Decizia civilă nr. 3616/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3616/R/2012
Ședința publică din data de 12 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 4564 din 30 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. I., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, av. C. I., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 septembrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru considerentele arătate în întâmpinarea formulată, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrata sub nr.(...) pe rolul T. C., reclamantul P. I. a chemat in judecata parata C. J. DE P. C., solicitând obligarea pârâtei la recalcularea pensiei pentru limita de vârsta cu luarea in considerare a veniturilor brute lunare realizate în perioada (...)-(...), cuprinse în adeverința nr. 1853/(...) si anexa la aceasta eliberate de angajatorul S. „. S. C.-N., începând cu data de (...).
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca dreptul sau la pensie anticipată parțială a fost deschis la data de (...), conform deciziei nr. 237376/(...).
Pensia a fost calculata cu luarea in considerare a salariilor tarifare de încadrare cuprinse in carnetul de munca, fara ca veniturile salariale realizate in sistem de acord global, regie, spor condiții nocive, spor condiții grele, ore suplimentare, indemnizații CO, indemnizații CB, premii, pentru care s-a calculatsi virat la bugetul statului contribuția de asigurări sociale, să fie consemnate in carnetul de munca si, prin urmare, să fie luate in considerare la calculul pensiei.
Urmare a demersurilor întreprinse de reclamant, fostul angajator, S. „. S.
C.-N., a emis adeverința nr. 1853/(...) si anexa la aceasta in cuprinsul căreia detaliază veniturile realizate de reclamant in perioada (...)-(...).
In aceste condiții, reclamantul a formulat o cerere adresata paratei prin care a solicitat recalcularea pensiei sale in raport de veniturile brute atestate prin adeverință, însă aceasta a refuzat luarea în considerare a veniturilor suplimentare.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, parata a solicitat respingerea acțiunii, arătând, în esența, că, în conformitate cu dispozițiile HG nr. 257/2011, anexa 15, pct. VI, veniturile suplimentare menționate în adeverință nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2011.
Prin sentința civilă nr. 4564/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis înparte acțiunea formulată de către reclamantul P. I. împotriva pârâtei C. J. de P.
C., care a fost obligată la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă în favoarea reclamantului cu luarea în calcul a sporului de noapte, de vechime, regie si acord global, menționate în adeverința nr. 1853/(...) si anexa la aceasta eliberate de angajatorul S. S. C.-N., începând cu data de (...).
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Dreptul reclamantului la pensie anticipată parțială a fost deschis la data de
(...), conform deciziei nr. 237376/(...).
Urmare a demersurilor întreprinse de reclamant, fostul angajator a emis adeverința nr. 1853/(...) si anexa la aceasta in cuprinsul căreia detaliază veniturile realizate de reclamant in perioada (...)-(...).
In speța, procedura de recalculare a pensiei cuvenite reclamantului raportat la data înregistrării cererii de recalculare, este reglementata de L. nr. 2., întrucât cererea de recalculare a fost formulata ulterior intrării in vigoare a acestei legi.
A., potrivit art. 107 alin 3 si 4 din L. nr. 2. pensia poate fi recalculata prin adăugarea veniturilor si/sau a stagiilor de cotizare prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, sumele rezultate urmând a se acorda începând cu luna următoare celei in care a fost înregistrata solicitarea.
La art. 2 lit. c din L. nr. 2. a fost reiterat principiul contributivității instituit prin L. nr.19/2000, potrivit căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, astfel încât doar veniturile care au constituit baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale se impune a fi avute in vedere la calcularea pensiilor, împrejurare ce echivalează cu realizarea scopului avut in vedere de legiuitor.
In conformitate cu dispozițiile art.165 alin.1 din L. nr. 2., la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 se utilizează salariile brute sau nete, în baza înregistrărilor din carnetele de munca, iar la alin.2 se stipulează ca se au in vedere și sporurile cu caracter permanent înregistrate in carnetele de munca sau dovedite prin adeverințe eliberate de unități.
S-a mai reținut că adeverința nr. 1853/(...) si anexa la aceasta eliberate de angajatorul S. „. S. C.-N. atestă veniturile obținute de reclamant constând în venituri realizate in acord global si premii.
Prevederile art. VI din Anexa 15 a H.G. nr.257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a L. 2., exceptează anumite venituri realizate de la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Trebuie reținut în cauză faptul că art.165 din L. nr.2. constituie de fapt o reluare a dispozițiilor art.164 alin.3 din L. nr.19/2000, iar prevederile pct. VI din Anexa 15 a H.G. nr.257/2011 copiază practic pct. VI al Ordonanței de urgență a G. nr. 4., în ceea ce privește veniturile care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, printre acestea figurând și formele de retribuire în acord.
Or, Înalta Curte de Casație și Justiție prin considerentele deciziei nr. 1., a statuat în sensul că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 19/2000.
L. nr.2. constituie legea în vigoare privind sistemul unitar de pensii publice, dar nu constituie o lege propriu-zis nouă, reformatoare, de maniera în care a fost, de exemplu, L. nr.19/2000 față de L. nr.3/1977, ci conține practic, în cea mai mare parte (și care îl interesează pe particularul în cauză) o continuitate de reglementare, o preluare a dispozițiilor L. nr.19/2000, astfel încât trebuie evitat tratamentul discriminatoriu al persoanelor care, deși pensionate în temeiul aceleiași legi, ajung să formuleze cereri de recalculare la date diferite, în raport cu data la care reușesc să obțină de la foștii angajatori adeverințele necesare.
Apoi, instanța a observat ca angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în aceasta, a consemnat in cuprinsul adeverinței nr. 1853/(...) si anexa la aceasta, că aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, Decretul nr.232/1986, L. nr.49/1992 și O.U.G. nr.31/1998, potrivit cărora angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Angajatorul a mai menționat prin această adeverință faptul că pe toată perioada angajării reclamantului s-au achitat lunar cotele de C., inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat, cât și cotele aferente angajatorului.
L. nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii prevedea, în art.8 și forma de retribuire în acord sau cu bucata.
Art.117 alin.3 din L. nr.57/1974 stabilește că în activitatea de cercetare
științifică, inginerie tehnologică și proiectare, retribuirea este în acord global, fapt care „putea stimula productivitatea muncii și realizarea unor venituri suplimentare";.
Nu se poate reține că neînregistrarea în carnetul de muncă a veniturilor suplimentare, poate avea drept consecință neluarea acestora în considerare la calculul pensiei cuvenite intimatului, din moment ce caracterul permanent al acestora și calcularea contribuției de asigurări sociale prin raportarea la câștigul brut realizat, conform Decretului nr.389/1972, au fost dovedite cu adeverințele depuse la dosar.
Mai mult, potrivit art.1 lit. b) din Precizările M.ui Muncii și Protecției
Sociale și M.ui Finanțelor privind aplicarea prevederilor L. nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, nr. 1. din 10 iulie 1992, publicate în Monitorul oficial nr.193/1992, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorată de persoanele juridice și fizice se calculează prin aplicarea procentului legal asupra câștigului brut realizat desalariați, indiferent de durata contractului de muncă, de forma de salarizare utilizată și de forma de proprietate a unității în care lucrează.
Prin aceleași Precizări, s-a stabilit că se datorează contribuția și pentru premiile acordate salariaților din fondul de salarii.
Se mai reține că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost, anterior intrării în vigoare a L. nr.19/2000, câștigul total, astfel cum este definit prin art.9 din L. nr.57/1974.
Art.1 din L. nr.14/1991 prevedea că salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile și sporurile la acesta, iar adaosurile și sporurile la salariul de baza se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determina în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege.
Potrivit dispozițiilor art.10 din L. nr.3/1977, baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii.
Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, instanța a admis acțiunea formulata de reclamantul P. I. și a obligat pârâta să procedeze la recalcularea pensiei reclamantului și să emită in favoarea acestuia o noua decizie de pensionare cu luarea in calcul a tuturor veniturilor realizate de către acesta in sistem de"acord global";, astfel cum acestea sunt menționate in cuprinsul adeverinței nr. 1853/(...) si anexa la aceasta eliberata de angajatorul SC A. SA C.- N., începând cu data de (...).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J. DE P. C., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Incidentă în cauză este L. nr. 2. în vigoare de la (...) ale cărei Norme de aplicare sunt cuprinse în H.G. nr. 257/2011.
A., se apreciază că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 165 din L. nr.
2. și ale art. 127 alin. 1 pct. VI din Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011.
Recurenta susține că, deși Anexa nr.15 exclude prin dispoziții exprese și imperative luarea în considerare a veniturilor suplimentare menționate în adeverință la calculul pensiei, instanța de fond a obligat-o la luarea lor în calcul.
Mai mult, se arată că instanța de fond introduce în aceeași categorie acordul global, care era o formă de retribuire, cu sporul de noapte și sporul de vechime, care erau sporuri.
Se mai invocă existența în considerentele sentinței atacate a unor inadvertențe, precum și contradicții apărute în motivarea hotărârii, față de dispozitivul acesteia.
Recurenta mai susține că în mod eronat a fost invocată în cauză decizia
I.C.C.J nr. 19/(...), deoarece acesta nu este aplicabilă in prezenta cauza, fiind dată în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (I) și (2) din L. nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 4., acte normative abrogate la data introducerii acțiunii și se refera doar la acordul global, nu si la celelalte venituri suplimentare din adeverință.
S-au mai invocat de către recurentă cele statuate de către Curtea C., prin decizia 7. și anume că: "A., în opinia Curții Constituționale, problema dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor și dacă s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de lapunctajul anual constituie probleme de fapt și de aplicare a legii a căror soluționare intră în competenta exclusivă a instanțelor judecătorești.";
În acest sens, se arată că instanța s-a axat doar pe verificarea condiției virării CAS-lui, ignorând cea de-o doua condiție esențială arătată atât de Curtea C. și de Înalta Curte de Casație și Justiție și anume dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, condiție esențială raportat la voința exprimată expres si imperativ de legiuitor în art. 165 din L. nr. 2. si art. 127 coroborat cu punctual VI din Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011, ignorând faptul ca aceste sume au fost excluse de legiuitor de la calculul pensiei.
În privința principiului contributivității invocat de instanța de fond, principiu prevăzut la art. 2 lit. c) din L. nr. 2., recurenta arată că, prin acest text legal, legiuitorul nu a prevăzut că drepturile de asigurări sociale se cuvin raportat la cuantumul contribuției de asigurări sociale plătite, ci pentru contribuția de asigurări sociale plătită persoanei i se cuvin drepturi de asigurări sociale, ori din datele de la dosarul cauzei nu reiese că ar exista situații în care, pentru perioada lucrată s-a plătit CAS-ul, persoana ar fi fost lipsita de drepturile de asigurări sociale prevăzute de lege.
Pe de altă parte, se reține că, avându-se în vedere principiul neretroactivității legii civile, nu poate fi recunoscută incidenta in speță a principiului contributivității, pentru perioada anterioară datei de aprilie 2001.
Se mai invocă faptul că adeverința depusă la dosarul de fond cuprinde grave neregularități întrucât:
Pentru o serie de ani angajatorul menționează că în statele de plată apare doar venitul brut total, fără a fi specificat ce conține acesta, iar în alți ani (de ex,
1998) angajatorul precizează că nu s-au găsit fișele de evidentă și statele de salariu.
În drept, se invocă disp.art. 304 pct.4 și 9 din Cod.proc.civilă.
Analizând recursul formulat de pârâta C. J. DE P. C., prin prisma motivelorde recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acestaeste în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță, prin dispozitivul hotărârii recurate a dispus luarea în calcul de către recurentă, la calculul pensiei cuvenite intimatului, a sporului de noapte, de vechime, regie si acord global, venituri realizate în perioada (...)-(...) și cuprinse în adeverința nr. 1853/(...) si anexa la aceasta eliberate de angajatorul S. „. S. C.- N.
Chiar dacă prima instanță și-a axat hotărârea pronunțată pe veniturile realizate de către intimat în acord global, care reprezintă partea substanțială a veniturilor lunare neluate în considerare de către recurentă la calculul pensiei, argumentația instanței de fond pleacă însă de la dezlegările date de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1., în sensul că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 19/2000, raționament considerat ca justificativ pentru necesitatea valorificării tuturor celorlalate venituri menționate în adeverință, pentru care angajatorul a atestat că s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Nu se poate reține în acest sens existența unor considerente ale hotărârii recurate care să nu fie în acord cu dispozitivul acesteia.
În ceea ce privește motivele de recurs privind inaplicabilitatea în cauză a deciziei I.C.C.J nr.19/(...), pronunțată în recurs în interesul legii, neretroactivitatea dispozițiilor art. 2 lit. c) din L. nr. 2. și respectarea principiului contributivității, se rețin următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 165 alin.2 din L. nr. 2., la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Prevederile art. VI din Anexa 15 a H.G. nr.257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a L. 2., exceptează anumite venituri realizate de la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Prin decizia nr. 1. pronunțată de către Î. Curte de C. și Justiție, în recursul în interesul legii referitor la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global , la data de (...), dup ă
intrarea în vigoare a L. nr.2. și a H.G. nr.257/2011, instanța supremă a reținut
următoarele:
"Apariția L. nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre L. nr. 19/2000 și L. nr. 3/1977, în cursul anului 2005 a apărut de urgență a G. nr. 4. privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor L. nr. 19/2000.
La pct. I-V din anexa la de urgență a G. nr. 4. sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această dispoziție normativă pe care procurorul general își întemeiază argumentația poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din de urgență a G. nr. 4. , cât și cu L. nr. 19/2000, în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, L. nr.
19/2000 fiind legea-cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cuneluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile de urgență a G. nr. 4. se completează cu cele generale cuprinse în L. nr. 19/2000, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.";
De asemenea, s-a mai reținut că:
"În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 19/2000, de urgență a G. nr. 4. fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul L. nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, L. nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
A., în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform L. nr. 19/2000 și
de urgență a G. nr. 4. .";
Deși în cauză, astfel cum a reținut și prima instanță, aplicabilă este L. nr.2., ce constituie legea în vigoare privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea reține că în mod greșit recurenta prezintă acest act normativ ca fiind o lege propriu-zis nouă, reformatoare, de maniera în care a fost, de exemplu, L. nr.19/2000 față de L. nr.3/1977, cu atât mai mult cu cât, mai ales principiul contributivității, a fost o constantă a reglementărilor aplicabile după data de (...), neputându-se vorbi astfel de o aplicare retroactivă a L. nr.2., ce a copiat practic, în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în cauză, prevederile L. nr.19/2000.
A., în mod corect prima instanță a reținut în cauză faptul că art.165 din L.
nr.2. constituie de f apt o reluare a disp ozițiilor art.164 alin. 3 din L. nr.19/2000 , iar prevederile pct.V I din Anexa 15 a H. G. nr.257/2011 copi ază practic pct. VI al
Ordonanței de urgență a G. nr. 4., în ceea ce privește veniturile care nu sunt
luate în calcul la st abilirea punctajului mediu anual, întruc ât nu au făcut part e din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, printre acestea
figurând și formele de retribuire în acord.
Această modalitate de reglementare aleasă de către legiuitor la adoptarea L. nr.2., prin copierea integrală a dispozițiilor legii anterioare mai sus menționa te,
demonstrează cu prisosință că dezlegările obligatorii date de către Î. Curte de C.
și Justiție , în recursul în interesul legii, prin decizia nr. 1., tocmai pentru
unificarea, uniformizarea practicii ju diciare din țară î n ceea ce priveșt e valorificarea la stab ilirea drepturilor de pensie a veniturilo r realizate de către
salariați, anterior datei de (...), în acord global, nu pot și nu trebuie să fie ignorate.
Se reține în acest sens că problema de drept ce se pune în speță a fost
soluționată practic în a cest cadru de către instanța supremă, iar natura
drepturilor solicitate prin prezenta acți une, de securitate socială, ce constitui e
pentru pensionari, în covârșitoarea lor majoritate, singurul venit lunar, trebuie să
constituie pentru instanțele de jurisdicție de asigurări sociale o prioritate de
soluționare unitară la nivel de țară, aces tea neputând aștepta trecerea a încă 10
ani până la pronu nțarea de către Î . Curte de C. și Just iție a unei decizii în
interesul legii, care să reia practic aceeași proble matică, de această dată în
interpretarea dispozițiilor L. nr.2. și a H.G. nr.257/2011, deși acestea au copiat prevederile L. nr.19/2000 și ale O.U.G.nr. 4., care au fost interpretate recent, în anul 2011.
Doar în acest sens poate fi evitat tratamentul discriminatoriu al persoanelor care, deși pensionate în temeiul aceleiași legi, a L. nr.19/2000 și care au lucrat în aceleași perioade, anterioare intrării în vigoare a acestei legi, ajung să formuleze cereri de recalculare la date diferite, în raport cu data la care reușesc să obțină de la foștii angajatori adeverințele necesare, intrând sub incidența unor prevederi legale "noi"; (cele ale legii nr.263/2011) doar în privința modificării numărului articolului de lege aplicabil, nicidecum a textelor propriu- zise din actele normative, care sunt identice.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a obligat recurenta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare realizate în acord global, în perioada (...)-(...), cuprinse în adeverința nr.1853/(...) si anexa la aceasta eliberate de către angajatorul S. „. S. C.-N., angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în aceasta, în sensul că aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, Decretului nr.232/1986, L. nr.49/1992 și O.U.G. nr.31/1998, potrivit căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
În ceea ce privește veniturile menționate în adeverință ca fiind realizate în regie, se reține că nu se impune valorificarea acestora, întrucât salariile menționate în acest sens în carnetul de muncă sunt mai mari decât cele înscrise în acest act, astfel încât nu ar fi în favoarea pensionarului luarea acestora în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Cât privește sporul de noapte și sporul de vechime la a căror valorificare a fost obligat recurentul de către prima instanță, Curtea reține că acestea au fost deja luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie ale intimatului, astfel cum rezultă din buletinele de calcul a pensiei depuse la dosar.
Reținând în cauză că nu se impune decât valorificarea de către recurent a veniturilor suplimentare realizate de către intimat în acord global, în perioada
(...)-(...), cuprinse în adeverința nr.1853/(...) si anexa la aceasta eliberate de către angajatorul S. „. S. C.-N., se reține ca fiind nefondate și motivele de recurs privind neprecizarea expresă a acestor drepturi în acest act, care sunt menționate la rubrica „. IN A..
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite în parte recursul formulat de pârâta C. J. DE P. C. și se va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul de a se înlătura dispoziția de obligare a pârâtei la luarea în considerare la recalcularea pensiei reclamantului a veniturilor reprezentând regie, spor vechime, spor noapte, menționate în adeverința nr. 1853/(...) emisă de S. „. S., menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul disp.art.274 și 276 Cod.proc.civilă, recurenta, aflată în culpă procesuală în soluționarea cererilor ce au fost admise intimatului P. I., va fi obligată să plătească acestuia suma de 200 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite în parte, recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 4564 din (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtei la luarea în considerare la recalcularea pensiei reclamantului a veniturilor reprezentând regie, spor vechime, spor noapte, menționate în Adeverința nr. 1853/(...) emisă de S. A. S.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă recurenta să plătească intimatului P. I. suma de 200 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
G. C.
GREFIER
Red.:C.M.;
Tehnored.: C.M./M.S.;
2 ex./(...)
Jud.fond: Tribunalul Cluj: M.F.B..
| ← Decizia civilă nr. 1216/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3508/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
