Decizia civilă nr. 58/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 58/RC/2012
Ședința publică din data de 19 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestația în anulare formulată de contestatorul D. V. împotriva deciziei civile nr. 1. din 11 aprilie 2012 pronunțate de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată C. J.
DE P. C.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 12 iunie 2012 când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată la instanță la data de (...), reclamantul D. V. a solicitat obligarea pârâtei C. J. de P. C. la plata de daune morale pentru punerea în aplicare a dispozitivul Sentinței civile nr. 3258/(...) a T. C., cu întârziere și doar parțial, neluând în calcul datele din adeverința nr. 50200/(...) emisă de CEC B. C. A mai arătat că la punctajul rezultat în perioada lucrată în condițiile grupei I și a II-a de muncă pârâta trebuia să aplice sporurile prevăzute de art. 78 din L. nr.
19/2000 în sensul că, punctajul anual trebuie ajustat și cu procentele pentru pensia suplimentară.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1674 din (...) a Curții de A. C. pronunțate în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea având ca obiect acordarea unor drepturi de asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin sentințacivilă nr. 3258/(...) a T. C., reclamantului i s-a admis acțiunea iar pârâta a fostobligat să ia în calcul la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei a sporurilor și veniturilor suplimentare menționate în adeverințele nr.
1579/RV/(...) emisă de S. M. S. S., nr. 234/(...) emisă de S. C. DE S. A. SRL B. și nr.50200/(...) emisă de CEC B. C., începând cu data de (...). Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin D. civilă nr.863/R/(...) a Curții de A. C.
În raport de dispozițiile art. 998-999 Cod civ., art. 373 alin.1 și art.373 ind.1 C.proc.civ., art.155 din L. nr.19/2000 a respins acțiunea ca neîntemeiată deoarece acestuia i s-a luat în considerare toată perioada contributivă, împreună cu drepturile pe care aceasta le-a realizat și contribuțiile achitate către bugetul asigurărilor de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând anularea sentinței deoarece este greșit pronunțată, fără o analiza temeinica și fără a se ține cont și lua în considerare dovezile și argumentele prezentate.
Punerea în aplicare a sentinței civile nr.3258/(...) a fost făcuta cu întârziere, cu emiterea repetata - periodica și ca aceste decizii conțineau greșeli de calcul și notări - înscrisuri incorecte - fapte ilicite.
Astfel au fost emise decizii în date de: (...); (...); 08.08.11. Și în data de
28.06.11 a fost emisa o decizie.
În data de 18 octombrie 2011 a depus la dosar o completare prin care contesta decizia nr. 243.538/(...) pentru neluarea în calcul la stabilirea punctajului a tuturor datelor în ceea ce privește sporurile procentuale pentru munca în grupele I și II de munca, respectiv neacordarea sporului procentual punctelor realizate în aceste grupe din perioada respective. T. nu s-au valorificat sumele primite ca salarii compensatorii conform adeverinței nr. 50.200 din (...) emisa de C. C. aflata la fila 6 din cererea depusa la Tribunalul Cluj în data de (...) și la fila 9 în care sunt trecute sumele în ROL deoarece în adeverința de la fila 6 sumele sunt în RON.
Se mai arata în sentință ca reclamantul nu a înțeles să conteste la C. C. de
C. din cadrul C.N.P.P decizia 243.538/(...), or în decizia respectivă scrie ca poate fi contestata în termen de 45 de zile de la comunicare la instanța judecătoreasca competenta conform L.19/2000.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 10 aprilie 2012 pârâta a solicitatrespingerea recursului.
Prin decizia civilă nr.1674 din 11 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) a Curții de A. C., a fost respinsă ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva sentinței civile nr.14 din (...) pronunțată în dosar (...) care a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență, următoarele:
Practic, ceea ce invocă recurentul reclamant este că nu s-au pus în executare de îndată și complet dispozițiile din sentința civilă nr. 3258/(...) a T. C. prin care pârâta a fost obligat să ia în calcul la stabilirea punctajului reclamantului sporurile și veniturile suplimentare menționate în adeverințele nr.
1579/RV/(...) emisă de S. M. S. S., nr. 234/(...) emisă de S. C. DE S. A. SRL B. și nr.50200/(...) emisă de CEC B. C., începând cu data de (...).
S-a arătat de către recurent că perioada de timp în care socotește că pârâta poate fi considerată în întârziere în ce privește îndeplinirea obligațiilor legale de a calcula corect pensia sa este cea începând din (...), când a solicitat pe cale administrativă recalcularea pensiei sale, cerere refuzată de pârâtă.
Curtea a constatat că durata întârzierii în punerea în executare a sentinței nu poate fi calculată de la această dată, întrucât menționata sentință a rămas irevocabilă prin respingerea recursului la data de (...), când s-a pronunțat decizia, atestarea despre caracterul irevocabil fiind făcută la data de (...), la solicitarea reclamantului (fila 10 dosar fond).
Or, reclamantul indică faptul că s-au emis 4 decizii succesive pentru punerea în executare a acestei sentințe, în (...); (...); 08.08.11 și 28.06.11.
Consideră recurentul că nu s-a reușit nici prin acestea punerea în executare a dispozițiilor sentinței menționate, întrucât chiar și prin decizia din
(...) nu au fost luate în calcul sporurile procentuale pentru munca în grupele I și II de muncă și nu s-au valorificat sumele primite ca salarii compensatorii conform adeverinței nr. 50.200 din (...) emisa de C. C.
Se înțelege din aceste critici faptul că în rest, celelalte dispoziții din sentință se acceptă că fuseseră puse în aplicare până la acel moment.
Or, din cuprinsul sentinței civile nr. 3258/(...) a T. C. nu reiese faptul că s- ar fi statuat în acel proces obligația de a se calcula într-un anume fel punctajele lunare aferente perioadelor lucrate în grupele de muncă, astfel încât nu poate fi privită ca o omisiune a pârâtei de a pune în aplicare acea sentință faptul că reclamantul nu este mulțumit de felul în care au fost majorate punctajele lunare pentru perioadele lucrate în grupele de muncă.
Cât privește adeverința nr. 50.200 din (...) emisa de C. C., aceasta a fost emisă greșit, prin indicarea monedei RON în loc de ROL, or acest fapt nu este cu nimic imputabil pârâtei, care în mod corect s-a raportat la datele din adeverință, pentru ca apoi, în urma prezentării variantei corectate a adeverinței de către reclamant, să efectueze corecturile ce se impuneau în conformitate cu varianta corectă a adeverinței.
Reiese din înscrisuri că au existat demersuri de punere în operă a dispozițiilor sentinței civile nr. 3258/(...) a T. C. din partea pârâtei și că practic, prin decizia din (...) s-a desăvârșit această operațiune, reclamantul neavând a reproșa pârâtei ulterior acestui moment decât cele două chestiuni indicate mai sus (că nu au fost luate în calcul sporurile procentuale pentru munca în grupele I și II de muncă și că nu s-au valorificat sumele primite ca salarii compensatorii conform adeverinței nr. 50.200 din (...) emisa de C. C. în moneda ROL și nu RON) și în raport de care s-a arătat că nu se conturează o atitudine culpabilă a pârâtei în raport de obligația acesteia de a pune în aplicare dispozițiile menționatei sentințe.
Prin urmare, raportându-se la perioada cuprinsă între (...) - 04.07.201,
Curtea a constatat că nu este un interval excesiv acela de 3 luni și 11 zile pentru punerea în aplicare a unei hotărâri judecătorești, și că deși este de dorit o promptitudine mai evidentă în executarea dispozițiilor instanțelor, un astfel de interval nu poate fi privit ca reflectând o atitudine abuzivă din partea autorității statului competentă în calcularea pensiilor.
Faptul că au fost emise mai multe decizii în executarea aceleiași dispoziții judecătorești, fiind evident că nu prin prima decizie, din (...) (ce a adus o creștere infimă de punctaj) s-a reușit punerea în executare a sentinței, ci abia prin cele din (...) și din (...) s-a finalizat acest lucru, nu poate fi privit ca ocazionând obligația pârâtei de a repara un eventual prejudiciu moral, raportat la intervalul relativ scurt în care au fost emise acestea, astfel încât situația de incertitudine pe care o invocă reclamantul nu a durat atât încât să poată fi considerată ca stând la baza unui atare prejudiciu.
Evident, a fost înlăturate considerentele primei instanțe prin care s-a reținut pasivitatea reclamantului ca imputabilă acestuia, prin neapelarea la un executor judecătoresc, întrucât obligația statului, prin organele sale specializate, de a pune în executare dispozițiile instanțelor de judecată, este subînțeleasă într- un stat de drept, cum a reținut CEDO în cauza Sandor contra României.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare reclamantul,solicitând anularea deciziei, cu obligarea pârâtei la acordarea drepturilor ce i se cuvin și a compensațiilor bănești, precum și daunele morale solicitate.
În motivare s-au reluat pe larg și motivele de recurs cu care a fost investită instanța de recurs în dosarul cu numărul (...), arătându-se în plus, în esență, că decizia cuprinde greșeli de apreciere și interpretare a probelor, omite cercetarea amănunțită a documentelor prezentate, subliniată fiind completarea contestației din 18 octombrie 2011, a deciziei nr. 2. din 04 octombrie 2011 emisa de C. J. de P. C.
Sunt enumerate condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale în raport de refuzul pârâtei de a-i recalcula pensia.
Se subliniază confuzia făcuta de T. C. prin afirmația ca nu a contestat decizia Casei Județene de P. C. din (...) la C. C. de C. din cadrul CNPP. În respectiva decizie a pârâta este menționat: cu drept de contestație la instanța judecătoreasca în termen de 45 zile, ceea ce a și făcut prin completarea - contestație din (...). D. nr. 2. din 04 octombrie 2011 se afla la fila nr. 5 a acestei contestații.
D. de pensie respective a fost emisa în baza Legii nr. 19/2000 NU în baza
Legii nr. 2..
Chiar dacă nu ar fi întrunite condițiile Răspunderii civile delictuale cum greșit s-au pronunțat instanțele, trebuia să se țină cont de contestația
(completarea) la dosar din (...), prin care contestă decizia nr. 2. din (...), emisa de
C. J. de P. C.
În plus, pârâta nu a depus întimpinare, nu a făcut obiecțiuni, deci se poate concluziona ca aceasta își recunoaște fapta ilicita săvârșită și prejudiciul cauzat.
La datele de 24 mai și 1 iunie 2012, contestatorul a depus completări alecontestației în anulare, cu reluarea punctelor de vedere exprimate de-a lungul cursului procesual anterior.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de contestație în anulareformulate, Curtea reține următoarele:
Sunt întemeiate acele motive ale contestației în anulare prin care se invocă omisiunea de a se cerceta unul din motivele de modificare sau de casare din recurs.
Astfel, așa cum arată contestatorul, deși prin recursul formulat, acesta a criticat sentința raportat la modul de soluționare a completării de acțiune înregistrată la data de (...), acest motiv de recurs nu a fost tratat ca atare, ci a fost interpretat ca un argument în susținerea petitului de obligare a pârâtei la plata de daune morale.
Eroarea se conturează în raport de modul de structurare a acțiunii, a completării de acțiune și a recursului, care fiind redactate fără sprijinul unei persoane calificate, nu cuprind o enumerare clară a petitelor și a cererilor, situație în care cererea de obligare a pârâtei C. J. de P. C. la plata de daune morale a apărut a fi unicul petit cu care a fost investită instanța, restul susținerilor fiind considerate argumente care sprijineau această cerere.
Se constată, în raport și de motivele formulate în contestația în anulare, că sensul completării de acțiune din (...) nu a fost doar acela de a adăuga noi argumente pentru susținerea petitului de obligare a pârâtei la plata de daune morale raportat la nepunerea în executare a dispozițiilor sentinței civile nr.
3258/(...) a T. C., ci sensul acestui înscris procesual a fost și de a investi instanța cu critica deciziei nr. 2./(...) emisă de pârâtă.
Corelativ, se constată întemeiată contestația în anulare formulată, verificându-se omisiunea instanței de recurs de a cerceta ca atare acest motiv de recurs, prin care s-a criticat sentința din perspectiva nedezlegării contestației îndreptate împotriva deciziei nr. 2./(...) emisă de pârâtă.
Ca urmare, se impune anularea în parte a deciziei, anume, doar în ceea ce privește modul de soluționare a recursului prin prisma motivului de recurs relativ la omisiunea primei instanțe de a soluționa contestația formulată împotriva deciziei nr. 2./(...) emisă de pârâtă. T., în soluționarea recursului în urma admiterii contestației în anulare, în aceste limite, se constată întemeiat acest motiv de recurs, în condițiile în care Tribunalul Cluj, deși legal investit cu o contestație împotriva deciziei nr. 2./(...) emisă de pârâtă (filele 59 și urm. dosar fond), nu a dat o soluție pe fond acestei contestații, reținând (eronat) doar căaceastă decizie nu a fost contestată la C. centrală de contestații din cadrul CNPP așa cum prevăd dispozițiile art. 149 alin. 1-4 din L. nr. 2..
Or, din cuprinsul deciziei contestate rezultă că aceasta a fost emisă în baza
Legii nr. 19/2000 (fila 68 dosar fond), cuprinzând indicarea clară a căii de atac, anume, contestația direct în instanță în temeiul art. 87 din L. nr. 19/2000, nicidecum cea a procedurii prealabile institute de L. nr. 2..
Faptul că decizia a fost emisă în anul 2011, când intrase în vigoare L. nr.
2., nu poate produce în contra reclamantului efectele pe care le-a considerat prima instanță.
Respingerea contestației pe motivul neurmării procedurii prealabile în fața
Comisiei Centrale de C. care funcționează în cadrul C.N.P.P., procedură prevăzută de art. 149 din L. nr.2., reprezintă o sancțiune aplicabilă persoanelor cărora li s-a emis decizie de pensionare în baza acestei legi, ceea ce nu este cazul în speță. Nu poate fi sancționat prin această excepție de inadmisibilitate, întrucât nu se poate reproșa nerespectarea dispozițiilor legale aplicabile, beneficiarul unei decizii de pensionare emise în temeiul Legii nr. 19/2000, întrucât această lege nu stipula această procedură prealabilă.
Constatând că prima instanță a soluționat cauza pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului, devin incidente dispozițiile art. 312 alin. 1, 5 și 6 C.proc.civ., în sensul că se impune casarea în parte a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în limitele arătate, în scopul de a se asigura și sub acest aspect dublul grad de jurisdicție.
Cât privește motivele de contestație în anulare formulate în raport de modul de soluționare de către instanța de recurs a criticilor relative la daunele morale solicitate, Curtea constată că potrivit art. 318 C.proc.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță, ceea ce se invocă în susținerea contestației este greșita aplicare a dispozițiilor legale de către instanța de recurs la starea de fapt prezentată.
Se constată că detalierea motivelor de contestație în anulare nu permite încadrarea acestora în condițiile restrictive de admitere a acestei căi extraordinare de atac.
Or, în speță, contestatorul, critică modul în care instanța de recurs a înțeles să facă aplicarea dispozițiilor legale aplicabile în soluționarea pretențiilor sale pentru suferința morală cauzată prin întârzierea punerii în executare a unei sentințe civile de către pârâtă. Aceste critici nu constituie decât o reluare a motivelor de recurs, calea de atac conturându-se a fi, în aceste limite, un recurs la recurs, inadmisibil în dreptul procesual civil.
Prin urmare, dat fiind caracterul extraordinar al contestației în anulare, nu se poate admite anularea deciziilor intrate în puterea de lucru judecat prin formularea unui recurs la recurs, cum se conturează practic această cale de atac promovată.
Văzând dispozițiile art. 317 și 318 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul D. V. împotriva deciziei civile nr. 1674 din (...) a Curții de A. C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o anulează în parte și în consecință admite în parte recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva sentinței civile nr. 14 din (...) a T. C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o casează în parte în ce privește contestația formulată împotriva deciziei nr. 2. din 4 octombrie 2011 emisă de pârâta C. J. de P. C. și trimite cauza spre rejudecare sub acest aspect aceleiași instanțe.
Menține dispozițiile din decizie privind modul de soluționare al petitului având ca obiect plata despăgubirilor.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G.-L. T. I. T.aflată în CO, semnează aflată în CO, semneazăvicepreședintele instanței vicepreședintele instanței
N. N.
GREFIER,aflată în CO, semneazăprim grefier
M.lena T.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.recurs. I.T./D.C.G./G.L.T.
| ← Decizia civilă nr. 4306/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1238/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
