Decizia civilă nr. 4085/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4085/R/2012
Ședința octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. G. împotriva sentinței civile nr. 3050 din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B., având ca obiect asigurări sociale ANULARE DECIZIE REVIZUIRE PENSIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3050 din (...) a T. S., pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă ca nefondata acțiunea formulată de reclamantul T. A. în contradictoriu cu pârâții CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. B. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, B., pentru anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 1. din (...) și Hotărârea nr. 469/2012 a Comisie de C. P., constatarea legalității deciziei nr. 1./2006 privind calcularea pensiei de serviciu, precum și pentru obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia avută în luna decembrie
2010 și pensia revizuită, cu dobânda legală.
A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului pentru reîncadrarea sa pe funcția și gradul deținut anterior emiterii deciziei de pensionare.
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul art. 10 din Ordonanța de U. a G. nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a fost abrogată Hotărârea de G. nr.735/2011.
A., procedura de revizuire a pensiilor recalculate a vizat toate acele pensii care au fost calculate parțial său integral pe baza salariului mediu brut pe economie, urmând ca, pentru identificarea actelor necesare instituțiile cu atribuții în domeniu să depună toate diligențele în acest scop fără ca persoană să fie împiedicată să contribuie la această operațiune.
În conformitate cu prevederile art.6 alin.1 „pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
Întreaga Lege nr. 1., conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din
Constituție, afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibila, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, legea în discuție nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. Dispozițiile legale criticate nu impietează cu nimic asupra calității de pensionar dobândite în temeiul reglementarilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. A., această decizie este o faptă constitutivă a unei situații juridice realizate înainte de o eventuală intrare în vigoare a prevederilor criticate. Rezultă că, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele acestei decizii de pensionare rămân câștigate pe toată perioada cuprinsă între emiterea deciziei de pensionare și momentul la care va intra în vigoare prezenta lege. Doar dacă prezența lege ar fi diminuat sau crescut cuantumul pensiei aflate în plata pe perioada menționată, aceasta cu siguranță ar fi fost retroactiva, încălcând art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât ar fi desființat o facta praeterita.
Pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment tine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligația statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză și-a garantat dreptul la pensia de drept comun tocmai prin plata contribuțiilor. Este un drept pe care l-a obținut și realizat prin plata contribuțiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituțional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susține că este un drept viitor câștigat ad aeternam din moment ce este sub condiție.
Având în vedere că pensiile de serviciu nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauza o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea să, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confrunta statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat. A., aceasta măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, textul criticat nu impune o sarcină excesivă asupradestinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor de serviciu, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora li se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.
Mai mult, și Curtea E. a D. O., spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie
2009 și din 31 mai 2011, pronunțate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv M. și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la C., dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în același sens, și hotărârile din 12 octombrie 2004 și 28 septembrie 2004, pronunțate în cauzele K. A. împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv K. împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea platii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenție în privința bunului ce trebuie justificată (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esențial pe care Curtea de la S. l-a luat în seama atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă.
A., prin decizia nr. 4. Curtea Constituțională a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu reglementata de L. nr. 1. nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură (spre deosebire de cele reținute de Curtea E. a D. O. în C. K. A. împotriva Islandei, precitata). Ajustarea dictată de principiul contributivității nu numai că elimina un beneficiu suplimentar acordat unor angajați ai statului, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice.
Totodată, conform jurisprudenței Curții, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă (a se vedea Decizia nr. 872 și Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de față, nu se pune o atare problema, pensia contributivă nefiind în nici un fel afectată sau restrânsă.
Prin urmare cuantumul pensiei reclamantului nu a fost diminuat ca efect al emiterii deciziei contestate.
Având în vedere aceste considerente instanța a respins cererea reclamantului ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T. A., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și rejudecând cauza să se dispună anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 1./(...), menținerea deciziei nr.
1./(...), respectiv cuantumul din decembrie 2010 și astfel să se admită cererea așa cum a fost ea formulată.
În motivarea recursului reclamantul consideră că soluția instanței de judecată este greșită, fiind în neconcordanță cu principiile de drept și dispozițiile legale aplicabile în cauza dedusă judecății, întrucât nu s-a reținut că prin revizuirea pensiei se introduce în baza de calcul un element cu caracter de retroactivitate și anume contributivitatea la sistemul de asigurări sociale, socotindu-se în prezent că aș fi contribuit în trecut, cu toate că așa cum a arătat și în cererea de chemare în judecată, în sistemul militar nu au existat până la adoptarea L. nr. 2. (a se vedea art. 177) contribuții la sistemul asigurărilor sociale (sistemul public de pensii). Acest lucru este fără echivoc și este dovedit de însăși faptul că L. nr. 2. prevede în mod expres pentru militari, de acum înainte contribuții la asigurările sociale. per a contrario, dacă s-ar fi plătit până laapariția legii, contribuții de asigurări sociale, atunci nu era nevoie să se mai prevadă expres în această lege procedura de reținere a acestei contribuții începând cu 01.0 l.2011 pentru militari. În acest sens mai solicită încă o dată prin această cale de atac C. de P. S. a M., ca în baza prevederile art. 5 din O.G. nr. 33/2002 modificată și aprobată prin L. nr.223/2002 să-i fie puse la dispoziție în copie certificată, documentele care au stat la baza veniturilor realizate de-a lungul carierei militare (statele de plată) din care v-a reieși faptul că nu a contribuit la sistemul de asigurări sociale și pe cale de consecință algoritmul de calcul bazat pe contributivitate folosit la revizuirea pensiei, este unul fals.
În sentința civilă a T. S. se arată că „pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale ...";.
Or, recurentul tocmai contrariu a susținut în dosarul în cauză, lucru ignorat total de prima instanță și prin care am argumentat cu dovezi fără putință de tăgadă că așa după cum arată L. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și art. 2 din L. nr. 1. privind pensiile militare de stat, sub imperiul cărora și-a desfășurat activitatea militară și respectiv s-a determinat cuantumului pensiei la trecerea în rezervă, algoritmul de calcul al pensiei s-a bazat pe principiile acoperirii riscului din activitatea militară, a mărimii funcției și gradului dobândit, a pierderilor de venituri datorate bătrâneții și invalidității și nicidecum pe principiul contributivității. Pensia militară de stat avută înainte de revizuire nu a fost compusă ca și alte pensii speciale dintr-o parte contributivă și un supliment acordat sub formă de beneficiu de la stat (parte necontributivă), ea fiind în întregime necontributivă, pentru că așa prevedea legea la acea vreme, lucru care nu-i poate fi imputat acum prin diminuarea pensiei.
În decizia de revizuire s-a introdus un element fals și anume „. de cotiza re realizat";, deși în întreaga carieră nu a cotizat la fondul de asigurări sociale.
C. de P. S. a M. considerând că ar fi putut contribui, i-a inventat și o vechime a stagiului de cotizare pe care a introdus-o în baza de calcul, acest fapt reprezintă în dreptul administrativ, un fals. Prin introducerea unui element fals într-o bază de calcul, toată baza de calcul devine nulă de drept iar rezultatul este fals.
Mai mult, Directivele Europene nr. 86 și 9711996 care se referă la „o categorie particulară a lucrătorilor"; arată modul de calcul al pensiei militare, și anume: „. pensiei e legată direct de durata serviciului militar, iar pensia este calculată raportat la ultima soldă a gradului militar";.
Nicăieri în lume nu se poate primi o pensie fără a pune în spatele acesteia o dovadă, un document care să ateste că s-a contribuit cândva, cu ceva la acel fond de pensii. N. o contribuție fizică la acel fond, nu se poate susține acest principiu al contributivității.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curteade A. reține următoarele:
Contrar celor invocate de recurent, instanța de fond nu a reținut faptul că pensiile militare ar fi fost compuse dintr-o „parte contributivă și un supliment din partea statului";, aceste susțineri regăsindu-se în întâmpinarea formulată de C. de P. S. a M. A. și I., întâmpinare care a fost redată pe larg în considerentele hotărârii recurate. Drept urmare, motivele de recurs referitoare la acest aspect nu sunt pertinente, astfel încât analiza lor apare ca fiind inutilă.
De asemenea, utilizând la revizuirea pensiei recurentului noțiunea de „. de cotizare realizat";, intimata C. de P. S. a M. A. și I. nu a introdus un element fals, ci a pus în executare, conform obligației care îi revenea, OUG 1/2011.
Este adevărat că stagiu de cotizare reprezintă perioada de timp pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii (art. 3 alin. 1 lit. p din L. 2.), însă art. 3 alin. 1 din Anexa 3 a OUG 1/2011 prevede în mod expres faptul că reprezintă stagiu de cotizare „. în serviciu și, după caz, vechimea în muncă valorificată în ultima decizie de pensie până la data încheierii procesului de recalculare, fără a face referire la plata contribuțiilor de asigurări sociale (care în mod evident nu se datorau de către militari și polițiști anterior intrării în vigoare a L. 2.), această asimilare fiind necesară având în vedere unificarea sistemului de pensii publice și modul diferit de stabilire a pensiilor militare de stat.
În ceea ce privește, nerespectarea Directivelor 86/378/CEE și 96/97/CE a Consiliului (care a modificat 86/378/CEE), Curtea reține că acestea se referă la regimurile profesionale de securitate socială definite în art. 2 alin. 1 ca fiind „. care nu sunt reglementate de D. 7. și al căror scop este de a asigura lucrătorilor, care desfășoară activități salariate sau independente, dintr-o întreprindere sau un grup de întreprinderi, dintr-un domeniu de activitate economică, sector profesional sau grup de sectoare, prestații menite să suplimenteze prestațiile prevăzute de regimurile legale de securitate socială sau să le înlocuiască, indiferent dacă apartenența la aceste regimuri este obligatorie sau opțională";.
În mod evident, pensia militară de stat care a fost acordată în România nu a fost constituită având la bază principiile menționate anterior, garantate de normele europene, respectiv o contribuție privată suplimentară a contestatorului ori o convenție între angajat și angajator cu privire la acordarea unei compensări pentru asumarea riscurilor unei anumite profesii. Acest tip de pensie consacrat prin L. 1. nu este garantat de niciun principiu de drept comunitar și nu se încadrează în niciunul dintre tipurile de pensie recunoscute de normele comunitare.
Pentru aceste considerente, constatând că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. A. împotriva sentinței civile nr.
3050 din (...) a T. S., pronunțată în dosar nr. (...), care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. A. împotriva sentinței civile nr. 3050 din (...) a T. S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. L. D. S. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: C. N. C.
| ← Decizia civilă nr. 360/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 685/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
