriva deciziei de revizuire a pensiei mai sus menționate.
Astfel, nu prezintă relevanță, cuantumul diminuării pensiei atâta vreme cât prin însăși luarea acestei măsuri i-a fost grav știrbit dreptul de proprietate, un drept constituțional, garantat oricărei persoane, astfel cum rezultă din textele legale mai sus citate.
Reclamantul mai arată că, chiar dacă i s-ar fi diminuat pensia cu suma de
1 leu ron, dreptul lui de proprietate ar fi fost știrbit și însuși acest fapt m-ar fi îndreptățit la contestarea deciziei de revizuire a pensiei și, implicit la formularea cererii de ordonanță președințială pentru suspendarea executării cererii.
În altă ordine de idei, din punct de vedere juridic, cele mai sus arătate au incidență asupra unor dispoziții legale din legislația internă a S.ui Român, fiind aplicabile și prezentei cauze.
Pe de altă parte, din punct de vedere constituțional O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în M.Of. nr.
81 din 31 ianuarie 2011 încalcă Constituția României în ceea ce privește neretroactivitatea legii civile și încălcarea dreptului de proprietate, fiind în contradicție cu prevederile art. 15 alin. 2 care consacră principiul neretroactivității legii civile și ale art. 44 care garantează dreptul la proprietate privată. Într-adevăr, prin O. nr. 1. s-a încălcat un drept dobândit de către recurent, identic sau similar dreptului de proprietate, ca urmare a prestației pe care am executat-o și a statutului special care i-a fost conferit de L. nr. 1. privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare.
Fiind vorba, așadar, despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul legii menționate, în vigoare de altfel și astăzi, legiuitorul nu avea dreptul de a o modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel înseamnă că a încălcat prevederile art. 44 și art. 15 alin. 1 din Constituție, fiind în prezența unei adevărate naționalizări sau confiscări.
Având în vedere cele mai sus menționate, rezultă cu prisosință atât urgența în luarea măsurii solicitate.
Cât privește caracterul vremelnic al acestei măsuri el rezultă din faptul că a solicitat luarea ei până la soluționarea dosarului nr. (...) al T.ui M..
În lumina considerentelor mai sus exprimate, solicită admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin demersul juridic dedus judecății, reclamantul recurent C. T. a solicitat să se dispună suspendarea executării Deciziei privind revizuirea pensiei nr. 1. din data de 12 decembrie 2011, prin care i-a fost revizuită pensia în ceea ce privește cuantumul acesteia, până la soluționarea definitivă a contestației care face obiectul dosarului nr. (...) a T.ui M., având ca obiect anularea acestei decizii.
În vederea valorificării cererii, recurentul reclamant a recurs la procedura specială a ordonanței președințiale, procedură reglementată de dispozițiile art. 581 - 582 C.pr.civ., cu privire la care legiuitorul a instituit trei condiții de admisibilitate - urgența, caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale, respectiv neprejudecarea fondului cauzei - condiții ce trebuie întrunite cumulativ.
Raportat la textele legale menționate, Curtea constată că prima instanță a soluționat în mod legal și temeinic cauza dedusă judecății, prin aplicarea corectă a normelor legale menționate.
Referitor la condiția urgenței, Curtea reține că aceasta subzistă atunci când luarea măsurii este justificată pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Atât doctrina, cât și jurisprudența au precizat că instanța trebuie să arate împrejurările din care se deduce existența urgenței, respectiv ce anume s-ar periclita, dacă s-ar refuza părții dreptul de a recurge la această procedură specială. De asemenea, aceasta trebuie să persiste pe tot parcursul judecății.
În cauză, reclamantul apreciază că este justificată condiția urgenței, susținând cea de-a doua teză a textului legal menționat referitor la „. unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara";, subliniind în acest sens că reducerea drastică a mijloacelor de întreținere îi produce consecințe vădit prejudiciabile și îi încalcă dreptul de proprietate.
Curtea apreciază că doar depunerea în probațiune a deciziei prin care s-a diminuat pensia de serviciu nu este de natură să se circumscrie condiției urgenței, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă.
Nu reiese din actele depuse la dosarul cauzei că recurentul este pus în situația de a suporta obligații nerezonabile în raport cu veniturile rezultate în urma revizuirii pensiei.
Desigur Curtea are în vedere și sumele necesare asigurării nevoilor minime de întreținere și subzistență, și chiar dacă se constată o diminuare a cuantumului pensiei reclamantului, totuși, nu se poate vorbi de punerea acestuia în imposibilitatea de a-și asigura un minim necesar în ceea ce privește mijloacele de existență.
Mai mult, la fel ca și prima instanță, Curtea constată că și în măsura în care s-ar admite ipoteza producerii unei pagube iminente, ce ar afecta standardul de viață al reclamantului, o astfel de pagubă ar putea fi reparată în ipoteza pronunțării unei soluții favorabile în cauza privitoare la contestarea deciziei de revizuire.
Pentru a justifica temeinicia cererii, recurentul se raportează la reglementările comunitare în materie precum și la cele cuprinse în C. europeană a drepturilor omului și libertăților cetățenești, însă aspectele evidențiate țin de fondul cauzei, ce nu poate face obiectul analizei în cadrul acestei proceduri speciale.
Reținând că legiuitorul condiționează admisibilitatea ordonanței președințiale de îndeplinirea cumulativă a celor trei cerințe mai sus menționate și constatând că în circumstanțele cauzei cerința urgenței nu este îndeplinită, Curtea apreciază că nu se mai impune să analizeze cauza și din perspectiva celorlalte două condiții.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C. T. împotriva Sentinței civile nr. 652 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:H. D. M.
| ← Decizia civilă nr. 3463/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 642/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
