Decizia civilă nr. 757/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 757/R/2012
Ședința 20 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de pârâții C. J. DE P. C., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C., M. M., F. ȘI P. S. împotriva sentinței civile nr. 1329 din 14 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată B. S., și pe pârâtul intimat GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect recalculare pensie.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din 13 februarie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursurilor pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea înregistrata sub nr. de mai sus la Tribunalul Cluj si extinsa la data de (...), reclamanta B. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, C. J. de P. C., M. M., F. și P. S., Ministerul Finanțelor Publice, pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună anularea Deciziei de recalculare a pensiei de serviciu nr. 1. din (...) emisa de C. J. de P. C., obligarea paratei C. J. de P. C. la plata diferenței dintre pensia de serviciu si pensia recalculata conform deciziei contestate.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj îndosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului G. R.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. M., F.
SI P. S..
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
S-a admis acțiunea formulata de reclamanta B. S. in contradictoriu cu pârâții C. J. DE P. C., M. M., F. SI P. S., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și s-a dispus anularea Deciziei nr. 1./(...) si a fost obligată parata C. J. DE P. C. la plata către reclamanta a pensiei de serviciu, precum si la plata de despăgubiri reprezentând diferența dintre pensia de serviciu si pensia efectiv achitata.
Au fost obligați pârâții M. M., F. SI P. S., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE sa prevadă si sa aloce fondurile necesare pentru plata pensiei de serviciu stabilita in favoarea reclamantei. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a reținut, în esență următoareleconsiderente:
In privința excepțiilor vizând lipsa calității procesuale pasive invocate pe cale de întâmpinare de către pârâții M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice, de remarcat ca in cauza dedusa judecății nu se reclama, in justificarea calității procesuale pasive a pârâților drepturi derivând dintr-un raport juridic direct intrereclamanta si acești pârâți, ci se solicita obligarea pârâților sa prevadă si sa aloce fondurile necesare pentru plata lunara a pensiei de serviciu.
In privința calității procesuale pasive a M. M., s-a reținut că, potrivitprevederilor art. 6 din L. nr. 500/2001: " Legile bugetare anuale pot fi modificate încursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu pana ladata de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca șilegilor bugetare anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar."; Iar potrivit art. 34 alin 1 din același act normative: ";Ordonatorii principali de credite au obligația ca pana la data de 15 iulie a fiecărui an sa depună la Ministerul
Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.";
Raportat la dispozițiile legale citate rezulta ca ordonatorul principal de credite este abilitat in a întocmi si proiectele pentru rectificarea bugetara. Or, in situația recunoașterii drepturilor reclamate este necesar a se asigura caracterul efectiv al hotărârii pronunțate in sensul asigurării efectuării demersurilor necesare pentru includerea in bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor necesare achitării acestor drepturi.
Aceeași este rațiunea pentru care au fost respinse si excepțiile lipsei calității
procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice instanța reținând că M. M. este cel care elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, M. F. revenindu-i atribuții de verificare si avizare a acestui proiect, precum si a proiectelor de rectificare bugetara.
Așadar, nu se pune problema obligării M. F. P. la alocarea din bugetul propriu a sumelor necesare, in cazul recunoașterii drepturilor reclamate, ci, așa cum s-a arătat mai sus, asigurarea efectuării demersurilor necesare pentru includerea in bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor necesare achitării acestor drepturi.
In privința fondului, instanța a reținut ca dreptul de pensie al reclamantei s- a deschis la data de (...), reclamanta beneficiind de o pensie de serviciu care, inurma procedurii l recalculării a ajuns la suma de 3196 lei, stabilită prin decizia nr. 1. emisă de pârâtă la data de (...), în baza art.68 al.1 din L. nr.567/2004 (f.9).
Prin decizia contestată, emisă de pârâtă, s-a recalculat pensia aflată în plată și s-a stabilit in favoarea reclamantei o pensie de asigurări sociale in cuantum de 1137 lei, începând cu (...), în baza L. nr.1. și a HG nr.737/2010 (f.7)
Verificând modalității în care s-au respectat în speță prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., tribunalul a reținut în esență că dreptul la pensie al reclamantei, născut și actual, reprezintă un „bun";, că reducerea pensiei reclamantei cu aproape de 64,5% (de la 3196 lei la 1137 lei) și lipsirea acesteia de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă, indiscutabil, reprezintă o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1, ingerință care este „prevăzută de lege"; . S-a apreciat că scopul L.1. este unul legitim, însă mijlocul utilizat (al eliminării pensiilor de serviciu) nu are ca efect eliminarea unor privilegii din sistemul de pensii, deci nu se află în raport de proporționalitate rezonabil, fiind încălcat, și sub acest aspect, art. 1 din Protocolul nr. 1, dar și art. 14 din C. În consecință, instanța a apreciat că recalcularea pensiei contestatoarei în temeiul L. nr. 1. și H.G. nr. 737/2010 s-a realizat cu încălcarea art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O. și a art. 14 din aceeași C., sens în care nici nu se mai impune a se analiza această măsură prin prisma discriminării invocate. Pe cale de consecință și în baza art. 87 din L. nr. 1. (aplicabil litigiului în temeiul art. 174 din L. nr. 263/2010), s-a admis contestația și s-a anulat decizia contestată. Văzând dispozițiile art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții M. M., F. și P. S., C. J. de P. C. și Ministerul Finanțelor Publice. 1. Prin recursul propriu, p âr âtul M. M., F. și P. S. a solicitat admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii pentru propria lipsă a calității procesuale pasive. Învederează pârâtul că prin prisma dispozițiilor art. 86 alin. 1 și ale art. 139 din L. 1., calitatea procesuală pasivă în cauza dedusă judecății aparține Casei Județene de pensii C. Între reclamantă și pârâtul M. nu au existat niciun fel de raporturi juridice care să creeze reclamantei posibilitatea de a se îndrepta cu o acțiune împotriva ministerului în cauza dată. Critică și decizia instanței de obligare a M. să prevadă și să aloce fondurile necesare pentru plata pensiei de serviciu stabilită în favoarea reclamantei, în contextul în care art. 34 alin.(1) din L. nr. 500/2011 se referă la obligații instituite în sarcina ordonatorilor de credite de a face propuneri pentru proiectul de bugetului de stat, iar pensiile se suportă din bugetul asigurărilor de stat. Prin urmare, rectificarea bugetară se realizează în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, această calitate având-o conducătorul Casei Naționale de P. P. 2. Pr in propr iul recur s, p âr âtul M in is terul F in anțelor Publ ice - A. N. de A. F. -. G. a F. P. C. a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice. Pârâtul critică sentința, subliniind că in dispozitivul acesteia, nu este clar menționat care este dreptul recunoscut reclamantei. A., se stabilește ca este obligata C. J. de P. C. la plata către reclamantă a pensiei de serviciu, precum si la plata de despăgubiri reprezentând diferența dintre pensia de serviciu si pensia efectiv achitata, insa nu se arata in concret care anume este pensia de serviciu recunoscuta in favoarea reclamantei. De asemenea, consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății prin prisma faptului că între acesta și partea reclamantă nu au existat raporturi juridice. Aceasta este o prestație care se suportă de la bugetul de asigurări sociale, iar acest buget se elaborează și se administrează de către pârâtul M.(fost M.).După elaborare, însoțit de un memoriu explicativ, acest buget se înaintează la MFP pentru verificare și avizare. Cheltuielile cu plata pensiilor sunt incluse in categoria cheltuielilor centralizate de asigurări sociale. Executarea acestor cheltuieli (plata pensiilor) presupune in prealabil deschiderea creditelor bugetare. Pentru deschiderea creditelor bugetare ordonatorii secundari si terțiari de credite bugetare (subordonați M.) înaintează lunar M. M., Solidarității S. și F. cereri de deschideri de credite pentru plata pensiilor. M. M., Solidarității S. si F. adresează, pe baza acestor cereri, MFP o cerere de deschidere de credite, in baza căreia acesta din urma aproba deschiderea de credite, dispunând autorizarea organelor de casa (unitățile Trezoreriei) sa acorde resurse bugetare ordonatorilor de credite subordonați M. M., Solidarității S. si F., in anumite limite, in conformitate cu prevederile bugetare. Bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, a fost deja adoptat prin L. nr.12/2010 publicata in M.Of., Partea I, nr.61/(...), iar conform art.4 alin 1 si alin 2 din L. nr. 500/2002, legea bugetara anuala prevede si autorizează pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile, prin buget, in cadrul cărora se angajează, se ordonează si se efectuează plăți, acestea reprezentând limita maxima care nu poate fi depășita. Prin urmare, MFP nu poate prevedea sau aloca sume pentru plata pensiilor si nici nu poate propune un proiect de rectificare bugetara in domeniul asigurărilor sociale de stat, atâta timp cat aceste atribuții sunt date in competenta exclusiva a altor organe ale statului, conform procedurii mai sus menționate. 3. Pârâta C. J. de P. C. a solicitat modificarea sentinței în sensul respingeriiacțiunii. În motivarea recursului aceasta arată următoarele: Este adevărat că pe parcursul activității și în momentul pensionării reclamanta a avut reprezentarea unei prestații de asigurări sociale astfel cum era aceasta reglementată prin normele speciale arunci în vigoare. L. nu s-a aplicat retroactiv, ci numai de la data intrării sale în vigoare. Avându-se în vedere evoluția crizei economice în prezent se aplică o serie de măsuri restrictive de acest gen. Așa cum se reține în opinia separată de la fond pensia de serviciu are și o componență care nu reflectă contribuția. D. C. C. nr. 873/(...) nu acordă beneficiul de drept la pensie pentru pensia suplimentară, acordată în limita resurselor statului. Calculul respectiv este aplicat încă din (...) celorlalți beneficiari de pensie, în funcție de cota contribuției. Pensia reflectă modul în care s-au îndeplinit obligațiile de asigurări sociale, obligații în funcție de care rezultă și drepturile corelative, de pensie în acest caz. Dreptul la pensie este un drept general și fiecare cetățean are drept egal în acest sens, așadar nu trebuie să existe derogări, acestea fiind cu adevărat neconstituționale. Prin notele de ședință (f. 32), depuse de reclamantă ulterior pronunțării Deciziei nr.29/2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a arătat că potrivit statuărilor C. Europene statele dispun de o marjă largă de apreciere pentru a stabili ceea ce este în interesul public, mai ales atunci când este vorba despre adoptarea și aplicarea unor măsuri de reformă economică și justiție socială. S-a statuat de asemenea de către Curtea E. și faptul că un stat nu poate invoca o stare generală de necesitate pentru a justifica restrângeri de drepturi și libertăți dacă această stare, în tot sau în parte, este rezultatul unor politici anterioare greșite. Oricum, criza economică, un prea ridicat cuantum al cheltuielilor publice ori dezechilibrul bugetar nu sunt circumstanțe anume prevăzute în cuprinsul art. 53 din Constituția R. și nu pot fi asimilate cu situațiile excepționale menționate în cuprinsul acestui text fundamental. Scopul L. nr. 1. a fost diminuarea dezechilibrelor existente prin înlăturarea așa numitor "pensii speciale" privite ca "privilegii" ale unor categorii profesionale. Or, de aceste "pensii speciale" și "privilegii" s-a beneficiat în baza unor legi clare și previzibile ale Statului român. Dacă Statul român a greșit atunci când a adoptat acele legi clare și previzibile, nu își poate invoca acum propria culpă pentru a justifica restrângeri de drepturi. Măsura transformării pensiei de serviciu în pensie de asigurări sociale, cu consecința diminuării severe a drepturilor bănești ale pensionarului, nu poate fi apreciată ca prezentând un raport rezonabil de proporționalitate între mijlocul utilizat și scopul urmărit. Privarea unor anumite categorii de pensionari de un procent covârșitor al veniturilor lor în condițiile în care alți pensionari și-au păstrat intacte aceste venituri nu este o situație compatibilă cu prevederile C.i Europene, așa cum a decis de altfel și Curtea în afacerea Buchen c. Cehia din 2002. Consideră că nu se poate vorbi despre o reală analiză a raportului rezonabil de proporționalitate, atâta vreme cât această analiză o privește doar pereclamantă. Nu există niciun motiv rezonabil pentru ca doar drepturile acesteia, respectiv ale celorlalți pensionari aflați în aceeași situație, să fie afectate în vederea protejării interesului public. S-au făcut trimiteri la practica neunitară a instanțelor. De asemenea, recurenta arată că are o stare de sănătate precară, având nevoie de tratament medical și de o medicație care depășesc posibilitățile ei financiare. Totodată, cuantumul diminuat al pensiei nu îi permite să acopere cheltuielile cu utilitățile. În probațiune s-au depus înscrisuri. Trecând la soluționarea cauzei deduse judecății, Curtea reține următoarele: 1. Recursul p âr âț ilor M. ș i MFP Pârâții invocă excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de obiectuljudecății, excepției pe care Curtea o găsește întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit acțiunii introductive și a extinderii acesteia(f. 63 dosar fond), reclamanta B. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. J. de P. C., Guvernul României, M. M., F. și P. S., Ministerul Finanțelor Publice, pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună anularea Deciziei de recalculare a pensiei de serviciu nr. 1. din (...) emisa de C. J. de P. C., obligarea paratei C. J. de P. C. la plata diferenței dintre pensia de serviciu si pensia recalculata conform deciziei contestate. Contrar celor reținute de către instanța de fond, Curtea constată că din documentația de la dosar nu rezultă că reclamanta a solicitat în mod expres obligarea pârâților Guvernul României, M. M., F. și P. S., Ministerul Finanțelor Publice sa aloce fondurile necesare pentru plata lunara a pensiei de serviciu. Potrivit cererii inițiale, Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice au fost chemați în judecată în calitate de pârâți, însă nici unul dintre petitele formulate nu priveau instituirea unei obligații în sarcina acestora. În cursul judecății, respectiv la data de (...)(f. 63 vol. I dosar fond), acțiunea a fost precizată, în sensul că s-a solicitat „extinderea acțiunii"; și față de pârâtul M. M., F. și P. S., fără a se solicita nici de această dată instituirea vreunei obligații în sarcina pârâților. În lipsa formulării unei solicitări exprese de obligare a pârâților recurenți la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor în raport de pensia de serviciu, aspect care, de asemenea, ar fi comportat o serie de nuanțări, Curtea apreciază că instituirea unei obligații în sarcina pârâților recurenți ar echivala, practic, cu încălcarea principiului disponibilității. Cu alte cuvinte menținerea soluției instanței de fond de admitere a acțiunii formulate cu consecința instituirii în sarcina pârâților recurenți a unor obligații care nu au fost indicate în acțiunea introductivă sau după caz, extinsă, apreciindu-se că intenția reală a părții, nematerializată însă printr-o precizare a acțiunii în acest sens, a fost în sensul dispozițiilor finale ale instanței, încalcă principiul disponibilității. În baza principiului menționat instanța trebuie să se raporteze la obiectul acțiunii, în speță, acesta constând în anularea deciziei de recalculare emisă depârâta CJP C. și obligarea celei din urmă la plata diferențelor în raport de pensia de serviciu. În consecință, față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, nu se poate reține că recurenții pârâți au calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoanele care trebuiau să fie obligate în raportul juridic dedus judecății, respectiv C. J. de pensii C. și reclamantă. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 al. 1, 3 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursurile pârâților MFP și M. și, în consecință, va dispune modificarea sentinței atacate, potrivit dispozitivului prezentei decizii. F. cheltuieli de judecată. 2. Recursul CJP C. Prin art.1 lit. c din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza principiului contributivității. În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. C. a emis decizia nr. 1./(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantei, începând cu data de (...) opensie de asigurări sociale de 1137 lei care înlocuia pensia de serviciu de 3196 lei. În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. Europene a D. O.: 1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146lit. a din Constituție. Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sun t constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dr eptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai șidreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2- 12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 di n Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate. Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)). 2) D. nr.29/(...) a Î. C. de C. și Justiție Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat , pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare . „Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit. Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate d e jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată. În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție , iar perspectiva analizeiîn baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C.."; De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C. În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C. Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat. Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C. Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), aprevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1.. Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional. Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.). În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc. Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40). Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat. Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr. 1., și urmărește un "sc op legitim", de utili tate publică , în deplină concordanță cujurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale. Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile dinperspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text). A., prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1.. Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență. În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii e chilibrului bugetar) ori pensia medie lu nară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei. Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși săconstate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației). Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare). Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată. În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare. "; 3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma , Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiuîmpotriva R. „Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55). Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor. În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanția lă, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentrua echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reț inut că reforma sistemului de p ensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu. În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedereaceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari. În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional. În concret, reclamanta beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 1137 lei superioară pensiei medii pentru limită de vârstă stabilită pentru luna septembrie 2010 la un cuantum de 861 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei. De asemenea, din documentația depusă rezultă că reclamanta are calitatea de debitor într-un contract de credit (filele 49), însă acest aspect nu reprezintă prin sine însuși o împrejurare obiectivă, independentă de conduita reclamantei și având un caracter insurmontabil, de natură a fi asimilat unei obligații imposibil de executat în absența menținerii în plată a pensiei de serviciu; dimpotrivă, existența unui pasiv patrimonial reflectă asumarea voluntară a unei obligații de garanție care este în mod indisolubil legată și de posibilul risc al imposibilității de executare la un anumit moment, datorită unor diverse motive, a obligației menționate. În cadrul circumstanțelor obiective cu caracter excepțional reținute de D. nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție, care accentuează efectele diminuării cuantumului pensiei prin aplicarea L. nr.1., în sensul că determină depășirea „pragului de dificultate";, nu poate fi inclusă o atare împrejurare a garantării sau contractării unui împrumut acordat de o instituție bancară. A., dincolo de faptul că încheierea unui contract reflectă o implicare asumată și consimțită în acest sens, acest temei de fapt ar constitui un criteriu nepermis în analiza unei pretinse inegalități de tratament, ce ar determina protecția judiciară a debitorilor unui contract de credit în raport de persoanele care nu și-au asumat obligații de plată, semnificând în mod inadmisibil ridicarea la rang de criteriu obiectiv a unei conduite subiective, lipsite de caracter absolut necesar. Actele cu caracter medical de care se prevalează reclamanta (f.45-48) ar putea fi considerate relevante în stabilirea stării de nevoie în care se află, numai în măsura în care ar reflecta sarcina financiară impusă de diagnosticul atestat, de a cărui gravitate depinde în mod inevitabil și situația cheltuielilor medicale suportate în acest sens. Or, în absența unor acte medicale de specialitate din care să rezulte caracterul absolut obligatoriu al urmării unui tratament medical de durată pentru ameliorarea, menținerea sau evitarea degradării stării de sănătate a reclamantei, a unei situații bazate pe documente justificative din care să rezulte costul medicamentelor necesare, instanța de recurs nu poate conchide sau prezuma asupra consecințelor patrimoniale pe care le implică tratamentul medical. O atare concluzie ar fi posibilă doar în situațiile excepționale când starea de sănătate a pensionarului este grav afectată de existența unor infirmități sau maladii grave, a căror înlăturare sau tratament impun în mod notoriu costuri suplimentare extrem de mari, care se adaugă inconvenientelor evidente ale unor asemenea afecțiuni (imposibilitatea deplasării, deplasarea cu ajutorul unor proteze sau scaune cu rotile, necesitatea urmării unui regim alimentar special ce ar preveni conservarea stării de sănătate etc.). În consecință, doar în asemenea situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din parteasistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61). În privința cheltuielilor lunare cu utilitățile(f.50-55, gaz, curent, apă, telefonie), se reține că acestea se încadrează în sfera cheltuielilor curente, valoarea acestora fiind determinată de consum, fiind prin natura lor subordonate conduitei subiective a reclamantei, astfel că acestea nu se circumscriu noțiunii de criteriu obiectiv în sensul deja arătat. Prin urmare, cum reclamanta nu a invocat existența unei situații excepționale ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, Curtea de A. constată, în raport de cuantumul venitului său lunar (1137 lei) că prin aplicarea L. nr. 1. nu a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul Adițional. Nu pot fi primite nici criticile recurentei privitoare la practica altor instanțe, în contextul în care în actuala reglementare hotărârile instanțelor nu constituie izvor de drept. Mai mult, așa cum s-a arătat anterior, în vederea unificării practicii Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat recursul în interesul legii, respectiv decizia nr. 29/(...), prin care a statuat că fiecare cerere se impune a fi analizată în funcție de particularitățile acesteia. Cu alte cuvinte, singurul remediu prevăzut de dreptul intern pentru asigurarea practicii unitare este recursul în interesul legii, iar prezenta hotărâre este conform Deciziei nr. 29/2011 a Î. C. de C. și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii în această materie. De altfel, în C. Ștefănică și alții împotriva R. din 2 noiembrie 2010 instanța europeană a statuat că „anumite divergențe în interpretare pot fi acceptate ca fiind caracteristici inerente ale oricărui sistem judiciar care, asemenea celui din România, se bazează pe o rețea de instanțe de fond și de recurs competente în domeniul lor de jurisdicție teritorială (paragraf 30). Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. și, în consecință, va modifica în întregime sentința atacată, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu această pârâtă. F. cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, M. M., F. ȘI P. S. și C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile numărul 1329 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că: Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și M. M., F. ȘI P. S., și, în consecință, respinge acțiunea reclamantei B. S. în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală. Respinge ca nefondată acțiunea reclamantei B. S. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. Menține dispoziția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L. D. D. G. S. D. C. M. Red. /dact./ DG 2 ex./(...) Jud.fond: M.F. B.
| ← Decizia civilă nr. 4977/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4909/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
