Decizia civilă nr. 4306/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)*
D. CIVILĂ NR. 4306/R/2012
Ședința publică din data de 16 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul B. A. împotriva Sentinței civile nr. 926 din 30 mai 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...)*, privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect contestație decizie de pensionare - decizie de revizuire a pensiei.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 9. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...)*, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul B. A. împotriva pârâtei C. de P. S. a M. A. și I. B. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În favoarea reclamantului s-a stabilit o pensie de serviciu în temeiul L. nr.
164/2001, al cărei cuantum s-a aflat în plată la data intrării în vigoare a L. nr.
1., care a eliminat pensia de serviciu și a prevăzut recalcularea tuturor pensiilor.
Cu începere din 1 ianuarie 2011 reclamantul a fost beneficiarul unei pensii recalculate în baza L. nr. 1., în funcție de salariul mediu brut pe economie, ceea ce a determinat în final diminuarea cuantumului pensiei sale la suma de 1.351 lei (f. 9 dosar nr. (...)).
Prin OUG nr. 1/2011, intrată în vigoare anterior promovării prezentei acțiuni, s-a prevăzut revizuirea din oficiu a tuturor pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie.
Urmare a adoptării acestei reglementări, pensia recalculată a reclamantului a fost revizuită, emițându-se decizia nr. 136007/(...) prin care s-a stabilit o pensie în cuantum majorat de 2.133 lei, cu începere din data de (...), adică din momentul la care a operat eliminarea pensiei de serviciu (f. 8 dosar nr. (...)).
La stabilirea acestui cuantum s-au avut în vedere veniturile salariale ale reclamantului indicate în situația veniturilor realizate (f. 13 dosar nr. (...)), cele înscrise în adeverințele depuse la dosar (f. 17-23 dosar nr. (...)).
D. actele depuse la dosar nu rezultă că reclamantul a contestat în condițiile
L. nr. 1. decizia nr. 1./(...).
În prezentul cadrul procesual reclamantul a solicitat, așa cum rezultă cu claritate din cuprinsul ambelor acțiuni, anularea deciziei nr. 1./(...) de revizuire a pensiei emisă în temeiul prevederilor OUG nr. 1/2011.
Reclamantul a contestat decizia de revizuire la C. de C. P. din cadrul M. A. și internelor, contestația sa fiind respinsă prin H. nr. 1426/(...) (f. 7 dosar nr. (...)).
Deși reclamantului i s-a comunicat această hotărâre, acesta nu a contestat-o în instanță, conform art. 22 alin. 3 din OUG nr. 1/2011, ci a înțeles să atace decizia de revizuire supusă analizei comisiei de contestații.
În analiza încălcărilor reclamate (a dreptului de proprietate, a principiului neretroactivității legii, a principiului drepturilor câștigate, a nediscriminării în raport cu magistrații pensionari) tribunalul a reținut ca repere cu caracter obligatoriu statuările C. C. în privința constituționalității L. nr. 1., cele ale Înaltei
Curți de C. și Justiție din cuprinsul deciziei nr. 2. dată în interesul legii și cele ale
C. E. a D. O..
Astfel, în ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr. 1., exercitatde Curtea Constituțională în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, tribunalul a reținut faptul că prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat în sensul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Totodată, prin d nr. 873 din 25 iunie 2010 instanța constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Prin această decizie Curtea Constituțională a procedat la o nouă analiză a legii din perspectiva principiului neretroactivității legii, dar analiza a avut la bază și art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea „.) și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), criticile aduse fiind înlăturate.
Fiind chemată să soluționeze un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1., pornind de la aspectele analizate de către Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 29/(...) a statuat că instanțele judecătorești pot proceda la o analiză a retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul
„ingerinței"; în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
De altfel, neretroactivitatea L. nr. 1. în raport cu legile speciale prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial a fost deja constatată prin deciziile
C. C. mai sus menționate.
În privința discriminării instanța supremă a reținut că analiza acesteia în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintrecategoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..
T. a apreciat că nu s-a putut reține încălcarea principiului nediscriminării prevăzut de art. 14 din C. pe considerentul că pensia magistratului a fost menținută, deoarece, pe de o parte, principiul constituțional al independenței justiției nu se referă și la categoria profesională din care a făcut parte reclamantul, iar, pe de altă parte, între aceste categorii profesionale nu poate fi reținută existența unor situații analoge sau comparabile, întrucât statutul profesional reglementat prin legile speciale de organizare și funcționare este deosebit, fiecare având atribuții și un rol specific bine definit în cadrul celorlalte autorități și instituții publice, chiar dacă anumite incompatibilități și interdicții sunt aplicabile în cazul ambelor categorii profesionale.
Prin urmare, există o justificare obiectivă și rezonabilă pentru a se face un tratament diferențiat, iar această justificare a fost argumentată de către instanța de contencios constituțional prin decizia nr. 8., prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. c din lege, referitoare la transformarea pensiei de serviciu a magistratului în pensie de drept comun în înțelesul L. nr. 1..
Instanța supremă a realizat în cuprinsul deciziei în interesul legii și o analiză de compatibilitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la C.
Referitor la existența unui „bun"; sau a unui „interes patrimonial";, în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., s-a reținut că pensia de serviciu reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat), avându-se în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii
Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie
2004 (§ 39).
Întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor L. nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei aflată în plată, prin lege s-a produs o „ingerință"; din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, relevante sub acest aspect fiind C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie
2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§
39 și 40).
Însă o asemenea ingerință a fost considerată legală (fiind reglementată prin L. nr. 1.), a urmărit un scop legitim, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, fiind determinată de situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Proporționalitatea se analizează nu în general, ci raportat la situația fiecărui reclamant în parte.
Raportul de proporționalitate este compromis dacă reclamantul suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă), de exemplu atunci când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința reclamantului a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca să se constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. (a se vedea în acest sens decizia asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Fiind chemată să se pronunțe asupra măsurii eliminării pensiei de serviciu, prin decizia din 7 februarie 2012 pronunțată în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva României, instanța europeană a reținut că deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
Prin urmare, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Totodată, instanța europeană a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, încălcările reclamate nu pot fi reținute.
În aceste condiții, controlul judiciar realizat de tribunal poate avea în vedere doar analiza situației reclamantului în scopul de a se stabili dacă în privința sa a fost sau nu depășit „pragul de dificultate";, care ar determina reținerea încălcării art. 1 din Protocolul adițional la C. europeană.
În această analiză tribunalul pornește de la faptul că în urma eliminării pensiei de serviciu, în prezent reclamantul este beneficiarul unei pensii în cuantum de 2.133 lei, net superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul 2010 în cuantum de 858 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele necesare subzistenței.
În cauză, chiar dacă boala de care suferă reclamantul este una serioasă, care indiscutabil că necesită tratament îndelungat, alimentație corespunzătoare, care implică desigur cheltuieli, nu se poate afirma cu deplin temei că reclamantul suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61).
Nu sunt întemeiate nici criticile reclamantului privitoare la nelegalitatea deciziei de revizuire pe considerentul că din analiza datelor înscrise în actele anexate la decizia de pensie nu rezultă documentele care au stat la baza calculului pensiei militare, că nu este certificată conformitatea cu originalul a următoarelor date: cuantumul lunar al veniturilor obținute și stagiul de cotizare realizat; vechimea în serviciul militar și vechimea totală în muncă; perioadele suplimentare acordate pentru activitatea desfășurată în grupa I-a și a II-a de muncă.
Este de observat faptul că stagiul de cotizare realizat, vechimea în serviciu realizată în condiții normale și în condiții deosebite nu au suferit modificări, acestea fiind aceleași cu cele reținute în decizia de acordare a pensiei de serviciu emisă în baza L. nr. 164/2001.
Or, decizia inițială nr. 1./(...) emisă în baza L. nr. 164/2001 nu a fost contestată sub acest aspect, astfel că aceste elemente s-au definitivat și nu mai pot fi supuse unei noi analize în prezentul cadru procesual, în mod corect în calculul noii pensii pârâta pornind de la aceste date.
În baza acestor considerente tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B. A., solicitând modificarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii în sensul anulării deciziei nr. 1. privind revizuirea pensiei în baza O.U.G. nr. 1/2011 emisă la data de (...).
În motivarea recursului reclamantul consideră că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece concluzia potrivit căreia în situația personală a sa nu poate fi reținută depășirea "pragului de dificultate" nu este justificată și nu are la bază argumente efective și directe în ceea ce îl privește, instanța rezumându-se la o analiză obiectivă comparativă între pensia acestuia în raport de pensia medie la nivel național.
Astfel recurentul solicită să se observe că suferă de leucemie, care este o boală foarte gravă și care necesită cheltuieli pe care trebuie să le suporte și care depășesc limita de sustenabilitate chiar și în situația în care pensia nu ar fi fost diminuată, cu atât mai mult în situația de față. Pentru a menține boala în parametri care să-i permită să-și continuie viața (pentru că de tratament nici nu poate fi vorba în sistemul medical românesc) trebuie să se prezinte lunar sau chiar mai des la clinici de specialitate.
La fiecare vizită medicală este nevoit să suporte tratamente deosebite de invazive și costisitoare, iar datorită precarității sistemului medical românesc doar o parte din cheltuieli sunt suportate din bugetul asigurărilor de sănătate. T. să-și asigure singur cheltuielile de deplasare, cazare (după un astfel de tratament nu este capabil să se întoarcă la domiciliu în aceeași zi, iar internarea în unitățile spitalicești este exclusă din lipsă de paturi libere), o parte din costul tratamentului medical și costul regimului alimentar.
M. mult, astfel cum rezultă din certificatul - decizia medicală nr. A-2032/5 din (...) depus la dosar, boala de care suferă a apărut "în timpul și din cauza serviciului în poliție". Daca pensia specială în cuantumul inițial era de natură să- i asigure într-o măsură satisfăcătoare posibilitățile de trai în condițiile speciale în care se află, reducerea pensiei l-a adus în situația de a întrerupe tratamentul cu consecințe negative evidente având în vedere natura bolii.
Pentru aceste motive, solicită să se constate că împrejurările de fapt sunt de natură a atrage concluzia univoca cu privire la existența depășirii "pragului de dificultate" cu consecința constatării încălcării art. 1 din protocolul adițional la C. europeană și, prin urmare, solicită admiterea acțiunii în sensul anulării deciziei nr.1. privind revizuirea pensiei în baza O.U.G. nr.1/2011.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Contestația dedusă judecății vizează legalitatea Deciziei nr. 1./(...) emisă de C. de P. S. din cadrul M., în temeiul OUG nr. 1/2011, prin care a fost revizuită pensia reclamantului stabilită în temeiul L. nr. 1. coroborat cu prevederile HG nr.
735/2010.
Cum decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul L. nr. 1. și HG nr.
735/2010, prin care pensia de serviciu a reclamantului a fost transformată în pensie stabilită pe principiul contributivității, nu a fost contestată de reclamant, nefiind supusă astfel controlului jurisdicțional, Curtea apreciază că aceasta a devenit definitivă, nemaiputând fi puse în discuție în prezenta contestație, ce vizează legalitatea deciziei de revizuire a deciziei de recalculare emisă în temeiul L. nr. 1., aspecte care țin de legalitatea trecerii de la sistemul pensiilor de serviciu la cel de drept comun, stabilit pe baza principiului contributivității și care tind la revenirea pensiei de serviciu stabilită inițial în temeiul L. nr. 164/2001.
Cu toate acestea, instanța de fond a analizat contestația reclamantului prin prisma tuturor motivelor invocate de acesta în susținerea contestației, arătând argumentat, prin raportare la jurisprudența C. E. a D. O. (inclusiv D. deinadmisibilitate din 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva României) și la D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, că în privința reclamantului nu a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul Adițional nr. 1 al C.i E. a D. O..
Curtea reține că transformarea pensiei de serviciu a reclamantului în pensie de asigurări sociale s-a realizat în temeiul art. 1 lit. b din L. nr. 1., act normativ în baza căruia s-a emis D. nr. 1. din (...), necontestată de reclamant.
Prin D. nr. 1./(...), contestată în prezenta cauză, a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011 pensia reclamantului stabilită prin D. nr. 1. din (...) și nu pensia de serviciu pe care acesta a avut-o anterior datei de 0(...) în temeiul L. nr.
164/2011. R.nea emiterii OUG nr. 1/2011, astfel cum rezultă și din expunerea de motive a actului normativ, a fost de a da deplină eficiență principiului contributivității prin luarea în considerare a veniturilor realizate de asigurat pe parcursul întregii activități profesionale și nu de a transforma pensia de serviciu în pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Având în vedere aceste considerente și reținând că motivele pentru care s-a solicitat de către reclamant anularea deciziei de revizuire, se referă la faptul că prin decizia de revizuire a pensiei contestată în prezenta cauză s-a modificat pensia de serviciu avută anterior de reclamant, Curtea apreciază că nu pot fi primite susținerile recurentului privind greșita apreciere de către instanță a apărărilor formulate privind depășirea pragului de dificultate din considerente medicale.
De altfel, o analiză a legalității deciziei de revizuire în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al C.i E. a D. O. trebuie justificată de elemente de fapt diferite de cele ca ar viza decizia de recalculare emisă în baza L. nr. 1..
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. A. împotriva Sentinței civile nr. 9. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2012.
PREȘED.TE JUDECATORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: G. C. F.
| ← Decizia civilă nr. 1005/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 58/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
